Statul ar trebui să protejeze copiii de abuzatori, dar un stat plin de impostori nu face decât să-i abuzeze și mai mult

O judecătoare dă domiciliul permanent al copiilor la tată, care are dosar penal deschis de Parchetul Militar pentru acte de violență și rele tratamente aplicate minorilor. Există în dosar dovezi clare că tatăl își lovește copiii. Judecătoarea care dă totuși domiciliu la tată spune că aceste dovezi sunt doar presupuneri, că dacă nu e deja condamnat, tatăl beneficiază de prezumția de nevinovăție. Există numeroase acte oficiale care arată caracterul instabil și agresiv al tatălui, inclusiv rapoarte ale DGASPC cu mărturii ale unor martori. Totuși, această judecătoare decide să dea domiciliul permanent al copiilor la tată. Tatăl vine să ia copiii, care au reacții semnificative de stres, ajung cu mama lor la spitalul de psihiatrie.

Din fericire, cu ajutorul unui avocat bun, se suspendă executarea sentinței dată de această judecătoare. Apoi, decizia e revocată după apelul mamei. Tatăl nu mai poate lua copiii definitiv la el.

Dar programul de vizite al tatălui rămâne neschimbat, deși tatăl încearcă să îi ia ilegal de la școală (e împiedicat de învățătoare și de altă mamă, învățătoarea primește o portieră în cap în timpul altercației). Copiii declară în repetate rânduri cum tatăl îi lovește când fac boacăne, ba chiar i-a învățat să se pedepsească singuri, trăgându-se de păr sau sărind singuri în pumnul lui. Le-a arătat și pistolul din dotare, cu gloanțe cu tot, amenințând de față cu ei că-l împușcă pe actualul partener al mamei copiilor.

Copiii declară că le e frică de el, vor să rămână cu mama. Dar programul de vizite stabilit de mult, înaintea acestor episoade, spune altceva. Tatăl are dreptul la weekenduri și vacanțe.

Mama a încercat o normalizare a situației, ieșind cu copiii și cu tatăl în weekendurile stabilite de instanță. Cu toate acestea, tatăl depune o cerere prin care mama este obligată să îi plătească până la 1.000 de lei pe zi pentru fiecare zi de program care nu este respectat întocmai ca în hotărâre. Cererea urmează a fi soluționată spre finalul lunii.

Deci mama urmează să-i plătească tatălul abuziv un salariu de aproximativ 30.000 de lei pe lună ca să-și țină copiii în siguranță. Frumos, nu? Unde mai pui că suma penalităților (stabilită de lege între 100 și 1.000 de lei pe zi) e decisă arbitrar de judecător, pentru că legea nu spune cum se calculează ea, nu e precizat niciun criteriu, nu ține cont nici de veniturile mamei (dacă ea crește singură copiii și are un salariu mediu, de unde să aibă ea 1.000 de lei pe zi de dat?), nici de comportamentul tatălui. Pentru că legea e atât de prost făcută, suma asta variază în funcție de zonă, ca la imobiliare. La Cluj se dă 1.000 de lei, la București 500. Care e logica?

Revenind la cazul nostru, soluția ar fi ca programul de vizite să fie modificat în lumina faptelor din ultimii ani ai tatălui. Să aibă timp cu copiii doar supravegheat și nu peste noapte, căci a dovedit caracter abuziv.
Dar ce să vezi, procesul de modificare a programului nu a fost stabilit rapid, pentru ca acești copii să fie în siguranță, nu, care-i graba.

În acest caz, ca în atâtea altele, avem, pe lângă decizii judecătorești dubioase, și anchete DGASPC cu concluzii neadevărate, care ignoră fapte clare, multe în avantajul tatălui și în dezavantajul victimei, executori judecătorești care fac exces de zel, mergând cu jandarmii la ușa mamei. Unde au fost acești jandarmi când tatăl lui Audrey a ținut-o în casă trei ani, iar mama avea decizie definitivă să scoată fetița din apartamentul tatălui?

Mai țineți minte cazul Mihaelei, ai cărei copii au fost alienați de tată cu sprijinul psihologilor DGASPC? Am scris aici despre cazul ei.

Dar despre pedofilul care și-a violat nepoțicile de 10 și 11 ani și care va ieși din închisoare curând, când propria lui fată va avea cam aceeași vârstă, despre el știți? DGASPC-ul este singura instituie care poate cere decăderea din drepturile părintești a tatălui, mama nu poate cere asta. DGASPC a decis însă că nu se justifică decăderea din drepturi, ce dacă tatăl fetiței a violat alte două fete, pe ea încă nu a violat-o, deci e în siguranță cu el.

Despre Audrey, închisă de tată și de mama acestuia 3 ani în casă, fără acces la medic, grădiniță, socializare, mai știți? Am scris despre ea aici. Cum ziceam mai sus, mama fetiței a avut hotărâre judecătorească definitivă, pe care toată lumea e ignorat-o până când s-a făcut mare circ mediatic cu acest caz.

Ei, în acest caz, de la începutul articolului, când tatăl e cel care nu are acces la copii, executorul judecătoresc a venit la ușa mamei cu duba cu jandarmi!
De ce? Pentru că nedreptățit e chipurile tatăl. Care e și ofițer SRI.

Nu e prima oară când bărbați cu tulburări de comportament reușesc să corupă sau să amețească de cap angajate ale statului care în loc să protejeze victimele, favorizează agresorul.

Așa se întâmplă când atât de mulți angajați sunt impostori. Nu-și cunosc și nu își respectă meseria, doar se strecoară printre hârtii și se înmoaie când o figură masculină puternică (și manipulatoare) le iese în cale.

Iar de pierdut au copiii!

Mama despre care am scris mai sus este Iolanda Covaci, actriță și psihoterapeut. Locuiește la Cluj cu cei trei copii, dintre care doi sunt supuși calvarului provocat de un tată abuziv, care nu încetează să hărțuiască persoanele din anturajul lor, medicul de familie, terapeuții copiilor, învățătoarele. Iolanda a fost nevoită să caute mereu alte persoane care să îi primească în terapie, după ce fostul partener a dat telefoane și a făcut repetate amenințări, pentru a le face viața un chin.

Pe cine au acești copii de partea lor în afară de mamă? Cine îi poate proteja de furia tatălui? Justiția încă nu și-a făcut datoria, DGASPC-ul ignoră fapte reale și întocmește concluzii bizare, care favorizează tatăl.

Acest bărbat, cred că merită spus și asta, pentru a înțelege mai bine situația, a înregistrat-o audio pe această femeie, mama copiilor lui, de la început, a păstrat toate chitanțele și bonurile pentru orice cheltuială comună. În prezent o hărțuiește cu mesaje, telefoane și amenințări, pe ea și pe cei din jur, inclusiv pe medicii și psihologii care tratează copiii (amândoi au ADHD și diferite probleme emoționale în urma șocurilor prin care au trecut în ultimii doi ani). Iolanda are dificultăți în a mai găsi profesioniști care să o ajute și să lucreze cu copiii.

Care este soluția pentru ei? Cum este posibil ca oamenii care ar trebui să lupte pentru ei, să răstoarne munți pentru siguranța lor, să favorizeze agresorul?

Când se vor schimba toate aceste lucruri? Ce trebuie să se întâmple pentru ca lucrurile să fie curate și corecte?
Când nu vom mai avea impostori și incompetenți în poziții de sprijin pentru persoane vulnerabile: copii, bătrâni, bolnavi. Când nu vom mai avea impostori peste tot. Dar ei acum sunt la conducerea țării, conduc universități și ministere, se țin unii pe alții în brațe…

Aici puteți citi mai multe despre caz. Și aici.

Aici este legea care vorbește despre penalități pentru nerespectarea executării silite (în cazul nostru, împiedicarea accesuluoi tatălui la timpul cu copiii stipulat de program).

Am citit actele oficiale din multiplele procese din acest caz, decizii, petiții, ordonanțe, memorii, am auzit înregistrări, am văzut filmulețe. Este absolut incredibil cum fapte atât de clare pot fi ignorate, în ciuda pericolului în care se pot afla acești copii.

Photo by Lukas: https://www.pexels.com/photo/men-s-black-blazer-652348/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4220

24 comentarii

  1. Pe mine m-a dat peste cap una din postarile de pe Facebook ale doamnei, in care povesteste cum sotul a INREGISTRAT practic intreaga loc existanta impreuna:
    „Cum ar fi daca intr-o buna zi ai descoperi ca partenerul/partenera a documentat intreaga voastra „interactiune” din clipa 0? In total 9 ani. Discutii telefonice? Toate inregistrate, stocate pe date, ore si subiecte. Momente de vulnerabilitate. Se nastea primul copil? Omul inregistra. Va murea un copil? Omul inregistra. Mai venea un copil? Omul inregistra. Venea pandemia, sfarsitul lumii, apocalipsa, omul inregistra. De-o fi una, de-o fi alta, de-o fi pace sau razboi, omul inregistra. Ba a mers si pe la prieteni, doritor „sa te cunoasca” mai bine. Pe la rude, pe la dusmani. N-a scapat nici unul neinregistrat. Copiii? Si ei inregistrati pana cand au ajuns sa vorbeasca cu camerele din spatii publice, rugandu-l pe om sa nu ii mai inregistreze. Poze dupa jurnale. Agende. Bonuri de cumparaturi si fluturasi de POS!!! Pastrate. Toate.”
    Ce om normal la cap ar putea face asa ceva, e clar ca omul asta are probleme grave la cap, nici nu inteleg de ce mai stau autoritatile la discutii, eu daca as auzi asa ceva l-as trimite imediat la Sapoca. Si CUM accepta autoritatile aceste dovezi, cand exista o lege in codul penal care spune ca este interzis sa faci asta?!
    „Art. 226. – Violarea vieţii private | Codul Penal | Parte integrantă din Lege 286/2009
    (1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
    (2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

  2. romania este o tara in care tupeul este tot ce ai nevoie. oricine urmareste un om cu tupeu, chiar sarac lipit, va observa ca 1.3 milioane de bugetari sunt absolut degeaba, ca teancurile pe care le tocesc studentii la drept 4-6 ani sunt maculatura si ca nu este nimic de facut la concret decat sa te descurci pe cont propriu de foarte multe ori. ceea ce nu ar fi chiar deranjant daca statul nu ne-ar cere taxe. fie ca au 1000 de cazuri rezolvate, fie ca au 10, bugetarii sunt platiti exact la fel. in plus, aici se observa de pe luna unde lucreaza magistratul de fapt, la „patra a priori” si ca ordinul nu se discuta, ci se executa.

  3. Din punctul meu de vedere, din articol rezulta doua lucruri:
    – tatal este, probabil, un om influent (are justitia de partea lui, in ciuda dovezilor si are puterea sa intimideze o multime de oameni care sunt implicati),
    – este sociopat (cine inregistreaza si pastreaza absolut totul despre sot/sotie, inca din prima zi?)
    E o situatie aparte, socanta.
    Bietii copii si biata mama …

  4. Of Doamne, ma ingrozesc cand citesc astfel de cazuri in care mamicile si copiii sunt astfel abuzati! 🙁 Avand in vedere situatia si faptul ca autoritatile se ”implica” in acest mod, daca as fi in aceasta situatie as cauta alte solutii. Eventual, sa se mute din Cluj in Bucuresti, sa caute un avocat bun si daca este posibil sa redeschida procesul la o instanta din Bucuresti, in speranta ca acolo vor fi judecatori mai corecti si se vor gandi macar la binele copiilor cand vor pronunta o sentinta. Plus: sa ceara ordin de protectie pentru ea si pentru copii. Sau o alta solutie daca ar fi posibil: sa se mute din tara si acolo sa solicite sprijin din partea autoritatilor. Ii doresc Iolandei puterea a zece leoaice sa isi apere puii si sa iasa invingatoare din aceasta lupta.

    • Mutarea din tara cu copiii e posibila doar daca are acordul tatalui. Sau daca ar avea o hotarare pronuntata de o instanta care sa ii permita sa scoata copiii din tara, cu sau fara acordul tatalui. Din pacate, ne reintoarcem la problema de baza.
      Nu cunosc stadiul dosarului, insa o posibila solutie, daca inca se judeca, ar fi sa obtina stramutarea judecatii in alt judet, unde probabil tatal nu ar avea vreo influenta.
      Judecatoarea care a pronuntat hotararea de la fond a aplicat din pacate doar litera legii, fara sa se aplece asupra spiritului acesteia si asupra situatiei concrete de fapt.

  5. Am vazut dosarul de la unul dintre procese. Mama a prezentat ca proba o poza in care apar copiii legati pentru a obtine ordin de protectie sustinand ca tatal leaga copiii pe motiv ca sunt rai si ca nu ii poate stapanii. Tatal a prezentat o inregistrare a convorbirii telefonice personale cu mama datata la cateva minute dupa data pozei in care reiese clar ca radeau si se distrau toti patru discutand cum au facut poza. Mama afirma in repetate randuri „ce tare!”. in urma inregistrarii avocata mamei a spus ca era defapt vorba despre un joc nepotrivit. Daca nu ar fi existat inregistrarea tatal probabil era in inchisoare acum. Daca asta poate parea doar un joc murdar acceptabil in astfel de situatii, sa continui sa prezinti in media acea poza cu copii legati lasand de inteles ca tatal ii pedepseste este de nejustificat. Sa preferi sa expui copiii fals ca niste abuzati, legati este de neinteles.

    • Stati linistit/linistita ca nu e si nici nu va fi in inchisoare! Povestea ca era doar un „joc”, o puteti analiza singura din mimica fetelor copiilor! Par acestia amuzati, razand, inghiontandu-se??? Evident nu! Dar mai sunt cateva „amanunte” care intregesc tabloul: suplinirea acordului tatalui, prin instanta, pentru reinscrierea copiilor la scoala si suplinirea acordului tatalui, tot prin instanta, pentru dreptul copiilor la tratament medical si profesor de sprijin, fiind vorba despre doi copiii cu diagnostice psihitrice! Acestea sunt doua hotarari judecatoresti, nu povesti! Un alt „amanunt” ar fi ca in timp ce copiii ar avea nevoie si de contributia financiara a tatalui, pentru terapiile lor, acesta nu plateste nici macar pensia alimentara, fiind executat silit! Si aici exista o incheiere de incuviintare a executarii silite, pronuntata tot de instanta! In rest, numai de bine si de dragoste parinteasca „pana la Dumnezeu si inapoi” ca sa citez o alta admiratoare a tatalui!

    • Uneori râsul e un râs nervos, de descarcare, de usurare ca pâna la urma s-a dovedit a fi „doar un joc”.
      Oare câti dintre cei care suntem parinti si citim aici s-au jucat jocuri in care isi leaga copiii in felul asta? Mie personal inca nu mi-a trecut prin cap.
      Cu asemenea specimene „jocurile” sunt de multe, de foarte multe ori pe muchie de cutit. La propriu.

    • Ati vazut dosarul pt ca sunteti parte din echipa de avocati al tatalui ? Pt ca clar nu putem verifica ceea ce sustineti iar daca intr-adevar l-ati vazut, prezentati asa spusele vorbe/reactii ale mamei scoase din context, mai ales ca mama a fost tot timpul inregistrata.
      Nu imi pot inchipui ce este in sufletul si mintea acestei mame (si a miilor ca ea) si in sufletelele acelea mici ale copiilor!
      Nici un pic de umanitate ramasa, nu JustMe? Sa ii lasam pe abuzatori sa isi faca mendrele ca au drepturi „parentale” si nu care cumva sa se intervina sa fie deranjati sau pedepsiti.
      Ioana, miltumesc inca o data pt ca ajuti si in acest caz. Da, ajuti! Cu cat mai multi sunt vocali impotriva urateniilor cu atat se privesc mai atent lucrurile.

    • Inafara de detaliul legat de poza nu stiu prea multe alte amanunte din dosare si nu vreau sa speculez. La poza lucrurile par clare, din inregistrare/transcriere reiese clar ca mama a participat la „joc” si era incantata. Copiii au descris cum au pregatit poza. Dealtfel la o privire mai atenta a pozei se vede ca nu sunt „legati” sfoara fiind doar aranjata in jurul mainilor si picioarelor. Mama a folosit poza in instanta la 2 ani dupa eveniment sustinand sustinand ca acei copii au fost legati pentru a fi disciplinati. Alte informatiii se pot obtine relativ usor; mama intradevar a obtinut executare silita a drepturilor financiare dar uita sa precizeze ca suma castigata(diferenta intre ce a fost platit si ce trebuia platit) a fost derizorie, undeva mai putin de 100lei. Cererea de suplinire a acordului de inscriere e de fapt una post factum, mama inscriind copiii la o scoala din Cluj (scoala dinainte fiind in ilfov)fara acordul tatalui. Repet, nu stiu alte informatii si nu vreau sa speculez nimic dar cel putin la aceste detalii mama prezinta distorsionat situatia. Pana acum nu am vazut o pozitie a tatalui.

    • @JustMe
      Tocmai ati spus ca ati vazut dosarul si apoi cateva randuri mai jos spuneti ca stiti doar legat de poza dar nu alte amanunte din dosar si nu vreti sa speculati
      Hotarati-va: ati vazut dosarul ori ba? Ca speculati oricum si doar legat de poza.
      Inca o data: luati apararea unui abuzator, indiferent de cat incrimintoare sau nu va pare poza. Nu doar poza aceea este proba in acest caz de abuz.
      Sper ca nu sunteti mama si nu aveti copii…ca daca sunteti si aveti, nu va inteleg argumentele de nici o culoare, de fapt nu le pricep oricum pt ca abuzul e abuz indiferent de forma sau intensitate….si gandurile mele aici sunt ale copilului din mine abuzat zeci de ani.
      Eu cand mai vad si aud cum se incearca „sa se defineasca” abuzul si cum ca vai exista circumstante atenuante sau stai ca nu e chiar asa adica invalidare, imi vine sa imi iau campii. Da este chiar asa abuzul e abuz si d-nul in cauza este un abuzator pur si simplu care a mituit, santajat si ajutat cei in putere sa dea asemenea sentinte cretine, ca altfel nu imi explic cum de mama si acesti puiuti au suferit si inca sufera.
      Mai scoateti-va capul din dorsal si…demonstrati/ oferiti un minim de compasiune pt cei abuzati. Si va mai numiti tara de crestini autentici cu cea mai dreapta credinta!

    • JustMe, citind commentul dvs am simtit cand compasiune cand uimire. Uimire pentru gradul de prostie si naivitate, si compasiune pentru ca stiu cum e sa fii prostit in fata de acest securist invatat sa manipuleze, care pozeaza in tata erou si om cumsecade „care nu ar omori nici o musca”. Am trait cu acest om, cosmarul lui recurent e ca omoara oameni, nu muste. Cat despre toate lucrurile mentionate in comentariu, de unde le stiti? De la el, nu? Aici se evapora compasiunea si apare uimirea pentru dimensiunea prostiei si naivitatii. Nu ati consultat nici unul dintre dosarele mentionate. NICI UNUL!! Pentru ca altfel ati fi vazut si documentul tip teza de doctorat intins pe 31 de pagini A4 denumit „AFIRMATIILE NEADEVARATE ALE RECLAMANTULUI DINA ALEXANDRU”. 31 de pagini de minciuni dovedite prin documente de necontestat. Omul minte cum respira. E patologic. Il ajuta mult si fata. Si naivele ca mine si ca dvs., victime perfecte. Ma rog, eu m-am trezit. Dvs aveti grija pana una alta ce ziceti ca va inregistreaza. Sau ce mancati ca pastreaza si bonurile de cumparaturi. Sau ce ii destainuiti, aveti in Cloud propriul dosar securistic daca sunteti atat de „intimi” care, cine stie, cand il veti calca pe coada pe micul securist indraznind sa ganditi cu propria minte, va va fi fluturat prin fata ochilor si urechilor. Pe scurt, hotararea de executare silita a decis ca tatal datoreaza 840 lei copiilor sai (macar aveti bunul simt sa consultati minuta pe Ecris), deci nu „sub 100”, copiii nu au mers la scoala in luna februarie 2023 pana cand i-a fost suplinit acordul tatalui, deci nici vorba de actiune in Instanta „post factum”, iar inregistrarea de care vorbiti in care eu sa fi spus „ce tare” dupa ce am vazut acea poza NU EXISTA. De asemenea nici avocata mea nu si-a cerut vreodata scuze in Instanta zicand ca a fost doar un joc. V-a aratat (maxim) o hartie cu, vezi Doamne, o transcriere „oficiala” a unei inregistrari care nu exista. Iar daca exista, nu ma mira nici asta. Cunoasteti ca exista un program pe care il pot folosi inclusiv naivii ca noi prin care pornind de la cateva cuvinte inregistrate ale unei persoane, poti construi un discurs fictiv al acelei persoane? Dar ca SPPul acum are in lucru o aplicatie prin care iti apare pe telefon ca te suna un cunoscut, poti sa juri ca e vocea acelui cunoscut, insa nu e el? Asta ce a ajuns la muritori de rand, ca sigur stiu ei baietii cu ochi albastri mai bine variantele de a truca o inregistare. Deci, cum spunea o alta admiratoare de-a dlui Dina, verificati intai si apoi vorbiti. Si grija la ce vorbiti. Nu uitati, sunteti inregistrata si la WC.

    • Eu vorbesc stict de lucrurile care pot fi usor verificabile. In solutionarea executarii silite apare o suma mai mica de 100 de lei. Mama (daca intradevar ea a acris comentariul de deasupra) vad ca spune de 840 lei, diferenta poate fi de la cheltuielile de executare.
      Indiferent care este adevarul banuiesc ca un ofiter SRI castiga mai mult decat salariul minim, deci 840 lei este mai putin de 30% din salariul minim deci tatal intarziase cel mult o luna cu plata, cel mai probabil o fractie de luna. Din ce apare in spatiul public relatat de mama reiese ca tatal nu a platit niciodata contributia financiara pana la executarea silita.
      La scoala inteleg (daca intradevar mama a scris mai sus) ca nu au mers in februarie la scoala. Dar pana in februarie inteleg ca au mers la scoala in cluj. Daca copii au fost inscrisi deja acolo de ce mai era nevoie de acordul tatalui? Copii trebuie sa mearga la scoala acolo unde sunt inscrisi, odata inscrisi nu mai e nevoie de nici o suplinire de acord. Daca nu au mers o luna la scoala cineva e vinovat, unde erau inscrisi in februarie copiii si de ce nu au mers acolo.
      La inregistrarea audio si a transcrierii in legatura cu poza eu am plecat de la premisa,si cred in continuare ca cea ce am vazut/auzit este adevarat. Aceste inregistrari oricum nu se accepta de obicei ca probe. Sa inteleg (din nou daca intradevar mama a scris comentariul precedent) ca mama sustine ca acei copiii au fost intradevar legati. Facand abstractie de inregistrare, daca stii ca ai tai copii sunt legati si tinuti cu band a adeziva la gura de catre tata cred ca ceri ordin de protectie imediat nu dupa 2 ani. Adica ceri executare silita la intarziere cu ofractie de luna a contributiei si ordin de protectie la 2 ani dupa o astfel de fapta?
      Legat de premisele ca tatal ar fi avut o influenta asupra mea pot sa spun doar ca nu l-am vazut si nu am vorbit niciodata cu tatal sau cu avocat sau alt reprezentant.

