A trecut aproape un an de la primul mesaj pe care i-am trimis lui Radu Paraschivescu pe Facebook. M-am prezentat, i-am povestit despre clubul nostru de carte de la Amsterdam și i-am spus că am fi onorați să-l avem invitat. Spre bucuria mea, mi-a răspuns foarte deschis și curios. Au mai trecut câteva luni de eforturi conjugate de a ne potrivi agendele, pentru că amândoi avem aproape toate weekendurile ocupate cu un an înainte. Dar prin octombrie am reușit: am stabilit data întâlnirii noastre pe 9 mai 2026. Întâmplător, de Ziua Europei.
Îl citesc pe Radu Paraschivescu de la primul Ghidul nesimțitului, în 2006 (urmează să îl lanseze foarte curând pe cel de al doilea, Noul ghid al nesimțitului). Îl ascult la radio de peste zece ani, îl ascult la Vorbitorincii de mai mult de cinci ani. Are un umor, o cultură și o bună măsură a eleganței care îmi fac bine. Știu că e o plăcere să-l asculți, indiferent despre ce vorbește. Să-l am invitat în carne și oase la clubul nostru de carte a fost suprarealist pentru mine. Ceva ce îți dorești, dar știi că e prea bun și prea mult să ți se întâmple ție!
Înainte de marele eveniment, am avut două zile în care ne-am cunoscut un pic mai bine. Ne-am plimbat prin Amsterdam, Volendam și insula Marken, am vorbit vrute și nevrute despre scriitori, cărți, călătorii, mâncare, fotbal, ne-am apropiat un pic, astfel încât la eveniment, lucrurile au curs foarte firesc și fără efort.
M-am bucurat să văd biserica SingelKerk plină! Au venit atât de mulți români din Olanda, Belgia, Germania, Luxemburg și Italia. Au fost mulți studenți, tineri, oameni de vârsta noastră, oameni de vârsta părinților noștri. Am vorbit mai mult de două ore despre ce înseamnă pentru Radu Paraschivescu să scrie, despre cum mereu se simte ca un impostor, despre tatăl lui, care l-a inspirat și l-a format, ne-a dat multe idei de cărți bune și autori români care merită citiți, ne-a explicat de ce niciodată nu va pleca din România, deși uneori traiul acolo îl face să vrea să aibă un metrou doar pentru el.
Am râs mult, am ascultat mult, au fost multe întrebări din public, multe poze, o coadă la autografe demnă de Alimentara pe vremea lui Ceaușescu, când “se băgau” tacâmuri de pui.
Mulți oameni recunoscători pentru timpul nostru împreună, toate cărțile cumpărate, oameni care au cedat din cărțile lor celor care nu au mai prins și veniseră de departe.
Gesturi atât de frumoase, care m-au umplut de bucurie și recunoștință!
Mulțumesc lui Radu Paraschivescu și Irinei pentru că ne-au dat din timpul lor, mulțumiri și către Biblioteca Românească Olanda și ROMPRO Fundația Români Pentru Români Olanda pentru sprijinul în organizare, Gabrielei Buțu și Irinei Niță, care au reprezentat la eveniment Ambasada Romaniei în Regatul Țărilor de Jos, membrilor clubului de carte, care citesc cot la cot cu mine și care vin mereu la dezbateri (ediția aceasta a fost a 28a!), tuturor celor prezenți.
Pozele și clipurile de la Stories sunt făcute de Mirela Șerban și alți membri ai clubului de carte, pe care îl găsiți aici în caz că vreți să vă alăturați, e gratuit și disponibil oricui dorește să participe: Iubesc o carte – club urban de discuții despre cărți.
De două ori pe an avem invitați autori români pe care îi putem cunoaște astfel mai bine.
Vă recomand cărțile lui Radu Paraschivescu, emisiunile lui, podcastul Vorbitorincii. Merită!
Mulțumesc încă o dată pentru această zi de sărbătoare! A fost minunat!
Mai multe poze am pus aici.
