Rețeaua românilor care vin și pleacă

Tocmai am revenit după o excursie fulger la București. O zi, o singură zi pentru lansare și conferință, timp cu familia, timp cu prietenele mele, totul a curs fără cusur, a fost excelent, dar despre asta o să scriu separat.

Acum, despre altceva. Despre REȚEA.

Am avut în bagajul de mână, pe lângă rochia pentru eveniment, două creme, un rând de lenjerie intimă, o carte și o periuță de dinți:

-jucării pentru nepoțeii mei de la București

-trei calupuri de brânză olandeză pentru prietenele mele

-un boardgame (care mi-a ocupat jumătate din bagaj) pentru o cititoare care mi-a scris să mă roage să îi aduc în țară acest joc care în România nu se găsește

-o cartelă SIM pe care am activat-o și am încărcat-o în România, să fie folosită în Olanda pe roaming de o prietenă bună

-o cutie de biscuiți cu cocos de la supermaket pentru băiețelul unei cititoare care poftea la ei după o vacanță în Olanda

-o carte cu povești pentru copii în olandeză pentru o colegă de la editură

-o carte scrisă de mine, autografiată de mine, pe care am adus-o tot eu în Olanda, dar între timp copilul căreia îi era menita cartea a revenit în România, așa că am adus cartea înapoi

-trei cutii cu suplimente alimentare care se găsesc doar aici, pentru un bunic cu cancer

Am ajuns acasă și am distribuit rapid marfa. Am făcut cutii și etichete pentru curier și le-am lăsat pe hol, să fie ridicate.

A doua zi am plecat înapoi spre Olanda. Am lăsat la București rochia, ca să pot lua în Olanda tot ce am promis că aduc pentru cei de aici:

-trei cărți pentru copii în limba română (una scrisă de mine, două nu)

-o cană pentru prietena mea

-un dreamcatcher pentru un prieten, de la mama lui
-pastile de tuse pentru un prieten

-o carte a unei prietene din RO pentru sora ei din NL

-un permis de conducere uitat de un tată la București (în vacanță)

Aș fi adus și dulceață de cireșe amare (mai am un singur borcan, îmi zicea mama că nu prea mai sunt cireși negri în Moldova) să-l împart cu oamenii de aici, dar nu e voie cu dulceață în bagajul de mână…
Asta e REȚEAUA. Oameni care au nevoie de ajutor punctual, alții care se oferă, kilometri străbătuți în toate direcțiile pentru o carte, un borcan, o cană, un act, oameni care întind o mână necondiționat, oameni recunoscători, fire vizibile și invizibile care ne leagă.

Îmi place tare mult asta. Acum fac și eu parte din Rețea și sunt onorată.