De când suntem în Olanda mă tot mir de cum circulă aici singuri copii mici. Fie pe jos, fie cu bicicletele, merg și cu autobuzul sau cu tramvaiul, cu cardul de transport legat de gât.
Mai ales în jurul școlilor e plin dimineața de prichindei de șapte, opt ani care vin singuri la școală, fără adulți. Uneori singuri, alteori grupați câte doi, ba unii au și frați mai mici cu ei.
La început am fost șocată (nu mi-aș lăsa copiii singuri pe stradă în București la șapte ani nici plătită), apoi am înțeles de unde vine această relaxare de a-ți lăsa copilul singur pe stradă de la vârste mijlocii.
În primul rând, din încrederea generală în societate.
Aici, copiii sunt crescuți cu convingerea că adulții din jur sunt amabili, atenți și drăguți și dacă ai vreo problemă, te vor ajuta imediat. Copiii sunt deschiși cu străinii, cer ajutorul, răspund imediat dacă sunt întrebați. În cartier s-a întâmplat frecvent să mă trezesc în casă cu copiii altora, care au intrat să se adăpostească de ploaie torențială. Sau în curtea școlii, să îmi spună vreo fetiță că îi place fusta mea.
În al doilea rând, copiii merg la școala din cartier, care e la câteva minute de casă, cu maximum una sau două traversări.
Limita de viteză pe stradă e de 30 de km la oră în cartiere și se respectă (cu mici excepții).
Apoi, pentru că sunt atât de multe biciclete și pietoni (mașinile sunt în minoritate), șoferii sunt atenți la ce se întâmplă în jur.
Și pentru că nu e trafic, nici disperare nu e să recuperezi pe șosea timpul pe care l-ai pierdut stând de șase ori la semafor.
Și pentru că se face educație rutieră acasă și la școală de la vârste mici.
Copiii învață de la școală, dar și în familie, de la 4 ani, ca atunci când traversează, să facă contact ochi în ochi cu șoferul. Așa te asiguri că te-a văzut și îi mulțumești, iar el îți zâmbește.
Dacă nu ai făcut contact vizual, nu traversezi, chiar dacă ai prioritate.
E super simpatic când te apropii de o trecere unde așteaptă 20 de prichindei, toți cu ochii la tine, iar când te uiți în ochii lor și le faci semn să treacă, toți mulțumesc și apoi fac contact vizual cu șoferii de pe celălalt sens.
E foarte plăcut și liniștitor să vezi ce frumos și sigur curg lucrurile, iar pentru ei e foarte bine să înceapă să fie independenți de mici!
Mă gândesc că e un sfat simplu și util, ușor de explicat și de dat mai departe indiferent de țară sau de sistem.
Ah, neapărat să zic, dacă tot am deschis acest subiect, de cartea de educație rutieră cu Ema și cu Eric, unde sunt vreo 40 de idei utile despre cum să învățăm copiii să fie în siguranță în trafic. Are mare succes, dar mă gândesc că poate nu toată lumea a aflat despre ea. 
Se poate comanda de aici.
E foarte buna regula de a face contact vizual cu șoferii, sa te asiguri ca te vad.
O sa i-o spun si copilului meu. I-am facut educatie rutiera acasa, la scoala a facut putin.
As vrea sa fac o precizare. Ati scris articolul raportandu-va la Bucuresti, cu gandul la cum se petrec lucrurile acolo. Dar probabil ca nu locuiti in capitala Olandei ca sa fie comparatia corecta, ci intr-un alt oras olandez.
Insa Romania nu se reduce la Bucuresti, Bucurestiul e chiar mult diferit fata de restul tarii.
Relatez din München. Scoala de cartier e la 1 km, sunt cateva strazi de traversat, o artera principala e cu semafor, si acolo e doar 30km/h. sunt voluntari care asigura extra de la 07:30-08:00 traversarea in conditii de siguranta, chiar daca este semafor. copiii sunt incurajati de la clasa I sa mearga singuri la scoala, parintii sunt rugati sa nu ii sofeze pana in poarta scolii. majoritatea nu o fac, pentru ca locuiesc in zona. Dupa amiaza e mai problematic, caci unii stau pana la ora 14 , altii pana la 3-4 sau chiar 5.