Lucrurile rele le știm, sunt în fața noastră în fiecare zi. Oameni care au murit, oameni care și-au îngropat părinții și frații, oameni care au văzut moartea cu ochii sau au rămas cu sechele, oameni care și-au pierdut serviciul și afacerile, oameni cu anxietate și depresie, oameni care au fost obligați să stea acasă cu parteneri sau rude abuzive, copii care au pierdut prieteni și școală, tristețe, dor, incertitudine, evenimente culturale și sociale anulate, distanțare, foarte multă frică și ură în conversații și așa mai departe.
Încerc să găsesc bunul în toate, ca să pot merge mai departe. Cred că e important să schimbăm mereu, cât de des putem, perspectiva, ca să înțelegem cât mai bine ce ni se întâmplă și ce putem învăța din asta, cum găsim cele mai bune soluții pentru noi și pentru familia noastră, cum facem din lămâi o limonadă nu doar acceptabilă, ci poate chiar sănătoasă?
Am înțeles o lecție esențială: oamenii sunt mai importanți decât greșelile pe care le fac, moartea e singurul lucru care nu poate fi reparat.
Am învățat că ne putem descurca în situații nemaitrăite de noi până acum, că ne suntem de ajuns unii altora.
Am învățat să ne strunim anxietatea (eu una nu credeam că o să fiu vreodată în stare).
Am putut vizita virtual muzee din toată lumea.
Am văzut online piese de teatru și concerte la care altfel nu am fi avut acces.
Am mers mult mai puțin cu mașina, am economisit bani pe vacanțe.
Psihoterapeuții fac ședințe online, ceea ce înseamnă cel puțin teoretic că mai mulți oameni au acces la terapie.
Am citit mai mult.
Am dormit mai mult, școala online ne-a scutit de trezitul de dimineață.
Am explorat o grămadă de păduri, dealuri, sătucuri și poienițe pe care într-un an normal nu le-am fi descoperit.
Am stat împreună mai mult ca de obicei.
Am descoperit lucruri interesante despre mulți oameni din viața mea (și bune, și rele).
Am descoperit lucruri despre mine (și bune, și rele).
Am învățat să gătesc multe rețete noi.
Am văzut o mulțime de filme simpatice (despre ele într-un articol separat).
Am cunoscut cu adevărat recunoștința că suntem bine și împreună pe care o simt după momentele de derută și panică și pe care n-o simțeam atât de acut înainte.
Am învățat (și sper să nu uit asta vreodată) că nu am, de fapt, cine știe ce control în viața mea, ceea ce mă face mai responsabilă cu lucrurile în care am control și mai relaxată cu restul.
Cu toate astea în bagaje și cu lista de dorințe pentru anul viitor ne pregătim să ne despărțim de 2020. Ducă-se!
Voi ce ați primit bun anul acesta?
Mulțumim, Candice și Adrian, pentru decorațiunea reprezentativă. 🙂
E foarte bine sa reusim sa vedem si lucrurile bune. Noi am primit mai mult timp de stat impreuna; am (re)descoperit locuri in apropiere de casa si am primit cu bratele deschise doi membri in familie ( baietelul nostru si verisoara lui). Asadar suunt recunoscatoare ca suntem bine toti.
Am încetinit ritmul nebun in care intrasem si ne-a prins foarte bine.
Apropo de anxietate: eu am fost diagnosticata de catre medicul psihiatru cu tulburare de anxietate in 2019. Pandemia nu mi-a agravat boala, in conditiile in care sunt constienta de ea, o supravehez si o tratez, asa cum am spus, la medicul psihiatru. Sincera sa fiu, eu nici nu mi-am pus problema ca nu o sa scap de anxietate, de asta „s-au inventat” medcii de specialitate.
Am descoperit fatete noi alte oamenilor din jurul meu- cum ai scris si tu, fatete bune, rele…-, am citit, daaa, mult, mult. Am cantat, am stat cu copiii muuuult, am reinceput sa fac sport. Ne am capatuit cu un catel de pe strada, dragut si haios. Am lucrat la casa. Am vorbit mai mult cu rudele si prietenii. M am rugat mult, mult, altfel decat in toti anii mei…Am devenit mai buni prieteni eu si sotul meu:) Am luat decizii pe care le tot amanam ” din lipsa de timp”. Si DA, am dormit muult, muult, parca chiar imi simt bateriile umplute!! Una peste alta, continuam:)
Pentru mine anul 2020 a adus ..simplitate. Fac mai putine lucruri si sunt mai constienta si prezenta in ele decat eram inainte cand le faceam repede si foarte repede, multe deodata de ma zapaceam . Chiar daca anul 2020 a fost mai greu pentru multi dintre noi, pentru o prietena de-a mea a fost….mai usor decat 2017..cand, in urma divortului, a ramas cu 2 copii…aproape pe drumuri. Ce vreau sa spun este ca oricand se poate si mai rau..dar..la fel de bine se poate si mult, mult mai bine. Sanatate tuturor!
Buna!
Este pentru prima data cand scriu, desi te citesc de aproximativ 5 ani, de cand am devenit mama.
Aceasta perioada mi-a dat posibilitatea sa constientizez cat de neputinciosi suntem si cat de putin control avem.
Asa ca, am ajuns sa apreciez lucrurile simple, aparent neimportante din viara mea, lucruri care insa dau valoare si sens omului din mine.
Va doresc multa sanatate, rabdare, oprimism si un An nou asa cum vi-l doriti.
2020 a fost anul cand a venit fetita noastra pe lume! Asa ca toata panica, frica legate de contextul actual s-au imbinat cu cea mai mare fericire pe care am cunoscut-o pana acum. Stiu ca multi spun ca ar vrea « sa stearga » 2020 din viata lor, dar pentru noi 2020 a insemnat primul an de viata in 3, in care bonus si taticul ei a putut sa o vada si sa petreaca mai mult cu ea, lucrand de acasa. Cu siguranta nu o sa uitam anul acesta si o sa-i povestim peste ani cum s-a nascut ea la inceputul lockdown-ului.
Ioana, legat de psihoterapeuti….cred ca aveai niste recomandari pe undeva pe blog, daca nu mai inseala memoria.
Dar nu mai gasesc butonul de Search, sau e prea devreme pentru prima luni a anului sau sunt eu prea blonda 😀
buna, nu e vina ta, butonul de search s-a hotarat sa ne paraseasca subit 🙂
eu am cautat in google cu „printesaurbana” la sfarsit si am gasit asta
https://www.printesaurbana.ro/2018/03/lista-de-terapeuti-psihologi-si-logopezi-recomandati-pentru-adulti-si-copii-romania.html
lucram sa reparam butonul ala de search
Multumesc mult Robo….uite ceva la care nu ma gandisem 😀 si totusi era asa de simplu :)))