Citiți ca să aflați cum am de gând să mor târziu, cu oasele și articulațiile perfect sănătoase.
-Nu arată rău deloc, dar trebuie să faceți mai mult sport de contact cu schimbat de direcție, mi-a zis simpaticul și tinerelul medic reumatolog (după ce am făcut scanarea de oase, să văd dacă m-am împrietenit deja cu osteoporoza sau sunt doar în faza de osteopenie). E foarte bine că faceți deja substituție hormonală și sport, se vede, dar e nevoie și de mișcări zilnice din acestea.
Și pac, mi-a arătat un pic ce înseamnă schimbările de direcție: se făcea că se repede spre aparatul de scanare, dar se sucea rapid de la stânga la dreapta și eu mă gândeam ce doctor sportiv am nimerit și ce amuzant i se sucește halatul când îmi demonstrează execuția.
Imediat ce-am ajuns acasă, i-am povestit bărbatului, care aleargă de mulți ani și face diverse tipuri de sport acasă (avem bară de tracțiuni și inele în grădină, avem un sac cu 50 de kilograme de nisip sub leagăn, schelă de tracțiuni și abdomene în pod, tot felul de benzi, mânere și gantere, căci e hotărât să trăiască o sută de ani și a reușit, din alimentație și sport, să dea înapoi sindromul metabolic și prediabetul). Revenind, după ce i-am povestit despre schimbatul de direcție, a început să facă mișto de mine.
Cum mă vedea că-mi pun nădragii de sport și pantofii sport damă (link discret către eMAG, poate sunteți în căutare de încălțări cu care să vă mișcați mai mult, ca să aveți o perimenopauză mai ușoară ca mine), începea glumițele cu:
-Ce faci, dragă, te duci să schimbi direcția?
-Nu, ies cu fiul să dăm o minge.
-Bine, bravo, doar să nu o dai rectiliniu. Faci forfecări, știi tu, cum a zis medicul.
Când mă întorceam de oriunde fusesem, mă lua cu:
-Și, ai schimbat direcția azi? De câte ori? Nu e destul, mai trebuie.
Îl las să râdă cât dorește, eu îmi văd de treaba mea, știu ce am de făcut pentru oase puternice și articulații hidratate și mobile.
Și anume sport cu greutăți de câteva ori pe săptămână (fac acasă, cu Ana Deaconu, care-mi trimite filmulețe cu alte exerciții în fiecare zi), cardio de două ori pe săptămână (o alergare ușoară), 200 de sărituri pe loc pe zi (unele pe un picior, altele pe ambele), urcat și coborât scări și borduri cu săritură (de fiecare dată când apuc) și când fac orice din toate astea, îmi aduc aminte și de simpaticul medic și schimbările lui de direcție în halatul alb, hap hap stânga dreapta, ca și cum te-ai pregăti să te ferești de niște karate ale lui Chuck Norris care vin repede din toate părțile.
Sigur, ideal ar fi și să beau mai multă apă și eventual zeamă de oase pentru colagen, dar nimeni nu-i perfect. Deocamdată, situația arată bine și am de gând să mă țin de schimbările de direcție tip Jackie Chan, vedem noi cine râde mai bine mai târziu, când o să fac șpagatul la 80 de ani.
