Grija altora pentru natură și cel mai frumos moment din viața fetiței noastre

Ieri citeam că Grădina Japoneză din Haga nu se deschide pentru public, pentru că și-a făcuit cuib acolo o pasăre (de pradă) și ea trebuie lăsată să se odihnească și să-și îngrijească puii. Am aplaudat cu copiii când am citit! Așa trebuie să fie! (sursa, mulțumesc, Elena C.)

Grija pe care o au unele nații față de natură este extraordinară! Știu că unora li se poate părea exagerată, nouă însă ni se pare înduioșătoare și mai ales corectă. Noi suntem musafiri aici! Noi trebuie să respectăm locuitorii de drept!

La noi în oraș au închis pentru două săptămâni un drum de biciclete care leagă orașul nostru de cel vecin. Drumul are vreo 4 km, e prin câmp și canale și e locul unde cel mai adesea ies cu copiii cu bicicletele să facem mișcare, să admirăm peisajul, să povestim cum ne-a fost ziua și să observăm păsările.

Drumul pe câmp

Sunt multe specii, Sofia le știe pe toate, eu am recunoscut stârci, rațe și gâște, lebede, lișițe, fluierari, coțofene, lebede și grutto (nu știu cum le zice în română). Sunt și iepuri și vulpi, șoricei mici de câmp, cai, vaci și oi. Mai sar și pești din apă, crapi din cei grași, dar asta se întâmplă rar.

Aici în poza de ieri se văd câteva păsări, sunt mult mult mai multe, mii! E mereu concert de triluri și strigăte! Și miroase atât de frumos!

Ei, și au închis acest drum pentru că majoritatea păsărilor de pe câmp au cuiburi cu ouă. Ca să nu fie deranjate de zgomotul bicicletelor sau al oamenilor, au închis drumul! Cu panou și explicații, frumos. Cu poze sau desene și detalii despre speciile de păsări care au pui în perioada asta, pentru cei pasionați.

Ei, și s-a deschis drumul, ieri am fost cu Sofi prima oară după două săptămâni. Știm exact unde sunt cuiburi de ce păsări, așa că am mers cu grabă mare să vedem cum au evoluat ouăle.

Ce am observat rapid a fost drumul plin de oameni. La plimbare la pas, cu bicicletele, în scaune cu rotile, cărucioare cu copii. Lumea vorbea încet, în șoaptă. SĂ NU DERANJEZE PĂSĂRILE! Se făceau poze (fără blitz), se mai opreau oameni să vadă puii din cuiburi, dar nu stăteau mult, dacă păsările se foiau sau dădeau semne de stres, oamenii își vedeau de drum (multe cuiburi sunt pe canal, la doi metri de oameni). O familie de lebede și-a făcut cuib chiar pe drum, în stuf! Oamenii ocolesc și se opresc din vorbit când trec pe lângă pasărea care stă pe club.

Sofia a încremenit lângă un cuib de koot american, sunt păsările ei preferate. Erau acolo cinci pui de 3-4 zile, piuind. Mama stătea pe cuib lângă ei, tatăl făcea ture cu insecte și râme-n cioc.

Puii sunt mici și negri, cu capetele cu portocaliu și roșu, dar simpatici și pufoși.

-Mami, e cel mai frumos moment din viața mea, mi-a șoptit ea, cu mâna la gură. Cât sunt de frumoși, mami!

Am stat aproape o oră să observăm de la distanță. Am făcut poze din care nu se înțelege nimic. Ivan a citit pe iarbă.

Am văzut cum mama a plecat să mănânce și să înoate un pic, dar înainte a strigat tatăl, care a venit el să stea pe cuib. Cum un pui s-a aplecat după mâncare și aproape a căzut în apă. Sofi era pregtită să se arunce în apă să-l salveze, dar singur s-a urcat la loc. Am văzut apoi cum tatăl pregătește ca un fel de rampă de ieșire din cuib, pentru că puii aveau nevoie de mișcare. Am observat cum primesc toți de mâncare pe rând. Cum unii pui sunt mai retrași, alții mai aventuroși.

Pe final Sofia a zis:

-Și exact ca părinții lor, puii ăștia se vor face mari și la anul vor avea puii lor, și tot așa. Mami, totul se leagă la un loc!

Era atât de fericită! Îi străluceau ochii!

După școală am mers să vedem alte cuiburi care aveau ouă înainte de mini-vacanța asta de Paști. Rațele aveau deja bobocei, altă familie de koot și ea, așteptăm cu nerăbdare puii de lebădă și de turturele.

Mi se pare atât de frumos că putem fi martori ai acestor evenimente atât de firești, de discrete și de frumoase, că fetița mea are ochi să le observe, că în locul acesta oamenii și autoritățile respectă natura, sunt foarte recunoscătoare!

21 Comments

    • Printesa Urbana

      Noi stam intr-un orasel pe langa Amsterdam, dar in toata Olanda e asa, si, din ce citesc, si in Elvetia, Suedia, Norvegia, Franta, Germania, Spania…

  1. Ana

    Posibil koot să fie lișiță… și eu am aflat anul ăsta că asta e pasărea aia de-o vedeam pe lac în I.O.R. (eng coot).

    • Printesa Urbana

      Da, lișiță e!

    • Roxana

      Ce fain! Multumim, le voi arata copiilor mei! 🙂

    • Printesa Urbana

      Supeeer, multumim!

  2. A.

    Ce frumos! Ma bucura si recunosc ca un pic ma si intristeaza sa citesc acest articol. Nu stiu daca ma intristeaza mai tare ca Romania nu e asa sau ca nu ma incadrez eu in Romania. Ignorance is bliss uneori :)).

    • Roxana

      Ei, dar are si Romania puncte forte, stam bine la ursi, nu? Si acum vreo 6 ani, seara, am vazut o familie de mistreti pe maidanul de langa Baneasa Mall, le-am facut si poze in timp ce meditam incantata ce grozav se imbina viata salbatica si complexele rezidentiale. Adevarat, n-am mai vazut mistreti de atunci…dar sunt sigura ca a avut cineva grija de ei.

      Lasand incercarea mea de gluma, si pe mine ma intristeaza situatia asta, si nu numai in Romania. Ma ajuta cand mai aflu de echipa cutare de oameni de stiinta care fac progrese cu secventierea ADN-ului de cine stie ce specie. Ma ajuta, dar nu prea mult. 🙁

  3. John

    Si in RO sunt astfel de locuri in natura unde pot fi observate varii specii de pasari, insa in zonele rurale, nu urbane dense. Nici in Paris sau Berna nu am vazut in zonele dens populate colonii de pasari. In jurul Bucurestiului pot fi vazute constant lebede, lisite, etc in zona Mogosoaia, Balotesti, Corbeanca, Comana, zona din spatele Lacului Morii, etc

  4. Alinu

    Îmi pare rău dar am dat deja unfollow.
    Te urmăream mai mult pentru idei de parenting si pentru ca veneai cu subiecte noi si interesante. Ce bine e la ei in comparație cu la noi pt mine este un clișeu foarte expirat. Am sa mai checkez din când in când sa văd dacă mai găsesc interes pe pagina ta dar deocamdată îți spun ciao si îți urez succes.

    • Rox

      Ce poate fi mai nou și mai interesant decât faptul că au făcut o schimbare majoră și radicală în viața familiei lor?

      „ Ce bine e la ei in comparație cu la noi” nu este nimic expirat, este cruda realitate pe care unii dintre noi, loviți cu bățul patriotismul peste ochi, nu o pot vedea. Asta este realitatea, în foarte multe țări din Europa este mult mai bine decât la noi din foarte multe aspecte. Că ne convine sau nu.

    • Cristina

      Si aici găsiți sfaturi din sfera parenting – plimbări in aer liber, apropierea de natura si încurajarea cunoașterii acesteia. Toate acestea impreuna cu copiii.
      Uneori, pana si invidia poate fi constructiva, dar de cele mai multe ori aduce ura, ca si in cazul Dvs.

  5. Rosu Aprins

    Ma bucur pentru sufletele din Olanda!!!! Ma intristez enorm pentru cum parca prea multi romani in Ro abuzeaza pana la sange, abandoneaza, au zero empatie fata de intreaga natura (animale, pasari, plante!).

  6. Rosu Aprins

    @Andreea L

    Nici nu stiu unde sa incep…

    Cainii aceia flamanzi, inghetati, batuti, schiloditi, abuzati continuu de oameni, otraviti, avand puiutii aruncati in rauri, lasati sa moara de foame pe camp, nedoriti de multi…au food separation anxiety aka agresivi. NU e vina lor ca au atacat. Asa cum nu e vina miilor de abandonati pe strazi in Romania zilinc. Noi, oamenii suntem de vina pentru soarta si comportamentul lor, da si pentru comportamentul lor. Daca citesti semnalarile de pe pagina Casa lui Patrocle…iti vine sa urli cum se poarta multi romani cu bietele animale! Si acest adapost este doar unul din zecile din tara!

    Iar si iar ma indoiesc de adjectivul „uman” din „rasa umana”.

    • Andreea L

      Este evident ca nu bietii caini sunt de vina, ci oamenii si autoritatile care nu se ingrijesc nici de animale nici de habitatele lor, asa cum se intampla pe alte meleaguri. Numai bine, doamna! 🙂

  7. Irina

    E foarte frumos ce povestesti tu in articol si cum olandezi au grija de natura si se preocupă de putinele specii care le-au mai ramas.
    Dar ar fi interesant de aflat cum s-a ajuns aici. Etimologia radicinii cuvantului care sta la baza numelui tarii inseamna padure, cu alte cuvinte Holland inseamna „Taramul Impadurit”. Dupa cum cred ca ai observat nu mai exista niciun petec de padure si fiecare fir de iarba este plantat de om pentru ca sute de ani si-au folosit aceasta resursa sa arda caramizi pentru superbele lor constructii.
    Evident cand te trezesti ca generatii la rand au distrus viata salbatica incerci sa refaci cat poti, dar trebuie sa recunoastem ca este un proces artificial intr-o tara plina de infrastructura rutiera, feroviara, industriala si mai ales cu forme de locuire neprietenoase cu natura.
    Olandezii sunt de admirat pentru geniul inginesc pentru ca in Miorita lor ciobanul nu s-a asezat pe o piatra sa astepte destinul, ci si-a suflecat manecile de a sapat o tara, dar cred ca e greu sa le dam credit pentru conservarea „vietii salbatice”.

  8. George

    De remarcat drumurile dintre localități. Peste tot în Olanda se poate merge pe bicicletă. Aproape peste tot se poate și în Germania. Localitățile sunt legate între ele și prin drumuri înguste (aproximativ un metru lățime), nu numai prin șosele. Că deh, ei s-au întrebat la o vreme… băi dar cum facem să ajungem în satul vecin pe jos, cu bicicleta sau cu trotineta? O luăm pe câmp? Neh… că ne înglodăm. O luăm la pas pe marginea șoselei? Neh… că e cam periculos. Hai să facem niște drumuri de legătură atunci. Hai.

    Felicitări pentru schimbare! După ceva timp o să te simți ca acasă. Senzația e ciudată, dar reală. Succes vouă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *