Aș zice că în primul rând ai nevoie de încredere în tine. Fără credințe limitative de genul Nu-s eu de Harvard, Numai cei cu pile sau cu bani reușesc, N-are sens să visez cai verzi pe pereți, asta, desigur, dacă traseul tău școlar arată că te poți descurca la o universitate de top.
Mai trebuie să vrei asta. Tu, nu mama sau tata. Tu. Pentru tine.
Să aduni informațiile esențiale. Să cauți, să suni, să întrebi.
Să găsești oamenii potriviți să te sprijine.
Din păcate, sistemul public de învățământ din România nu practică sistemul de mentorat, copiii nu sunt urmăriți atent, nu sunt îndrumați de un adult care să le poată oferi alternative pentru viitor, să-i încurajeze și să-i ajute să își vadă potențialul.
Am făcut nişte studii de piaţă în România şi cea mai mare problemă pe care am găsit-o, cel puţin în cazul elevilor din mediul public, este că ei, în clasa a X-a, sunt foarte confuzi legat de ce pot face în viitor şi cum îşi pot folosi punctele forte ca să îşi dezvolte o pasiune, apoi o vocaţie. Asta se întâmplă pentru că nu există foarte multă atenţie individuală la şcoală, nimeni nu vorbşte cu ei unu la unu. În România, există un consilier la 1.800 de elevi…
Tinu Bosînceanu, fondator Upgrade Education, sursa
Despre toate acestea scriu azi. Dacă ești interesat (sau măcar curios) să mergi la o facultate din UK, Olanda, USA, sau dacă ai un copil sau elevi care și-ar dori asta, acest articol poate fi util.
Cel mai bun lucru din această experiență a fost faptul că am dobândit o serie de filtre diferite prin care pot vedea lumea. Pentru mine, cea mai importantă parte a educației mele la Cambridge a fost faptul că m-a maturizat atât intelectual, cât și personal, și mai puțin abilitățile tehnice dobândite. Consider că acestea din urmă, deși esențiale, reprezintă doar o mică parte din lucrurile care pot duce la o viață fericită. Am descoperit care e cel mai bun mod de a învăța pentru mine, cum să caut informații și poate cel mai important, am învățat să greșesc, ceva ce sistemul românesc nu permite prin critică atotputernică și autoritatea rece pe care o impun cele mai multe cadre didactice
Nichita Costea, student român la Genetics, Cambridge
Mereu mi s-a părut că oamenii care au studiat în străinătate, în alt mediu decât cel în care au crescut, în altă limbă, la sute, mii de kilometri de casă, au ceva special. Sunt mai relaxați, mai curajoși, au mai multă încredere în ei. Cunosc destui, am avut colegi de facultate care au primit burse Erasmus, colegi de liceu care au intrat la facultate în US sau țări din Europa, i-am privit mereu cu admirație (și un pic de invidie), nu știu dacă aș fi avut curaj să fac asta, pentru mine saltul de la Piatra Neamț la București a fost suficient de mare la 18 ani!
Pentru că m-am gândit că un copil sărac ca mine n-are nicio șansă! Dar poate dacă aș fi încercat, cine știe? Acum îmi doresc pentru copiii mei să încerce, dacă vor și dacă ne vom permite financiar sau dacă vor fi suficient de bine pregătiți să câștige burse, să facă facultatea în altă țară decât vom fi cu toții. Deși îmi va fi tare greu departe de ei, cred că e un antrenament foarte bun pentru viață!
În aceeași direcție, vreau să vă povestesc despre Upgrade University Summit 2022. Se întâmplă pe 2 și 3 aprilie, e un eveniment online gratuit care poate ajuta tinerii, părinții și profesorii să afle mai multe despre procesul de admitere la universități de top din US și Europa și despre cum își pot maximiza șansele de a intra la o astfel de universitate. Vor fi sesiuni despre cum să scrii un eseu, cum să te evaluezi corect și cum e viața academică în aceste universități. Câteva dintre cele mai bine cotate Universități din lume își vor prezenta la summit oferta educațională pentru anul viitor. Vă puteți înregistra gratuit aici.
Pentru a vă oferi un pic de context, am stat de vorbă cu un tânăr care studiază în străinătate, Nichita Costea. El va absolvi anul viitor Genetică la Cambridge. L-am întrebat dacă plecarea la Cambridge a fost dorința lui sau a familiei și cum a fost pentru el adaptarea acolo.
Pe tot parcursul școlii și al liceului am fost foarte implicat academic, iar majoritatea activităților mele au fost legate de concursuri și olimpiade. Am respins mult timp ideea de a pleca din țară și am vrut să merg la medicină în România. Lucrurile s-au schimbat la începutul clasei a 12-a, când am realizat că impactul meu ar putea fi mai mare dacă aș lucra în cercetarea unor procese fundamentale cu aplicații practice care ar putea îmbunătăți viețile mai multor oameni.
Am fost destul de speriat și mă simțeam foarte singur în primele ore când am ajuns acolo. Din fericire, în primele săptămâni se organizează foarte multe evenimente sociale menite să ne facă să ne cunoaștem între noi. Până la sfârșitul primei zi l-am cunoscut pe cel mai bun prieten al meu. Pe lângă schimbarea peisajului social, cea mai mare provocare a fost nevoia de a deveni adult – eu și prietenii mei ne-am chinuit până am înțeles cum să ne descurcăm cu teancurile de formulare, cu spălatul rufelor, cumpărăturile și gătitul. Mi-ar fi prins bine să fi avut mai multă experiență cu lucrurile de genul.
L-am întrebat pe Nichita și care a fost cel mai bun lucru din această experiență și care a fost cel mai greu.
Mi-a spus: Până acum, cel mai bun lucru din această experiență a fost faptul că am dobândit o serie de filtre diferite prin care pot vedea lumea. Pentru mine, cea mai importantă parte a educației mele la Cambridge a fost faptul că m-a maturizat atât intelectual, cât și personal, și mai puțin abilitățile tehnice dobândite. Consider că acestea din urmă, deși esențiale, reprezintă doar o mică parte din lucrurile care pot duce la o viață fericită.
Cea mai grea provocare cu care m-am confruntat la Cambridge a fost menținerea unei identități solide. Cambridge e atât de plin de oportunități, oameni geniali și activități cu șanse mari de dezvoltare, încât dacă nu vii acolo cu o înțelegere fermă a propriei persoane, fluviul de posibili „tu” devine copleșitor, și e aproape imposibil să nu te pierzi în acest paradis paradoxal.
Am pus și întrebarea despre costul vieții de student la Cambridge.
Costurile medii pot fi destul de inaccesibile, ajungând undeva la 1000-1200 de lire pe lună pentru mine – între 500 și 800 pe cazare, 200-300 pe mâncare (eu am mâncat în principal la cantină, unde o masă costă 4 lire) și restul pentru diverse activități. Un soi de avantaj ascuns al universtatii este faptul că ne petrecem doar 6 luni acolo, deci costurile acestea sunt mai concentrate. În schimb, cel mai mare avantaj este ușurința cu care am putut obține o bursă. Primesc 2.000 de lire pe an de la colegiu, iar prietenii mei cu venituri mai mici primesc semnificativ mai mult. Trebuie menționat faptul că astfel de burse sunt mult mai puțin accesibile acum, după Brexit. Odată cu acest eveniment, un an universitar pentru un student european a crescut ca preț de la 9.250 de lire la mai bine de 20.000.
L-am mai întrebat pe Nichita ce i se pare că i-a fost de folos în această experiență și ce ar spune el unui tânăr care visează și el la o experiență similară, dar nu are curaj să încerce, simte că nu e suficient de deștept/bogat pentru asta?
Anii de facultate într-un mediu academic atât de presant pe de o parte m-au călit, iar pe de altă parte m-au făcut să văd prestigiul într-un mod mai obiectiv, ca pe ceva cu plusuri și minusuri. Am descoperit care e cel mai bun mod de a învăța pentru mine, cum să caut informații și poate cel mai important, am învățat să greșesc, ceva ce sistemul românesc nu permite prin critică atotputernică și autoritatea rece pe care o impun cele mai multe cadre didactice.
Nu regret niciun moment că nu am rămas la medicină în București, pentru că, din experiențele prietenilor mei, nu consider că aș fi rezistat până la sfârșit. În schimb, m-aș fi putut vedea la alte facultăți mai puțîn prestigioase, studiind ceva de care sunt pasionat fără presiunea unei instituții cu o istorie atât de puternică. Cu toate acestea, îmi pare bine că am ajuns la Cambridge, datorită experiențelor formatoare prin care am trecut acolo.
Cel mai important lucru pe care aș pune accent e faptul că prestigiul nu ar trebui să fie motivul principal pentru care cineva aplică la o asemenea universitate, ci înclinarea academică, curiozitatea, dar și o evaluare a altor detalii pro și contra. Inteligența e mult mai puțin importantă aici decât dorința de a afla lucruri noi și de a comunica cu profesioniști la vârful domeniului lor. În ceea ce privește aspectul financiar, suportul oferit de facultate s-a redus drastic după Brexit, iar costurile au devenit foarte greu de acoperit. Rămân însă anumite programe care mențin această ușa deschisă.
Cred că cel mai bun mod de a afla dacă o astfel de universitate e potrivită pentru ține este să întrebi oamenii de acolo tot ce îți trece prin cap legat de această experiență – there is no such thing aș a stupid question – și un mod foarte bun de a face asta este printr-o firma de consultanță academică, cum este Upgrade Education. Ei m-au ajutat și pe mine în mod imens atât să înțeleg ce înseamnă această universitate – prin a mă pune în contact cu studenți – cât și să fiu acceptat acolo.
Upgrade Education este un start-up românesc fondat de Tinu Bosînceanu, un tânăr din Suceava care, după ce a primit burse la mai multe universități de top din lume, a ales (și a absolvit) Harvard, Facultatea de Matematică. Tinu, alături de alți absolvenți, dorește să sprijine și alți tineri să le urmeze traseul. Ei oferă consultanță și coaching profesionist pentru familiile care decid că această cale e cea mai bună pentru educația tinerilor lor. Fondatorii companiei, alături de alți experți în educația superioară, vor susține prezentări despre admiterea la câteva dintre universitățile cele mai dorite. Iată din nou linkul pentru înscriere.
Dintre toţi elevii cu medii peste 8 care au apelat la Upgrade Academy în clasa a X-a, 97% au ajuns la facultăţi din top 100 mondial. Elevului îi sunt făcute profiluri academice şi de personalitate, apoi au loc discuţii legat de ce şcoli bune i-ar plăacea, este pus în contact cu oameni care au studiat acolo şi, la final, este întocmit un plan personalizat.
Tinu Bosânceanu, sursa
Sper să vă fie de folos, m-aș bucura să dați vestea mai departe!
❤️????
Ce informatii utile! Desi fetita mea e inca departe de anii studentiei, informatiile sunt binevenite pentru parintii care doresc sa isi sprijine copiii in absolut orice si-ar dori sa faca copilul lor pe vitor. Mi se par foarte aproape anii in care eu insami am facut acest lucru – un semestu de Erasmus in strainatate, cat de multe am castigat in perioada respectiva si cat de mare nevoie de suport as mai fi avut nevoie pentru a ma cunoaste si a-mi stabili ce imi doresc sa fac. Multumim pentru impartasirea informatiilor! ???
Multumesc pentru acest articol. Este exact ce cauta fiica mea, consultanta si sfaturi pentru studii in US.