Noi doi pe 22 (noiembrie)

A fost odată ca niciodată o fată care scria pe un blog.

Tot odată ca niciodată, dar în același timp de poveste, a fost un băiat care, când nu citea cărți sau exceluri, citea bloguri.

Într-o zi, el a dat peste blogul ei. A citit un articol, două, interesant, s-a gândit el. A săpat și după ceva poze, se spune prin târg, dar nu se știe sigur.

Într-o duminică de noiembrie, după ce-a văzut o reclamă la TV, fata a scris pe blog ceva de genul: Eu de ce n-am primit niciodată la ușă o cutie de televizor plină cu bomboane Rafaello?

Iar el a comentat primul: Ce diagonală?

Ea i-a răspuns cu o glumiță, el i-a răspuns înapoi, apoi au făcut schimb de adrese de email și au mutat conversația acolo. După niște sute de mesaje scrise la munca pe sub birou și acasă târziu după miezul nopții, fata și băiatul au decis să se vadă în carne și oase.

S-au întâlnit pentru prima oară într-o librărie. Au mers acolo cu așteptări moderate, trecuseră amândoi prin destule relații eșuate ca să mai creadă că viața e ca în filme. Ea se gândea că el e, probabil, foarte urât, iar el se gândea că ea e probabil foarte arogantă.

Odată ajunși acolo, au constatat repede că el e, de fapt, foarte frumos, iar ea e, de fapt, destul de modestă.

Au stat de vorbă o oră. Afară ningea pentru prima oară toamna aceea. Ei i s-a părut că el e un tip prea deștept pentru ea. Lui i s-a părut că ea e drăguță, dar nimic extraordinar. N-au fost artificii, n-au cântat îngerii.

Totuși, ceva se născuse acolo. S-au văzut și în ziua următoare, și în cea de după, la scurt timp au decis că asta e, vor să-și scrie împreună povestea mai departe. Peste câteva luni au făcut nunta și restul e istorie.

Azi se împlinesc 15 ani din ziua aceea.

Nu ninge, dar noi știm că e o zi specială (de fapt, eu uitasem, dar el, pentru că e foarte deștept, și-a notat în calendar și primește reminder). Mi-a urat la mulți ani în timp ce curățam amândoi cartofii pentru prânz, iar eu i-am spus Hai că ne-am descurcat binișor, el a râs, și apoi ne-am pupat un pic.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4167

9 comentarii

  1. La multi ani! Frumoasa poveste aveți si frumoasa familie ati construit! Să va vedem așa și la 50 de ani împreună, hai ca nu mai e mult 😇

  2. Va doresc din suflet la multi ani, sa imbatraniti frumos, tot impreuna; sunteti frumosi si aveti o familie minunata! Sa fiti sanatosi si bucurosi, mereu impreuna! Si sa ne mai scrii despre voi doi si peste 15 ani….

  3. Superb! Cand aud astfel de povesti ma bucur din suflet si imi spun ca inca este posibil si in zilele noastre sa existe astfel de povesti. Si…cat a avut diagonala?! Ca sa stiu ce sa comand si eu, poate-poate …😊

  4. Felicitări pentru căsătorie, va doresc mulți ani împreuna și s-aveți numai bucurii alături de copii in noua patrie. Citesc de foarte mulți ani cu mare plăcere articolele și cumpăr și o parte din carti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *