Nenumărate cazuri în care copiii victime nu sunt protejate de stat, dimpotrivă

Am primit această scrisoare deschisă de la Iolanda Covaci, despre cazul căreia am scris acum câteva luni. Fostul ei partener, cercetat penal pentru lovirea copilului său, are în continuare drept legal la timp nesupravegheat cu copiii și hărțuiește medicii, școala, pe Iolanda și minorii, cu acordul tacit al angajaților de la Protecția copilului. Puteți citi articolul aici. Ce s-a mai întâmplat de când Iolanda a făcut cazul public pe blog și pe alte canale de presă? Citiți mai jos:

Am făcut publică povestea noastră din dorința de face ca lucrurile să[ intre pe un făgaș de legalitate. În speranța că dosarele penale pentru rele tratamente, violență, abuz  în  serviciu, neplata pensiei, toate se vor urni din încremenirea în care se află de 1 an, respectiv de 2 ani. În speranța că Protecția Copilului va înceta să  ne hărțuiască  cu  aceleași metode ca abuzatorul: gaslighting, omiterea informațiilor importante din rapoarte pentru a denatura adevărul, crearea unui sentiment de rușine și vinovăție  copiilor, care au avut curajul să împărtășească experiențe dureroase,  acuzându-i că mint când povestesc ce au trăit.

Ce ne-am dorit nu am reușit.

În schimb am reușit altceva, ceva la care nu ne-am așteptat. Am reușit să insuflăm încredere și altor oameni în situații aproape identice să vorbească. De când am făcut povestea noastră publică am primit sute de mesaje de la părinți, majoritatea femei, dar nu numai. Las mai jos câteva dintre ele.

„Bună ziua! Va rog să mă ajutați! Tatăl fetiței este condamnat la 6 ani de închisoare pentru pedofilie și DGASPCul nu consideră că există motive temeinice pentru a cere în Instanța decăderea tatălui din drepturile părintești. Urmează să iasă din închisoare și va trebui să trimit copila la el la program de vizită. Sunt disperată, ce pot face?” (C., mesaj privat)

„Copilul meu, băiețel de 6ani,  este abuzat sexual de propriul tată, eu fiind despărțită în fapt de 2 ani și divorțată acum în 2023. Tatăl are dosar penal pentru abuz sexual, nesoluționat încă, se mișcă foarte greu. Am două expertize psihologice ale copilului, într-una se confirmă abuzul în cea dea două nu se exclude această varianta, a abuzului sexual. Tot ce am făcut în instanța mi s-a respins, copilul are și manifestări care indică abuzul. În tot acest timp până la soluționarea dosarului penal, copilul trebuie să meargă la abuzator, propriul tată. Eu că și mama simt că nu mai pot, autoritățile dau de la una la altă, se plasează problema de la poliție la DGASPC și apoi la instanța. Sunt disperată, nu știu cum să salvez copilul din pericol, nimeni parcă nu mă aude.” (D., mesaj privat)

„Oameni buni, haideți să facem un grup de suport, Iolanda nu e singura în această situație. Mai știu cel puțin o persoană. Ce propun, concret: când oamenii aceștia sunt într-o situație dificilă, să venim imediat, cei care sunt disponibili, gen 112.” (Andi Constantin, commment pe Fb la postarea mea)

„Aștept să îmi apară cartea, am trăit ani de nedescris din cauza DGASPC Galați.”(Mariana Rami Marcovici, comment pe fb la postarea mea)

„Să nu uităm de oportunitatea legală dată părinţilor  profitori de a obţine  bani din venitul părintelui  care are în îngrijire copilul, din acest „program de relaţii personale”! (…) Citeam , la un moment dat, un raport al INML, că numărul cazurilor de alienare parentală a crescut în ultimii ani! Păi cum să nu crească, dacă  un raport al INML îi poate aduce şi 1000 lei/zi celui cu drept de vizită?Acești „îndreptăţiţi” urmează o cale bine bătută: reclamăţii la DGASPC, multe, motivate sau nu,  solicitarea în instanţă de expertize psihologice, neapărat la INML, instituţie care declară instantaneu „alienarea parentală”, chiar dacă copilul „alienat” nu-l cunoaşte pe cel cu dreptul la vizită sau dacă copilul a fost bătut, umilit, negljat de acelaşi. După cum a pornit acest caz, luminiţa de la capătul tunelului e departe. Cunoaştem cazuri în care teroarea ţine de 12 ani, acum, când copilul are 16 ani, sperăm să se termine.” ( Marta Tipei, comment la postarea mea pe fb)

„Din bucuriile mamei plină de drepturi versus părintele cu program de relații personale… la debut a fost cam așa, cum să zic, spinos! Cum poți să te trezești acuzat de alienare parentală la vârsta de nici doi anișori ai unui copil, acuzat că îl manipulezi că stă la sân prea mult și îi dai san că să îl manipulezi să îl ții lângă ține? Adică acuzi însăși maternitatea?! Nici puii de pisica nu se iau așa de la pisică! Cum se poate să se dea program de plecat de acasă pentru copil, în week-end-uri, în acord cu interesul superior al copilului, când copilul e mic și nepregătit pentru așa ceva?

Instituțiile pe unde merge copilul se feresc să între în astfel de probleme  și merg pe abordări egale față de ambii părinți, deși e clar că proporțiile nu pot fi și nu sunt egale. Dacă părintele rezident este obligat să fie la dispoziția celuilalt atunci când sună pe WhatApp, în situația inversă, părintele rezident derajează viața persoanlă și timpul de relaționare copil părinte nerezident…(Carmen Chican, comment la postarea mea pe fb)

„Îți înțeleg durerea, Iolanda COVACI, pentru că și eu sunt într-o situație similară. Instituțiile care sunt chemate la apărarea adevărului mai presus de orice aleg nu doar să lovească în cei care apără crudul adevăr, ci încearcă să pună zăvorul și să îl lase încuiat și în beznă pentru totdeauna (iar pe cei care îndrăznesc să încerce să îl scoată la lumină ,,îi pun la zid cu un căluș în gură”), pentru că luminați și ,,albiți” să triumfe cei care în realitate poartă cea mai întunecată ,,față” pe care omenirea o poate avea.

Teroarea la care suntem supuși fiul meu și cu mine a început în urmă cu mai mult de opt ani, când la întoarcerea de la programul de legături cu tatăl lui, minorul a început să facă relatări îngrijorătoare (care nu pot fi redate aici dar au fost aduse la cunoștința celor în drept: Parchet, DAS, DGASPC, psihologi etc.), să facă gesturi nefirești/inadecvate ori de câte ori relata ce (i s-)a făcut în timpul petrecut cu tatăl. Și eu am avut parte de vizite ”confidențiale” din parte Protecției Copilului, în care copilul a anunțat la ce traume a fost supus. Nu numai că rezultatul monitorizărilor era vădit părtinitor, dar acesta nu mi s-a comunicat niciodată așa cum prevede legea. Aveam atunci încrederea și convingerea că Protecția Copilului, în conformitate cu atribuțiile ce le revin, semnalează și sesizează mai departe instituțiile cu atribuții pe această linie, însă întâmplător, cu mult timp după vizitele de monitorizare/realizării evaluărilor de specialitate, am aflat că angajații DGASPC emiteau Rapoarte în care nu au fost consemnate faptele penale și pericolul grav semnalat de fiul meu (abuzul tatăl lui față de el).

Rapoartele în cauză nu mi s-au comunicat decât după ce am formulat plângere penală împotriva directorului DGASPC Hunedoara și a funcționarilor care nu și-au îndeplinit obligațiile ce trebuiau să fie exercitate cu ocazia vizitelor de monitorizare. 

Protecția Copilului nu s-a preocupat de interesul major al copilului (care ar fi trebuit să fie principalul lor obiectiv), deoarece au luat la cunoștință de faptul că fiul meu spune că a fost abuzat sexual de tatăl lui (lucru pe care eu l-am adus la cunoștința acestora), fără să aprofundeze acest lucru, fără să sesizeze organele în drept și adoptând o conduită ilegală și păgubitoare de ”a nu se implica”.  Dând dovadă de lipsă de pregătire și de o conduită ”criminală”, printr-o adresă emisă în urmă unei vizite în care copilul s-a plâns că a fost abuzat, DAS a recomandat ”stabilirea domiciliului la tatăl” abuzator.

Protecția Copilului au spus că au luat la cunoștință despre relatările legate de abuzul sexual la care a fost supus fiul meu, dar că nu au consemnat aceste aspecte în anchetă pe care o efectuau, întrucât nu ar fi observat în mod direct abuzul (?!), neputându-se baza numai pe aducerea la cunoștință a mamei despre relatările minorului din considerente de ”a nu își excede atribuțiile profesionale”.

Această este structura de Protecție a copilului din România: angajați care preferă să le fie lor bine decât să protejeze interesul copiilor așa cum s-au angajat și au fost plătiți să o facă! Rușine lor!” (G., comment la postarea mea pe fb)

„Mi-a luat mult până am putut să semnez petiția ta, Iolanda Covaci. A fost incredibil de dureros să trăiesc și să retrăiesc ce se întâmplă la ține. Poveștile mamelor „nebune”, „exagerate”, sunt mult prea multe. Oameni care nu iau în serios când o mama spune „ceva nu e în regulă, va rog ajutați-mă să îmi ajut copilul” – mult prea mulți… Te îmbrățișez strâns și îți mulțumesc pentru exemplul de putere pe care mi l-ai dat. Datorită ție, să știi că sunt mame care au început să ia atitudine.” (I. D., comment la postarea mea pe fb)

„Dragă Iolanda Covaci , să știi că povestea ta a fost că o scânteie pentru mine. Da sunt în aceeași situație că și ține cu un psihopat narcisist cu paranoia și realitate delirantă și de un an și jumătate încerc să îmi văd copilul supus unei alienari parentale extreme. Tu ai fost scânteia care m a mobilizat sau mai bine spus ne a mobilizat…. pe noi acești părinți care avem același lucru în comun. Dacă nu facem ceva să schimbăm legea și să ne protejăm copiii și drepturile lor fundamentale, nu ne numim părinți. Tu ai avut curajul să ieși public dar mulți dintre noi nu au curajul să facă asta așa că am găsit altă metode să luptăm.” (A. E., comment la postarea mea pe fb)

„Bună! Azi la sediul DASM Cluj Napoca am fost șantajată să semnez un contract pe hol, la baza scărilor, dacă vreau să îmi văd fiica, cu care nu am mai putut să relaționez de 4 ani din pricina alienării produse de către tată. Am refuzat să semnez un contract făcut ca să nu zică că nu fac nimic și m-au trimis acasă. Nu am putut să îmi văd fiica. Ce pot face?” (Maria Derzsy, mesaj privat)

Este din ce în ce mai greu să îți vezi de viață ca și cum nimic nu s-ar întâmpla când primești zilnic astfel de mesaje.

OK. Să admitem că eu mint, așa cum susțin tatăl copiilor și cei ce îi cânta în strună. Dar o țară întreagă minte? Poveștile acestea de coșmar sunt din toate orașele țării: Arad, Timișoara, București, Cluj, Constanța, Galați, Hunedoara, etc.

Am făcut un memoriu comun către Ministra Familiei Natalia Intotero. Am scris  povestea noastră într-un mod total neromanțat, bazat strict pe dovezi atașate, pe documente. Urmarea? A fost trimis control la DGASPCuri și la ANPDCA. S-au întors cu câteva hârtii în perfect acord cu aberațiile din rapoartele emise, acoperind, firește, orice neregulă, neadresând-o, ideea principala comună fiind: „Mama e de vină că nu colaborează.” Ce convenabil!

Sfârșit.

Nimic nu s-a mai întâmplat. Toată lumea e liniștită, s-a lucrat.

Dar noi, cei din comentariile de mai sus și infinit de multe care nu ajung în această scrisoare, noi ne ducem în continuare viețile zi de zi hărțuiți, suntem adulți care avem de apărat niște copii fără a avea la rândul nostru vreun strop de protecție. Doar suspiciune și bețe în roate. Ca părinte rezident, odată ce ai intrat în colimatorul Protecției Copilului, nu ai voie să greșești. „Aveți o sursă de mâncare bio?”, „Copiii au papucei de casă?”, „Mi se pare sau fetița are o căriuță?”. Astfel de întrebări îți sunt adresate, în contextul în care, în cazul nostru, părintele nerezident are calitatea de suspect în dosar penal pentru rele tratamente aplicate propriilor copii, fetița are certificat INML după ce a primit un pumn în ochi de la tatăl său, poliția secția 4 Cluj s-a sesizat din oficiu după ce a primit evaluarea psihologică a copiilor de la DGASPC Cluj și a deschis un nou dosar penal tatălui pentru violență în familie, însă toate acestea cumva se evaporă, problemele Protecției Copilului fiind mâncarea bio și papuceii de casă pe care mama cea rea nu e în stare să le dea copiilor. DREPTUL copilului la legături personale cu părintele nerezident a devenit OBLIGAȚIA copilului la legături personale, indiferent de comportamentul părintelui.

Când este nevoie, însă, acești angajați cunosc bine diferența între DREPT și OBLIGAȚIE. În 17 noiembrie 2023 am fost convocată la o ședința cu angajați DASM, DGASPC, poliție, școală. 15 oameni versus mama suspectă cu 3 copii. Mi s-a pus în vedere un contract și un plan amplu de servicii. Nici o vorba despre abuzul fizic din partea tatălui confirmat în rapoartele lor. Acesta s-a evaporat și s-a transformat, peste noapte, în „abuz emoțional” din partea mamei. În contractul pe care mi l-au dat, una dintre clauze privește, „dreptul DGASPC de a sista serviciile oferite dacă beneficiarul furnizează informații false”. Întreb și eu atunci reprezentantul juridic al DGASPC prezent la ședința: Ce servicii ați sistat având în vedere că tatăl a făcut 3 sesizări și toate au fost mincinoase, conform concluziilor raportului DGASPC în urma evaluării copiilor? Răspuns: Avem DREPTUL de a sista serviciile, nu și OGLIGATIA.

Cam așa se joacă cu cuvintele Protecția Copilului, încurajând minciuna și hărțuirea. În ședințe, în rapoarte, joacă scrabble cu viețile unor copii. DREPTUL copilului la legături personale, conform textului de lege (272/2004) a devenit OBLIGAȚIA la program de legături personale din cauza celor care protejează, teoretic, interesul superior al copilului. Rapoartele lor au greutate în Instanța. Mă întreb, de când am făcut acest coșmar public, nu cumva am descoperit roata? Nu cumva Instanțele care dau greutate acestor rapoarte cunosc deja ce am descoperit, din păcate, pe propria piele și pe pielea copiilor mei de curând? Și dacă da, de ce continuă să lase atâta putere în mâinile lor? Cum se numește această complicitate tacită la distrugerea unor vieți? Ani de procese, infinite evaluări, resurse de timp și bani consumate pe avocați, audieri nenumărate a copilului în Instanța. Copilărie mai au acești copii? Bani cu care să îi crească pe acești copii îi mai rămân părintelui care îi are în grijă? Sau asta nu e de interes pentru Protecția Copilului?

Un lucru e sigur. Viața nu va mai fi niciodată la fel că înainte de a afla de aceste povești. Vocea noastră trebuie să fie auzită. Războaie se duc acum în lume, copii și părinți sunt distruși, dar războaiele sunt de mai multe feluri și acest război pe care îl au de dus copiii în România cu instituții care în loc să îi apere îi hărțuiesc este un război la fel de distrugător ca cel cu rachete și bombe. Nu la fel de zgomotos, însă la fel de fatal.

Ce putem face, concret? Am primit des această întrebare.

Am creat această petiție, ar ajuta dacă ați putea s-o semnați.

Ne vom organiza ca subgrup în cadrul unui ONG mare care ne va ajută să devenim foarte vizibili. Vom organiza conferințe, vom propune programe în școli pentru educarea tinerilor și prevenirea relațiilor toxice, abuzive, așa cum există, de exemplu, în Suedia. Ne dorim să ni se alăture persoane cunoscute care vor să nu rămână indiferente la această molimă care fragilizeaza încrederea în dreptate a copiilor noștri. Oameni curajoși din presă care doresc să facă reportaje de investigație, vă rog, reacționați! Vom pune pe tapet orice abuz, orice nelegalitate a acestor meta abuzatori, cu dovezi și documente. Numai asta îi mai poate opri.

Mulțumesc pentru tot sprijinul de până acum!

Binele învinge!

Photo by Juan Pablo Serrano Arenas: https://www.pexels.com/photo/father-and-child-s-hands-together-1250452/

17 Comments

  1. Diana Josan

    dumnezeule! infiorator!!! am semnat petitia. va imbratisez pe toate si va doresc multa putere. sunt cu inima alaturi de voi!

  2. Aurelian

    in aceeasi situatie sunt si eu

  3. Lia

    Am citit petiția și… nu vreau să te descurajez, dar e cam insuficient. Adică singura schimbare ar fi posibilitatea oricăruia dintre părinți de a sesiza instanța, in locul DGASPC. Si de aici suntem tot acolo, pentru că instanța nu are niciun fel de pregătire in domeniu si se bazează tot pe ce zice DGASPC. Cred că o schimbare mai utilă ar fi ca in completurile de judecată de dreptul familiei sa intre si un psiholog, cu rol consultativ, care să asiste la ședințe alături de judecător, să cunoască dosarul si copilul si sa își spună, argumentat părerea (aceasta să fie parte din hotărârea judecătorească). Așa cum se poate ca in completurile de dreptul muncii să intre si asistenți judiciari (unul din partea patronatelor, altul din partea sindicatelor) la fel ar putea intra si un psiholog specializat pe acest domeniu in completurile de dr. familiei.

    • Marta

      LIA, multe s-ar putea face, dar nu se vrea! În Ro, programul de vizită ţine loc de casă, masă, şcoală, nimic nu contează decât „hrana sufletească” pe care tati o dă copilului la programul de vizită! Bine, şi asta selectiv, sunt cazuri celebre în care „tăticii” şi-au sechestrat odraslele, dar la ei, nu e aceeaşi treabă, ei nu „alienează”, mai ales dacă au neamuri prin palate sau în păduri. Nu căutaţi logica aici, ea nu mai există demult.

  4. Dana

    Poate ar fi de folos o petite la Autoritatea Nationala pentru protectia drepturilor copilului – ANPDCA si / sau Ministerul Muncii institutii care au atributii in supervizarea DGASPC.

    • Alina Ionela Ionita

      Sunt Alina, 42 ani.Am doi copi, 10, 13 ani, unul cu dizabilitate.Sunt in divort, anul trecut a avut tatal lor si ordin de protectie.Eu sunt in chirie cu cea mica , cea mare mi a cam alienat o .El le cere pe amandoua.De a lungul timpului dada si in cea mare, am anuntat scris asistenta sociala , face pe parintele responsabil.La insistele mele scoala lic arta din Brasov a gasit adresa trimisa de dgaspcbv,dupa luni de zile..eu ceream ajutorul ca mi o inraise pe cea mare, filma cand eu o certam sa para ca s mama rea, copil lul arunca in mine etc..acum greu ma vad cu cea mare..ea va fi audiata saptamana asta, vrea la el ca i place ca are casa.S7nt caz social,platesc chiria din donatii.Puteti sa intrati pe Alina Ionela pe facebook sau Communis pagina cu picturi pentru donatii.
      Un om care a dat intr un copil si unde protectia copil imi spunea la telefon ca nu crede ca tatal nu o iubeste nu e bine intentionat…un om care e dependent de fumat, jocuri noroc, care a lovit si n mine si n cea mare, a alineat o si de frica autoritatilor a incetat.Dar efectele alienarii se simt…si nedreptatile din partea autoritatilor dor si mai mult!
      Oricand sunt disponibila pentru a expune problematicile sociale, intrucat nu se fac locuinte sociale pentru victimele violentei domestice!Sa ma sunati, daca doriti 0740031395

  5. Calin

    DAS Timișoara este o instituție absolut oribilă!face rapoarte ce nu au treabă cu realitatea,astfel tatăl minorului obține bani în instanță .

  6. Călin

    Doresc să sprijin acest ONG ,va rog sa fiu contactat în acest sens. E bine venită initiativa deoarece exista o asociație,artemis,foarte vocală ce dorește sa obțină exact contrariul. comentările membrilor acestei asociații sunt teribile.

    • Maria

      Călin, în comentariul următor, vei găsi exact coordonatorul Artemis, sub numele de Cristian! Şi mai organizează şi o dezbatere la TVR în 4 decembrie, în care are invitaţi pe aceeaşi linie de undă cu el. Noţiunea asta, de alienare parentală, acoperă toate nemerniciile pe care unul din părinţi le-a făcut împotriva celuilalt, nemernicii ale căror victime sunt chiar copiii, învinuiţi ulterior că sunt alienaţi de cel la care locuiesc! Un exemplu: Familie divorţată, copilul mic, tatăl inexistent timp de 9 ani! Apare sporadic să se certe cu mama copilului, apoi dispare.Ei, acest tătic, după 9 ani de absenţă, merge să ia copilul la programul de vizită, stabilit în urmă cu 9 ani şi, evident, copilul mare deja, de 14 ani, refuză. Urmează întreg calvarul legislativ, copilul este dus la consiliere psihologică-când intră în cabinet, tati îşi bea cafeaua cu psihologul !!!, este tratat în aşa fel încât copilul ajunge la psihiatru, care-i dă copilului tratament specific, cu indicaţia evitării conflictelor. În final, mama e penalizată cu 100 lei/zi (ce noroc a avut, faţă de 1000 lei/zi! ), tati a executat-o şi a dispărut din peisaj, ca în primii 9 ani. Mama era profesoară, cu salariul mic, tati nu-şi plătea nici măcar pensia alimentară, dar ce contează??? Interesul superior al minorului a fost ca mamei să i se ia 25% din salariul de 1500 lei pe care-l avea atunci şi tati să incaseze acei bani!

  7. Un articol corect, daca informatiile sunt verificate.

    Va invit sa cunoasteti sute de mame al caror „drept” de a-si imbratisa copiii nu poate fi protejat de DGASPC.

    Le gasiti pe acest grup de FB: https://m.facebook.com/groups/artemisngo/?ref=share

    Luni, 4 decembrie, ota 18:00, la TVR 1 o parte din aceste mame vor fi.vocale.Si atat. Pe ele, DGASPC nu le ajuta si, in acord cu legislatia actuala, nu le va ajuta DELOC.

  8. Cristian

    realizati ca in material sunt doar mame cu tati abuzatori sau presuspusi abuzatori? Nu e obiectiv articolul pentru controlul fenomenului alienarii.

  9. Cristian

    se poate observa ca este porttretul pe care parintii instigatori il fac parintelui care are drept la relatii personale. Autoarea omite cu usurinta, ori nu intelege ca janadarmii si cei 1000 de lei pe zi au sosit dupa o perioada in care ea nu a respectat HJ. Ca o judecatoare a afirmat firesc ca pana nu exista o hotărâre ce sa valideze acuzatiile , tatal are drepturi si el.

  10. Cristian

    va invit sa cititi articolul initial, se poate observa ca este porttretul pe care parintii instigatori il fac parintelui care are drept la relatii personale. Autoarea omite cu usurinta, ori nu intelege ca janadarmii si cei 1000 de lei pe zi au sosit dupa o perioada in care ea nu a respectat HJ. Ca o judecatoare a afirmat firesc ca pana nu exista o hotărâre ce sa valideze acuzatiile , tatal are drepturi si el.

    • Maria

      Cristian, alias Alexandru Dina, ce înseamnă că „nu a respectat hotărârea judeccătorească”? Nu de altceva, dar un tătic iubitor de copil , dar, tot aşa, „cu neamuri la Ierusalim”, a cerut şi obţinut penalizarea mamei copilului de 15 ani fiindcă acela nu voia să doarmă la el! Deci, reţine: copilul pleca cu tata, stătea toată ziua cu el, seara chiar tăticul îl aducea acasă pe băiat, fără ca mama să-l influenţeze pe băiat! Ce „tată” este acela care nu e în stare să-şi convingă copilul să doarmă la domiciliul lui? Şi de ce nu l-a obligat? Nici mama nu are drept mai mare de a obliga copilul să facă ce nu vrea, că atunci sunt „rele tratamente aplicate minorilui”! Unde este alienarea? Aţi ghicit asta ca să terorizaţi şi financiar mamele, nu-i destulă hărţuirea psihologică!? Umblaţi cu probe false, ameninţaţi psihologii, medicii de familie, cadrele didactice, ameninţaţi tot ce este în jurul copiilor, apoi tot voi acuzaţi mama. Cine a conceput legile astea, a fost un imbecil. În fapt, autorul acestui concept de „alienarea parentală”, un psiholog american psihopat , Richard Gardner, în final s-a sinucis, omul era bolnav psihic! Ce alienare visezi după ce ai bătut copiii şi i-ai ameninţat cu pistolul? Şi judecătoarea care stabileşte penalităţi de 1000 de lei/zi în favoarea ta, Dina Alexandru, este cea mai ticăloasă fiinţă din lume şi Dumnezeu o va pedepsi prin cine îi este mai drag! Nici d-ta nu vei scăpa de pedeapsă divină- doi dintre „tăticii” ăştia psihopaţi cunoscuţi
      personal, au copii cu handicap, iar celui de-al treilea, copilul i-a decedat.

    • Maria

      Cristian, alias Alexandru Dina, ce înseamnă că „nu a respectat hotărârea judeccătorească”? Nu de altceva, dar un tătic iubitor de copil , tot aşa, „cu neamuri la Ierusalim”, a cerut şi obţinut penalizarea mamei copilului de 15 ani fiindcă acela nu voia să doarmă la el! Deci, reţine: copilul pleca cu tata, stătea toată ziua cu el, seara chiar tăticul îl aducea acasă pe băiat, fără ca mama să-l influenţeze pe băiat! Ce „tată” este acela care nu e în stare să-şi convingă copilul să doarmă la domiciliul lui? Şi de ce nu l-a obligat? Nici mama nu are drept mai mare de a obliga copilul să facă ce nu vrea, că atunci sunt „rele tratamente aplicate minorilui”! Unde este alienarea? Aţi ghicit asta ca să terorizaţi şi financiar mamele, nu-i destulă hărţuirea psihologică!? Umblaţi cu probe false, ameninţaţi psihologii, medicii de familie, cadrele didactice, ameninţaţi tot ce este în jurul copiilor, apoi tot voi acuzaţi mama. Cine a conceput legile astea, a fost un imbecil. În fapt, autorul acestui concept de „alienarea parentală”, un psiholog american psihopat , Richard Gardner, în final s-a sinucis, omul era bolnav psihic! Ce alienare visezi după ce ai bătut copiii şi i-ai ameninţat cu pistolul? Şi judecătoarea care stabileşte penalităţi de 1000 de lei/zi în favoarea ta, Dina Alexandru, este cea mai ticăloasă fiinţă din lume şi Dumnezeu o va pedepsi prin cine îi este mai drag! Ce salariu are un judecător, un SRI-ist faţă de o actriţă,aud? Vrei să te îmbogăţeşti pe spinarea mamei copiilor tăi? N-ai nici un strop de ruşine? Nici d-ta nu vei scăpa de pedeapsă divină- doi dintre „tăticii” ăştia psihopaţi cunoscuţi personal, au copii cu handicap, iar celui de-al treilea, copilul i-a decedat.

    • Iolanda Covaci

      Domnule Cristian, inteleg ca sunteti un parinte de copil alienat, va inteleg durerea si punctul de vedere care este exprimat pe fondul acestei dureri. In articol sunt si cazuri de mame care au copii alienati, insa articolul nu este despre asta, ci despre Protectia Copilului care sprijina parinti abuzatori iar pe cei ce nu sunt abuzatori nu ii sprijina sa isi revada copiii. Despre Instante care dau program de vizita si nu cer decaderea din drepturi unor parinti care executa pedepse cu inchisoarea pentru pedofilie. Daca dvs sunteti arestat pentru pedofifilie sau fetita dvs are certificat INML in urma unui pumn in ochi pe care i l-ati dar atunci da, nu empatizez deloc cu dvs daca nu va vedeti copilul. Dar probabil ca nu e cazul. Chiar si asa, in cazul nostru, expediatia cu jandarmii la usa a fost dupa o perioada in care tatal s-a intalnit cu copiii…au mers la circ, la teatru, la film, la ateliere de baloane de sapun, a fost invitat la ora de judo a copiilor sau la concursul fetitei de balet. DUPA asta a venit cu duba de jandarmi si pretentia la 1000 lei pe zi. Dvs va vedeti copilul in toate aceste locuri? Ma indoiesc. Drama.copiilor alienati si a parintilor lor e reala, din pacate e folosita de catre cei care sunt abuzatori pentru a deturna atentia de la comportamentul lor deviant si a striga precum hotul care striga hotii.

    • Rick

      grav este ca aceasta asociatie artemis lupta sa introduca in legislatie un abuz fantastic,prin eliminarea dreptului fundamental al copilului de a alege pentru el si sa fie obligat sa stea cu un parinte pe care nu-l iubeste si care il abuzeaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *