Toxoplasmoza în sarcină

Am primit acest text de la Andra, care își dorește să fie de ajutor. Ce faci când ești însărcinată și afli că ai putea avea toxoplasmoză? Am pus mai jos mesajul Andrei.

Dragă Ioana,

Îți scriu acest email pentru că te urmăresc de cîțiva ani, apreciez foarte mult tot ce scrii și știu că ai și publicat multe articole cu ce te-au rugat cititorii să transmiți mai departe.

Am trecut recent printr-o experiență total bulversantă pentru mine personal, și m-am gîndit că poate i-ar ajuta și pe alții să aibă acces la informații în timp util. 

Anul trecut, în 2021, eu și soțul meu am decis că ne dorim să devenim părinți, așa că am întrebat medicul ce analize/investigații trebuie să facem înainte, am făcut bilanțul preconcepțional și relevant de acolo este faptul că nu aveam anticorpi pentru Toxoplasma, nici IgG, nici IgM. Deci nu aveam imunitate și era important de știut cum să am grijă de acest aspect, în ceea ce privește alimentația, igiena mîinilor și așa mai departe. Asta se întîmpla undeva în luna august, menționez asta pentru că la toxoplasmoză și sarcină, totul ține de timp și de cum s-au sincronizat sau nu unele lucruri. În ianuarie 2022 am aflat că este posibil să fiu însărcinată, am mers la medic, un pic prea devreme după cum a precizat medicul, încă nu putea să confirme clar, pe atunci erau 5 săptămîni și cîteva zile.

A zis că tratăm totuși ca și cum ar fi o sarcină, și a recomandat să mai refac o parte din analizele pentru anticorpi, în special IgM pentru bolile la care nu aveam imunitate. Și aici au venit veștile care ne-au ținut pe jar săptămîni întregi: a ieșit IgM pozitiv pentru Toxoplasma. Suspiciune de infecție recentă.

Încă nu știu dacă am procesat emoțional tot ce am simțit atunci, așa că mă voi axa pe detaliile tehnice.

Recomandarea medicului ginecolog a fost să merg la un specialist pentru boli infecțioase și să încercăm să determinăm cînd anume a avut loc infecția. Scriu un mic sumar despre ce reprezintă toxoplasmoza și riscurile ei în sarcină, așa cum am reușit să le înțeleg eu. 

Toxoplasma este un parazit cu care ne putem infecta destul de ușor, care nu provoacă daune în organismele adulților cu un sistem imunitar ok. Dar care poate fi periculos pentru adulții cu sistem imunitar deficitar sau pentru bebelușii încă nenăscuți.Pisicile sunt cunoscute ca fiind „rezervorul” toxoplasmozei, asta nu înseamnă că orice pisică are/poate transmite infecția, dar sunt singurele organisme vii care pot transmite infecția prin fecale.

Oamenii și toate celelalte organisme care ajung infectate, nu pot transmite mai departe decît prin consumul produselor animale infectate sau de la mamă la făt. O altă metodă de infectare este prin intermediul fructelor și a legumelor care intră în contact cu sol contaminat (via fecale de pisică) care nu sunt spălate corespunzător sau nu sunt preparate termic. 

În ceea ce privește sarcina și infecția cu toxoplasmoză, contează foarte mult cînd anume s-a produs infecția:

– infectarea cu puțin timp înainte de momentul concepției sau în timpul primului trimestru de sarcină este cu șanse mai mici de transmitere a infecției către făt, dar dacă infecția se transmite, urmările pot fi foarte grave (avort spontan, afecțiuni severe ale ochilor, aparatului auditiv sau a creierului)

– infectarea în trimestrul al doilea de sarcină, vine cu șanse mai mari de transmitere a infecției dar cu afecțiuni mai puțin severe asupra fătului- infectarea în ultimul trimestru de sarcină presupune șanse foarte mari de a transmite infecția către făt dar afecțiunile au șanse mult mai mici să se producă în acest trimestru

Deși am încercat să mă țin departe de ce zice internetul, nu am reușit. Am înotat în informații, care mai de care mai detaliate, mai mult sau mai puțin utile. Deși știu că e greu, asta e recomandarea mea și pentru oricine altcineva ajunge în această situație, să stea departe de tot valul ăsta de informații. De asta cred că este esențial să ajungem la specialiștii potriviți într-un timp cît mai scurt. 

Drumul nostru a fost anevoios, deși totul s-a întâmplat în cîteva săptămîni, au fost cîteva săptămîni în care n-am putut respira. Poate merită menționat faptul că suntem din Iași, specialistul pe boli infecțioase la care am ajuns a fost doamna doctor șef de secție de la Spitalul de boli infecțioase din Iași, consultația a durat mai puțin de 5 minute, într-o clinică privată, eu eram un zombie.

Am zis doar că sunt însărcinată, IgM pentru toxoplasma pozitiv. Până să ajung la consultația cu ea, refăcusem oricum IgM și IgG să vedem dacă se confirmă și care sunt valorile pentru ambele, dar încă nu aveam rezultatele. Doamna doctor a zis doar că luăm tratament, fătul nu este afectat de tratament. Atunci am întrebat dacă nu facem și analizele recomandate pe buletinul cu IgM pozitiv. A zis că da, facem, apoi luăm tratament. Ca să clarific, recomandarea laboratorului la rezultatul pozitiv pentru IgM era de făcut test de aviditate și ADN PCR.

Detaliez aici cîteva lucruri despre anticorpii care pot fi monitorizați în această infecție și analizele disponibile: sunt 4 anticorpi care apar și anume IgM, IgG, IgE și IgA. Cu informațiile pe care le am acum am înțeles că IgM, IgE și IgA sunt printre primii care apar, destul de rapid după debutul infecției, iar IgG sunt anticorpii care apar mai tîrziu. Specific pentru IgM, IgE și IgA este că dispar din organism după anumite perioade de timp, IgE primii – după 4-5 luni, apoi IgA după 7-8 luni iar IgM este un pic mai păcătos, poate rămîne în titru scăzut pînă la 18 luni. IgG sunt anticorpii care vor rămîne în sînge pentru tot restul vieții și ar trebui să ne protejeze de infectări viitoare. Mai există un test, numit test de aviditate pentru IgG, care poate determina dacă infecția a avut loc cu mai mult de 4 luni în urmă. Testul ADN PCR determină dacă infecția este activă în organism în momentul testării.

Toate aceste analize pot forma un tablou cît mai detaliat despre această infecție și momentul în care ea s-a produs. – dacă IgG este pozitiv și IgM negativ => clar infecție veche, imunitate dobîndită- dacă IgG este pozitiv, IgM pozitiv => infecția poate fi recentă dar nu se poate stabili cînd (IgM poate fi pozitiv pînă la 18 luni), este nevoie de test de aviditate- dacă testul de aviditate indică aviditate crescută (>= 0.300) => sigur infecția este mai veche de 4 luni- dacă testul de aviditate indică aviditate scăzută => infecția poate fi recentă, dar nu ne poate spune cît de recentă

Cu informațiile de mai sus, pe care le aflasem doar parțial și doar de pe internet, am mers către testul de aviditate cu repetarea IgM, IgG la alt laborator și foarte important, la recomandarea medicului am făcut și IgA (pe care din păcate nu a știut să-l interpreteze).Analizele au venit cu vești proaste, IgM și IgG erau pozitivi și al 2 lea laborator, iar testul de aviditate indica aviditate scăzută, deci imposibilitatea determinării momentului infecției. 

Nu am dat importanță la acel moment, IgA a ieșit negativ, iar la întrebarea ce ar putea însemna asta, medicul a ridicat din umeri și a zis că nu are relevanță.

Am primit tratament, și o recomandare să mergem la biserică. Doamna doctor a menționat că ea se ferește să facă recomandări drastice, de întrerupere a sarcinii, dar că poate va fi totuși bine. Am plecat dărîmată de acolo. Experiența cu medicul ginecolog nu a fost cu mult mai bună, nu vorbea direct despre subiect, ca și cum ar fi evitat. Acum nu știu dacă o făcea din cauză că voia să mă protejeze sau pur și simplu nu știa cum să abordeze. Mi-a vorbit despre întrerupere de sarcină dar doar ca opțiune personală, la cerere, cu ce înseamnă, cu faptul că ea nu face și în clinica privată în care purtam discuția, la fel nu se face întrerupere de sarcină la cerere. Dar că dacă infecția se va adeveri a se fi întîmplat în timpul sarcinii ea îmi va fi alături. Fără să explice nici un protocol, ce înseamnă, ce riscuri sunt și ce putem face dacă păstrăm sarcina.

Mi-am imaginat (cînd răscoleam internetul) că cel mai greu îmi va fi dacă medicul va spune că trebuie să întrerupem sarcina, dar nu mi-am imaginat bezna totală în care vom fi dacă niciun medic nu recomandă nimic clar, nu explică ce riscuri sunt, ce ne asumăm și ce presupune tot. Aceea a fost și consultația în care am văzut pe ecografie primele bătăi ale inimii. Dezamăgiți de experiențele locale, am început să căutăm soluții în centrele medicale mai mari și cu mai multă experiență din restul țării. Așa am ajuns la primul specialist asumat, doamna doctor Mădălina Simoiu, care în urma unei consultații online, specialist pe boli infecțioase a zis foarte clar că ne asumăm un risc foarte mare, există șanse de 30% de transmitere a infecției către făt, urmările pot fi foarte grave. Tot de aici am primit și recomandări pentru analiza de anticorpi IgE, menționînd că ea știe un singur laborator în București care face această analiză (posibil să fie și singurii din țară, eu m-am interesat la mai multe laboratoare și nu am găsit pe nicăieri să facă IgE pentru toxoplasmă). Cu ajutorul prietenilor, a grupurilor de mame pe Facebook și a unor mame care au trecut prin situații asemănătoare am ajuns să aflu despre doamna doctor Carmen Crețu de la EcoParaDiagnostic. Este și laboratorul, singurul din România, care face analiza pentru IgE. Doamna doctor Carmen Crețu este, conform cu feedbackul altor medici din aceeași specialitate, cel mai experimentat parazitolog din România, iar cazurile de sarcină cu toxoplasmoză care ajung la ea au o șansă reală de a fi evaluate corespunzător. Am făcut inițial o consultație telefonică, a întrebat și ea dacă medicul de aici din Iași mi-a zis ceva despre acel IgA negativ și a spus că acel rezultat nu se potrivește cu celelalte. Mi-a recomandat să vin la cabinet, să facem analize pentru IgE, IgA și ADN PCR și apoi în funcție de rezultate să vedem ce putem face mai departe. 

Consultația cu ea a fost prima consultație de la care am plecat cu răspunsuri. Este primul medic care m-a întrebat despre istoricul meu ca pacient, dacă am avut anumite simptome, ganglioni umflați, m-a întrebat despre animale de companie, despre alimentație și tot ce (cred că) trebuie să întrebe un medic înainte să pună un diagnostic și să dea un tratament. M-a palpat, mi-a ascultat inima și plămânii. Mi-a explicat, iar pentru asta nu am destule cuvinte să îi mulțumesc, mi-a explicat pe înțelesul meu evoluția anticorpilor, cu grafic și tot ce e nevoie. Eu eram deja pe tratament cu antibiotic și a spus că până avem rezultatele la analize, continuăm tratamentul. Pentru că eram debusolată și simțeam că timpul trece și analizele nu ne spun prea mult, am întrebat-o dacă sunt șanse ca și aceste analize să fie neconcludente. A zis ferm că nu, analizele pe care le facem ne vor spune clar cu ce ne confruntăm și vom putea lua o decizie în funcție de ele. Am simțit că în final dădusem peste un profesionist în a cărui opinie și recomandări puteam să am încredere. Pentru că încă nu înțelegeam în totalitate analizele făcute deja, acel test de aviditate care  mă speria pentru că eu înțelegeam că rezultatul lui confirma că infecția este sigur în ultimele 4 luni, mai aveam și acele analize de la bilanțul preconcepțional care ne limitau oricum intervalul de infectare la ultimele 5 luni, iar rezultatele la analizele de la EcoParaDiagnostic se anunțau să dureze undeva la 4 săptămîni, eu având deja sarcina la 8 săptămîni, am început să discutăm ce facem și ce decizie luăm dacă cele mai negre scenarii se confirmă. Din acest capitol vreau doar să menționez că am reușit să dau peste un alt medic ginecolog care mi-a explicat ce înseamnă toxoplasmoza în sarcină și care este protocolul, mi-a zis clar că nu există recomandare de întrerupere a sarcinii, că protocolul presupune tratament și monitorizare până la aflarea mai multor informații, fie prin amniocenteza (pentru a vedea dacă infecția a trecut în placentă și se află în lichidul amniotic), fie prin observarea unor malformații la ecografiile din trimestrul 2 și 3. Mi-a zis că toxoplasmoza este singura din grupul TORCH pentru care există tratament și ecografiile pot descoperi malformații, deciziile putînd fi luate în funcție de asta. Mi-a mai spus și că decizia de a întrerupe sarcina în primul trimestru ne aparține nouă, dar că dacă se descoperă malformații mai tîrziu, există probabilitatea ca această recomandare să vină din partea medicului, că este mult mai traumatizant un astfel de proces în al doilea trimestru, că sunt cazuri și cazuri. Din experiența ei cazurile în care au existat malformații sunt foarte puține, dar a menționat și că sunt mulți care aleg întreruperea sarcinii în primul trimestru.

