11 ani de când sunt mama acestei fetițe minunate

În seara dinaintea aniversării ei, mă întreabă, de fiecare dată la fel, de ani buni:

-Și spune-mi, mami, cum a fost atunci?

-În seara dinainte m-am plimbat cu tati prin cartier. Plouase înainte, mirosea așa de frumos pe străzi… Apoi am urcat scările până la mansarda în care stăteam, le-am urcat greu, că aveam burta maaare cât o oală mare de sarmale…

-Mami, câte kilograme am avut eu?

-Trei și jumătate, dar mă îngrășasem vreo 20…

-Vai, mami, erai pufoasă?

-Cam da. Așaaa, am mâncat ceva bun, nu mai știu ce, dar știu că a fost bun, apoi ne-am culcat. Mă întrebam când o să vii. Eram tare nerăbdătoare să te văd, să te țin în brațe….

-Și mai ce, mami? Dimineața cum a fost?

-Pe la 9 și ceva m-a trezit un junghi în burtă!

-Ți-am tras eu un picior? Scuze, mami…

– Nu, nu, dar pornisei spre lume. Venise timpul. Și au au au, ce mă mai durea, am fugit repede la baie să mă așez pe toaletă…

Aici ea râde mereu, iar eu încep să plâng.

Nu mai țin minte exact ce am simțit, dar parcă mă durea tare și mă bucura tare că mă doare.

Habar n-aveam ce mă așteaptă. Și e bine așa, dac-am ști, poate am alege altfel și ar fi păcat.

Ce știu e că sunt fericită! Îmi place fetița noastră, e veselă, curioasă, are umor și râde mult, Doamne, cât mai râde! Își vede de calea ei, chiar dacă vede la alții tot felul de prostii. Ea știe ce e drept, corect și bun. Are spațiul și timpul ei, pe care și le apără feroce. Stă mult pe-afară, uneori cu prietenele, alteori singură.

Eu îmi fac griji, dar ea spune: Nu mă plictisesc, mami, nu te îngrijora. Sunt atâtea de văzut pe stradă!

Nu alege mereu bine, dar mereu înțelege ce-a greșit. Sau mă rog, de cele mai multe ori. 🙂

Anul acesta i-am dedicat și mult timp. Mai mult ca înainte.

Și ea e atât de recunoscătoare…

Crește frumos, e frumoasă și deșteaptă, mai are de învățat încă multe, dar simt că suntem bine împreună și asta e tot ce mi-am dorit. Să construim bine, să ne bucurăm în fiecare zi, chiar și în cele în care ne certăm.

Ce călătorie, prieteni!

Și s-a petrecut aici, cu voi alături, zi de zi!

Am împărtășit multe despre drumul nostru din dorința de a fi de ajutor. Poate ați observat că împărtășesc tot mai puține pe măsură ce copiii cresc. Simt să păstrăm pentru noi tot mai mult.

Dar din când în când tot vă mai spun cum suntem, pentru că ne sunteți familie. Una mare, cu sute de mii de membri, dar ce mult ne asemănăm, ca rudele! 🙂

La mulți ani, iubita mea, te iubesc mult, cel mai mult, sunt mândră de tine, mă bucur de fiecare clipă împreună, abia aștept să te sărbătorim, să te aud râzând, să te văd dansând, iar seara la culcare să-mi spui că ești bucuroasă!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4269

8 comentarii

  1. Mi-ai adus aminte de când eram mica și seara la culcare spuneam/simteam același lucru ca Sofia: o stare de bucurie (acum i-as spune chiar fericire) pură. La mulți ani, Sofiei! La mulți ani, vouă, împreună!

  2. La mulți ani fetiță isteață! Ai părinți minunați.

    Săptămînă asta suntem in Olanda si ieri ne plimbăm prin Amsterdam si speram sa va vedem undeva pe o străduță in marea aia de oameni. Asa de apropiați imi sunteți, deși nu ne cunoastem. Citesc din Stuttgart de ani de zile blogul si nu pierd un articol. Multumesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *