Ba nu, dragă mamă, nu ești egoistă

Nu ești egoistă dacă ceri timp și pentru tine.

Nu ești egoistă dacă vrei să faci pipi singură.

Nu ești egoistă că nu vrei să mai citești a cincea oară la rând aceeași carte.

Nu ești egoistă să lași copiii câteva ore pe zi cu tatăl lor. Sau o zi de weekend, cât ai vrea să stai singură.

Nu ești egoistă că vrei să te întorci la serviciu.

Nu ești egoistă că vrei să te vezi cu prietenele tale din când în când.

Nu ești mai puțin femeie dacă nu vrei să te sacrifici. Au trecut demult vremurile în care femeile erau cetățeni de rang inferior, născute pentru a-i servi pe ceilalți. Suntem mai valoroase dacă NU ne sacrificăm, suntem mai fericite și mai bune la orice când alegem privindu-ne cu adevărat și nemaidând la o parte cine suntem.

Ești o ființă umană care are dreptul, ca să nu zic datoria, de a face ce e mai bine pentru sine, pentru că un om echilibrat și mulțumit este un părinte mai bun decât unul care se anulează pe sine pentru că așa se face.

A fi mamă nu înseamnă a te anula ca om. Dimpotrivă, maternitatea te poate învăța cum să-ți vezi nevoile și cât de important e să ți le împlinești, pentru că dacă nu le împlinești, vei trăi o viață plină de regrete, frustrări, tristeți și furie, cu efecte serioase asupra relației tale cu copiii tăi și asupra a ceea ce ei vor deveni.

Iar dacă totuși alegi să te sacrifici, să renunți la tine o vreme, nu ești mai puțin om, femeie, mamă. Unele dintre noi ALEG să ia o pauză de la nevoile și dorințele proprii, pentru că vor ca o vreme să se dedice cât mai mult copiilor, casei familiei. Doar că e foarte greu să faci asta până la capăt, pentru că oricât de dedicat și de înclinat pentru astfel de activități ai fi, tot ai și alte nevoi. Toate ființele umane au nevoi personale, care nu pot fi ignorate pe vecie. Le putem băga sub preș, putem să ne uităm în altă parte, ca nu cumva să pară că nu ne asumăm propriile decizii până la capăt. Dar ele strigă de acolo din când în când, și cu cât le ignori mai mult, cu atât strigătul lor va fi mai asurzitor, iar consecința va fi un amestec de furie, regret și depresie.

Ai voie oricând să te răzgândești. Ai ales la început să fii mai mult mamă decât altceva. Acest rol al tău a devenit cel mai important. Peste patru ani, observi că ai vrea altceva. Asta nu arată că ești instabilă sau neserioasă ori egoistă, ci că ești atentă la tine.

Avem cu toții acest drept și îl avem toată viața: dreptul de a ne răzgândi.

E păcat să ne ratăm viețile și să ne sacrificăm pe sine pentru că ne temem de ce va zice lumea dacă ne răzgândim.

Lucrurile se schimbă, noi ne schimbăm. Principala noastră datorie este față de noi înșine.

Am crezut că pot rămâne acasă zece ani cu copiii, dar după doi ani mi-am dat seama că sunt nefericită, sunt frustrată, nu îmi mai ajunge viața asta, doar de mamă a copiilor, am nevoie să mă întorc la lucru, să creez, să lucrez. Nu mă odihnesc, ridic vocea, am ajuns să le și trag câte una, mi se pare că toate celelalte femei din lume au vieți mai bune ca a mea.

Am crezut că mă descurc cu cei trei copii, dar mi-am dat seama că mi-e greu cu bărbatul plecat toată ziua la muncă, așa că vreau să vină mama sau soacra sau o femeie din cartier să mă ajute.

M-am întors la muncă la șase luni ale copilului, dar după un an mi-am dat seama că nu eram pregătită. Vreau să mă întorc să stau cu copilul.

Ai voie să te răzgândești în orice direcție. Nicio decizie nu e pentru totdeauna, decât dacă așa alegi tu să fie.

Sigur că odată ce am făcut copii, ne-am asumat să avem grijă de ei cum putem mai bine.

Dacă e ceva ce am învățat și mi s-a confirmat de mii de ori în cei aproape nouă ani de când sunt părinte este că relația mea cu copiii mei e bună, iar ei cresc frumos, cu respect față de mine, de ei înșiși, de lume, când eu mă respect pe mine, iar asta mă ține în echilibru și-mi permite să le acord și lor timp, răbdare, înțelegere și empatie.

5 Comments

  1. Rox

    Depinde foarte mult de situatie. Asa credeam si eu pana am descoperit ca prima fata e cu handicap grav. In acest caz, sacrificiu vine asa mai la pachet, nu ma pot razgandi 🙂

    • AdriB

      Te imbratisez!

    • Madalina

      Multa putere și momente frumoase impreuna!

    • Ely

      Inteleg foarte bine situatia, si a mea fetita are handicap accentuat. De peste 7 ani, vrem-nu vrem, noi, parintii, trebuie sa punem dorintele, visurile in plan secund, astfel incat sa ne concentram pe recuperarea copilului. Si, da, pe nesimtite renuntam la multe si nu prea merge sa ne razgandim dupa cum avem chef.

  2. Pentru a avea grija de copil, trebuie sa ai mai intai grija de tine. Daca amandoi sunteti bolnavi, mai intai fa-te bine tu, ca sa poti avea grija de cel mic.
    Exista si egoism din partea femeilor. Cu siguranta exista! Dar nu daca vrei putin timp pentru tine atunci cand esti extenuata.

    Daca stai 2-3 ore pe Facebook, dupa care te mai uiti 2 ore la telenovelele de la ora 8 in timp ce copilul trage de tine sa va jucati, da, esti egoista.

    Daca vrei putin timp sa te relaxezi dupa o zi epuizanta, nu, nu esti egoista.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *