Psiholog: În mod tradițional, societatea românească asociază disciplina cu bătaia 

Am primit acest mesaj de la o cititoare care dorește să rămână anonimă. Este psiholog și vrea să ne transmită un mesaj. Îl aveți mai jos. La final pun câteva resurse utile despre cum putem educa copiii cu blândețe.

Oamenii din jurul meu își bat copiii. Unii sunt prieteni de familie, altii sunt rude. 

Pentru ei, asta este o normalitate. 

În comunitatea online de părinți din care fac parte violenta nu e OK. 

Două lumi paralele. Ambele fac România. 

Scriu pentru că sunt convinsă că mulți părinți sunt în locul meu și au dilema mea. 

Oare de ce aleg și azi părinții din România să se folosească de presiunea unei palme, de lovituri după ceafă sau să amenințe cu bătaia planificată mai târziu (Vezi tu acasă!)? 

Știu că unii sunt încurajați în cadrul bisericii și aflu cum la întâlnirile religioase părinții se laudă cât de mult pot fi schimbate comportamentele cu bătăia. Privarea de hrană sau de timp de joacă completează aceasta educație. 

Suntem la botez și la masă o mamă povestește cum își loveste bebelușul în pătuț pentru că nu stă la schimbat. Doar un exemplu din zona acestui tip de comunități. 

În rândul părinților prezenți aud cum toți îi spun că e important să fie crescut de mic disciplinat. 

Bătaia devine solutie pentru problemele viitoare pe care le-ar putea avea copilul. 

Se naște o discuție despre cum sunt copiii azi. 

Bătaia este principala amenințare și formă de control pentru cei mai mulți părinți pe care îi cunosc și mulți dintre ei sunt încurajați de prieteni, de cultul religios, de familie sau de ceea ce simt, adică nu arată remușcări. 

Am văzut bătaie din senin. 

Un copil lovit să mănânce, un copil amenințat cu bătaia pentru a dormi singur. 

Sau un copil bătut după ce a căzut pe stradă și s – a lovit cu capul de bordură. 

În al treilea caz am spus mamei ca sun politia și asta a oprit bătaia, dar la rândul meu am fost amenințată. 

E românul bătăuș? 

E bătaia parte din cultura națională?

Poate că bătaia are rădăcini în istoria noastră. 

Am povestit recent cu un om mai în vârstă, mamă și bunică, și mi-a spus că regretă că și-a bătut copiii și dacă ar fi știut ce știe acum, ce vede în mass media, nu ar mai fi făcut așa. 

Muncea 2 joburi, trăia greu, mulți copii. 

A crescut cu violență. Știe că i-a făcut rău. 

Nu cred ca e singura bunică pentru care bătaia e un semn de întrebare, pentru care disciplina înseamnă „fără palme”. Totuși nu aș generaliza să spun că sunt mulți în locul ei. 

Părinții tineri au azi acces la informație și trăiesc cu mai multe posibilități de a alege o altfel de disciplinare. 

De ce oare un părinte nu vede o problemă în a-și bate copiii? 

Bunica m-a întrebat asta și m-am gândit ca poate părintele își spune:

  1. Bătaia e eficientă și asta îi rezolva o problemă fără stresul de a fi mai atent și la ce trăiește. 
  2. Bătaia nu îl obligă să piardă timpul. Mulți părinți sunt în criză de timp și copiii bătuți sunt dresați: le răspund repede la comenzi. 
  3. Bătaia le asigura o acceptare socială sau în familie sau în comunitate. Nu pot trece peste nevoia de a fi ce se cere de la ei să fie.
  4. Sunt siguri că asta e calea. Copiii bătuți sunt învățați că ei au meritat – o și părinții își spun că au un copil problemă. De fapt ulterior bătăilor, palmelor, apar și în copil mai multe comportamente violente sau nesupunere și bătaia se repetă. 
  5. Nu are putere să se opună. În cercul familiei, bătaia nu este doar pentru copii, ci este acceptata ca forma de control și asupra mamei sau a altor persoane. 

În mod tradițional, societatea românească a asociat disciplina cu bătaia. 

Și în mintea noastră văd că încă nu le putem separa. 

Lipsa de disciplină este asociata în discursul prietenilor și în grupuri online cu un copil pe care părinții nu l-au bătut la timp. 

E important să fim mai atenți în jurul nostru și unde avem posibilitatea să susținem că nu e în regulă să se bată copiii. 

Agresivitatea lasă urme, dincolo de prezent. 

Bătaia nu e educație. 

Bătaia e soluția mai simplă. 

Însă pe termen lung îl va costa pe copil sănătatea. 

Este greu, ca psiholog, să aleg când și ce să spun, însă în timp am avut tot mai mult curaj să spun răspicat că nu e în regulă violența asupra copiilor și în familie. 
________________________________________________
Resurse: Aici un live cu Sandra OConnor, psiholog, despre diferenta intre abuz si disciplina: https://www.facebook.com/printesaurbana/videos/1242890483068021
Articol despre efectele palmelor asupra copiilor
De ce e bine să nu dai nicio palmă, de la psihologi

Educația cu blândețe: ce este și cum se face?


Photo by Allan Mas: https://www.pexels.com/photo/discontent-little-girl-on-asphalt-5622396/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4268

8 comentarii

  1. Si eu ma intreb acest lucru de fiecare data cand citesc comentariile asociate articolelor despre educatia cu blandete (nu din comunitate, ci cele aparute prin media, bloguri obscure etc). Ultimul exemplu care imi vine in minte a fost un articol numit „Ce se intampla in creierul unui copil atunci cand tipi la el”; concluzia unanima era ca toate nenorocirile pamantului se intampla deoarece lumea nu mai are voie sa tipe / bata / piste copiii 🙁

    Acelasi tip de comentarii le gasesc atunci cand este prezentat un abuz (chiar intre adulti) sau o postare despre membrii LGBT: sa-i batem si noi, sa-i schinguim, sa-i ucidem etc. Foarte crude si agresive, 0 empatie, 0 toleranta… 🙁

  2. Bună! dar ce pot face când eu ca mama nu îmi doresc să cresc copii cu bătaie și amenințări,deși am avut câteva scăpări în trecut care nu le-am considerat niciodată normale și am lucrat cu mine să nu se mai întâmple..dar soțul e de altă părere, atunci când îl opresc din avalanșă de amenințări și vorbe aduse copilului ‘neascultător’ și ‘care face anumea’ eu sunt cea rea ca cică ii iau apărarea și țin cu copilul și îl învăț prost și câte și mai câte..eu i am tot repetat ca trebuie oprit dar cu vorbe ferme nu cu jigniri și mai ales bătaie.

    • 😔🤗 Comunicat cu sotul in absenta copiilor, dar asa, conectati, intreaba-l daca isi aminteste el cand era copil si i se intampla asta ce simtea in sufletul lui si in mintea lui? Intreaba-l ce vede in ochii copilului cand il cearta, ameninta, bate? poate explicat si stiintific pentru barbati ar merge mai bine, adica explicat ca atunci cand un copil intra in starea aceea de fight or flight or freeze, nu mai poate sa proceseze ceea ce se intampla, nu mai poate sa inteleaga ce are de invatat. Cu rugaciune, dragoste si perseverenta. Sa ii explici in privat, ca toate pana la violenta, daca exista o regula in casa ca nu se accepta violenta de nici un fel, aceasta regula se aplica si adultilor.

  3. Foarte tristă realitatea asta si eu cred ca mi am lovit copilul de 2 ori, la fund, când îl bătea pe celălalt copil, ceva groaznic pt mine, imi vine sa vomit cand ma gândesc, inca am momente dese de furie, inca sunt ff mici ambii copii si sunt extrem de frustrata si neputincioasa. Dincolo de asta, copilul nu ma ascultă, nu mă ajută, nu coopereaza, se opune chiar si lucrurilor care ii fac plăcere, nu are limite, nu are masura, disciplina. Suntem unii cu alții, încerc sa ii tin în viață, sa fie sănătosi si cam atât. Alte lucruri, gen sănătate emoțională, bucurie, fericire, liniște..ele nu mai există. Am tot citit cărți, merg si la un psiholog de curând sa ma ajute sa ma vindec, dar sunt terorizata zi de zi de toata agitația asta si de faptul ca sunt doar un paznic pt copiii mei, sa nu se omoare între ei.

  4. @Alina, copiii tai merita o viata in siguranta. Este de datoria ta sa le asiguri asta pentru ca din ce spui tatal lor nu o face si pentru ca altfel ii schilodesti mental si emotional.
    Din pacate unii nu sunt dispusi sa treaca prin terapie iar asta nu e vina copiilor si nici nu ar trebui sa sufere pt ca adultii nu aleg sa se schimbe.
    Nu te cunosc dar din prisma copilului care am fost abuzat in familie, ai grija de ei in primul rand chiar daca asta e egal cu a-ti lua lumea in cap doar cu copii, nu nu e usor…dar tu ai ales sa ii aduci pe lume si intr-o casa plina de abuz.

  5. Imi este greu sa citesc despre aceasta realitate, ma intorc in timp si realizez ca nu s-au schimbat prea multe.
    Cel mai grav lucru mi se pare faptul ca unii dintre acesti oameni care isi lovesc ai lor copii, lucreaza in institutii educationale
    si ne ameninta sau ii lovesc pe ai nostri copii 🙁

  6. Vremurile se schimbă, obiceiurile la fel. Nu ar trebui să mai vorbim de ce a fost. Așa era pe atunci. Și eu am primit palmă după ceafă chiar de la cel mai bun profesor de mate. Nu aveam ce cometa, era educația aia cu bătaia cu rigla peste mână.

    Acum au trecut acele vremuri și nu ar mai trebui să ne lăsăm conduși de slogane de genul: unde dă mama crește sau altele care încurajează la violență.

    Suntem în anul 2023, acum se poate și altfel.

    În general copii mici simt gândurile rele, ei sunt puri din punct de vedere sufletesc. Dacă ai gânduri curate față de ei, și bune, ei te vor asculta, mai ales dacă depui eforturi în a-i crește, în a-i alimenta bine, în a-i îmbrăca bine. Ei simt asta.

    Ei te vor plăcea și vor asculta de tine dacă și tu îi tratezi cu blândețe, sinceritate și respect. Nu vor respecta nici ei cuvântul tău dacă tu nu-i respecți ca ființe distincte, inocente și vulnerabile, neavând alt sprijin moral decât în tine, ca părinte.

  7. Copiii ar trebui educați conform realității de care sunt înconjurați: pregătiți să devină sclavii Guvernului și al Parlamentului roman. Pregătiți să fie sclavi corecți in colonia aceasta ce aparține U.E. și NATO. Sa nu se opună și să nu iasă în stradă când părinții și bunicii lor mor in spitale din cauza indiferenței medicilor și asistentelor spagare, a lipsei de igienizare corecta pentru eradicarea bacteriilor spitalicești pentru că „politicieni nu doresc acest lucru”. Sunt invenții care pot eradica din camere bacteriile de care mor pacienții pentru că le iau in spitale, dar „nu se vrea”.
    Copiii/tinerii trebuie pregătiți să facă față acestor șocuri. Sa facă față faptului că politicienii români le doresc moartea lor și a familiei lor din cauza politicilor publice care i au băgat în boala: mananca otrava direct din marketuri, piețe. Ii invatati sa se îmbuibe si cu medicamente?

    Copiii trebuie educați sa faca fata propriei neputinte și a lipsei de reacție a părinților lor care i au mințit de a lungul copilăriei despre ce frumoasa este lumea servindu le tot felul de iluzii și placeri, inclusiv sărbătorile idioate celebrate prin imbuibare prin care doar comercianții câștigă. Sa nu uitam tâmpenia „magiei” in care le livrați idioțenia cu Moș Crăciun și ce cadouri sa le cumpărați. De Halloween nici nu mai menționez.
    Daca voi căutați stimulente prin care sa i faceți să râdă sau sa le aduceți un zambet pe chip, este clar ce nasol este in jur, nu i așa? Copiilor nu le este suficient că voi sunteți acolo langa ei. De ce? Ce vă lipsește vouă, pe interior, de ei au nevoie de rahaturi numite cadouri de sărbători?! (Bănuiesc că le cumpărați necesarul in timpul anului când au nevoie).
    Copiii trebuie învățați să stea cu capul plecat ca și părinții lor (violenți sau nu) care își disimuleaza nefericirea zicând că așa își protejează plozii de exteriorul lacom și crud.
    Copiii trebuie învățați să fie sclavi „patrioți” corecți , sa aibă 2 joburi, sa nu se opună în stradă sărăciei care i așteaptă. România e in faliment. Serviciile secrete nu au apărat Romania de dușmani, ci au băgat o în faliment. Au privatizat România. Politicienii își măresc salariile cum vor pentru că nu li se opune populația învățata fals în scoli că ea „deține puterea” (democrație, așa i?).

    Copiii trebuie învățați să se obișnuiască de mici cu moartea și violența sau sa facă față lor. Care scapă dintre ei, scapă.
    Voi le dați copiiilor educație idilică, sa fie șefi undeva, să urmeze mastere în Olanda (alegeți voi statul) pe motiv că va fi bine. Că poate va fi bine, dar doar lor, înțelegeți?! In paralel urmează falsa învățătura cu „solidaritatea umană” in timp ce Raul nu e tăiat de la rădăcina, pentru că nu există rău, exista doar comportamente.

    Citiți cărți peste cărți pentru copii care nu va duc nicăieri. Ei vor fi majoritatea șocați după liceu de urâciunea din jur daca nu cumva au cunoscut o deja. Se vor revolta in fata voastră. Va vor urî. Vor bea alcool, unii se vor apuca de droguri, alții de orgii, toate din cauza neputinței și depresiei. Sunt obligați să meargă la program până la 70 de ani, sa și plătească ipoteca, fiind la mana unor cetățeni români nenorociți care i ard la buzunare cu taxe peste taxe, având și o sănătate precară, uzați, obosiți, resemnati și singuri.

    Și voi spuneți că vă iubiți copiii???? Voi va mințiți copiii în fiecare zi! Le vindeti imagini! Imagini despre voi și despre viitor. Apoi le mai și spuneți că trebuie să se descurce singuri, sa fie buni cetățeni și i aruncați în socialul asta de rahat in care fiecare e strivit de superiorul său și și strivește la rându i inferiorul. Nu cer ajutor, sa nu cumva sa se facă de râs. Se vor izola.

    Educați i sa fie tari, sa învețe sa se apere de mici de acest întuneric. Cum? Gânditi! Nu mai cititi cărți de psihologie care sa le regleze „inteligenta emoțională”. (Bai, inteligenta aparține creierului. Este cu raționalul. Emoția nu are treabă cu inteligenta. )

    Gânditi voi! Cu ce sa se opună copiii voștri sa nu fie afectați de minciunile și lăcomia din jur?! De faptul că guvernul ii vrea roboti? Că vrea să dețină controlul asupra lor? Ce arme au? Ce valori au?! Sa devina burghezi? Vreun procuror sau judecător cu pensie specială? Vreun medic care câștigă mult pe spinarea bolnavilor?!
    In general, voi va certați între voi, care părinte e mai bun (sa nu cumva să spună unul că ești prost) și cum sa i îmbrăcați ca sa sclipească mai mult decât colegii lor sau să nu se facă de râs. Ii duceți și la Schi in Austria? Vacanta in Antalya?
    An de an v-a ars de petreceri cretine de Revelion in timp ce nu luptați sa apărați Romania și valorile stramosesti. România (țara) nu este statul. Statul nu e țara.

    Voi ii invatati pe copii că ei sunt statul, când de fapt „statul” ii vrea sclavi bolnavi, șomeri, tâmpiți și cât mai dependenți. Dependenti de bani. Daca nu mai avem bruma de bani din cauza deprecierii monedei sau cad băncile începem să înnebunim. Nu știm să facem nimic și nu știm ce sa facem. V a ajutat mult psihologia, așa i? Fara bani, in colaps, in secunda doi veți uita toate teoriile despre parenting și schimbările pe care doar credeți că vi le ați făcut pe interior in urma sutelor sau miilor de cărți citite despre dezvoltare personala.
    Vietuiti intr o bulă de săpun.

    Asta este realitatea! Sunteți capabili sa o înfruntați?

    P.S. Nu vă veți scăpa copiii de bullying. Pentru că absolut toți „oamenii mari” fac bullying cu „oamenii mari” in ierarhie. De la disprețul afișat pentru anumite categorii profesionale muncitoare, dispreț afișat de mame pentru alte mame, etc., medici pentru pacienți, politicieni pentru popor, U.E. pentru populimea pe care i vrea în „Statele Unite ale Europei” până la disprețul afișat de intelectuali pentru populatia care nu mai citește. Toate astea sunt pline de violența. până și concursurile înseamnă violenta. Concurezi ca sa învingi pe unul. Și asta se întâmplă în oricare teritoriu de pe planeta.

    Voi nu mai vedeți Raul ca rău. Sunteți plini de teorii psihologice care va transmit că Raul nu exista, că ar fi doar niste comportamente. Că nu există oameni rai. Da, Raul din jur e produs de cei buni, asa-i? Din ceva alb iese ceva negru, așa-i? Veți cunoaște Raul din plin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *