Zece ani de cea mai mare iubire și cea mai multă uimire

Era Duminica Paștelui acum zece ani când eu înviam și mă așezam în noul meu loc: cel de mamă.

Acum aș zice că au trecut repede, deși atunci, în primii ani, în primele zile, clipele treceau greu, pentru că nu știam cum să fiu ce are nevoie copilul meu.

Acum știu că sunt ce trebuie.

Văd asta în ea, în fetița mea, care e în multe feluri, dar mică nu mai e.

Acum câteva zile mergeam pe câmpul ăsta noi două. Mergeam în paralel pe biciclete când mi-a spus:

-Mami, știi care sunt cele mai mari trei dorințe ale mele? Unu: Să ating o pasăre adevărată.

-Ce crezi că ai simți?

-Ar fi ca un vis împlinit. Să îi simt penele, cum respiră, cum i se mișcă gâtul. Doi: Să FIU pasăre. Să zbor, să văd totul de sus, să simt vântul în față.

-Și trei?

-Trei are legătură cu tine. Dar tu știi deja.

Știu. Știm amândouă.

Felul în care i se îndulcește chipul când mă vede după școală.

Felul în care se lipește de mine când ne plimbăm.

Felul în care se strecoară dimineața sub plapuma mea și se lipește de mine cu spatele.

Tot ce-mi povestește despre școală, despre prietenele cele noi, despre cum o supără cineva cu care ea e bună și care nu e bun înapoi.

Pasiunea ei pentru păsări.

Felul în care recunoaște după ciripit o pasăre pe care eu abia o zăresc în vârful copacului.

Orele pe care le petrece printre copaci, urmărind lebede sau rândunici care-și îngrijesc cuiburile.

Felul în care desenează.

Viteza cu care citește, învață și se adaptează la tot ce i se așterne înainte.

Curajul ei.

Părul ei de culoarea părului meu.

Ochii ei cafenii.

Pata de pe pleoapa dreapta, pe care eu i-am așternut-o acolo.

Au trecut zece ani și nu mă satur de ea.

Iubita mea mică, ai trecut de jumătatea copilăriei.

Mă bucur atât de mult că ești tu și că am onoarea să-ți fiu încă ghid!

Sper să vrei să rămânem aproape încă o vreme.

Îți doresc oameni care să te vadă și să te iubească, păsări care să-ți poposească pe umăr și vânt care să-ți bată blând pe chip.

Te iubim!

La mulți ani!

11 Comments

  1. Carmen

    La multi ani, Sofia! Ma bucur ca iti plac asa de mult pasarile. Oare ai citit minunata calatorie lui Nils Holgersson prin Suedia pe spinarea gastelor? Cred ca ti-ar place. 🙂

  2. Diana

    Eu fac voluntariat la Vogelhospitaal Naarden. În perioada asta au mulți pui găsiți și mare nevoie de voluntari pentru a-i hrăni. De obicei acceptă voluntari doar de la 18 ani, dar dacă vorbiți cu ei, poate vă acceptă împreună (atenție, nu-i pentru cei mai sensibili oameni, miroase destul de urât și păsările sunt sălbatice și vor fi eliberate înapoi în sălbăticie, deci nu vor beneficia de pe urma alinturilor). Dar cred că așa i-ai putea împlini visul de a atinge o pasăre adevărată.

  3. Monica

    La multi ani, dragă Sofia! Să fie blânzi și buni!
    nb: din curiozitate, Sofia îți citește blogul?

  4. Dana

    La multi ani fericiti, Sofia!
    Sa fii sanatoasa si sa ai parte de mult bine. Langa tine sa fie mereu oameni care sa te iubeasca si sa te pretuiasca!

  5. Claudia

    La multi ani prințesei mici!!!! Ati reușit cu pasărea din lână? Mult succes in continuare!!!🤗🙏🔝

  6. Ania

    La multi ani, Sofiei !
    Iar parintilor multa sanatate sa o insoteasca in aceasta calatorie minunata !

  7. Adela

    Draga Ioana,
    Daca Sofia e pasionata de pasari iti recomand colectia de carti cu sunete de Andrea Pinnington (in caz ca nu le aveti). Pe langa fragmente de ciripit al mai multor pasari sunt si o multime de informatii despre ele. Noi avem 6 – 7 carti si toate au prins foarte bine la ambii copii (de multe ori si adultii care vin la noi le rasfoiesc).

  8. MariaS

    Tocmai ma uitam la un clip cu Via Transilvanica si tipii au vizitat cea mai lungă tiroliană din România, la Palma, com. Sucevița. Tipul părea că zboară. Poate într-o zi o să încerce și Sofia. Va pup, imi sunteți tare dragi! (Am pus linkul, dacă e voie; e pe la min. 5:40
    https://youtu.be/lpQIjvZOWEU)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.