Spre surprinderea noastră, analizele care ar fi trebuit să dureze 4 săptămîni, au venit în cîteva zile. Am fost sunată de la cabinetul doamnei doctor Crețu, mi s-a făcut legătura cu ea și mi-a zis că analizele sunt bune, anticorpii pentru IgE și IgA sunt negativi, ceea ce înseamnă că infecția a fost înainte de momentul concepției, iar ADN PCR a ieșit tot negativ, însemnînd că infecția nu este activă în organism. Recomandarea a fost de a întrerupe tratamentul cu antibiotic și de a reveni la control peste 2 luni. Îmi era aproape imposibil să cred și să înțeleg aceste rezultate. Am întrebat cum este totuși posibil avînd în vedere celelalte analize care indicau că infecția ar fi mai recentă, dar doamna doctor a zis că analizele de la ei confirmă că infecția este mai veche. 

Pentru că voiam totuși să mai aud părerea unui specialist, i-am trimis doamnei doctor Simoiu toate rezultatele și în aceeași zi a revenit cu un telefon. Ea a confirmat că rezultatele sunt foarte bune. Ea mi-a explicat și cum de este posibil ca acele analize să nu se bată cap în cap cu analizele din bilanțul preconcepțional din august și cu testul de aviditate. A spus că este posibil ca infecția să se fi produs imediat după analizele din august, a spus că este posibil ca anticorpii să iasă mai greu din sînge, și de aici testul de aviditate care nu putea confirma clar că infecția ar fi fost mai veche de 4 luni. A mai menționat că testul ADN PCR este foarte precis și dacă ar fi fost orice urmă de infecție în sînge ar fi fost detectată și că avînd în vedere toate aceste rezultate, recomandarea ei este de asemenea de a întrerupe tratamentul și de a rămîne sub stricta supraveghere a medicului ginecolog.

Mă opresc aici, noi am decis să continuăm cu sarcina și să facem analizele/investigațiile ce vor fi recomandate, cu speranța că lucrurile vor merge bine. Sarcina evoluează, 15 săptămîni în momentul în care scriu, analizele și ecografiile nu ne indică motive de îngrijorare, dar rămînem sub observație. 

Am povestit toată experiența pentru că eu am căutat în disperare informații și nu am găsit, m-am blocat în medici incapabili să-mi ofere informații și opinii avizate, m-am sufocat în cazuri care mai de care mai îngrijorătoare, am căutat și articole din alte țări, însă nimic nu mă ajuta, personalizat pe cazul meu. Și cred că m-aș fi sufocat mai puțin dacă ajungeam la medicii potriviți din timp. 

Pe doamna doctor Mădălina Simoiu am găsit-o prin intermediul platformei Medicentrum, pe care îi recomand cu toată inima.

Pe doamna doctor Carmen Crețu, de la EcoParaDiagnostic am găsit-o prin intermediul grupului La primul bebe, București (mulțumesc Cosmina pentru ajutor).

Țin să-i mulțumesc și mămicii de pe grup care a acceptat să-mi împărtășească experiența ei, copilul ei are 6 ani și este bine sănătos.  Sper să am puterea să revin cu vești despre cum se finalizează totul, fie că vor fi bune sau mai puțin bune.

Și-i mulțumesc soțului meu, pentru că a fost stîlpul meu cînd eu mă prăbușeam!
Sper să nu trebuiască cuiva informațiile astea, dar dacă va fi cazul, să le fie la îndemînă. Multă sănătate tuturor!

10 Comments

  1. Elena

    Emoționată poveste💜 este adevarat ca sunt cazuri in care ti se dau analize peste analize iar când intrebi de ce, sa ti se răspundă ca nu este nimic grav sau sa nu ti se dea informatiile complete.
    Îmi puteți spune numele medicului ginecolog va rog? Îmi doresc un medic care sa îmi dea informații complete fără sa fiu nevoita sa “trag” eu de el, sa nu fiu luată in gluma.
    Multumesc și sănătate.

  2. Alina

    Aceiași problema am avut-o și eu ! Am nascut in Belgia!A fost o perioada foarte grea ….Dar acum am un băiețel sanatos de 5 ani ! Multumim lui Dumnezeu !

  3. In sarcina am avut si eu valori mari la analize. In prima faza stiam ca trebuie sa ma indepartez de animale. Imi si parea rau caci imi luasem un pui de pisic dupa ce socrii mei au resuit sa imi scape pisica in strada si sa dispara nevazuta. Tocmai ma mutasem la ei de vreo 2 saptamani si nu imi agreau pisica, desi ei aveam 2.
    La analize ulterioare mi s-a spus ca sunt ok valorile si am fost intrebata de pisici. Singurul lucru care mi s-a recomandat a fost sa stau mai la distanta de locul unde isi fac envoile si sa nu curat eu.
    Poate am fost o notocoasa.
    Poate mi-am facut imunitatea de-a lungul anilor si a zecilor de pisici ce au trecut prin casa mea. Trebuie sa precizez ca aveam vecini care imi aruncau anual pungi cu pui de pisica in curte 🙁

  4. Alexandra

    Am trecut prin asta si citind aceste randuri am retrait fiecare vizita la medic, fiecare analiza, fiecare interpretare… Am facut investigatii multe si am citit de 4-5 ori articolele putine pe care le-am gasit pe acest subiect pentru a intelege si a lua o decizie cat mai corecta, avand in vedere ca recomandarea medicilor a fost de intrerupere de sarcina. Din fericire totul a fost bine. Din pacate nu am avut puterea sa scriu toate etapele prin care am trecut, astfel incat informatia sa fie disponibila pe viitor. Cu siguranta si povestea Andrei o sa fie cu happy ending si o felicit ca a impartasit experianta ei. Va doresc multa sanatate!

  5. Monica

    Dragă Andra,

    Îți mulțumesc pentru faptul că ai împărtășit din povestea ta și sunt convinsă că va fi un ajutor neprețuit altor mămici care se vor confrunta, din păcate, cu aceeași situație. Îmi imaginez cât e de greu să ai parte de o asemenea experiență și cum a fost pentru tine toată această perioadă de incertitudine, cu amenințarea pierderii sarcinii sau afectării copilului, cu întrebări fără răspunsuri certe, cu zbateri, griji și poate nopți albe…
    Am apreciat curajul tău în căutarea răspunsurilor, felul în care ți-ai arătat recunoștința față de toți cei care ți-au ghidat drumul și ți-au fost stâlpi în gestionarea acestei experiențe. Îți doresc din suflet să ai o sarcină ușoară în continuare și un copil sănătos!
    Te îmbrățișez!

  6. Anca

    Am trecut prin aceeași “trauma” acum 10 ani. Acum am un baiat perfect sanatos de 11 ani 🙃 Zic trauma căci pe plan personal și emoțional am rămas marcată profund( decizia sa nu mai fac alți copii). Am fost intr-o agonie totala ( 3 recomandări de întrerupere de la
    Medici diferiți) pana am ajuns la Dna Doctor Crețu! Acum 11 ani erau și mai putine informații disponibile, ajunsesem sa citim tratate și patente pentru lucrări de licența din UK și USA. Eu am început sa iau Rovamicina la 12 sapt (3 sapt tratament/ 1 sapt pauza) pana când am născut! Am avut noroc și suntem un caz fericit!
    Îți doresc multa putere și înțelepciune! Daca consideri ca te pot ajuta cu alte info, cu drag le ofer!

  7. Andreea

    Aceeași poveste, acum 10 ani, o perioada f stresanta, toți medicii din Sv mi-au recomandat avort, nici nu știam încotro sa mai merg. Am ajuns la Iași, la prof Mircea Onofriescu, am luat antibiotic toată sarcina și am născut o fetita perfecta, acu e o mica domnișoară, extrem de frumoasa!
    Prin câte am trecut cu toxoplasmoza asta, cred ca as putea scrie o carte.
    Între timp am mai născut o fetita, are 1,6 ani acum și este și ea sanatoasa!
    Multă putere va doresc, va fi bine!!

  8. Adi

    Acum 12 ani am ramas însarcinata si la primele analize am descoperit ca luasem si toxoplasmoza aproximativ cu 10 zile înainte de conceptie. A fost într-adevar stresant, doctorii mi-au expus toate implicatiile, nu-mi mai amintesc daca am luat tratament (nu aveam niciun simptom). Fatul a fost monitorizat pe parcursul întregii sarcini (o eco în fiecare luna într-un institut de neonatologie specializat), am facut si amniocenteza. Nasterea a decurs perfect si fetita a fost consultata de specialisti (neurolog, oftalmolog). Timp de noua luni a fost monitorizata în acelasi institut (consultatie cu un pediatru o data pe luna). Infectia nu s-a transmis si cresterea a evoluat cît se poate de normal, astazi e o minunata pre-adolescenta :). Totul s-a petrecut în Franta.

  9. Alexandra

    Draga Andra! Înțeleg perfect prin ce treci. Acum 5 ani, la testul torch ieșisem pozitivă la infecția cu citomegalovirus. La fel ca și toxoplasmoza, cmvul afectează grav fătul daca infecția trece de placenta. Sunt din Iași, in prima faza am fost și eu la doamna doctor de la infecțioase pe care ai mentionat-o la început. Nu m-a ajutat cu absolut nimic. Am ajuns la domnul Dr Nemescu care s-a ocupat impecabil și mi-a oferit toate informațiile necesare. La 20 de săptămâni am făcut amniocenteza pentru a vedea daca infecția s-a transmis la făt. Din păcate rezultatul ieșise pozitiv. Domnul doctor a luat legătura cu medici din țară și din străinătate, și am urmat protocolul unui spital din Paris care avea foarte multe date despre nou născuți cu citomegalovirus. Din doua în două săptămâni am mers la ecografii endovaginale pentru a observa cum se dezvolta creierul fetiței mele. Deși ecografic la jumătatea sarcinii totul era în regulă, există șansa că acest virus sa afecteze fătul oricând până la naștere. De aceea trebuia monitorizat fătul foarte des. La 30 de săptămâni am inceput tratament cu valaciclovir, 16 pastile pe zi. La 33 de săptămâni am făcut RMN fetal. Deși fătul era infectat, nu a fost și afectat, ceea ce a fost un miracol pentru o infecție primara in primul trimestru de sarcina cu acest virus. La ultima ecografie mi s-a spus că totul este in regula, problema de retard mintal nu se pune problema, singura problema care nu putea fi observată, fiind cea de auz. La naștere a trecut cu bine peste testele de audiometrie, ecografii transfontanelare, fetița face în curând 4 ani și este perfect sănătoasă. În primii 2 ani am mers din 6 in 6 luni la audiometrii, și apoi o data pe an până la vârsta de 5 ani că sa fie siguri că auzul nu va fi afectat. Aceste indicații ne-au fost trimise de la spitalul din Paris. A fost o sarcina extrem de stresanta, cu multe multe plânsete, cum nu am crezut că pot să plâng vreodată. La fel că și tine ajunsesem sa citesc tot felul de studii medicale, sa vad poze, și nimic nu îmi dădea speranțe. Copiii infectați cu acest virus se nasc cu capul mic, surzi, retard mintal sever, hepatomegalie, splinomegalie, cardiomegalie…multi nici nu trăiesc după naștere, iar cei care trăiesc sunt cu retard mintal sever sau probleme de auz. Nu îți pierde speranța, deși poate părea greu sa fii optimista in astfel de momente, poate că povestea mea te va ajuta sa treci mai ușor peste aceasta cumpănă. Dumnezeu e mare! Multa putere îți doresc și sunt cu sufletul alaturi de tine!

  10. Aragorn

    Am patit si noi la fel, dar am avut parte de medici mult mai incompetenti – 4 la numar – si la privat, si la stat. Scriu aici prin ce am trecut ca poate ajuta pe cineva vreodata daca trece prin asta.

    Totul se intampla intr-unul din orasele mari din tara, in primul an de pandemie. In primul rand, medicul ginecolog unde mergea sotia la privat a refuzat testarea de toxoplasma inainte de conceptie, convingandu-ne ca nu e necesar si ca vom vedea „la testul TORCH” daca este ceva in neregula. Cu toate ca citisem pe net ca se recomanda unul inainte, tocmai pentru cazul descris de tine in articol si, dupa cum urma sa aflam noi – pentru ca daca la TORCH reiese ca ai avut recent o infectie cu toxoplasma – sa nu mori de neliniste pana la diverse teste de confirmare/infirmare a infectiei, si eventual sa mai stai cateva saptamani pana scade nivelul anticorpilor ca sa te asiguri ca a trecut infectia inainte sa incerci iarasi sa concepi.

    Bun, trece timpul si aflam ca sotia a ramas insarcinata, motiv de bucurie imensa, apoi trec saptamani si ecografii, toate bune, si urmeaza in sfarsit testul TORCH. Surpriza: IgM pozitiv la toxo, putin peste limita. Ginecologul a zis sa nu ne facem griji, sigur e fals pozitiv. Prima greseala, trebuia imediat inceput tratament cu spiramicina. Dar desigur, ca sa ne „linisteasca”, a mai sugerat o repetare a analizelor peste 1-2 saptamani.

    Repetam analizele, si spre stupoarea noastra – pana la acest punct am avut incredere completa in medic – valorile IgM au crescut puternic, sugerand, dupa cum urma sa aflam, o infectie recenta in desfasurare. Nu mai descriu prin ce am trecut, insa a sugerat in sfarsit sa incepem tratamentul si am mers la medicul de familie dupa reteta. Medicul de familie iarasi deloc pregatit pentru asa ceva. Am facut o programare si la un medic de infectioase de la stat.

    Acest medic s-a uitat peste rezultatele analizelor si, confirmandu-ne ca intr-adevar se pare ca este o infectie recenta are sanse foarte mari sa infecteze fatul si ne-a dat de inteles ca ar fi bine sa facem pregatirile pentru intreruperea de sarcina. Zero profesionalism si empatie, ne-a zis de parca am primit o comanda defecta de la un magazin online si trebuie sa o returnam.

    Intre timp, medicul ginecolog a contactat un alt medic infectiolog de la spitalul privat (pentru ca altfel ar fi trebuit sa asteptam 3 luni pana la prima programare libera la el), si i-a cerut parerea. Acela a sugerat ca ar trebui sa facem un test de amniocenteza pentru a determina daca fatul a fost infectat sau nu. Acest test vine si el cu anumite riscuri pentru fat, si partea proasta e ca nu poate fi facut decat cand e prea tarziu sa mai fie posibil avortul (?).

    Bineinteles ca aceste vesti ne-au bulversat, si am inceput sa cautam pe cont propriu informatii pe net, despre altii care au trecut prin asta… Am gasit foarte putine, dar am dat peste unele articole stiintifce care ne-au dat o raza de speranta. Am sa sumarizez cel mai folositor dintre ele, care zicea ca multe sarcini cu infectie cu toxoplasma in primul trimestru sunt terminate in mod inutil, pentru ca sansa ca o astfel de infectie sa se transmita la fat in primele 8 saptamani este undeva in jur de 2%. Iar daca se infecteaza sunt sanse foarte mari sa rezulte in defecte care sunt vizibile la ecograf.

    Date fiind aceste lucruri, am decis sa riscam, si sa facem amniocenteza pentru a confirma sau infirma infectia fatului. Din fericire, a iesit negativ, ceea ce ne-a luat o piatra de pe inima, iar sotia a continuat tratamentul cu spiramicina pana la nastere, pentru a preveni trecerea toxoplasmei in placenta. Lui bebe i-am mai facut teste de sange imediat dupa nastere care din nou au iesit negative, si atunci am rasuflat de tot usurati pentru ca am stiut cu siguranta ca e bine.

    Ma bucur ca din ce ai scris aici rezulta ca exista si medici competenti prin Romania. Noi din pacate nu am avut parte de asa ceva, dar din fericire singurul lucru rau ce a rezultat din asta a fost mult stres, multe nopti nedormite, si pomparea sotiei cu antibiotice pana la finalizarea sarcinii.

    Ce ma socheaza mai mult este ca am aflat abia acum, citindu-ti articolul, ca exista mai multe teste pentru determinarea perioadei de incepere a infectiei, si ca niciunul din medici nu s-a gandit, sau nici macar nu s-a documentat, sau nici macar nu a intrebat mai departe daca exista aceasta optiune. In tara asta, dupa ce dai bani cu carul la stat pentru sistemul medical, dai bani cu carul la privat pentru ca sustemul de stat este la paman, esti lasat de izbeliste si trebuie sa te descurci si sa te informezi singur. Iar apoi ne miram ca unii ajung sa nu se informeze corect…

    Va doresc numai bine si sanatate voua si bebelusului vostru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.