    • Doamnă Justme, este regretabil că o persoană certată cu gramatica limbii române îşi dă cu părerea în probleme care o depăşesc – este vorba de lipsă de informaţii în domeniu şi lipsă de logică pe de altă parte. 1. referitoe la pensia de intreţinere, mulţi „tătici” plătesc o lună da, două luni-nu. Cunosc eu vreo 2-3, personal. Apoi, când sunt daţi în judecată, plătesc rapid, este normal ca la finalizarea procesului, care durează mai mult de1 an, să nu mai fie restanţe, dar, vă asigur că, după pronunţare, tăticul şi-a reluat obiceiul. În penal, dacă până la terminarea urmăririi penale se plătesc sumele restante, dosarul se clasează! 2. Referitor la suplinirea semnăturii pentru şcoală, presupun că tăticul a mers la şcoală şi a ameninţat conducerea şcolii (cunosc caz, mai mult, fiindcă şcoala nu a percutat, a fost chemată în judecată!), aşa că mamei i s-a pus în vedere să obţină fie semnătura, fie suplinirea semnăturii tăticului! 3. Referitor la înregistrări, ele SUNT PROBE în instanţă! În ipoteza în care acceptăm că legatul copiilor şi căluşul în gură reprezintă o joacă şi mama a crezut, iniţial, că tati e de bună-credinţă, ulterior, după pumnul în ochiul copilei şi speriatul băiatului, s-a adeverit că nu e de joacă şi că joaca, de fapt, NU a fost joacă, e normal să ceri ordin de protecţie după ultimele evenimente. Pe de altă parte, dacă la instanţă a ajuns un telefon de la cine trebuie, nici dacă o tăia pe mama, tati tot nu era afectat.

  6. Comportamentul acestui „tată” e specific al unui psihopat! Ţin minte că şi tatăl copilului nostru exact aşa a procedat: m-a sunat îngrozită doamna medic de famiie, o doamnă înainte de pensie, care mi-a spus că în toată cariera ei, nu a fost agresată în halul în care a făcut-o tatăl copilului. Şi da, a mers şi la grădiniţă şi a îmbrâncit educatoarea care nu-l cunoştea şi a vrut să oprească un necunoscut să dea năvală în sala unde erau copiii, la program! A terorizat apoi directoarea grădiniţei, a contactat naşii, prietenele mamei, s-a plâns la toţi că mama îi îngrădeşte drepturile. Copilul a ajuns şi la consiliere psihologică, la DGASPC, psiholoaga a fost sunată insistent şi noaptea, şi de sărbători, deşi chiar el nu venea la programul de vizită decât de 2 ori pe an.
    Sunt foarte multe de spus, este groaznic prin ce trece această mamă. Situaţia e agravată şi de statutul de angajat SRI al tatălui….

  7. Suplimentar, vreau să aduc precizări privind penalizarea părintelui rezident, ÎN BENEFICIUL PĂRINTELUI CU DREPT DE VIZITĂ, conform art. 906 alin (2) Cod procedură civilă: judecătorii interpretează după cum au visat noaptea prevederile acestui articol. Da, la refuzul minorilor de a pleca la programul de vizită, după epuizarea celor 3 luni de consiliere psihologică, părintele POATE să ceară penalizarea PE ZI CALENDARISTICĂ a părintelui la care locuieşte copilul cu 100 – 1000 lei /zi! Un principiu de bază al dreptului este că NU EXISTĂ PEDEAPSĂ ÎN LIPSA VINOVĂŢIEI!
    Ei, mulţi judecători scriu, negru pe alb, că art. 906 (2) PREZUMĂ vinovăţia părintelui la care locuieşte copilul. Poate să scrie în Raportul psihologic că minorul e traumatizat, că a fost supus la rele tratamente de către reclamant-nu contează! Nu contează că acel copil a fost bătut, umilit, neglijat de părintele cu dreptul la vizită-copilul TREBUIE să plece cu el.
    Mai departe, programul de vizită e cu INTERMITENŢĂ- un weekend bilunar sau doar vacanţele- părintele este penalizat şi pentru zilele când copilul e la şcoală, când părintele „cu dreptul” e la servici. Presupunând că părintele penalizat leagă fedeleş copilul şi-l duce pachet la domiciliul celui”îndreptăţit”, acesta i-ar face plângere penală celui penalizat, fiindcă nu are ce face cu copilul în afara programului!!!! Dar în acest timp, penalizarea curge PE ZI CALENDARISTICĂ ! Să nu vorbim şi de cuantumul penalizării-cum am spus, după cum a visat judecătorul!

  8. După opinia mea, citind tot ce s-a scris in presa online, ascultând avocatele părților( exista video pe net), acești părinți nu merita sa aibă acești copii.
    Poza in care apar cei doi copii legați la mâini și picioare, este greu de vizionat. Faptul ca mama nu a prezentat, in secunda doi, autorităților acea poza, mai mult decât atât, exista o înregistrare in care se amuza pe marginea acelei poze considerând o joaca sa legi doi copii, consider ca sunt in egala măsura vinovați de rele tratamente aplicate minorilor!
    Eu nu o sa înțeleg niciodată cum unii fac copii dar nu au habar, nu sunt pregătiți sa ofere dragoste, respect sufletelor aduse pe lume. Aici vorbim de doi intelectuali, cu o educație! Păcat de acești copii, doi îngerași apăruți intr-o ,, familie” nepotrivita .

    • Ioana, eu am arătat doar că demersurile şi comportamentul acestui „tată” sunt la indigo cu ale tatălui copilului meu şi a altor „tătici”iubitori de copii. La fel, comportamentul funcţionarelor de la DGASPC, care sunt instruite sau „convinse” că mama alienează copilul – vedeţi declaraţiile doamnei şi exemple din comentarii care converg spre aceeaşi concluzie. Referitor la lipsa reacţiei imediate a mamei, la „jocul” de-a ostaticii cu copii, eu pot presupune că şi atunci, „tati” a beneficiat de prezumpţia de bună-credinţă din partea mamei, mama s-a trezit doar la evenimentele ulterioare. Cine sunt acei „unii” care nu sunt pregătiţi să ofere dragoste şi linişte copiilor lor? Dacă vă referiţi la mamă, sunteţi în eroare profundă.

  9. Ioana, dvs. subestimaţi abilitatea de a fabrica probe (înregistrări) a „specialiştilor” din serviciile speciale. Cât despre afirmaţiile avocaţilor, este normal să fie contradictorii, dacă nu ar fi, nici procesul nu ar exista. Şi eu am fost de bună-credinţă, până am fost asaltată acasă de DGASPC, cu acuzaţii de neglijare, EU, care timp de 3 ani nici la toaletă n-am ieşit fără copil, în timp ce tatăl, culmea! în CIC, era la mii de km distanţă şi acuzaţiile erau făcute prin email şi prin telefon! Şi DA, s-a folosit de acel CIC, ca să susţină că timp de 2 ani, el s-a ocupat de copil, când, de fapt, nici măcar 1 leu nu a dat pentru nevoile copilului. A afirmat, negru pe alb, că acest copil este raţiunea sa de a trăi, dar în fapt, el voia să ia copilul cu el, în străinătate, unde statutul de tată îi oferea avantaje materiale considerabile şi serviciile de îngrijire ale copiilor erau bine puse la punct. Doamnă, DGASPC-ul , dacă nu e corupt, atunci angajaţii sunt fie influenţabili, fie acţionează la comandă. Aş putea scrie un roman cât am pătimit, poate numărul de 28 de dosare vă spune ceva; şi astea toate în timp ce el nici pensie alimentară nu plătea, nici de copil nu se ocupa. Acuzaţia: alienare parentală! Păi ce alienare parentală să fie acolo unde copilul nu a locuit nici un minut cu tata şi nu ieşea din casă fără mama? Dar în cazul doamnei, ce alienare e că la copii le e frică să nu primească alţi pumni în ochi sau alt căluş în gură? Alienarea parentală serveşte profitorii legilor absolut imbecile de a penaliza părinţii la care locuiesc copiii cu 100-1000 lei/ zi calendaristică! în buzunarul părintelui profitor. De ce e imbecilă legea? În primul rând, că prezumă vinovăţia părintelui la care se află copilul, indiferent de antecedente. Apoi,presupunând că programul de vizită este 2 weekendur/lună, deci 4 zile, părintele este penalizat 30 zile/lună, deci şi în cele 26 de zile în care nu are obligaţia de a preda copilul celuilalt!

    • Doamna, eu mi-am spus punctul de vedere cu privire la speța mediatizata de către aceasta doamna, nu a dumneavoastră, nu am citit nimic despre povestea Dvs.! Un părinte normal la cap, cu un IQ peste mediu, nu așteaptă doi ani sa facă cunoscuta fapta tatălui, ci acționează IMEDIAT, nu exista nicio scuza in acest sens. Am spus ca am ascultat declarațiile avocatelor, dumneavoastră îmi spuneți ca este normal sa existe punct de vedere in contradictoriu al părților, foarte corect! Nu înțeleg ce ați vrut sa spuneți. Așa este când părțile ajung sa și rezolve problemele in fata instanței de tutela. Rămân la opinia formată in baza declarațiilor apărute in presa online, ca ambii părinți sunt vinovați de tulburările psihice pe care le au copii așa cum afirma mama. Experiențele copiilor in primii doi-patru ani de viața au un efect profund asupra personalității lor! Un copil are nevoie și de mama și de tata, in egala măsura, copiii care sunt îngrijiți tot timpul de părinți iubitori și entuziaști, își vor dezvolta resursele interioare pentru a face fata provocărilor inerente ale dezvoltării. In ceea ce privește instituțiile statului, chiar nu pot comenta, nu am nicio dovada ca nu își fac treaba, in schimb, daca părinții s-ar fi pus la masa ,,negocierilor” și ar fi dat la o parte orgolii, gelozii etc., atunci ar fi ajuns la o înțelegere cu privire la creșterea lor! Sa nu îmi spuneți ca este ușor de vorbit, greu de făcut in practica, daca îți iubești, respecți copilul, nimic nu este imposibil. Eu ma rog la Dumnezeu pentru ambii părinți, sa găsească o cale pașnica sa se înțeleagă ! Sa lase războiul orgoliilor sau al cui o fi el și sa pună pe primul loc copii.

    • Speța dumneavoastră nu este aceeași cu speța doamnei. Nu aveți de unde sa știți ce se întâmpla in casa lor, excepția situației in care ați fi trăit cu dânșii in casa, atunci e posibil sa știți ce s-a întâmplat acolo. Va spun sincer, dacă nu vedeam poza cu copilași legați, nici nu ma băgăm in aceasta discuție. Dar nu poți sa afirmi, după doi ani de la data apariției fotografiei, ca tatăl si-a abuzat copii și dansa l-a considerat de buna-credință, astfel nu a luat nicio atitudine. Cu tot respectul, ceva nu se potrivește in acesta poveste….Din punctul meu de vedere, nu exista nicio scuza sa consideri un astfel de gest ,, un joc nevinovat ” care sa nu aibă consecințe negative asupra psihicului copiilor. Repet: punctul meu de vedere se bazează pe informațiile, date de ambele parti, apărute in mediul online, adevarul îl știu ei, judecătorii in funcție de probele de la dosar.

  10. @Ioana (nu Printesa Urbana, desigur). Dvs sunteti JustMe sub un alt nume?
    Cosmarul acesta, judecarea intre parti nu se intampla de doua zile. O mama aparandu-si copiii si luptandu-se pentru ei nu e orgoliu, e o mama care ii vrea in siguranra fizica si mentala.
    Cum anume sa te intelegi cu un agresor decat pedepsit prin lege?
    Un pic de gandire analitica privind la ce se scrie in media si depinde ce media urmariti, bineinteles.
    Mai sinteti multe care aruncati cu gunoi intr-o femeie/ mama/parinte aflat in necaz?

    • Doamna, V-ați trezit scriind ! Înțelegeți un text atunci când îl citiți, ma îndoiesc, sincer! In ce moment, paragraf am afirmat ca înțeleg ,, pe agresor” ? Va rog sa recitiți comentariul meu, o data , de zece ori, poate in final veți înțelege ce am spus. Doamne ferește, citesc și rămân fără cuvinte. Dacă o alta persoana vede altfel situația, este fie corupta, fie face parte de serviciile secrete etc., pe bune!? Treziți-va la realitate.

  11. Am auzit cazul prezentat în emisiunea lui Liviu Mihaiu, la radio Guerrilla. Actualmente, trecând și eu printr-un divorț în instanță, tot cu doi copii minori, mi-a captat atenția in mod deosebit. M-am identificat cu situații prezentate de Iolanda, cu tipologia unui partener care amenință și își ” umflă mușchii” în fața unei femei, lăudându-se cu oamenii importanți și influenți pe care îi cunoaște.
    E prima oară când comentez, ceva trebuie să schimbe absurditățiile din legislație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *