Din nou toți patru online acasă

Noi am avut vacanță săptămâna trecută. Acum, înapoi la treabă toată lumea. Trăim ziua cârtiței, doar că nu e zi, e lună, ba nu, e an. Mai întâi au zis că închid școlile ultimile, apoi au închis școlile, dar mallurile sunt deschise, apoi au lăsat deschise privatele, dar le-au trecut online și pe alea, iar școlile de stat au intrat în dublă vacanță, că nu s-a ocupat nimeni în anul ăsta jumate să facă ce e nevoie să aibă acces cât mai mulți copii, unii au cu ce, alții n-au, așa că mai bine să stea în vacanță toți, ce bine că au unde se duce, mallul e deschis, oricum școala online nu e școală (mă rog, ar fi cât de cât, dacă s-ar face ca lumea). Dar nu despre asta voiam să vă zic. Asta știți și voi.

În sufragerie, Ivan are Sport. Aleargă în jurul canapelei cu o minge în mână. Se aude proful:

– One, two, three, Eva please put a T-shirt on, Matei, stop eating, four, five, come on, kids, more lively!

Ivan sare de pe canapea, mingea zboară, ce bine că nu văd unde aterizează.

Eu m-am retras în dormitorul mare, în mod normal lucrez bine în haos, dar editez o carte mai grea și am nevoie de liniște.

Sofia are Artă în camera ei. Decupează o cutie de lapte din care face o scluptură.

Soțul lucrează la bancă în dormitorul mic. Se aud de acolo lucruri despre care mă bucur că nu pricep nimic.

Farfuriile cu orez și sosul de curry de la prânz au rămas pe masă, n-am apucat să le strâng, doar am pus cratița în frigider, că mai mâncăm din ea și mâine. Ciorba și salata de vinete le-am comandat, nu am timp să mai și coc zilele astea. De fapt, să coc vinete n-am timp niciodată, ce mă tot ascund după deget…

Pe patul pe care lucrez e un morman de rufe curate care trebuie sortate, împăturite și puse la loc.

Când termină Arta, o trimit pe Sofi la brutărie.

Ivan o să facă ordine pe covor (dacă nu-și rupe ceva la ora de sport), și după 5 poate reușim să ieșim la o plimbare cu bicicletele. Poate și alerg. Ieri am eșuat în cadă, cu lumânări aprinse și un serial pe Netflix (Bloodline, vă recomand).

Dar până atunci trebuie să le mai dau o dată de mâncare și abia m-am așezat după prânz. Ce bine că am în cămară paste, mereu mă salvează. Pizza le fac mâine, nu mai am aluat congelat de data trecută, așa că trebuie să fac o tranșă nouă.

– One, two, Radu, get down from the table, three, four, stop throwing the cat in the air, Maria!
Iau Vitamina C, iau și MagneB6 când îmi aduc aminte, beau ceai ziua, beau vin seara, mă țin de oameni și de muncă și mă gândesc cum și mai ales dacă se va termina vreodată etapa asta care ne schimbă, ne sperie, ne amuză, ne disperă, ne doare, ne exasperează, ne ținem de rutină și de casa noastră care e iar plină în toate camerele toată ziua.
Vreau doar să fim sănătoși. Și să ieșim din anii cârtiței, dar asta doar dacă s-o putea, nu vreau să exagerez cu pretențiile…

10 Comments

  1. Bia

    Eu în pandemie am descoperit dopurile de urechi. Când casa e plină…eu am liniște și pot lucra. Trebuie să fie neapărat de calitate ca să te simți confortabil. Le folosesc pe cele de la Ohropax și sunt foarte mulțumită.

  2. E ca în gluma aia: Peste ani, o să ne aducem aminte de pandemie si o să râdem, zicând: „Doamne, ce 14 ani nebuni” 🥴🥴😂😂
    Să ne țină Dumnezeu sănătoși și întregi la minte, atât îmi doresc.
    Numai bine! 🤗

  3. Ioana

    Simt la fel, Ioana. Simt un amestec de sentimente de toate tipurile si sper doar sa nu scap „caruta la vale”. O sa mai citesc o data articolul tau, ca transmite totusi o doza de optimism pe care eu inca nu-l am….:) iti multumesc!

  4. deea

    Dincolo de frustrarea pe care orice cadru medical o simte, de doi ani încoace, avem și frustrările de părinte. Personal am frustrare legată de școala privată și as îndrăzni sa întreb: merita privatul, taxa in sine, in condiții de pandemie? Am înscris copiii la instituții private ( grădinița, școala) cu eforturi mari financiare, mai ales pentru activitățile și condițiile oferite: copii mai putini in grupa/clasa, cadre didactice blânde, fără pedepse stupide, fără bullying, ieșiri dese in afara școlii, chiar și pentru mâncarea mai buna. Toate acestea au pălit extrem de mult de când cu pandemia, când e online e clar ca nimic din acestea nu se mai aplica, când s-a mers fizic nu a fost voie excursii, ieșiri in afara spațiului instituției de învățământ, optionale. Au încercat mici artificii, a existat și varianta de trecut in club educational/afterschool …dar puțin și greu și chinuit. Voi simțiți ca merita școala privată? Adică taxa se justifica? Se fac anumite reduceri in perioadele de online? Mulți părinți au retras copiii și s-au orientat către scoli de stat, e greu pentru privați sa supraviețuiască, e greu și pentru familii. In condițiile in care șansele sunt ca minim 30 zile sa fie inchise de data asta, chiar nu mai văd sensul școlilor și grădinițelor private, mai ales sistem alternativ – ce Montessori sau Waldorf se poate face online ?

    • Printesa Urbana

      Nu e ideal, da, dar e o perioada de criza pentru toata lumea si cata vreme vreau sa mai pot merge la scoala asta cand se va termina haosul, mi se pare normal sa ii sustin ramanand la bord. Daca ne-am pierde joburile si nu am mai avea bani, normal ca i-am retrage. Dar deocamdata facem eforturi sa ii sustinem, ei fac eforturi si la noi scoala online a fost chiar ok, copiii au progresat bine, le-au oferit si ocazii de socializare online, profii si-au facut treaba, cred ca se putea mult, mult mai rau.

    • deea

      Mersi de răspuns, la noi situația e diferită in sensul ca aceste instituții private nu sunt de cursa-lunga, nu am gândit așa, de la un punct încolo tot la stat vor ajunge, in orașul meu așa merg lucrurile. Privatul e pentru ăștia mici, preșcolari și școlari ciclu primar, cel mult gimnazial dar ideal e a opta sa ii prindă undeva la stat. La cât se va întinde pandemia…deja sunt copii care au făcut toată grădinița ( trei ani, asta e al treilea an școlar cu măsuri) mai mult acasa și/sau online. Mie imi pare rău de privați, unii se străduit enorm sa ridice învățământul cu zero sprijin din partea statului, ba chiar nu ceva bețe in roate. Dar sunt in momentul in care ma întreb dacă vom prinde măcar un an întreg de mers la școala privată in afara pandemiei.

  5. alexandra

    azi i-am dus pe cei mari cu autobuzul la scoala, respectiv gradinita. De cand ni s-a stricat masina, eu ii duc si aduc pe autobuz, e naveta usoara, cam prea devreme pt minedar e placutaE greu cand trebuie sa il iau si pe al treilea diminetile, cateodata. La amiaz il iau mereu. Depinde cum lucreaza sotul daca poate sta cu el, el se trezeste Praslea la program, stie ca mergem pe autobuz. La noi, slava Domnului sunt inca deschise scoli, gradinite dar in alte zone au fost carantinate si avem prieteni ce tin copiii acasa, grupele fiind izolate. La Praga mai ales, noi locuim inCehia, alt oras. Ma bucur ca toti suntem bine, noi am suplimentat de la nceputul pandemiei cu vitamina D toti, cat de cat. In rest, dieta sanatoasa, fara gluten si lactate chiar pt o parte din familie. In fiecare seara multumim Domnului ca ne tine bine si dimineata tot cu rugaciune ii trimit la scoala/gradinita. Avem norocul, ca aici primesc masa calda in scoala, gradi, chiar si dieta(daca e justificata medical). Cu toate astea, sunt tot in picioare aproape intreaga zi, la mica bucatarie. Gatim fara gluten si trebuie sa decontaminez cand e cazul, planificare meniuri etc. Dupa masa cand vin, ai mei manaca de rup. 3 baieti, sotul si eu. Asa ca e de lucru, dar nu ma vait. crock-pot ul e prietena mea. La parc zilnic, alte grupuri de interes cu cei mari avem. Vinete coc saptamanal, adora baiatul mare salata de vinete…e rupt din mine si imi seamana asa de mult…pana si in banca la clasa 1, s-a asezat exact unde stateam eu cand eram de varsta lui. Face exact ‘tampeniile’ ce le faceam si eu cand eram copil, ma sperie ca stiu cat eram de salbatica. Dar ceilalti doi baieti nu imi seamana asa mult la comportament, sunt ca sotul mai mult. Scumpi sunt, ii adoram si ne topim de ei zilnic, seara cand ii vedem la somn e cel mai frumos. Suntem norocosi. Dar, am si muncit, am plecat acum 10 ani din tara, pt job-uri pe care acolo nu le primeam. Nu pt bani am plecat, ca nu erau si nici acum nu sunt mari salariile. Pt liniste si pace, pt un mediu sigur unde sa creasca frumos copiii. Nu imi pot imagina, sa trimit copiii la o scoala unde nu primesc pranz (ma refer la stat, nu exceptiile de la privat).Sunt multe lucruri mici, ce ne fac asa de fericiti aici. Viata de zi cu zi, e simpla dar e exact cat ne trebuie. Sa pot citi in parc, eu asa ceva nu puteam face in studentie si sper ca deja s-au schimbat lucrurile in romania.Casa e mica, curtea mica dar plina de copii fericiti si sanatosi, padurea aproape pt consilierea mea psihologica, anidepresiv natural. cat despre pandemia asta grea,mergem mai departe cu speranta si recunostinta, ca nu ne-a atins atat de tare. Cred ca va fi in curand declarata endemica, chiar azi urmaream ceva statistici. Nu urmaresc multe stiri, doar ce tine de tara unde locuim si mai exact, de sat si comunitate. pt ca timpul si atentia mea sunt limitate. sunt in maternitate dar de-abia apuc sa fac dusul zilnic, seara 10 min exercitii si apoi imi verific. munca ramasa pt ca am ceva munca la proiecte aditionale, eu fac day tade, (e hobby)Netflix, nu am mai vazut demult, nu mai am rabdare cu el chiar platim degeaba, il vom inchide. Ma duc sa incalzesc ardeii umpluti de ieri, sunt grozavi cu sosul rosu.

  6. Ilinca

    Bine ca sunteți sănătoși. Noi am reușit sa ne ferim pana acum când cel mic a pescuit din parc cu toate precauțiile noastre(nu loc de joaca, ținut acasă de la grădinița). Acum bolim toți 3, Adulții vaccinați care trebuie sa muncească ca contactii direcți vaccinați nu primesc concediu. Abia aștept sa treaca și sa nu inebunim in casa 2 săptămâni.

    • deea

      Pai dacă bolesc adultii înseamnă ca sunt pozitivi, deci au concediu, vaccinați sau nu.

    • Ilinca

      Adulții bolesc la 4 zile distanță de la debutul bolii copilului ca atât a durat perioada de incubatie dar stau acasă de la primele simptome ale copilului ca sa nu dea și altora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.