Ar trebui copiii să decidă singuri dacă și cum să se tundă?

Pe scurt, în acest moment, stăm așa: fetița de 9 are părul cam de două ori mai scurt decât băiețelul de 7 ani. Pentru că așa au decis ei și pentru că eu cred că în acest domeniu al vieții lor, pot, de la o vârstă, decide singuri, asumându-și consecințele deciziilor lor. Cred că toți copiii mai mari de 4 ani pot decide singuri dacă doresc să fie tunși sau nu, ba pot alege chiar și forma tunsorii și frecvența ei. Pentru că este corpul lor și cred că e important să învețe de mici că au control asupra lui, că pot și trebuie să decidă, iar noi trebuie să ne desprindem un pic de fanteziile noastre și să-i lăsăm să fie cine vor ei, nu să-i modelăm cum ne place nouă, că nu sunt păpușile noastre mici și drăgălașe, ci ființe vii, cu caracter propriu și dorințe personale, pe care trebuie să învețe să și le asculte și să și le asume.

Copiii au nevoie de control, ca orice ființă umană. Nevoia asta nu prea poate fi împlinită, căci ei sunt mici și nu știu a decide, dar îi putem ajuta să învețe lăsându-i să decidă în lucruri mărunte la început și tot mai importante pe măsură ce cresc. Părul lor e un domeniu în care pot decide!

Îmi aduc aminte de postarea unei mame pe un grup de părinți, intrigată că băiețelul ei o roagă cu lacrimi în ochi să nu-l mai tundă castronel cu breton (așa îi plăcea mamei mult), el își dorea altceva, dar ea insista că așa e cel mai bine pentru el. Mama simțea că ceva nu e cum trebuie, dar nu putea renunța la dorința ei de a-și vedea copilul tuns în acest fel care-i plăcea ei nespus.

Și mi-am adus aminte cât de multă vreme m-a tuns mama cu breton, deși uram bretonul, dar nu am avut curaj să-i spun niciodată, și cât de bine m-am simțit când m-am dus și mi-am tăiat la vecina frizeriță părul lung până la fund. Aveam vreo 13 ani, cred. Mai întâi l-am tăiat până la urechi, apoi m-am tuns băiețește. Ce bine m-am simțit când am putut face asta!

Eu am decis să las copiii să decidă mai de mici, imediat ce am văzut că înțeleg cum merge treaba. Sofia s-a tuns scurt la 6 ani jumătate, când a început școala. Breton și bob franțuzesc mai scurt de urechi.

I-a plăcut mult că se așeza ușor, arăta bine și nu avea deloc bătaie de cap cu el. Apoi a decis că-l vrea lung și l-a lăsat să crească aproape trei ani, până acum trei zile. I-am mai tuns eu vârfurile o dată anul trecut, că se tociseră. Îi crescuse lung tare, uscatul dura mult, mergem și la înot de două ori pe săptămână, plus clătitul acasă și iar uscat, îl ținea doar strâns într-o coadă de cal, nu-i place să și-l aranjeze, nu voia să i-l împletesc, nu acceptă balsam, nu are răbdare să-l descâlcească, așa că din când în când îi mai aminteam că se poate tunde, dacă vrea.

Într-o seară m-a întrebat de ce îmi place mie să am părul lung, care sunt avantajele?

– Îmi place să mi-l aranjez în diferite forme, să îl ondulez, să îl las drept, să îl împletesc, să-l aranjez când pe o parte când pe alta, și cred că îmi stă mai bine așa, mi se potrivește.

– Mie nu-mi place să-l aranjez și cred că mi-ar sta bine și cu el mai scurt.

– Ai vrea să te tunzi? am întrebat-o fără să am vreo așteptare.

– Cred că vreau. Durează mult uscatul, se încurcă, mi-e cald cu el. Dar fără breton!

S-a chinuit mult cu bretonul, să-l lase să crească și să-l poată prinde apoi, e mai simplu fără breton, o concluzie la care am ajuns și eu, dar mult mai târziu.

Am programat-o la tuns peste trei zile, să aibă timp să se răzgândească. A mai zis pe parcurs că vrea să se tundă băiețește, eu n-am zis nimic, apoi a decis că totuși ar fi prea scurt. S-a urcat pe scaun la coafor și arătat cât vrea să fie de scurt la final.

Sofia s-a tuns la Hairstage

Eu m-am mirat cât de mult mai înaltă pare cu noua tunsoare! 🙂
E bucuroasă că nu mai are grija aranjatului înainte să iasă din casă, uscatul durează 3 minute în loc de 10, îi încape părul în casca de înot, nu mai are de pieptănat și de descâlcit.

Băiețelul, pe de altă parte, când a început pandemia și după ce s-a întors de la frizerie cu tatăl lui cu păduchi cu tot, a decis că vrea să-și lase părul lung. În cele 15 luni care au trecut de atunci, are o pleată demnă de Jim Morrison. E frumos și i se potrivește, dar am avut, desigur, condiții. Să nu facă nazuri la spălat, descâlcit și uscat, să mă lase să i-l prind ca să nu-i vină în ochi. E complicat cu accesoriile de păr pentru băieți, i-am pus o vreme clame dintre ale mele, negre, elastice la fel, am încercat cu cordeluțe și bentițe, dar îi evadau cârlionții pe toate părțile și învățătoarea îmi scria că se miră că nimerește caietul cu stiloul. Acum însă e destul de lung să i-l pot prinde în coadă, așa că e toată lumea fericită.

Când Sofia a mers la tuns, l-am întrebat și pe el dacă dorește, a zis nu, mulțumesc, l-am întrebat și cât mai are de gând să-l lase să crească, a zis că nu are planuri, așa că asta e.

El e un copil cu nevoie mare de control și mă bucur că a descoperit acest aspect în care are (și chiar ar trebui să aibă) control.

Da, se întâmplă să-i spună străini că e fetiță, mai ales că deseori poartă haine deschise la culoare, are pantaloni scurți roz și tricouri galbene și portocalii, dar a învățat să corecteze elegant spunându-și numele sau să ignore, dacă vede că nu are sens.

Sigur că ne oferim părerea despre freze și decizii radicale, dar să le interzicem lucruri e cam riscant. Acum vreo patru ani, Sofia voia mult breton, eu știind ca apoi o să regrete în secunda doi, i-am spus că nu i-l tai, s-a dus în camera ei și și-a tăiat ea bretonul cu forfecuța mea de unghii. A ieșit ceva… ceva teribil de original. :))

Sunt curioasă cum e la voi pe acest subiect.

16 Comments

  1. Daniela

    Buna! Pica la fix acest subiect pentru mine, baietelul meu de 2 ani si 5 luni nu vrea cu niciun chip sa ma lase sa il tund macar sa nu ii intre parul in ochi…de mers la frizerie nici gand! Il intreb vrei sa mergem sa tundem parul un pic macar sa nu mai transpiri asa mult sa il spalam si uscam mai usor? Si el nonsalant: nu vrei/nu vreau (depinde de zi). Nu sta nici la spalat pe cap din pacate, nici de uscator nu se apropie (seamana in multe privinte cu Eric :D). Am tuns animalutele de plus, am fost la frizerie cu tati ca sa vada cum e…nu a functionat. Alte idei va rog?

  2. Lia

    La noi băiatul e foarte cârlionțat si adorabil si rocker, asa ca până aproape de 3 ani a avut plete si toată lumea voia să îi pună mâna pe par, deja începuse să îi muște pe binevoitori. Apoi, la aproape 3 ani a descoperit ca îi e cald, asa ca l-am tuns chel, a fost ideea noastră si l-am convins si pe el, care inițial a refuzat pe motiv de frică de zgomotul aparatului. S-a jucat un pic acasă cu mașina de tuns, a oprit-o si pornit-o, apoi a acceptat să meargă la coafor, de atunci numai așa se tunde, deși tot rocker e si acum, la aproape 5 ani. Cu fetița până acum a fost mai previzibil, plete lungi si ondulate, multe accesorii roz, dar acum mi-a zis ca vrea bob până la urechi, cum o sta asta pe par creț habar n-am, dar dacă nu renunță încercăm. Ea și-a tăiat un oarecare breton f scurt la școală, împreună cu o colegă, bineînțeles ca nu a ieșit ce voia ea, așa că am reușit să mai amânăm bobul, că i-am tot explicat ca nu o sa arate la fel ca la colega ei care are părul foarte drept. Acum însă dorința de bob a recidivat, nu o ajută nici faptul ca e cald, asta e, părul crește înapoi.

    • Anca

      La noi a fost problema mare si sunt oarecum socata. L-am tinut o data cu forta cand era mic si cred ca l-a marcat. Il tundeam pe ascuns sau cand mai dormea. M-am experimentat pe tunsoarea lui , un fel de castron ca il tund o data scurt si apoi din cand in cand bretonul. Doar eu ca ne-au dat afara de la frizerii cand wra mai mic si urla. I-am lasat si lung parul si il impleteam dar doamna lui educatoare i-a zis xa arata ca o fata si coditele sunt de fata….coafura era ca in filmul vikingii…nicidecum de fetita. Acum nici sa il prind nu pot…rar sta la tuns…si incerc sa il las sa decida. Il tund eu ca asa vrea….la ochi scurt ca nu crea prins. Negociem frecvent

  3. Si eu ii las fetitei mele de 7 ani libertatea de a alege sa nu se tunda (pentru ca da, nici nu vrea sa isi imagineze asa ceva), si ii mai tai doar varfurile tocite, desi nu sunt de acord cu dorinta ei 🙁 Are un fir de par exrem de subtire, care se ingrasa ușor si sta lipit de cap, pare mereu nepieptanat sau neingrijit. Si am incercat sa ii prezint argumentele astea, dar degeaba. Pe undeva sunt resemnata cu ideea ca o-am dat libertate de a alege, pe de alta parte…parca ma simt vinovata, stiu ca ar arata mai bine tunsa mai scurt, ar avantaja-o, si totusi nu ma impun 🙁

  4. Alexandra

    La noi toata familia e pletoasa. Baietelul nu a vrut sa fie tuns la salon niciodata, desi l-am intrebat dar nici nu am insistat vreodata. Cand era mic dura intre 2 si 7 zile sa-l tund complet, apoi n-a mai vrut deloc. In mod normal nu il deranjeaza ca ceilalti ii spun fetita, stie (avand model acasa si in gasca) ca barbatii pot purta plete. In plus literatura ne ofera exemple de pletosi frumosi, avem elfi, vikingi😁, etc. A fost un moment la gradinita in care un baietel a simtit nevoia sa ii spuna ca doar fetele au parul lung asa ca a venit acasa, parerea nitel contrariat. Totusi cred ca pe mine m-a deranjat mai tare decat pe el pentru ca speram ca societatea sa fie mai intelegatoare si sa se detaseze de sloganul comunist „partidul te vrea tuns”.

  5. maria

    Fetita mea de 7 ani vrea sa aiba parul lung („ca Rapunzel”).
    O perioada am tot incercat sa o conving sa-l taiem mai scurt, pana la umeri, ca sa ne fie mai usor, dar n-am reusit. Are breton si inca nu vrea sa-l lase sa creasca, ii place cum ii sta cu breton.
    E adevarat ca dureaza un pic sa i-l usuc, dar nu simt ca e o mare corvoada pentru ca si eu am avut parul lung de cand ma stiu si sunt obisnuita. Ii hidratez varfurile cu putin ulei de par de cateva ori pe saptamana si ii tai cativa cm o data pe an (in jur de 5-7 cm), ca sa se regenereze parul si sa ramana sanatos.
    Bretonul i-l tund cam la 3 saptamani, nu e greu (il umezesc bine inainte de a-l taia si in cateva minute am terminat).

    Cand eu eram copil nu aveam voie DELOC sa-mi tund parul, nici macar varfurile. Il aveam luuung si tare ma chinuiam cu el pentru ca se incurca usor si trebuia sa-l tin doar impletit. Dupa baie imi lua o ora ca sa-l descurc. Tare mult mi-as fi dorit sa fiu libera sa aleg. La cateva saptamani dupa ce m-am casatorit l-am taiat pana la umeri eu singura, acasa, pentru ca nu aveam curaj sa merg la tuns in oras. L-am taiat stramb, dar am vrut sa scap de el! M-am mai tuns de cateva ori dupa aceea, dar, in final, l-am lasat lungut, pana la jumatatea spatelui pentru ca am ajuns la concluzia ca asa ma simt bine. De obicei il tin strans, dar nu conteaza, asa ma simt „EU”, nu altfel.

    Avand in vedere ca pe mine m-a amarat destul de mult faptul ca nu aveam voie sa decid asupra parului meu, o las pe fetita mea sa-l aiba cum se simte ea bine. Poate mai incolo se va satura de parul lung. Sau poate nu. Dar sa fie decizia ei.

    • Lia

      Asta chiar nu pot pricepe, de ce un părinte și-ar obliga copilul să poarte părul lung?! Ca il tunde scurt înțeleg, nu aprob, dar înțeleg. Unii părinți nu au timpul sau disponibilitatea ca, pe lângă copil, să mai îngrijească si juma de metru de păr al copilului, asa ca sa fie motat când o crește si l-o spăla si pieptăna singur. Dar opusul chiar nu-l înțeleg, care e interesul părintelui, de multe ori obez si total neglijent cu propria înfățișare, să arate copilul într-un anumit fel? Ca sa moară dușmanii ca fata mea e frumoasă si deșteaptă, ce-i mai trebuie să fie si fericită? Ca sa se asigure ca nu rămâne fata bătrână? (e evident ca tunsoarea de la 8 ani va decide asta). Pur si simplu ma depășește logica unora!

    • E.

      Lia, tu citesti inainte sa dai reply? Unde a zis Maria ca isi obliga fetita sa aiba parul lung, vreau sa ne spui, negru-pe alb? Atata indignare pentru nimic. „Fetita mea de 7 ani vrea sa aiba parul lung („ca Rapunzel”).”

    • Lia

      Nici tu nu prea citești, așa-i? Ma refeream la partea a doua, cu părinții care nu o lăsau pe ea sa se tundă!

  6. Adina

    Foarte faini copiii 🙂 Ai mei copii sunt mari acum, dar intotdeauna au decis singuri. Cu fiul meu am avut o singura problema in clasa a opta, profesoara de matematica pretindea ca baietii sa fie tunsi. El nu a vrut nicicum, asa ca m-am dus la directiune sa il sustin :). M-am conversat politicos cu doamna director adjunct si am ajuns la concluzia ca profesoara, asa e ea :). Dupa o saptamana, fiul meu s-a tuns din proprie initiativa, ca ii era cald :D.

    Si mai am o poveste, dar asta e despre mine :). Am luat-o pe fiica mea cu mine cand am mers la manichiura, ea era prin clasa a opta. A zis, mama, pot sa imi fac si eu manichiura? Am zis da. Ce culoare pot? Ce culoare vrei tu. Albastru pot? A, nu chiar albastruuuu… La care manichiurista: pai nu i-ai spus ca poate ce culoare vrea ea? A fost albastru, chiar dragut si potrivit pentru o domnisoara in clasa a opta, 😀 si lectie pentru mine.

  7. ALINA

    Zilele trecute cel mic (5 ani) a decis ca nu mai vrea sa se tunda ,,bol” si ca vrea sa se tunda ca tati. Zis si facut. Dupa ce s-a tuns imi zice: „Mami imi ies putin urechile pe afara, dar ma simt foarte frumos!”

    • Loredana Maria Tudor

      Super concluzia fiului, mi-a însoțit ziua!🤗

  8. Corina

    La noi e așa :
    Băiețelul de 8 ani a avut toată viața parul scurt. Cum simțea ca ii creste bretonul cerea să fie tuns, ceea ce am făcut.
    Băiețelul de 4 ani a avut în două rânduri par ceva mai lung, până la umeri. Prima data, pe la 2.5 ani l-am tuns pentru că îi era cald. Apoi, noi părinții, am regretat, pentru ca era foarte frumușel cu par lung. Așa ce de la 3 la 4 ani, nu6l-qm mai tuns. Când în sfârșit avea iarăși parul cum ne doream noi, a început sa ceara par scurt ca al fratelui, dorință pe care i-am împlinit-o deși nu mi-a fost ușor. Însă înțeleg că e decizia lui.
    Noi, părinții avem ideile noastre, care nu se potrivesc mereu cu ale lor. Sunt de acord cu Ioana ca e un exercițiu de libertate, atât pentru părinți cât și pentru copii. Și noi părinții trebuie să învățăm sa trăim cu deciziile pe care le iau copiii noștri și avem nevoie tot de pași mici, ca și ei. 😊

  9. Raluca

    Super frumoasă postarea, am și eu o mică idee. Când tundem copiii (sau pe noi), dacă tundem mai mult de 15 cm, putem să și donăm codițele rezultate, din care se fac peruci pentru bolnavii de cancer. E un gest frumos și pentru noi nu schimbă nimic. Fundația Renașterea se ocupă cu asta 🙂

  10. Ioana

    Am lasat-o tot timpul sa aleaga. Pana de curand a vrut bob lung, ca mami. Acum mi-a zis si mie si fetei care ne tunde ca vrea doar varfuri, sa il lasam sa creasca luuung. Am decis impreuna ca il lasam maxim la jumatatea spatelui, sa nu ne chinuim nici eu, nici ea.
    Cere singura la tuns o data la 3-4 luni pentru ca incepe sa se incurce. Plus ca e tare mandra ca merge cu mami la Cristina. 😅 Toata gradinita afla ca s-a tuns in zilele urmatoare si e tare mandra de ea. Acum are aproape 5 ani.
    „Cristina a zis sa imi pui balsam, mami. Sa nu uiti de balsam!” 😊

  11. irina

    La noi sta treaba in felul urmator: fata are un par lung moale, subtire, rar si lins, pe care incerc din cand in cand sa o conving sa iltunda, fara niciun rezultat (imi spune ca eu sunt urata de cand m-am tuns bob lung, ca eram mai frumoasa cu el lung). Cu baiatul in schimb e invers. Are un par frumos, bogat, ondulat cand creste si mereu incerc sa il pacalesc sa il lase lung dar nu vrea. Nu este tuns periuta, ar fi si pacat la ce par frumos are, dar nici lung nu este, e tuns baieteste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *