Azi e cea mai tristă zi din an. O facem bună?

Se pare că azi e cea mai tristă zi din an pentru foarte mulți dintre noi. Oamenii se simt mai singuri ca totdeauna, datoriile sunt mari, vremea e urâtă. Așa că mă gândeam… ce-ar fi să facem fiecare dintre noi un gest mic, mic de tot, care nu costă și nici nu doare, să facem ziua asta mai frumoasă pentru alții?
Vă propun un mic joc al bunătății pe care să-l jucăm azi, acum.
Te rog, imediat ce citești acest text, trimite măcar cinci mesaje de apreciere către niște oameni dragi ție, cu care nu ai mai vorbit de ceva vreme sau cu care ai vorbit ieri. Trimite zece, dacă poți!
Postează comentarii de compasiune la postările pline de îngrijorare sau tristețe pe care le vezi în feed.
Admiri un om de la distanță? Un actor, un scriitor, un fost coleg, un străin? Scrie-i un mesaj scurt de apreciere.
Ai o fostă prietenă cu care te-ai certat mai de mult și despre care știi că nu e pe roze? Scrie-i acum ceva frumos. Se va bucura mult!
Un profesor, un fost vecin, un părinte, un bunic de care te-ai înstrăinat. Sună-l, sună-i pe toți.
Dacă ieși din casă, fii atent la oamenii cu care interacționezi. Zâmbește-le pe sub mască. Ai răbdare cu ei. Fă-le loc, dă-le timp dacă nu le iese din prima.
Invită-ți copiii să trimită mesaje de apreciere profesorilor lor, nu e om pe lume asta să nu se bucure când e văzut și plăcut!
Dacă ai timp și chef de ceva mai elaborat, trimite unui om pe care-l simți trist, singur, împovărat, flori, un platou de prăjituri, o oală de ciorbă caldă!
Bine-ar fi să facem asta în fiecare zi, toată viața. E greu, ne ia viața pe dinainte, uităm. Dar acum ți-am adus aminte eu, hai să facem asta împreună acum, în cea mai tristă zi din an, putem face o diferență în starea altuia, în dorința lui de a se ridica și de a merge mai departe!
Cine se joacă alături de mine?
Transformăm cea mai tristă zi din an în cea mai surprinzătoare?
Dă mai departe! Hai să rostogolim nu știrea că e cea mai tristă zi din an azi, ci că putem s-o facem una bună!

Sursa foto: Unsplash.com
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4195

11 comentarii

  1. Buna Ioana,

    Cred ca aici e cel mai bun loc sa incep jocul☺️. Comentez rar, dar citesc cu drag de fiecare data post-urile tale. Keep going si nu stiu de unde ai atata energie, dar este contagioasa. Ce fain ar fi ca bunatatea sa fie cel putin la fel de contagioasa ca si Corona si surorile ei, mutatiile?.

  2. nu am stiut ca e cea mai trista zi din an -cine stabileste asta?
    La mine marea iesire a zilei a fost unde fac voluntariat – zambetele si cheful de joaca a unui copil in procesul lent de recuperare dupa atatea luni de spitalizare sunt cea mai mare minune.

  3. Imi place mult cum scrii! As fi vrut sa te citesc atunci cand era copilul meu mic, si nu am avut pe nimeni sa-mi spuna lucrurile asa cum le spui tu! Si cum cred cu tarie ca e bine! Si mi-e tare teama (si ma vad, uneori!) ca repet greselile parintilor mei! Tare as vrea sa te cunosc candva!

  4. Iti multumesc! Datorita ție sunt un părinte mai bun decât as fi fost dacă nu as fi citit ceea ce scrii pe blog. Chiar ma inspiri, ma ajuți, ești ca o voce interioara, ești un model pentru mine, am învățat multe de la tine.

  5. Îți mulțumesc pentru că la un moment dat mi-ai răspuns la o întrebare și m-ai ajutat cu răspunsul tău, sincer și uman, ai fost pentru mine vocea rațiunii, atunci când vocea rațiunii mele adormise și lumea mă sfătuia altfel decât simțeam că ar fi corect (de la atâtea păreri începusem să uit și să neg adevărul meu, cel dureros, dar singurul real). Mă bucur să te citesc și sper să fim bine, să ne regăsim sănătoși și voioși cu toții, aici pe blog.

  6. Multumesc pentru toata munca ta, pura terapie si educatie acest blog al tau.

    Daca pentru unii dintre noi ieri a fost cea mai trista zi din an, pentru milioane de suflete de animaulute fiecare zi din an este cea mai trista. Sunt zeci de centre in toata tara (si in alte tari!) cu foarte putine resurse, pline de astfel de suflete: incurajati-va oamenii dragi sa adopte (nu doar pe timp de pandemie si apoi sa abandoneze la randul lor), sa cazeze si ingrijeasca temporar, sa se voluntarieze, sa doneze. Aceste suflete depind de noi pentru tot: adapost, hrana si o mangaiere. D

    • Rosu Aprins, nu sunt multi oameni capabili de atat de multa compasiune. Sper ca o poti duce, stiu cum e sa te simti neputincios. Hang in there, te imbratisez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *