Mă tem că devin invizibilă

De ceva vreme observ că textele mele nu prea mai ajung la voi. E atât de mult conținut pe atât de multe platforme, oamenii vorbesc tot mai tare, abordează subiecte cât mai controversate ca să stârnească reacții, fac tot felul de scamatorii ca să atragă atenția, iar eu mă simt dezorientată și pierdută.

Scriu în continuare aici, pentru că asta e ce știu să fac. Nu știu să fac video, TikTok, poze cu filtre, habar nu am, și nu e bine că nu am habar, dar pentru mine scrisul e firul roșu, aici e spațiul unde vocea mea e unică și clară, și mă întristează că sunt dependentă de o platformă ca Facebook, unde dacă nu plătești, nu primești public. O vreme a fost suficient să scriu bine, voi citeați, interacționați, vedeau și alții și tot așa. Când scriam bine, textul ajungea la mulți oameni. Când scriam mai puțin bine, ajungea la mai puțini și era foarte bine așa. Învățam din greșeli, creșteam câte puțin cu fiecare text. Acum, orice și oricum scriu, nu mai ajunge decât la puțini dintre voi.

Mă simt responsabilă față de voi să nu public orice doar de dragul de face cifre. Nu mă arunc în controverse, nu abordez cancanuri și topuri lipsite de sens doar ca să mai public ceva. Nu pot, deși îmi dau seama că ar trebui, dacă vreau să rămân în joc.

Pentru mine e despre oameni care ajung să se vadă mai bine pe sine citind despre un alt om. Nu cred că va fi vreodată despre altceva. Dar cine știe, am învățat să nu spun niciodată că eu niciodată n-o să…

Urmează o perioadă foarte încărcată pentru mine: testul final de modul avansat la olandeză, o nouă deplasare în Danemarca, evenimentul mare de parenting de la București de duminică, lansarea de carte de duminică, la care și joc un rol pe scenă (e un rol comic, nici n-aș putea altfel, e posibil să fie mult umor involuntar acolo), peste câteva zile voi fi speaker la I love Failure București, apoi se lansează o carte nouă cu Ema și Eric, ne vom vedea cu prieteni și familie, Cioco trebuie să treacă printr-o operație și încă nu știu dacă va fi în Olanda sau în România, nu dorm nopțile de cât mă frământ să iau o decizie bună pentru ea, scriu la o carte nouă, editez altele pentru colecția de parenting, mi-ar plăcea să vorbim despre toate astea, dar nu știu dacă și cine mă mai aude.

În fine, eu o să scriu, pentru că asta e ceea ce fac. M-aș bucura, atunci când vedeți o postare de-ale mele, să dați un semn cu o reacție sau un comentariu. Asta ajută platforma să înțeleagă că e nevoie de mine aici.

Vă mulțumesc pentru cei 16 ani de când suntem împreună, 9 sau 5 sau câți or fi. E un privilegiu în fiecare zi să primesc câteva minute din timpul vostru în vremuri în care atâta lume se bate pentru ele.

O să las în comentarii linkuri către lucrurile pe care le-am mai scris și care nu au ajuns la voi.

M-ar bucura să dați un semn dacă și când vedeți textul acesta. Să ne vedem și citim cu bine și să fim cu toții sănătoși, blănoși sau neblănoși, e tot ce-mi doresc.
LE: Postarea de pe Facebook e aici, are mii de reacții, deci m-am mai liniștit.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4194

90 comentarii

  1. Și eu citesc fiecare articol, încă de când Sofia avea 2 ani. Nu comentez de obicei, dar m-am bucurat când am aflat că ați plecat pentru a vă bucura de o viață mai bună în Olanda. Vă doresc numai bine!

    • Da, eu sunt una din persoanele ce au renuntat la Facebook si nu m-am apucat de alta platforma..dar nu am renuntat aici..inca citesc. sunt tot aici de muuulti ani. doar ca pe site, nu e atat de interactiv sa reactionezi. Avem chiar si mai multe lucruri in comun acum, odata cu mutarea voastra. Dar da…e mai clara obiectivitatea ta fata de subiectele de cancan ale Romaniei..si asta ma bucura tare mult. Te imbratisez!

  2. Eu te citesc aici de ceva ani, cu intreruperi cand am simtit ca nu rezonam cu ce scriai in respectivele perioade :). Nu mai sunt pe FB si nici nu planuiesc sa ma intorc, personal il consider un mare cos de gunoi si oricum ce m-ar interesa nu mi-apare in feed in timp optim. Asa ca daca tot cadorisesc pe cineva cu timpul meu preotios o fac fie via un blog/website/podcast. Poate ca aglomeratia asta mare pe FB e un semn ca tb sa te reinventezi. Zic si eu, nu dau cu parul :). Inca o data ti-o recomand pe Laura Vanderkam si al ei blog si podcast – cred ca te va ajuta nu doar sa ai un time management mai bun (nu zic ca nu l-ai avea, dar e intotdeauna loc de imbunatatiri 🙂 ), dar sa si vezi meseria de autor de carte din alta perspectiva.

    • Multumesc, azi ii dau play! Dar stai ca vad ca are mai multe! Toate sau te referi la unul anume dintre cele trei?

    • „Before breakfast…” si „The new corner…” sunt despre time/work management. Sunt scurte, gen 8-10 minute max. „Best of the both worlds” (e impreuna cu o alta tipa) e despre cum sa imbini viata de familie cu cea personala, dar temele sunt foarte faine si variate. Pod-urile sunt mai lungi, cca 50 de min. Are unul despre cum sa gestionezi FB-ul si pt ce folosesc ea si partnera de pod platforma. Are si invitati din diferite arii de specializare. Are o perspectiva feminina asupra time managementului – are 5 copii (!), inregistreaza podcasturi, e speaker, e autoare de carte – clar stie despre ce vorbeste :).

  3. Citim, citim!
    Multa sanatate Ciocolatei! Imi inchipui ingrijorarea legata de luat decizii pt ea. De multe ori ma intreb daca a mea pufoasa mai poate sau nu.
    Din pacate cei vocali si cu texte fara fond or sa aiba mereu mii de „like-uri”…nu te ingrijora, eu aici te citesc! Multumesc inca o data pt tot ce faci.
    Aaaas, Danemarca, ce frumos!

    • Bună Ioana,

      Citesc, dar aici… FB e ceva cu care nu mai rezonez demult. Foarte puține lucruri ma mai interesează acolo.
      Dacă nu vei face rabat de la calitate și lucruri interesante voi fi aici atat cât vei scrie. Cât vei scrie despre ceea ce încă ma interesează, chiar dacă vom avea păreri diferite, și sunt și din astea, dar nu e o problema. Nu am ținut sa îmi exprim părerea public, dar am respectat părerea ta.
      Pot însă să îți spun un lucru care sper sa te bucure…fetita mea de 10 ani încă se întreabă cine e ‘datatorul de raspunsuri’ ?….daca ajungi pe la Toronto sa ne spui. Avem ambele caiete…intr-adevar foarte utile pentru copii și părinți (mai ales) care nu știu ce sa mai răspundă uneori.
      Oricum e important ca unele lucruri sa fie confirmate si din alte surse. Altfel, părinții o sa ajungă sa arate ca niște zbiri cu idei puține, da’ fixe.

  4. Eu verific mereu ce postezi pe blog, de cativa ani, dar am comentat o singura data, nerealizand ca ar putea ajuta cu ceva un comentariu in plus. Voi reactiona mai des, pe viitor, deoarece mi-ar placea sa ramai cu noi si sa ne inspiri in continuare cat mai mult timp posibil. Multumiri ca esti si ca iti pasa! ?

  5. Eu mi am dezinstalat facebook de ceva vreme. Mai intru pe site, dar de pe laptop arareori de pe mobil.
    Devenise un time and mental drain. Citesc insa blogul, mai comentez.
    Traficul pe blog e multumitor pt tine? Am vazut ca blogeri cumva dezamagiti de facebook si insta au migrat catre substack, nu stiu daca ti se potriveste
    Mult succes in continuare!

  6. Si eu te urmaresc zilnic aici pe blog si ma bucur de fiecare data cand postezi ceva nou, multumesc Ioana!
    p.s. Sanatate Ciocolatei!

    • Bună, eu te-am descoperit de câteva luni și citesc de zor și cu drag, inclusiv postările mai vechi…Am o fetiță de nouă luni și am cumpărat, după ce s-a nascut, o carte de-ale tale. Apoi am ajuns la blog…Ma regăsesc în multe din poveștile și trăirile tale. Nu am Facebook, citesc doar pe blog și citesc foarte puține bloguri…Imi place ca viața mea sa fie numai a mea și să o împărtășesc doar cu oamenii importanți pentru mine.
      In seara aceasta am căutat sa vad dacă ai mai scris ceva nou, iar postarea ta m-a făcut sa reacționez. Esti auzită și ajungi la noi, chiar dacă nu lăsăm un mesaj. Din lipsă de timp, din obișnuință…In cazul meu, de exemplu, este prima oară când dau un răspuns. Din aceeași dorință asumată de discreție și de rezervă. Dar tu ești atât de specială, încât a meritat să ies puțin din tiparele mele. Este important ceea ce faci, pe mine m-ai făcut să te simt aproape de sufletul meu și sper sa te mai citesc mult timp de acum încolo! Oricum, nu sunt încă la zi cu postările mai vechi?
      Așadar, keep going!

  7. Eu sunt aici, te citesc zilnic de când te-am descoperit, în urmă cu 12 ani, de dinainte de era ‘facebook’. Ai mei copii, de 11 ani, și imediat 9, au crescut parcă împreună cu Sofia și Ivan 🙂 MULȚUMESC pentru fiecare rând pe care l-ai scris, fie online, fie în cărți.
    Te rog să nu renunți, mereu va fi loc pentru cei mai buni, cei așa că tine. Te îmbrățișez!

  8. Sanatate Ciocolatei!
    p.s. cititorii de blog sunt aici, chiar daca nu comenteaza mereu.
    Facebook nu mai am demult, alte social media nu folosesc, doar LinkedIn si acela strict profesional. Pana si YouTube ma sacaie uneori ca imi consuma prea mult timp.

  9. Eu citesc aproape fiecare postare de vreo 15 ani cred?! Am comentat de maxim 2 ori (3?) dar sunt aici! Raman pentru ca este relevant si autentic ce scrii. Nebunia care este acum online este un organism bolnav si eu cred ca avem nevoie in continuare (mai mult decat oricand as spune chiar), de oameni care stiu sa isi pastreze vocea si integritatea online. Dupa toata terapia, lucratul cu mine, cartile si cursurile de parenting si self parenting…..tot ma intereseaza parerea ta despre lucruri pentru ca este mereu gandita, razgandita, actuala si dupa cum spuneam….relevanta! Sa mai scrii daca vrei si poti zic! 🙂

  10. Citesc de cativa ani. Foarte linistitor pentru mentalul meu. Cred ca fara blogul tau mi-as fi pierdut mult din echilibru. Multumesc!

  11. Buna Ioana! Te urmaresc din umbra citesc fiecare articol .Multa sanatate, energie, buna dispozitie capacitatea sa te bucuri si sa savurezi fiecare moment din perioada urmatoare.

  12. Si eu sunt un cititor fidel, am citit si citesc aproape toate articolele tale. Le citesc cu drag si le apreciez, pentru ca scrii din inima, cu sinceritate, ai umor, profunzime si sensibilitate. Nu comentez decat foarte rar, pt ca de obicei nu prea stiu sa imi formulez ideile si se intelege gresit ceea ce am scris, iar facebook nu mai am de vreo cativa ani. Te felicit pt toate evenimentele de la Bucuresti, eu nu locuiesc in Bucuresti, altfel as fi venit la lansare. Eu te incurajez sa continui sa scrii, despre orice, cred ca multi oameni citesc articolele tale cu drag, dar nu indraznesc sa comenteze. Iti doresc mult succes la toate evenimentele din saptamana aceasta!

  13. Si eu sunt aici :). Tocmai ce am terminat de alaptat bebelusul, care are 2 surioare mai mari. Aproape zilnic intru sa verific daca ai scris ceva, de mai bine de 5 ani. Nu (mai) am facebook de mai bine de 7 ani, deci nici nu as putea altfel.
    Cu tine, prin tine, de la tine am invatat sa imi cresc copiii cu blandete. Si am aproape toate cartile de copii scrise de tine.

  14. Sunt aici de cand… pregateai o nunta la palat 🙂 Rezonez cu tot ce scrii, transmiti emotie si ajunge la noi, cuvintele tale ma emotioneaza pana la lacrimi, iti simt sinceritatea si caldura. Te citesc cu mare drag, dar direct de pe blog si nu comentez din lipsa de timp. Multa sanatate, timpul sa se dilate si… iti multumesc pentru ca existi si mai ales pentru ca ai rezistat atat de mult si inca rezisti la comentariile rautacioase gratuite. Te imbratisez!

    PS Voi fi mai atenta sa adaug reactii pe FB, daca ajuta. Pe FB comentez si mai putin 🙂

  15. Cu doi copii mici si foarte mici, abia daca apuc sa dau un like, comentarii foarte rar. Dar citesc mereu, nu cred ca ratez nimic ?

  16. Buna Ioana,
    Te citesc de cand eram in liceu, deci de aproximativ 13-14 ani si chiar daca nu am copii, vreau sa fiu infromata pentru atunci cand ii voi avea.

  17. Facebook nu, dar aici da. Mereu mereu citesc, poate ca nu comentez pe cât ar trebui. O sa fac asta mai mult – e mai comod sa primești fără să dai și tu înapoi, dar nu e chiar corect, ai dreptate. Te apreciez foarte mult, am învățat multe de la tine și te simt ca o prietenă cu care vorbesc în fiecare dimineață la telefon.

  18. nici eu nu mai am FB de cativa ani, dar aici te citesc zilnic si iti inteleg temerile. o sa incerc sa interactionez mai mult pe instagram. mult spor in toate si multa sanatate Ciocolatei. te imbratisez

  19. Si eu sunt o cititoare „din umbra” dar care te urmareste si citeste postarile tale cu cel mai mare drag. Scrii MINUNAT, baietii mei de 9 si 5 ani adora cartile cu Ema si Eric,le-am devorat pe toate.Si nu sunt mai prejos nici cele de educatie medicala 🙂 Ne regasim des in povestile lor.
    Vestea ca v-ati mutat din tara m-a lovit ca un fulger, probabil pentru ca mereu am cochetat cu ideea de a pleca, insa ne-a lipsit mereu curajul. De curand ne-am impacat cu decizia noastra de a ramane aici, dar citesc cu sufletul la gura „update-urile” despre viata voastra acolo.
    Esti un om minunat, o luptatoare, o sursa de inspiratie si o mare scriitoare. NU RENUNTA!
    Te imbratisez cu mare drag! Multumesc ca existi si ca ne incanti cu articolele tale!

  20. Și eu citesc toate articolele de pe blog. Comentez rar, doar când simt ca am cu adevărat ceva de spus. Conturi de Facebook și Instagram nu am (nu am avut niciodată) in mod intenționat, dar pe blog dau refresh zilnic pentru a nu rata nicio postare. Recunosc ca simt ca in ultima vreme tot mai mulți bloggeri au migrat către alte platforme și simt lipsa articolelor lor. Sper ca dacă vei alege sa migrezi sa mai publici și aici din când in când măcar.
    Mulțumesc pentru efortul pe care îl depui!

  21. Eu nu te citesc de foarte mult timp, recunosc. Dar, de cand te-am „gasit”, am citit cam tot de pe blogul asta. Punctul meu de vedere (strict personal) este ca cei care te cunosc si te apreciaza te vor citi in continuare. Poate nu la fel de multi, poate nu aceasi, dar… numai tu stii cat de tare conteaza asta. Ce scrii, scrii bine! Sunt convinsa ca articolele tale ajuta multa lume. Poate dand o idee, o alta perspectiva, etc. Lasa-i pe „influenceri” sa infuenteze. :p

  22. Salut! Si eu te citesc, desi nu am cont de FB, Insta sau mai stiu eu ce. Dar da, inteleg ce zici…chiar si fara sa ai meseria de blogger e uneori greu sa ramai ‚prezent‘ atunci cand nu esti pe platforme sociale si nu postezi zilnic o poza smechera cu mancare/ calatorii etc.

  23. Citesc toate articolele pe blog, uneori câte 2 sau 3, dacă nu am reușit sa le citesc imediat după ce au apărut. Comentez rar, doar dacă simt ca trebuie neaparat sa spun ceva. Facebook nu folosesc. Dar sunt aici și de fiecare data ma bucur când văd o postare noua. Blogul tau face parte din viața mea, este parte din reteta de Căutare a unui echilibru și sens personal. Mulțumesc!

  24. Ioana, eu te-am descoperit acum 3 ani, intr-o perioada tare dificila pentru mine. Desi nu cred ca am comentat mai mult de doua ori, iti citesc fiecare articol aici, intru in fiecare seara sa vad ce ai mai scris si parca nu ma aud cu o prietena draga cand nu postezi, desi inteleg ca timpul cu familia conteaza cel mai mult. Uite, profit de ocazia asta sa iti multumesc ca mi-ai fost sprijin, lumina, voce, ca si datorita tie sunt o mama din ce in ce mai blanda, ca in spatiul creat de tine am reusit sa eliberez copilul trist si adolescentul abuzat care am fost, ca ma straduiesc sa fac pace cu mama, si cate alte teme puse de tine pe tablou. Stiu cat e de greu sa abordezi anumite situatii personale, cred ca e cu atat mai dificil cu cat faci asta in fata atator oameni, te admir, te apreciez si iti sunt recunoscatoare! Mai adaug la final gofrele sau tarta cu prune invatate de la tine, ca sa pastram un gust cat mai dulce 🙂 Ai incredere!

  25. si eu sunt încă aici.
    de când te-ai mutat în Olanda multe postări mi-au atins coarde care m-au făcut sa nu-mi placa ce simt, pt ca eu nu am curaj sa fac același lucru.
    asa ca am citit mai rar.
    E despre mine, clar, mai am de lucru aici.
    avem cărțile tale, mergem și la spectacol duminica, faci o treaba buna!
    felicitări!

  26. Draga Prințesa,

    Citesc cu mare drag toate postările tale. Am învățat sa-mi cresc copilul cu blândețe cu ajutorul tău și încă învăț sa ma cunosc pe mine mai bine tot datorita articolelor scrise de tine.

    Te apreciez tare mult și sper ca acest blog sa rămână în continuare căci multa bucurie îmi aduce 🙂
    Te îmbrățișez cu drag,
    Diana

  27. Te-am descoperit acum citeva luni … si m-am afundat adinc in povestea voastra :-)) )
    Comentez din cind in cind dar te citesc zilnic. Citeodata ma descumpaneste/irita ce spui, de cele mai multe ori imi place enorm, dar niciodata nu esti neinteresanta. Te-am recomandat familiei si prietenelor.
    Blogul tau asa cum e, e perfect pentru mine, cred ca text+foto e mediul optim pentru mesajul tau, dar n-as zice ba daca ai face podcast-uri.
    Toate cele bune ???

  28. Si eu sunt aici..mai mereu…citesc ce scrii, imi place…rezonez cu blogul tau, insa nu e in firea mea sa comentez.O sa tin cont, de indoiala ta , si o sa trimit feedback- uri.

  29. Poate lumea încearcă să trăiască mai puțin în online (vreau să cred). Eu una încerc. am zile fără internet, social media oricum nu prea am (decât un cont FB profesional). însă atunci când încep să butonez telefonul, ajung aici, pentru că este un loc unde sunt abordate subiecte care mă interesează și pe mine și sunt abordate dintr-o perspectivă cu care mă identific. mă preocupă faptul că azi se scrie așa mult, și online dar și print, încât se pierde ce este cu adevărat de valoare. erau vremuri în care multe bloguri erau cu adevărat bunr, dar acum nu mai știu cum să caut ceva interesant, așa că am rămas pe ce știu de multă vreme
    dar e păcat, sigur sunt oameni noi, tineri, cu idei interesante

    pe de altă parte, presupun că situația mea nu este a prea multor persoane, dar o sa i expun. imi imaginez că nu ai ce sa faci, sunt toți cititorii tai, dar voi scrie aici, poate acei cititori își dau seama nu doar că sunt deplasați, dar că riscă și să îți sperie ceilalți cititori :)))
    au fost multe perioade în care nu am mai intrat multa vreme pe blog pentru că sunt câteva persoane care sar la beregata oricui are vreo părere diferită de a lor. sa te ferească sfântul sa zici ceva de pisicuțe și animăluțe, că sare din umbra X sau y, sa ai altă părere, oricât de timida, despre COVID sau despre orice altceva
    Îmi plac dezbaterile de pe acest blog, când nu intru ceva vreme mă entuziasmez când văd multe comentarii pentru că mă aștept să fie decente și îmi plac discuțiile în contradictoriu. dar sa fie civilizate, nu sa vina cineva (care, culmea, nici măcar nu este autoarea blogului – sau soțul :)))) și să încerce să taie microfonul oricui are alta parere

  30. Mai la spartu’targului, hop si eu. Citesc, rezonez, ma mai intristez ( mieunatura noastra Musette ne-a parasit cand avea 18 ani, va uram ca Cioco sa va fie alaturi cat mai mult), ma inveselesc (la vorbele de duh ale copiilor- de ex), invat. Cu unele postari sau ganduri nu sunt pe aceeiasi lungime de unda, dar asta pentru mine e ok, firesc sa fie si asa. Mi-am luat Jimmy si facator de wafe Breville – convinsa de ce am citit aici, pe blog. Cat despre carti si jocuri- e luuuunga lista. Ultima achizitie a fost cu reducerea de la dph.
    Pe facebook insa nu prea intru, rar de tot, sa vad ce fac cativa prieteni plecati departe.
    Pe blog vor intra mereu.
    Mi-a placut – imi place, sper sa mai scrieti- seria despre mutarea in Olanda. Imi placea sa citesc cum descoperiti o lume noua. Eram si noi decisi ca in 2022 sa plecam spre aceeiasi destinatie, dar din pacate, noi aveam planul facut pentru vara si dupa evenimenteel din februarie plus altele pesonale, am fost nevoiti sa amanam pe termen nedefinit.
    Va imbratisez, va multumesc pentru tot efortul de informare. Succes la scris!

  31. Hello!
    Eu inca citesc articolele tale si imi place faptul ca nu ai picat in mirajul de a posta orice, oricand doar pentru a face vizualizari. Cine apreciaza calitatea si textul care are continut te va citi in continuare.
    See you on Sunday!

  32. Eu te vizitez zilnic, unele articole sunt mai aproape de mine, unele nu, dar e o placere sa te citesc. Te-am găsit când am devenit mămică prima data, acum 5 ani și de atunci sunt aici. Ai încredere în drumul tău!

  33. Citesc de vreo 8 ani cu siguranta.Am cam renuntat la Facebook. Intru zilnic sa vad ce e nou dar observ ca uneori sunt pauze mai lungi, e normal de altfel. Avem cartile tale si pentru copii mici, si adulti si din Educatie cu Blandete. Am observat si eu lipsa comentariilor de ceva vreme.

  34. Buna Ioana,

    accesez blogul, daca nu zilnic, saptamanal sigur. Comentez foarte rar..nu identific motivele pentru care cateodata imi vine sa scriu si de cele mai multe ori nu.
    De Fb si Instagram incerc cat pot de mult sa stau deoparte….iar acolo nu voi comenta niciodata.

    Intr-un post anterior, ai spus ca vei urma exemplu „celei mai batrane bloggerite” si chiar daca vei scrie doar pentru tine, vei continua sa postezi aici.
    Atunci cand oamenii trec prin perioade grele, devin nesiguri, oricat de prezenti si inteligenti emotionali ar fi, au nevoie de confirmari (poate este cazul tau aici si acum…si sper ca ai primit unda de energie pozitiva necesara).

    Dupa cum stim dintr-o carte foarte frumoasa, „iarna sufletului” poate sa dureze mai mult de-o iarna calendaristica!

    Ai grija si incredere!

  35. Tu scrie, ca și până acum, noi suntem aici. Fără „încă”, pur și simplu suntem, așa cum tu pur și simplu scrii pentru că asta ești și asta știi să faci. E ok, nu mor caii când vor câinii. O mare, mare îmbrățișare pentru tine și Cioco.

  36. Și eu intru direct aici odată la câteva zile va sa văd ce ai mai scris. Habar nu am unde mai ești pe alte platforme, acolo e prea mare haos.

  37. Eu nu am Facebook dar te citesc zilnic aici de când te-ai mutat în Olanda. Îmi place că nu postezi orice, doar de dragul de a posta.
    Nu renunța!

  38. Salut! Si eu te citesc de mult, de la cutia de televizor cu Rafaelo :). Suntem aproximativ aceeasi varsta, am crescut impreuna :). Te citesc zilnic aici, te urmaresc pe Instagram, ma bucur pentru fiecare calatorie, carte, concert, fiecare experienta faina pe care o traiesti. Blogul tau e o constanta in rutina mea zilnica, cred ca singurul, de altfel.

  39. Mult success in aceasta perioada, Ioana. Multumim pt. acest articol despre schimbare, frica si vulnerabilitate. Postarile tale despre Cioco ma intristeaza foarte tare. Blanoasa e foarte iubita. Drum lin pana la capat!

  40. Si eu citesc aici. Pentru ca ma intereseaza, pentru ca abordezi subiecte care de foarte multe ori ma reprezinta, pentru ca esti un model pentru mine. Imi place stilul tau, cum abordezi fiecare tema despre care scrii si te voi urmari cu mare placere si in continuare. Daca cumva, raman in urma cu cititul, pentru ca am avut o perioada mai aglomerata, recuperez citind mai multe articole pe nerasuflate, ca sa raman in tema. Deci, faci foarte bine ceea ce faci : keep going si succes in tot ce ti-ai propus ! Noi ramanem aproape !

  41. Buna. Iti spun ceva sincer, dar diferit fata de comentariile anterioare. Cred ca s-a schimbat putin (sau mai mult, daca a aparut acest articol) publicul. Eu obisnuiam ca citesc zilnic, acum nu o mai fac. De cand cu mutarea in alta tara (pe care nu o comentez in niciun fel, dar poate fi un raspuns la scaderea numarului de vizualizari) eu nu te mai percep ca fiind..de-a noastra. Inainte erai un prieten care traia ce traiam si eu, rezonam mult cu tot ce publicai, experimentai. Acum esti o persoana foarte draguta 🙂 cu idei frumoase, creative, dar contextul este diferit. Eu ma intorc pe pagina din cand in cand (pe FB nu te mai urmaresc) altii posibil sa fi renuntat de tot pentru ca te percep instrainata. Persoane interesante in social media sunt foarte multe, prieteni insa sunt putini.

  42. Și eu intru periodic de mulți ani, pe facebook, în schimb, intru foarte rar pe paginile blogului. E un automatism deja sa intru pe prințesa urbana atunci când vreau sa citesc ceva interesant. Îmi plac mult articolele în care povestești despre procesul tău interior de creștere.

    Mă bucur să văd în comentarii că lumea prefera blogul față de facebook (bine, nu știu ce s-a comentat pe facebook), pentru că și eu ma gândesc să o las mai moale cu paginile de social media și să revin mai mult la blog și podcast.

    Cred că fiecare dintre noi are felul lui de exprimare și canalul lui potrivit și chiar dacă acum se încurajează conținutul scurt prin reels sau postări scurte, vor exista mereu cititori pentru texte lungi și povești pe îndelete.

    Te îmbrățișez și mulțumesc.

  43. Te citesc din 2008 sau 2009, de-abia de 17 zile am devenit mamă, deci mulți ani nu m-am încadrat la una din principalele teme ale blogului, însă am citit inclusiv articolele despre copii pe vremea când doar visam să am copii, nu mai spun de celelalte subiecte de interes general. Mie imi apar postarile si pe Facebook deocamdată, nu am observat că ar apărea mai rar.

    • Și eu te citesc de mulți ani, îți mulțumesc pentru toate experiențele pe care le împărtășești cu noi! Cel mai mult îmi plac articolele umoristice! Nu comentez, deoarece comentez foarte rar pe bloguri, iar pe Facebook evit să intru. Îți doresc multă putere pentru toate provocările! Să continui să scrii, o faci foarte bine!?

  44. Buna!
    Eu inca te citesc cu acelasi interes ca intotdeauna!
    De exemplu, acum sunt de garda si cat stau sa astept niste analize, ma relaxez putin cu articolele tale!
    Tine-o tot asa! Suntem aici, chiar daca unii dintre noi nu prea scriem 🙂

    • Te citesc zilnic de mai bine de 10 ani , doar că nu am obiceiul de a comenta. Articolele tale mă inspiră și îmi fac mult bine iar acum, de când am o bebelușa de câteva luni , recitesc articolele tale mai vechi despre bebeluseala. Vreau sa îmi cresc copilul cu blândețe, multe informații și recomandări de cărți aici le-am găsit.
      Te îmbrățișez cu mult drag! ☺️

  45. Te citesc de ani buni! 🙂
    Nu ratez nici un articol pentru ca si datorita tie mi-am educat cei doi copii cu blandete – cat s-a putut 🙂
    Te imbratisez!

  46. Ioana, continua te rog!
    Te citesc de când eram gravida. Fetita mea are acum aproape 7 ani!
    Nu renunţa, noi suntem aici!

  47. Nu am interactionat niciodata cu postarile de pe facebook, deci la capitolul asta nu s-a schimbat nimic in relatia cu tine. Nici mutarea in alta tara nu a schimbat mare lucru pentru mine (locuim in aceeasi tara acum). Ce s-a schimbat este varsta copiilor – am mai putine intrebari/caut mai putin raspunsuri pe internet. Am citit seria despre adolsecenti – cu groaza 😀 O sa citesc si episoadele viitoare, probabil, desi ma ingrozeste deja gandul. Apreciez incontinuare articolele cu recomandari – carti, filme, vacante, retete, produse.
    Dar cred ca e normal cu mutarea in alta tara si cresterea copiilor, publicul sa se schimbe.
    Succes!

  48. Te citesc mai rar, as zice ca prin 2009 am inceput, subiectele evident s-au mai schimbat, au rezonat mai putin poate, dar am vrut sa dau cu subsemnatu pt ca sinceritatea e pe cale de disparitie, un chatgtp vom fi cu totii…

    Incerc sa-mi amintesc in ce fel am dat de tine si nu prea reusesc, scriai la o revista initial ?!

  49. Salut, Ioana! Ti-am descoperit blogul când eram însărcinată și citesc cu drag articolele tale. Fetița mea, in vârsta de aproape 5 ani, este îndrăgostită de cărțile tale. Pentru Cioco ,multă sănătate!din păcate noi am pierdut o pe pisicuța noastră, in vârsta de 12 ani, si cel mai tare am regretat ca i-am adus o suferința inutila printr-o operație. Te îmbrățișăm !

  50. nu prea merge abonarea, mi-as fi dorit sa te citesc in inbox… anyways, felicitari pt ‘I love failure’ – ai fost tare! ❤️

  51. Eu citesc cand apuc, insa atunci iau la rand tot ce n-am citit. Desi simt cu tine, rad-plang in functie de situatie , nu raspund decat arareori. Insa esti autorul nr.1 cand am timp pentru citit si tot astfel cand te recomand altora. Multumesc pentru tine si familia ta si iti doresc multa inspiratie in continuare!

  52. nu apuc sa citesc decât din când în când, dar continuu sa revin cu placere si curiozitate și recuperez atunci când găsesc timp. fac parte, probabil, din categoria persoanelor care nu lasă niciodată comentarii, dar care revin mereu pentru ca apreciază tocmai faptul ca traficul nu e în top 3 priorități. History may forget the moderates but the moderates don’t forget you!

  53. Buna, Ioana 🙂
    Nu știu de ce, dar mie nu îmi prea ies in cale postările tale de pe Facebook, insa te apreciez, te citesc ( am cărți de ale tale și de adulți, dar mai ales de copii) și uite, cand mă întreb oare ce mai faci, îți caut blogul pe internet și mai recuperez din evenimente.
    Îți mulțumesc pentru tot ce ai scris, spus și făcut. Pe mine m-a inspirat de multe ori. Succes in continuare. Te îmbrățișez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *