Uite școala, nu e școala, ne uzăm ca niște încălțări purtate prea des

Anul trecut, copiii au mers la școală. Nu tot anul, dar au mers și în toamnă, apoi în primăvara anului ăsta și vara, până s-a terminat semestrul. La cea mare n-au fost cazuri în clasă, la cel mic au tot fost, a stat de mai multe ori acasă câte două săptămâni. A fost complicat logistic, dar am fost sănătoși, ei și-au văzut de școală, eu am consumat mult Magneziu, am mutat munca seara sau noaptea și am reluat terapia, a fost decent, nu mă plâng de nimic.

Anul ăsta am prins șapte zile de școală, pac, caz de covid în clasă, toată lumea online. Stres, teste, agitație la fiecare strănut. Teste rapide negative. L-am ținut acasă și pe cel mic până a trecut săptămâna, fără simptome, teste rapide negative. Dacă cea mare a luat de la colega ei, a luat și el de la ea? El legal poate să meargă la școală, dar e și sigur pentru ceilalți? I-am dat eu de citit, i-am făcut fișe, a trimis și școala ce s-a putut, apoi s-a întors la cursuri.

Unul la școală și altul online, doar că invers. Cazuri multe, se zvonește că trece iar toată lumea online. Mna, asta e, măcar suntem sănătoși. Scot planificarea săptămânală de mese, îmi pregătesc clienții, îmi refac listele cu ce am de făcut, cu amândoi acasă nu am cum să lucrez șase ore pe zi. Dar se schimbă iar schimbarea, nu mai trecem online decât dacă sunt cazuri.

E bine, școala online nu-i grozavă, copiii au nevoie să meargă la școală.
Dar se testează periodic copiii, da? Că na, sunt foarte multe cazuri…

Nu prea, că nu vor părinții.

Stai, ce? De ce?

Mai mult decât școala online sau riscul bolii mă obosesc incertitudinea și faptul că nu mai înțeleg ce vor oamenii. Nu mai am răbdare să citesc, mă enervez, uit de la mână până la gură, nici nu mai știu ce vreau. Mă simt lipsită de putere.

În secunda asta mă bucur că or să fie online și că stăm cu toții aici împreună, în secunda următoare aflu că se merge la școală și mă bucur că se merge la școală, dar apoi aflu că nu se vor testa periodic copiii și mă enervez, dar obosesc repede și mă gândesc whatever, nu-mi mai pasă, nu mai am resurse să mă sperii, să mă agit, să dezbat, fie ce-o fi, sper să avem noroc, să facă forme ușoare, apoi citesc la o prietenă că are copilul la ATI, nu poate respira și mi se taie respirația, mă gândesc că n-am fost mereu norocoși cu bolile, uneori am ajuns și noi la spital și a fost un coșmar, observ toate gândurile astea și mă gândesc că se va termina totuși cândva, dar când, deja se fac aproape doi ani, cum o să se termine, am zis că ce bine-ar fi să fie vaccin, dar uite că e vaccin și degeaba e, că lumea nu-l vrea, am citit că se testează și tratament, dar lumea n-o să-l vrea nici pe ăla, suntem toți obosiți și nervoși și nu mai știm ce credem și ce simțim, și eram rău și înainte, noi, oamenii, dar efectul acestor ani este devastator, se adună atât de multă furie și dispreț, nu mai zic de frică.

Mă simt ca încălțările preferate ale bunicii, scâlciate, roase, strâmbe, încă utile și iubite, dar atât, atât de obosite.

Iar copiii noștri cresc în supa asta schimbătoare, se adaptează ei la tot, dar cu un cost pe care cred că nu-l intuim acum, și ne și văd așa, ne simt neajutorarea, oboseala, e mai important ca oricând să le vorbim, să le răspundem, să stăm afară, natura merge mai departe, păsările cântă, ploșnițele zboară, frunzele cad, habar n-am ce-o să fie, e toamnă, nu-mi place toamna, îmi dă tristețe, dar parcă anul ăsta e mai complicat, mai lung.

Aveți grijă de voi.

PS: Am scris pentru mine, ca să scot, să mai fiarbă și afară, nu doar înăuntru.

Photo by MChe Lee on Unsplash

54 Comments

  1. Luiza

    Nu esti singura, ma simt exact la fel, ai scris ce simt si nu pot exprima. Mi e frica de boala, ma enerveaza online, dar trebuie sa ne protejam..ne invartim intr un carusel de emotii. Scoala unde merge al meu ascunde cazurile de covid ca sa nu se treaca online 😒

  2. Lee

    Oof, Ioana! Empatizez cu toooot ce ai scris! Chiar ieri ii spuneam sotului ca anul trecut a fost lux. De bine de rau, stiam una si buna. Toti acasa sau toti la scoala. Insa anul asta este o varza! Nu stii ce sa planuiesti de pe o zi pe alta ( deja sa stii ce vei face next week e un lux) Hai la scoala, hop! Nu mai mergem ca e inchisa clasa! Ma simt ca si cum am fi toti niste gaini fara cap. Nimeni nu stie ce e de facut, parintii sunt impartiti in doua tabere, elevii plang ca nu inteleg nimic din online ( ieri am fost la ginecoloaga si tocmai o sunase copila ei plangand ca ea nu este vaccinata si trebuie sa faca online unde nu intelege nimic din ce se preda la clasa, ca pierde anul etc etc)
    Imi simt nervii intinsi ca un elastic, copiii imi simt starea asta, e firesc. Si ei sunt asa. Fiica-mea imi spune zilnic, cand isi da masca jos ” Mami, ce bine este la aer!”. O tinem asa de 2 ani. 2 ani de incordare si speranta ca mai avem doar un pic. Dar continuam, asa cum zice husband ” cand simti ca nu mai poti, tot mai poti un pic”
    Big hugs! Suntem in aceeasi oala 🥴

  3. O mama

    Exact asa ma simt si eu, extenuata. Abia mai pot sa lucrez ceva, imi e f greu sa ma concentrez din cauza grijilor si a haosului in care suntem aruncati din nou.
    E clar ca nu se poate intra in online la Bucuresti, anul trecut au inventat vacanta de 1 luna (si s-au vazut efectele bune). Probabil din motive economice sau doar din ambitia ministrului acesta sinistru. Acum probabil sperau sa traga pana pe la jumatatea lui oct cum tot declara campeanu, dar ce sa vezi… delta e mult mai contagioasa si oamenii nu mai au nici o urma de incredere in autoritati, deci 0 respect pt orice recomandare. Si pe buna dreptate nu mai au, la modul in care s-au comportat din vara. Sa ne amintim ca primul ministru catu a spus prin iunie ca s-a terminat pandemia si in toamna vor fi max 1.500 cazuri/zi si in plin val ei fac congrese.
    Problema este ca se joaca cu sanatatea fizica si psihica a copiilor si cu nervii nostri (presupunem ca multi din cei care te citim suntem vaccinati, deci frica de boala pt noi e mai mica). Voi sunteti un caz fericit la o scoala privata, unde, cel putin teoretic lumea are un nivel mai mare de educatie si de responsabilitate. Nu vrei sa stii cum e la scolile de stat din Bucuresti, chiar si cele destul de centrale (nici nu imaginez cum o fi in provincie): lumea fara masca ingramadita in fata scolii, portatul striga la ei sa isi puna masca fiindca sunt deja destule cazuri in scoala si rata e 5, iar parintii ii raspund ca ei nu trebuie sa poarte masca ca nu e lege. Clasele nu se aerisesc pt ca parintii au facut scandal la sedinta ca nu se poate sa se deschida geamurile fiindca “le e frig la copii” si clasicul “ii trage curentul”, mastile se tin mai mult sub nas (la copii): Vaccinarea este cum este, stiu sigur ca multi parinti nu cred ca vaccinul ajuta, ca totul e o conspiratie sa ne faca sterili pt 3 generatii (vezi logica imbatabila a dnei sosoaca), deci nu s-au vaccinat. Asta ca sa vedem ce rezultate grozave are scoala asta in format fizic…
    Deja imi pare rau ca nu am optat pt homeschooling pt anul acesta scolar si pentru copilul mare, cu cel prescolar fac deja, cel putin pana la primavara. Eram optimista (adica fraiera) si credeam ca se vor impune niste masuri din partea guvernului/min edu, dar clar ca agenda lor nu include protejarea sanatatii copiilor.
    Am obosit si ma intreb daca nu exista vreo modalitate de a tine copilul acasa pana mai scade numarul de cazuri, macar la rata de 6. Legal nu avem nici o posibilitate sa refuzam prezenta fizica pana trece varful valului?

    • Printesa Urbana

      Nu, din ce stiu nu exista posibilitatea asta.

    • Lia

      Dacă spui ca e răcit poți să îl ții acasă până zici ca îi trece, eu așa as face dacă mi-ar fi frică.

    • O mama momentan prea obosita

      Nu stiu de ce presupui ca in provincie e mai haos, pot sa iti zic sigur ca in orasul meu natal se respecta regulile si oamenii intre ei mult mai mult decat asa cum am vazut in Bucuresti, inclusiv la scoala. Si la scolile private nu e neaparat mai multa civilizatie, sunt si parinti care au bani, dar nu se ocupa de copii, sunt si parinti cocalari, bullies si needucati care transmit mai departe copiilor comportamentele lor nesimtite, egoiste si iresponsabile. Majoritatea oamenilor dau atmosfera unui loc si e ca la loterie de cele mai multe ori. Iar referitor la incertitudinea asta, legile privind covid s-au dat numai dupa interesele clasei politice si prietenilor lor din diverse nise, acum au zis ceva, acum se contrazic, nimeni nu pune piciorul in prag cu niste reglementari poate mai dure, dar consecvente; normal ca au credibilitate zero. Unii inteleg gresit conceptul de libertate, ca poti face ce vrei, dar merge pana acolo unde nu trebuie sa ii cauzezi rau altuia. Mi se pare ca oricum ca fiecare e pentru el si familia sa, te concentrezi pe asta si mergi mai departe cum poti, ca mare lucru nu ai cum sa controlezi.

    • Diana

      Da, se poate tine acasa un copil in diferite cazuri: ori daca prezinta simptome, ori daca afli ca a intrat in contact cu cineva pozitiv (asta a fost cazul la noi, am tinut ambii copii in online si i-am readus la scoala dupa o saptamana pe baza testului rapid efectuat la o clinica acreditata). Nu e nevoie sa fie prezentat vre-un document oficial pentru astea, pur si simplu parintele anunta ca e vre-o suspiciune si se face online pt o perioada. Cel putin asa a fost la noi…

  4. Lia

    E greu pentru toți, tocmai ma bucuram ieri ca nu se mai închid școlile, gata am scăpat, la noi n-a fost niciun caz până acum (nici nu prea se testează nimeni) ieri au anunțat primul caz, s-a închis clasa celui mic, școala nici nu știa că după 8 zile se pot testa copiii pentru e reveni la școală (de unde au scos termenul ăsta si de ce nu se pot testa imediat nu pot pricepe), oricum azi dimineață supărare mare ca unul merge la școală si altul nu (măsură teribil de românească, adică total inutilă, să stea un copil acasă, că e chipurile contact cu colegul pozitiv, dar celălalt copil, cu care stă bot in bot mereu acasă, să meargă la școală!) Ne lasă pe toți nervii, eu aș vrea să se scoată absolut toate măsurile până nu înnebunim toți și începem să ne omorâm pe stradă, ca nu cred ca mai e mult! Deja e vaccin, să facă cine vrea si sa fim fiecare pe barba lui, că doar o viață avem si am pierdut deja 2 ani din ea!

    • Printesa Urbana

      Testezi degeaba imediat, testele se pozitiveaza dupa ce se inmulteste virusul in mucoase, adica dupa 5-8 zile de la contactul cu persoana pozitiva, altfel vei avea teste fals negative si o gramada de alti infectati.

    • deea

      Aproape toate măsurile au fost scoase demult, suntem cea mai relaxata țara, fără motiv. In alte tari, pe lângă rata de vaccinare de peste 70%, nu intra copilul in grădinița sau școala fără 2-3 teste pe săptămâna ( screening, fără sa aibă simptome), părinții care își trimit copii la școala trebuie sa fie vaccinați etc. La terase , in parcuri intri cu certificat verde sau orice denumire are in țara respectiva, masca se poarta cu strictețe. Așa au reușit sa aibă socializare, distracție, relaxare, lumea s-a conformat și e f bine așa. Cazurile, chiar și jn vârf de val, au fost gestionabile, nu multe grave, extrem de putine decese. La ei, ca la noi …
      Testul se face la minim 5 zile de la ultimul contact cu persoana pozitivă, altfel este irelevant un rezultat negativ. In ziua 8 este suficient de relevant încât sa poți baza o decizie pe acest rezultat. Asta se știe de anul trecut. Iar contactii contactilor nu se carantineaza, e un risc dar ar fi prea complicat sa facă asta. Oricum prea puține anchete se fac, prea putini părinții își testează copii când prezintă simptome evidente, așa ca mici scăpări chiar nu mai contează. Copiii ar fi fost bine dacă adultii ar fi avut atitudinea corespunzătoare.

    • Valentina

      Vai, Deea, traiesc intr-una dintre aceste tari cu rata de vaccinare peste 70%, respectiv Franta. Sa va spun cum este. Eu am copilul la cresa si sunt 0 masuri de protectie reale. Sigur, afise si afise pe tot peretii, sageti inutile pe holul minuscul unde dimineata se inghesuie zeci de parinti, educatoarele (sau ingrijitoarele cum vreti sa le spuneti) cu mastile sub nas. Copii sunt lasati si luati din sala de joaca, nu de la usa, toata ziua se perinda oameni printre copii. Saptamana trecuta au fost luate 2 fetite cu febra acasa si nimeni nu cere nici un test. Si noi am avut fetita cu muci, am tinut-o cateva zile acasa si asta a fost tot, nimeni nu ne-a intrebat nimic. Nu ne-au cerut nici un vaccin la inscriere (ea le are pe toate, dar nu au cerut carnetul de vaccinare). Aici si cand au boli contagioase gen varicela ii tin cateva zile acasa daca au febra si atat, apoi inapoi in supa de virusei care e cresa! Parintii francezi sunt disperati sa nu-si piarda locul de munca si evita sub orice forma sa-si tina copiii acasa. Va spun toate astea ca sa stiti ca nu neaparat in Romania e mai rau din punctul asta de vedere. Aici din fericire rata de infectare e inca mica datorita ratei mari de vaccinare fortata de Macron prin obligativitatea acelui pass sanitar/certificat de vaccinare (fara de care nu ai voie in restaurante, muzee, zoo etc.). Dar la cresa nu a cerut nimeni pass-ul sanitar cand intri sa iei copilul de la cresa din mijlocul celorlalti copii😅

    • Rodi

      Consider din experienta ca testele de saliva nu sunt deloc de incredere. Am avut covid si chiar inainte sa fac testul PCR am facut acasa (cu putin timp inainte, nu in alta zi) test de saliva, de sange si cel rapid cu betisor (nazal cu unul, cu altul din gat). Well, testul de saliva a iesit negativ, la fel si cel de sange, iar cel rapid cu betisor a iesit pozitiv… la PCR a fost pozitiv, l-am si repetat si… tot pozitiv; pe parcursul bolii am mai folosit din testele acestea rapide de facut acasa, asa ca sa experimentez si sa imi dau seama care sunt corecte, si concluzia mea a fost ca doar testul rapid cel similar PCR (cu betisor pt. proba din nas si/sau gat) a fost „accurate” / corect, cele de saliva ieseau mereu negative, desi am respectat intocmai indicatiile si eram clar bolnava.

    • S.

      Daca tu ai avut noroc si copiii tai nu au fost asa afectati de covid, bucura-te si treci mai departe, insa mai usor cu generalizarile; in conditii similare, alti parinti nu au avut acelasi noroc ca tine.

  5. Simona

    Multumesc de articol! Ce frumos pui in cuvinte starile astea prin care trecem toti.
    Am mare incredere in copii, ca acest context le creaza o flexibilitate in gandire si comportament care le va fi foarte utila in viitor. Vor sti mult mai bine decat noi sa aleaga mai rapid si sa se adapteze alegerii, dar si sa se bucure de alegerea facuta. Noi, ca adulti, am fost formati sa avem doar un anumit tip de job, 1 casatorie, 1 viziune de viata si daca nu ne iese, vai si amar de psihicul nostru. Si de asta ne este asa greu acum, sa jonglam cu online vs fizic, cu sanatate vs boala. Cum ar fi sa ajungem sa apreciem si lucrurile naspa, cum ar fi boala, Covidul, somajul, divortul etc ca ne deschid oportunitati de a fi si face altfel (viata e ca intr-o casatorie cand inveti sa iubesti si sa apreciezi partenerul si la bine si la rau). Si cum ar fi sa ii iertam pe cei care fac altfel, care nu cred ca noi, indiferent ca e vaccin, religie, job etc. Cred ca acum ne lipseste empatia si iertarea, si de asta ne e asa greu in aceste vremuri schimbatoare. Dar am mare incredere in copiii nostri.

    Ps. Si eu am scris pentru mine 🙂

    Imbratisari,
    Simona

  6. Monica

    Ce tare înțeleg trăirile tale Ioana de îmi vine să te îmbrățișez. Mă simt și eu într-un carusel de stări și emoții, navighez atât de repede între speranță și teamă, încât abia mă recunosc uneori. Mi-e și greu să-i mai ascult pe cei blocați cu vehemență în negare, minimalizare și statistici, cei care bagatelizează proporțiile a ceea ce trăim. Chiar cred că e prea devreme să măsurăm impactul, proporțiile sunt considerabile, posibil mai mari decât le intuim.
    Cu toate acestea, e vital sa ne adaptăm și să trăim prezent. Asocierea pe care ai făcut-o cu natura mi-a mers la suflet pentru că privind natura simt că în ea există mereu speranță, aparent fragilă, dar atât de puternică.

  7. Andreea

    Eu am unul dintre copii la grădinița in grupa mare. E grădinița privata si sunt mai putini copii. Am pus copilul sa poarte masca, dar e singurul din grupa care face asta. Nici nu știu de ce sa ma mai feresc: de riscul de infectare cu Covid sau de efectele psihologice pe care banuiesc ca o sa le aiba atata izolare asupra copilului.

  8. deea

    După aproape doi ani de “medici in pandemie” plus “părinți in pandemie”noi și toți apropiații ( așa ne-am potrivit, 90% dintre prieteni sunt in domeniu medical) suntem epuizați, uneori am senzația ca am murit și doar o fantoma de-a mea se încăpățânează sa mai bântuie și sa facă una-alta. E cumplit ce a acum in spitale, inclusiv la copii, e traumatizant. Iar când auzi ca “economia va merge înainte cu orice preț”…care economie, pentru cine? Vom arde iar in spitale care folosesc oxigen mult peste cât pot duce, mor oameni cu zile, mor in ambulante pana sa ii evalueze cineva, sa le găsească un loc in spital, sa le dea o șansa. Și da, majoritatea întreabă dacă își pot face vaccinul acolo, dacă mai ajuta.
    Copiii vor rămâne cu traume, ai mei și ai celor ce au respectat măsuri, fiindcă sunt persoane pentru care nu exista covid și, cum la noi in țara, restricții nu mai exista, e clar ca acei copii au avut libertatea sa umble și sa infecteze pe alții, ca doar asta înseamnă libertate, sa nu îți pese. Am copil vaccinat, pentru celălalt încă aștept, nu au fost cazuri in grupa de grădinița și nici clasa de la școala, au mers cât au fost deschise, din păcate la ciclul gimnazial prea putin au stat deschise anul trecut. Dar nu am făcut alte activități, nu am frecventat alte colectivități, nu am sărbătorit nici zile de naștere de doi ani. Nu am avut botezuri, nunți, nu am mers la cinema sau spectacole. Am călătorit, cu certificate verzi și teste și izolare după călătorii, doar din prudenta. Măcar atât. Dar trauma este, nu știu cum vom ieși din asta, e departe de a se termina tot. La noi in țara părinții urla ca vor scoli deschise dar tot ei vin fără masca la școala, socializează și ies peste tot. Părinții nu vor testări in scoli, in alte tari e condiție obligatorie oentru a trimite copilul la grădinița sau școala. Testare din saliva, tot mai bun decât deloc. Dar nu vor asta, nu vor vaccin, nu vor nimic. Nicio durere nu ii impresionează. Își invata copiii ca vaccinul e rău ( am auzit discursul de la copii 7-14 ani, texte clar preluate de la antivaccinisti celebri), le interzic sa se vaccineze, ii invata ca masca e o prostie inutila și medicii( știință in general) sunt răul pe pământ. Am auzit părinți care cer sa nu mai fie primiți jn școala elevi vaccinați. Ura și prostia nu mai au limite. Iar copiii sunt victime, imi pare tare rău pentru toți, imi pare rău ca nu putem mai mult. Era datoria noastră sa ii protejam și nu am fost in stare.

    • Lia

      Masca la vârste atât de mici chiar e o prostie, cel puțin inutilă, dar aș zice de-a dreptul nocivă. Din ce-am văzut la fetița mea de aproape 7 ani: o dată a venit cu masca murdară de noroi (și-a comparat ghetele cu prietena ei, bineînțeles că le-au atins, apoi a atins masca, oricum mereu se trage de ea, a dezvoltat așa un tic că dă s-o atingă si când nu o are), altă dată a venit cu altă masca, nici nu mai știa a cui, că au făcut mai multe schimburi, mereu vine cu ea udă, mototolita si așa mai departe, deși de la școală îmi spun ca le amintesc mereu să le schimbe (dat fiind ca sunt puse la dispoziție de școală ma cam îndoiesc că îi încurajează să facă risipă). I-am si cumpărat, de tot felul (că toate sunt oribile si incomode, după cum zice ea si o cred) dar tot cu ele praf vine. Si nu tot doctorii ne ziceau să nu le acoperim gura si nasul nici măcar iarna la minus 20 de grade? Bine ca acum, pe căldură, nu mai e nicio problemă!

    • deea

      De acord ca la vârste mici, pe perioade lungi de timp, unii copii nu pot gestiona statul cu masca. Nu am aceasta problema fiindcă am educat copilul și am realizat ca e singurul lucru care contează- eram și eu reticenta la început dar copiii asimilează bine și ușor regulile. De la nici 5 ani știe exact când sa schimbe masca, cum sa o pună, sa o dea jos, folosit dezinfectant inainte si după manipulare etc, are reflexe foarte bune din punctul asta de vedere. Am constatat ca așa sunt toți copiii celor care respecta măsuri si au investit puțin efort in acest sens. Copiii prind repede si ușor, acum ma simt chiar penibil ca nu am avut încredere, ca ma gândeam “e prea mică, nici 5 ani, cum va reusi …”. Iar cu masca, se știe deja : nu e vorba de a preveni in totalitate dar măcar de a scădea încărcătura virală, o masca purtată chiar incorect, chiar intermitent, scade încărcătura eliminată de cel infectat, iar cel sănătos care poarta masca are șanse sa inhaleze mai putine particule infecțioase. Eu nu as fi optat pentru masca la clasele mici, dacă as sti ca părinții sunt toți vaccinați si respecta măsuri, ca se testează la orice simptom, dar eu văd părinții colegilor fetei venind la școala fără masca, nici măcar un minim respect fata de acești copii( de lege nu mai spun) nu ii poate face sa o poarte. Când era la grădinița erau alți părinți, alta atitudine, copii f putini in grupa, drept urmare nici cazuri nu au fost. La școala e mai sigur cu masca, dacă adultii nu vor sau nu pot mai mult, mai bine.

    • Diana

      deea, citez de la tine: „Eu nu as fi optat pentru masca la clasele mici, dacă as sti ca părinții sunt toți vaccinați ” Tu ai impresia ca un parinte vaccinat nu poate transmite mai departe, nu poate lua virusul si nu poate transmite copilului spre exemlu? iti spun eu, POATE, deci nu va mai cramponati atat de acest lucru si nu mai gasiti scuze

    • deea

      Diana, mai scrie ceva după vaccinați, nu am scris ca e singura condiție. Vaccinatii pot lua boala și o pot transmite, știm toți, dar intr-o proporție mult mai mică decât cei nevaccinați, e o discuție ce se tot poarta. Personal am constatat asta concret, la fata locului, din anchetele pe familii de vaccinați Versus familii de nevaccinați. Iar gestul de a te vaccina implica un grad de responsabilitate, poate fi o carte de vizita. Poate nu sigur. Dar dacă părinții sunt vaccinați, dacă ii vezi cu masca de fiecare data când vin după copil, dacă știi ca își fac test sau testează copilul când simptomele impun acest lucru-deja vorbim despre altceva. Am avut parte de o asemenea colectivitate la grădinița, poate 1-2 familii erau puțin mai altfel, dar in general era ok, drept urmare nu a fost niciun caz între copii timp de 2 ani, deși a fost mereu deschisă grădinița. Copii fără măști, care se îmbrățișau si pupau, care preparau mâncarea si mâncau împreuna. Iar teste au fost făcute constant.

  9. Ioana

    https://www.irishtimes.com/news/health/ireland-named-best-in-world-for-covid-resilience-after-startling-turnaround-1.4685749

    Las aici un link aparut zilele trecute in Irish Times, ziar din Irlanda, Republica Irlanda, Europa, tara din Uniunea Europeana din care si Romania face parte.
    Teoria conspiratiei cum functioneaza? Adica, daca populatia Irlandei este numarul 1 in lume la vaccinare, peste 90% din populatie, inclusiv copiii de peste 12 ani, inseamna ca vor muri cu totii si doar tari precum Bulgaria Sau Romania vor supravietui, ca ne omoara ‘astia’ cu vaccinul?!
    Oare de ce Romania este pe ultimul loc in Europa la digitalizarea administratie publice, plati taxe, impozite, etc? O fi si asta tot o conspiratie sa ramanem codasi pe veci?
    Daca tot vrem o tara ca afara, de ce nu ne comportam ca afara?

  10. Luiza

    Are dreptate Deea, si la noi la scoala e la fel (privata!!!). Ne e si frica sa spunem ca suntem vaccinati xa sigur va auzi rautati de la copii.

  11. Diana

    Azi au murit 2 copii de Covid. Fără alte comentarii.

    • deea

      Cum fără comentarii, nu e cu “oricum aveau și alte boli”? Oamenii sunt de o cruzime fără margini, un biet copilaș era programat pt operație pe cord din câte înțeleg, un Bebeluș de 2 luni. Probabil mama a fost sfătuită sa nu se vaccineze in sarcina ( ar fi avut mari șanse sa transmită anticorpi copilului), așa cum sunt sfătuită sute de gravide. Din păcate, se duc gravide , se duc bebelusii acestora, nimeni nu raspunde.

    • Lia

      Nu e vorba deloc despre cruzime când se arată că cei care au murit aveau comorbiditati, e vorba doar despre faptul că ceilalți nu sunt in niciun fel de pericol! Pentru copiii sănătoși e mult mai periculoasa izolarea si panica, cei bolnavi, într-adevăr trebuie feriți, dar in acest caz sigur nu a luat de la școală, fiind vorba despre un bebeluș! Ce e cruzime e să ne folosim de aceste cazuri extrem de rare si care nici nu au vreo legătură cu școala ca să privam de educație o generație întreagă!

    • Diana

      Am spus „fără alte comentarii” deoarece colcăie de furie și neputință. O furie viscerală, care trezește tot ce e mai rău în mine. Puneți mâna și vă vaccinați, că în curând vom cerși ajutor umanitar de la statele alea cu cetățenii inteligenți, care au avut grijă să se vaccineze și acum trec ușor peste valul 4. Nu avem vindecare, nu ne mai vindecăm. Ne mor copiii și noi behăim aiurea că vrem școlile deschise.

    • deea

      Lia, sunt pentru scoli deschise, am dus copiii acolo de câte ori a fost posibil, nu am încercat nicio varianta de online decât când asta era singura varianta. Școlile trebuie ultimele închise – asta presupune ca ceva se Închide. Dar nu se Închide nimic, nu se ia nicio măsura, mallurile sunt pline ochi de familii la căscat gura, copii de 7-10 ani fără masca ( deși e ilegal), adulti chiar fără masca. Afterschool unde nu se poarta masca si eventual se combina copii din clase diferite, scoli diferite – după ce stau la școala lor in banca, cu masca si zeci de măsuri, ajung la after Buluc cu copii din alte colectivități. Încă merg activități de tot felul, cursuri de dans, pictura, balet si ce o mai fi, spațiile de joaca din interior sunt pline ochi. In țările in csre școala nu a fost închisă nici când era valul mai mare si nasol, au închis orice magazin neesențial, lumea lucra de acasa, teste se făceau constant, masca era regula. Majoritatea țărilor au permis chiar banalul stat la terasa sau vizita in grădina botanica ( exterior) doar cu certificat vaccinare sau testare. Așa au ținut educația sus. La noi nu se poate, romanul vrea libertate. Iar copiii aia cu probleme – oricând pot fi ai noștri, sănătatea e o stare de moment, cine garantează ca copilul tău va fi mereu in afara grupelor de risc? Nu mai bine protejam tot? Bebelușul ăla poate avea frate la școala, poate a avut controale medicale in spitale unde asistentele nu se vaccinate ca nu au chef…e o tragedie oricum.

    • Cristiana

      Lia, eu inteleg ca le stii pe toate si trebuie sa ai o parere, dar nu mi se pare deloc ok sa scrii asa ceva „e vorba doar despre faptul că ceilalți nu sunt in niciun fel de pericol!”. E o aberatie. Pe date, statistici, experienta medicala si asa mai departe, cum adica nu sunt in nici un fel de pericol? Aceasta propozitie este ignoranta si extrem de egoista. Faptul ca suntem epuizati si nervosi si asa mai departe nu scuza derapajele de tipul asta.
      E foarte greu pentru multi dintre noi sa ne scoatem propriul cap din propriul fund – sper ca nu o sa fie moderat comentariul pentru asta, dar asta e adevarul. Sindromul de buric al pamantului e in floare, din pacate, dar in rest sunteti mame iubitoare, educatie cu blandete si asa mai departe. Atat de trist…..

    • Gianina

      esti sigura ca era Covid?

    • Cristiana

      Gianina, dar tu esti sigura ca nu era? Unde va este, oameni buni, umanitatea? Empatia? Si daca nu aveti asa ceva, bunul-simt, educatia, respectul? Ce fel de oameni sunteti? Serios acum.

    • Diana

      Cristiana, pandemia a scos ce e mai rau din noi. Sartre avea atata dreptate cand a spus: „L’enfer, c’est les autres”. Nu, nu mai am rabdare si nici empatie. Am avut, la inceput, cu gandul ca vom face un efort colectiv sa scapam de mizeria asta de virus. Uite ca nu se poate. Am vazut in jurul meu atata ignoranta, aroganta, autosuficienta, imbecilitate, bataie de joc, incat nu mai am resurse de empatie. Fiecare face ce-l taie capul, ne auto-sabotam, scapa cine poate. Asa ca sa nu mai aud de „sa fim mai buni, mai empatici, mai… etc.” Nu. Sunt suprasaturata de prostia crasa in care colcaim, ca natie.

    • Cristiana

      Diana, te inteleg, pe deplin. Tocmai in aceasta linie nu pot sa concep cum in fata mortii unor copii unele persoane inca stau sa despice firul in sapte, sa se creada mai cu mot ca nu li s-a intamplat lor si sa analizeze cauza mortii de pe Internet, conspirativ. Mi se parea mie ca macar moartea unor copii ar putea indemna la putin bun-simt, dar am gresit….In sensul asta mi se pare socant ca am pierdut orice urma de umanitate.

    • Lia

      Ma terminați cu empatia asta selectivă, motivată doar de faptul ca unora le e mai ușor să frece menta acasă! Bine că nu mai empatizam cu copiii săraci care n-au făcut deloc școală de aproape 2 ani, nici cu cei pe care i-au omorât părinții, intenționat sau din neglijență, pentru că i-au lăsat nervii de la atâtea restricții (mai multe cazuri decât anul ăsta n-am mai văzut niciodată). De asta eu nu ma bazez niciodată pe empatie, pentru ca mereu poți alege cu cine să empatizezi, in funcție de interesul propriu. Logica nu dă astfel de erori si e cât se poate de logic să cred ca un copil sănătos nu o sa moară de covid! Da, poate să moară de accidente, cancere si orice alte chestii de care nu ne pasă, de empatici ce suntem numai când ne convine!

    • Cristiana

      Lia, macar de te-am termina, sincer, poate te-ai opri o secunda sa te documentezi inainte sa scrii si sa te gandesti ca unele comentarii pe care le lasi aici sunt absolut oribile. Mi-am dat seama ca nu te bazezi pe empatie, nu e un secret, stai linistita, e ok. Generalizarile tale sunt adesea ridicole, cel putin in ceea ce ma priveste sunt chiar amuzante, cand eu lucrez tocmai cu copii cu cancer, dar lasa, ca stii tu mai bine tot despre tot. Na, asta e „logica” de Internet. Sau, alta perla, „empatia selectiva”, „motivată doar de faptul ca unora le e mai ușor să frece menta acasă!”. Whaaat? De unde si pana unde?
      Sau cat e logic sa zici ca pe parintii care si-au omorat copiii i-au lasat nervii din cauza restrictiilor?!!! Pe bune, acum, chiar nu ai nici o limita? Ai vreun studiu despre asta? Sau iti permiti cu nonsalanta sa pui asemenea etichete si sa faci asemenea afirmatii? Stii tu sigur ca fix de la restrictii „i-au lasat nervii”? Faci multe presupuneri.
      Cat despre „un copil sanatos nu o sa moara de COVID”, inteleg ca iti place sa iti spui asta, dar cauta si tu niste statistici, cazuri, spune-le asta parintilor carora le-au murit copiii fix de COVID, fara alte probleme de sanatate, daca tot iti place logica.
      Tot logic vorbind, tu vanturi in stanga si in dreapta interesul tau propriu, apropo. Ironic, nu?
      Efectiv nu stiu de ce ma mai obosesc. Eu doar am scris ca sa inteleaga oamenii ca e o aberatie monumentala sa zici ca nu exista pericol, intr-o pandemie, pentru un copil, chiar si sanatos, mai ales in Romania, azi.
      Empatia chiar e selectiva, pentru ca nu pot sa empatizez cu atata rautate si ignoranta. Eu nu am zis sa fim Fecioara Maria, eu clar nu sunt. Dar ma gandesc ca o limita, oricat de fragila, am putea sa avem. Iata ca nu. Intr-adevar, suntem uzati ca niste incaltari purtate prea des.

    • Lia

      Cristiana, cu unii oameni degeaba discut pentru că pur și simplu nu au capacitatea de pricepe vreo ceva, sau doar nu vor. Când zic ca niciun copil sănătos nu a murit in țara noastră de covid nu am cum sa dovedesc asta pentru ca faptele negative nu pot fi dovedite (regulă din logică, chiar n-am inventat-o eu), tot ce poate fi dovedit e contrariul, printr-un link spre o astfel de știre, dacă ar exista, numai că nu există! Cât despre legătura dintre faptele de violență si restricții, chiar trebuie să ne spună „specialiștii” tot, noi nu mai putem gândi deloc? E mai mult decât evident că suntem toți cu nervii la pământ și unii cedează! Si la mine observ asta si peste tot in jur. Si da, s-au făcut si studii prin alte țări pentru că la noi sănătatea psihică nu contează. Tot ce zic este că nu are absolut niciun sens să sacrificăm educația unei generații pentru o răceală. Copiii mei au avut amândoi covid, cel mic a tușit două zile, cea mare nici nu ne-am dat seama ca a avut ceva, a fost cea mai ușoară răceală, a unui copil care oricum n-a prea avut răceli! Ăsta e marele pericol pentru care am pierdut 2 ani din viață doar până acum!

    • Cristiana

      Deh, Lia, asta e, nu am eu capacitatea sa te inteleg pe tine in egoismul tau feroce si pe logica ta „exemplara” plina de conspiratii si informatii false, deci, te rog, nu mai discuta cu mine, nu te obosi, conserva-ti energia pentru cine merita, ai dreptate, problema e la mine, tu intelegi tot ce ti se spune, argumentezi, esti coerenta, asa e, bravo! 🙂
      Scrisesem un mesaj mult mai lung, dar cu cineva care are nesimtirea, si imi asum ce zic, de a numi raceala aceasta nenorocire eu nu imi mai pierd timpul, nu are rost. Si nu, nu eu trebuie sa iti explic tie cat de mult aberezi si sa iti aduc stiri, nu cand ai aceasta atitudine oribila si te crezi buricul pamantului care le stie pe toate. Hai, sanatate!

    • deea

      Lia; hai sa îți zic din surse ff sigure: pe lângă celebrul deja sindrom multiinflamator sistemic, care a omorât copii, in Pediatrie vin tot felul de copii cu simptome grave, organe afectate grav, fără aparent o cauza. Singurul lucru in comun este faptul ca au avut o forma ușoară de covid in urma cu 3-8 săptămâni. Cam ca la sdr multiinflamator. Majoritatea trăiesc, rezista, dar e nevoie de multe ori de ATI, iar medicii sunt disperați fiindcă e ceva absolut nou, nu pot pune diagnostic, dau tratament in orb. Virusul e nou, culmea ca lumea fuge de vaccin ca e “prea noi și insuficient testat”, dar prea multe probleme despre ce da virusul la distanță nu își pun. Undeva spre jumătate dintre copii pot face longcovid, e demonstrat ca capacitatea de concentrare și învățare este afectată mult timp după covid. Din păcate nu toți copiii au vârsta de vaccinare și probabil toți vom experimenta trecerea prin aceasta boala cu ai noștri. Depresia si anxietatea de care zici, nu sunt din cauza restricțiilor. Sint din cauza lipsei totale a acestora; a nesiguranței și a neîncrederii in autorități. Știi cum e sa lucrezi in ATI și sa fii conștient ca vei lua foc, tu și pacienții tai, dar autoritățile sa taie de pe lista evaluările și achizițiile care ar putea îmbunătăți ceva? Sa refuze, aceleași autorități, sa ia măsuri drastice, sa închidă odată tot dacă lumea e încuiată și nu pricepe, pentru a evita atâtea internări in ATI, atâtea încăperi prost ventilate in care sunt ingramaditi pacienții cu oxigen. Am văzut cum e in alte tari, rata de vaccinare ridicată; tot deschis, fără măști nici măcar in interior. Dar oamenii au respect, bun-simt, nu se înghesuie, chiar poarta masca dacă au simptome ( fără sa le ceara cineva). La noi văd in supermarket copii măricei care tușesc și strănută de le ies ochii, își întind mucii peste tot ( la propriu, am văzut asta )…ce pretenții sa ai de la așa popor? Au și alte tari antivaccinisti și revoluționari de profesie dar majoritatea este educata, iar autoritățile își fac treaba, nu bat câmpii cu gratie. Nu mai este loc in spitale pentru alte boli fiindcă au acaparat covidiotii tot ( da, 90% dintre spitalizati sunt nevaccinați fiindcă așa au zis ei ca ar fi bine) și tot ei se lamentează ca nu mai exista alte boli. Nici nu știi dacă sa razi sau sa plângi când vezi câta minte au romanii. Eu zic așa: scapă cine poate.

  12. O mama

    Inchidem scolile degeaba, le mai facem un rau si mai mare copiilor cu izolarea, este total absurd cata vreme mall-urile si restaurantele raman deschise!!!!! Chiar nu vede nimeni asta??? Si la mine vb disperarea si epuizarea, am obosit sa tot aud oameni care zic ca nu se vaccineaza ca nu le trebuie…

    • Lia

      Mie mi se pare culmea că am ajuns să comparăm școala cu mallul si restaurantul! Școala e instituție publică, învățământul e obligatoriu, copiii au dreptul la educație, pe când mallul si restu sunt mofturi (ok, nu pentru oamenii care lucrează in ele, dar ceilalți pot trăi liniștiți si fără, eu n-am fost toată copilăria in vreun restaurant, iar mall nici nu exista pe atunci). Să vedem cum e cu celelalte instituții ale statului, mai puțin oropsite decât școala: instanțele de judecată, de exemplu, au avut activitatea redusă doar in starea de urgență, acum e business as usual, ceea ce, in cazul uneia foarte mari din București, unde lucrez înseamnă o sală cam cât o sufragerie de bloc, fără geamuri, in care stau umăr la umăr câteva ore niște zeci de oameni (alaltăieri am avut 38 simultan), multi cu masca sub nas, ca nu poți sta mereu cu gura pe ei si străini (adică mereu alții, nu aceiași 15 cum sunt in clasă la ai mei sau 30 cum or fi prin alte clase). Teste nu se fac, eu nu am făcut niciunul de când a început pandemia, vaccin cine a vrut a făcut, cine nu, nu, masca se mai poartă doar in ședință, in birouri nu mai poartă mai nimeni. Despre îmbolnăviri, stăm la fel ca toată țara, am avut si colegi la ATI si colegi asimptomatici, care s-au testat pentru Grecia si au avut surpriza. Majoritatea nici nu se testează la orice muc, așadar se răspândește in voie, la fel ca peste tot. Am putea foarte bine să mutăm tot bâlciul in online, ca doar suntem adulți si nu tre sa ne poarte mâna să învățăm să scriem, dar mai bine îi sacrificăm pe copii, ca cafeluta e mai bună cu companie! Despre alte instituții aud că e cam la fel, prin birouri oamenii nu prea mai poartă măști (nu că nu s-ar fi molipsit si cu ele cu tot) teste nu se fac angajaților de nicăieri, numai pe copii i-am găsit de fraieri!

    • Mira2

      Comparatia e aiurea, mersul la mall si la restaurant nu e obligatoriu pe cand mersul la scoala da.

    • O mama

      Daca vrem sa descurajam aglomeratiile, atunci inchidem mall-uri, restaurante, locuri de joaca, biserici (chiar si acum nu i-am vazut pe lista unde se cere certificat verde, iar distanta si masca se respecta maxim!!!). In Europa de Vest s-au inchis intai magazinele, restaurantele, mall-urile iar scolile au fost tinute deschise cat mai mult – cu asta consider ca am spus totul!

  13. Lavi

    🙁 Imi cer scuze daca nu voi fi foarte coerenta, dar sunt sub un val mare se sentimente puternice care s-au facut ghiveci: furie, frica, neputinta, mila, durere, you name it. Si eu si sotul si bunica (ca atat mai avem) vaccinati. Imediat cum am prins loc (si am prins din primavara timpurie). Copil sub 12 ani, deci fara posibilitate de vaccinare. Actualmente la pregatitoare (scoala de stat, sistem alternativ). Daca mai suntem fizic la scoala este doar datorita strictetii doamnelor invatatoare si a responsabilitatii parintilor (atat cat s-a dovedit pana acum). Am facut tot ce am putut noi ca familie sa il protejam pe cel mic. Am respectat tot (distanta, masti, evitarea aglomeratiei, zile de nastere doar in familia noastra mica, fara nunti, botezuri, cumetrii, etc). De 2 ani aproape nu ne-am vazut cu cei dragi decat de vreo 3 ori, pe fuga, in aer liber si cu masti. De aproape 2 ani am lucrat de acasa cu copilul langa mine zilnic (cei ce au trecut prin asta stiu cate jonglerii trebuie sa faci si cat de infiorator de greu e). Ca sa ce? Sa il trimit acum frumusel la scoala si sa il las la mana sistemului din tara care se joaca cu vietile noastre dupa cum viseaza noaptea.
    M-a cuprins jalea din prima saptamana de scoala (scoala nu are de niciunele, nici apa macar – au adus parintii servetele, solutii de dezinfectare, tacamuri de unica folosinta, hartii de diverse tipuri, baxuri cu apa, etc). Nu mai spun de conditii la baie. Fiecare copil vine cu tone de servetele (antibacteriene si simple si umede simple) la el, cu cel putin un litru de apa, cu sufertasul de mancare (gustare si pranz) care tb pregatita zilnic de acasa (e sistem alternativ, deci stau 8 ore la scoala). Sunt extenuata, aproape de burnout cu impresia ca sunt bataia de joc a celor pt care platesc taxe si impozite peste 40% din salariu. Suntem in Evul Mediu. Si fara alternative. Si de doua zile ma gandesc de ce nu putem, astia putini, care suntem mingia de ping-pong a sistemului „minunat”, sa ne asociem si sa dam statul in judecata. O suna utopic, dar nu mai vad nicio iesire…Poate am castiga daca am fi mai multi si am avea astfel bani (de la stat) sa investim noi in scoli. E incredibil cum la noi in tara decid toti inconstientii. Sunt atat de trista si de obosita si cu sufletul facut farame pt toti copiii care sufera din cauza urii si a lipsei de educatie! Mai ales ca am acel deja-vu de la Colectiv cand tot la fel „aveam de toate”. Cum de am ajuns aici?

    • rodica

      Sincer, m ai pierdut unde ai spus școală alternativa, copilul sta 8 ore la școală, și trebuie sa duci apa, șervețele, ceva de mâncare. Ce așteptări aveai de la școala de stat? Te întreb sincer. Sa ofere apa, gustări și mancare pt 8 ore de stat la școală?

    • Elvira7

      Lavi, imi pare sincer rau pentru tot ceea ce simti, pentru fricile tale, pentru tensiunea in care traiti. Stiu ca eu si nici altcineva nu putem schimba ceva din toate astea pentru tine. Fiecare traim vremurile astea in felul nostru. Dar te-as ruga sa incerci sa accepti(si atunci iti va fi mai bine) ca viata ta, a familiei tale, este responsabilitatea ta. Apa, servetele, mancare pentru copilul tau, de ce ai astepta de la oricine altcineva? Pentru ca in alte scoli copiii au toate astea? Poate au, dar copilul tau nu este acolo. Apoi, copiii nostri nu sunt ai guvernului, sunt ai nostri, sunt responsabilitatea noastra. Dupa parerea mea, as vrea ca guvernul sa aiba cat mai putin de spus in viata mea, a copiilor mei cu atat mai putin.
      Organizati-va voi parintii intr-un fel daca vreti, pe banii vostri, pentru ca sunt copiii vostri. Doar atunci iese bine. Poate vei invoca taxele. Aici poate ai putea sa te revolti. Prefer sa dau taxe mai putine la stat, sa-mi dramaluiesc eu banii, pentru ca voi sti mai bine decat guvernul ce imi este mie si comunitatii mele, bine.
      Eu am apuicat o vreme in care „statul” avea grija de mine si nu mi-a placut. Vreau altceva pentru mine si copiii mei dar ma uit cu tristete cum cei din jurul meu isi dau de buna voie si libertatea lor si pe a mea!

  14. Stefan

    Greu, foarte greu… Deja simt ca renunt la lupta asta cu pandemia. Simt ca sunt ca pestele pe uscat. Dar nu renunt. Vine viata si imi mai da un sut in MsDos si merg mai departe. Greu, foarte greu…

  15. si in alte tari e la fel. Pregatesc zilnic copil cu masca, sticla de apa, mancare (sta 8 ore), si o rugaciune la Dumnezeu sa ne ajute sa fim inca un an la fel de sanatosi cum am fost. Scoala a esalonat intrarile la ore pe varsta si porti diferite (adica unii incep la fix, unii la si 10, unii la si 20), e ceva forfota in scoala dar asta e, asa sa rareasca parintii si aglomeratia de la poarta. Las copilul la 50m de poarta si o urmaresc de departe cum se duce, cu inima mica mica. Sare inima din loc de cate ori primim sms.
    Am inceput sa ma uit la scolile private din Spania in ideea ca acolo e soare mai des si mai lung si mai dezinfecteaza si el si clasele la scolile private nu au 30 copii….
    Am cateva cazuri in jur ce au trecut copilul in homeschooling si mama sa lucreze 5-6 ore de acasa, s-au inscris la scoli umbrela ce dau fise si materiale copilului si il lasa sa lucreze cu ele si apoi urmaresc impreuna video=uri online si activitatile online, la mine insa nu e posibil.
    Sunt inapoi 9 ore pe zi la birou, zi de zi, pup masca asta si ma bucur ca am job, au concediat de pe o zi pe alta o colega de echipa ce a zis ca nu poate sa vina la birou – „more work for me, woman!”.

    • Milena

      Scriu si eu ca sa ma descarc! Nu-mi plac extremele! Am prieteni vaccinați care i-ar omori pe cei care nu vor sa se vaccineze, iar alții care considera ca vaccinul nu le e de folos….încerc sa-i inteleg pe toți, ca doar de aia mi-s prieteni, dar deja vorbesc singura pe strada. Personal nu ma simt in siguranța vaccinată fiind (adică primele săptămâni după vaccin, am zis ce bine e sa fi un pic mai liber) apoi șoc și groaza, după 3 luni de la vaccinare, 4 prieteni buni se îmbolnăvesc…nu forme grave, dar nici ușoare. “A, pai dacă nu se vaccinau, ajungeau la ATI” (serios, de unde știi, cam câte cazuri s-au îmbolnăvit grav înainte de vaccin, apoi s-au vindecat, apoi s-au vaccinat și mai apoi au făcut din nou boala in forma ușoară?-ca sa ne dam seama ca vaccinul ii ușurează puțin boala-nu cred ca sunt încă studii). Și uite așa ne uram unii pe alții. Așa de parca moartea nu mai exista decât pentru Covid. Frica asta permanenta ne face precum papucii aia din articol, Ba nu, ca niște șosete puturoase! In fine vorba multă, dar sa stiti ca se cere certificat verde inclusiv la terase, afara deci (am fost eu cu o prietena nevaccinată și am încercat la 3 terase- deci pas), așa ca și la mall e la fel la restaurante și cinema. La magazine nu, ce-i drept, dar daca cuiva ii e frica, atunci sa nu meargă. Cred ca pentru poporul asta incapatanat, trebuie alta metoda de educare, ca deocamdată ce s-a încercat pana acum, a eșuat. Dar și capetele mai luminate, încep sa devină extreme și nu pot judeca eficient…

    • In continuare ma feresc (pot fara terase sau baruri si alte aglomerari umane, nu am nevoie de magazine sau supermarket – piata in aer liber mi-e suficient), masca si mersul pe jos, multe legume crude si mult somn, dar din pacate unii vaccinati uita si vazui baruri si pupaturi ca si cum social distance nu exista, iar de masca sau slabit nu mai zic nimic.
      Traim un esec si cine a fost neglijent continua asa. Ca doar virusul nu exista, si asteapta pilula magica sa le completeze neglijentele de zi cu zi.

  16. Sem

    Doamne! Parca mi-ai citit gandurile! Sunt o mamica singura, cu una bucata fetita de cls. 2! Oricat as incerca sa ascund temerile mele, nelinistile mele, oricat incerc sa pastrez oricare activitate a copilului live, face to face (pt ca la scoala e deja de 2 saptamani online si mai are inca 1…daca nu intervine iar ceva!), ma simt neputincioasa in fata nesigurantei in care traim de aproape 2 ani! Am avut un picaj, in starea generala de urgenta, gandindu-ma ca, daca eu ma imbonavesc si ajung in spital, copilul meu va intra in autoizolare singura! Cum sa lasi in izolare, singur, un copil de 8 ani? Dupa 2 ore de picaj, plans infundat, neliniste, spaima (ca da, am experimentat multe trairi in cele 2 ore in care am cedat presiunii create de situatia nou aparuta!) m-am conectat cu fetita mea si am facut un fel de exercitiu pentru situatii de urgenta! Nu stiu cum ar reactiona daca situatia de urgenta s-ar intampla in realitate, dar atunci mi-a dat o lectie de stapanire de sine, incredere si responsabilitate care, sincer, m-a facut mandra de ea! Din pacate insa, toata nebunia aparuta va avea un efect asupra dezvoltarii copiilor nostri, efect ce nu se va vedea anul acesta, anul viitor, dar sigur se va manifesta la un moment dat in anii urmatori. Nelinistile noastre, ale adultilor, oricat am incerca sa nu se faca simtite, vin si ele peste cele deja existente ale copiilor! Noi doar suntem mai harsaiti, ei sunt mai proaspeti si, nu de putine ori m-am intrebat care din noi e mai adaptabil situatiilor nou aparute, imprevizibile, necunoscute. Sunt sigura ca tot copiii sunt cei care se adapteaza mai usor, chiar daca noi am trait si vazut mai multe! Starea noastra psihica este f. mult influentata de toate napastele prezentate in media, e chiar alimentata de toate stirile negative pe care le auzim/ citim/ vedem, inevitabil, peste tot. Poate ar trebui sa ne setam mintea pe directia „e o boala cu care vom invata sa traim” si daca stirile nu ar fi o exacerbare a realitatii, am avea, multi dintre noi, baze mai bune si mai stabile pt a ne creste frumos copiii!

  17. Andreea_A

    Lia,scrii fara sa tii cont si de experientele altora, nu doar ale tale. Am avut colega cu Covid in iarna lui 2020 Copilul de 7 ani cu forma extrem de usoara a dezvoltat la cateva saptamani dupa boala diabet. Exista deja multe cazuri si studii pe adulti si copii al caror pancreas a fost afectat de boala. Nu i-a trecut diabetul, mai sunt si norocosi care isi revin. Forma extrem de usoara a avut copilul gen 1 zi durere de burtica si ceva dureri de cap 1-2 zile. Diabet.

    • deea

      E un personaj antiștiința și antimedicina de pe aici, nimic din ce scrii nu ii schimba “convingerile”. Ce contează este sa fie mai multe voci care sa astupe cumva aberațiile, asta e cel mai important, sa nu mai aibă atât de multă voce toți acești autori morali ai dezastrului, fiindcă izolarea, închiderea afacerilor, colapsul economic din pandemie- tot lor se datorează. Celor care sunt buricul pământului.

    • Elvira7

      Deea, acesta este un comentariu arogant. Tu ti-ai spus parerea, expertiza chiar fiind cadru medical si ai fost ascultata. Tocmai ca ai fost ascultata a venit una ca Lia sa-si spuna si ea parerea, la fel de pertinenta ca a ta, din alt punct de vedere. Tu ai expus problema dintr-un punct de vedere, Lia din altul, la fel de real. Amandoua foarte bune si de fapt, ceea ce ne lispseste sunt discutiile oneste (in care sa si ascultam nu doar sa ne spunem punctul de vedere, cu o minte deschisa), considerad stiinta doar ce credem noi ca este stiinta. Ca medic ar trebui sa stii mai bine decat oricare dintre noi ca medicina nu-i aritmetica, ca altfel va trata o boala un chirurg fata de un urolog, ca amandoi sunt oameni bine pregatiti si „de stiinta” daca vrei sa spui asa, si de amandoi avem mare nevoie. Iar cand avem nevoie de o decizie utila multora, avem nevoie de un statistician, nu de doamna empatica de la etajul 3, nici macar de doctor. Statisticianul va da verdictul cu adevarat compasionant. Nu uita, statisticile se fac d’abia acum, asa ca pana una-alta inca ne uitam in jurul nostru si invatam.
      PS. Ca o pro-vaccinista imi iau dreptul sa vorbesc altor pro-vaccinisti care se cred pur si simplu mana in mana cu stiinta doar ca asa li s-a spus si le place sa creada asta. ( dar sunt adevaratii oameni de stiinta in domeniu cu multe dubii, si spun ca le mai trebuiesc zeci de ani de studiu, si nu ma refer acum la vaccinul Covid neaparat ci la oricare alt vaccin, pentru ca NU SE STIE inca influenta oricarui vaccin care isi face bine treaba pentru ceea ce este facut, asupra sistemului imunitar. Fact!). Si am sa folosesc empatia, si am sa simpatizez cu cei cativa(ok, nu multi) care sunt vegetale acum sau chiar au murit dupa vaccinul Covid. Cazuri concrete, recunoscute de medici. Ca mama, fiica, sora, as mai avea curajul sa fac vaccinul sau as prefera sa infrunt boala Covid din care majoritatea au iesit cu bine? Si tu (generalizez acest tu, nu ma refer la cineva anume) imi ceri pasaport sa intru la scoala copilului sau la un spectacol cand mie imi vine sa urlu de furie pentru ceea ce s-a intamplat la al meu drag, chiar daca voua, la milioane, v-a mers bine?
      Eu cand am ales sa fac vaccin, am ales pentru mine, riscul este al meu ala mic, asa cum este, dar este al meu. Dar sa ajung sa spun ca altul este antistiinta cand exista un risc cat de mic pe care el nu vrea sa si-l asume, este nu doar arogant ci si rautacios. Ca si cum frica mea este mai mare decat a lui si am drepturi sa aleg pentru el. (personal, in afara de TV cate un amarat care nici pe ce planeta suntem nu stie si spune bazaconii, oamenii cu care am vorbit mi-au spus motive pertinente pentru care nu se vaccineaza si am tot respectul pentru ei si decizia lor).
      Lipsa de „stiinta” dar mai ales compasiune putem gasi in toate taberele.
      PPS. Am ales ca exemplu pentru ca „se poarta” vaccinul, dar este aceiasi situatie cu copiii in scoala sau nu, masca sau nu, boala sau trauma psihologica, riscant sau neriscant, fiecare considerand motivele celuilalt mai putin importante ca ale lui. Frica lui mai importanta ca a altuia. Si ce ne infurie cel mai tare? Pacea din viata catorva! Ar trebui sa ne intrebam de ce!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *