Azi vreau să vă povestesc ceva care cred că vă poate ajuta mult în gestionarea emoțiilor grele. E o tehnică de terapie care poate fi aplicată ușor cu copiii noștri, cu partenerii și cu noi înșine. Vă povestesc un episod din viața noastră care m-a lăsat cu gura căscată și vă recomand o carte din care puteți învăța foarte ușor să folosiți acest instrument în viața voastră. Funcționează și în grupuri, în persoană sau online, în clasele de grădiniță sau școală. E foarte simplu și foarte puternic. Se numește Focusing.
Norocul a făcut ca fiul să traverseze o perioadă mai complicată acum câteva luni, fix cât eu corectam o traducere a unei cărți care descrie această metodă de terapie.
A venit într-o după-amiază să-mi spună că se simte rău, dar nu știe să spună de ce. Că e și trist și nervos și mai sunt și alte lucruri acolo pe care nu știe să le numească.
Am terminat treburile și am mers la el în cameră, unde am încercat diverse strategii să îl ajut. Uneori merg unele lucruri, ca respirațiile sau jocurile cu întrebări, alteori are nevoie doar să fiu acolo și să-l țin în brațe cât plânge.
În seara aceea, cu cartea proaspătă în minte, mi-a venit ideea să încerc focusing cu el. Nu aveam nicio așteptare. Dar locul în care ne-am trezit amândoi peste câteva minute a fost incredibil!
Am început cu permisiunea. L-am întrebat dacă ar vrea să încercăm ceva nou, bazat pe cum se simte în corpul lui. A fost de acord.
Apoi l-am rugat să închidă ochii, dacă vrea, și să fie atent la cum se simt degetele lui de la picioare când se mișcă, la cum se simte respirația, cum e apăsarea capului pe pernă. Ca să fie prezent la senzațiile din corpul lui, un pic de concentrare pe aici și acum.
A făcut toate astea.
Apoi l-am rugat să caute în corpul lui locul în care simte senzația cea neplăcută:
-Imaginează-ți că aprinzi o lanternă în corp și cauți cu ea să vezi unde se simte, bine? Cauți peste tot. Ai găsit ceva oare?
-Da, e în burtă.
-Minunat, în burtă simți. Ai putea să te uiți la senzația din burtă ca și cum ai sta în fața ei? Și să îi spui, așa, cu drag: Văd că ești acolo, e OK, ai voie să fii acolo.
-Bine, mi-a zis. Gata, i-am spus.
-E important să oferi blândețe senzației tale. E bună, vrea să îți arate ceva, chiar dacă se simte neplăcut.
-OK.
-Te uiți la ea cu blândețe ca și cum ai sta în fața ei?
-Da.
-O vezi cum arată? Dacă ar fi s-o desenezi, cum ar fi?
-Mmmm, ca un pietroi.
-Ce culoare?
-Gri închis.
-E moale sau tare? Aspru? Pufos?
-E tare și aspru și foarte rece.
-Te poți tăia în el?
-Da.
-Te uiți la el cu răbdare, da? Ai putea să-l desenezi pentru mine? Mai uită-te la el un pic.
Am făcut liniște. Au trecut vreo 30 de secunde, apoi brusc l-am auzit râzând.
-Ce e, de ce râzi?
-E funny, a dispărut. Cât mă concentram să-l desenez în cap, s-a dus. S-a dus, bro!
-OK, asta e foarte bine. Aprinde un pic lanterna iar, cea dinăuntru. Scanează cu ea. Mai e ceva acolo?
-Hm… Nu mai e. That’s weird, mom, ce ciudat, s-a dus.
-Nu e ciudat. E absolut normal. Ai acordat atenție unde era nevoie de atenție. Și blândețe.
A fost atât de încântat, aproape magic a curs totul. Am rămas cu gura căscată.
A doua zi a venit și mi-a spus că a repetat exercițiul la școală când a avut iar senzația grea. A spus că a înțeles și de la ce vine (un coleg care era tratat nedrept de o profesoară în mod repetat.
Mai facem uneori exercițiul când are senzații dificile. Sunt sigură că uneori îl face singur, fără să îmi spună.
Folosesc și eu focusing când mă copleșește anxietatea uneori. Mă ajută mult. Sigur că nu mă opresc acolo și lucrez cu emoțiile și în cadru terapeutic, dar pe moment ajută enorm!
E foarte eficientă și în clasă, la grădiniță sau școală. Sper să citească cât mai mulți educatori și profesori despre această metodă. Merge practicată și în grup, ajută mult copiii să se înțeleagă și să se oglindească inclusiv între ei, nu doar pe sine.
Cartea e disponbilă de azi AICI și în limba română în traducerea lui Carmen Scarlet, revizuită de Luiza Ștefan, psiholog care practică Focusing, e o carte foarte bună pentru oricine lucrează cu copiii, educatori, profesori, psihoterapeuți, bone, dar și pentru părinți.
Avem și în România de câțiva ani deja psihoterapeuți care lucrează în cabinet cu acest instrument, Luiza Ștefan e unul dintre ei, îi mulțumesc că mi-a prezentat această carte, care exista deja în multe limbi, dar nu și în română.
Sper să vă fie de folos, e un instrument atât de fain și eficient!
PS: Odată cu această carte au mai apărut în colecția Educație cu blândețe o carte foarte bună despre crizele de furie și alta despre cât de importantă e alimentația în crearea atașamentului sigur. Găsiți aici pachetul cu cele trei cărți.
