Încep prin a spune că liceele (le voi numi așa, deși termenul aici e educație mijlocie, pentru că începe imediat după ciclul primar și se termină înainte de facultate sau de job în caz că alegi o meserie practică, pentru care nu ai nevoie de universitate) au autonomie mare, adică pot decide singure cum predau și testează progresul elevilor, câtă vreme la final elevii au anumite cunoștințe și aptitudini.
Copiii intră la liceu în jurul vârstei de 12 ani. Cu excepția liceelor sportive, majoritatea liceelor au profile generaliste în primii ani, urmând ca pe parcurs, după 2 sau 3 ani, copiii să își aleagă un profil, după ce aprofundează toate materiile (mai multe despre asta mai jos).
Sofia a primit la final de ciclul primar un advies de VWO, adică acces la un liceu cu nivelul academic ridicat (celelalte două sunt mediu și scăzut, de bază). Sunt trei licee la noi în oraș care oferă acest tip de educație, l-a ales pe cel care e considerat mai strict și e și mai departe de casa noastră.
Acest profil VWO are două ramuri: una standard, și una care peste standard, oferă și cursuri de greacă veche și latină. Sofi a ales profilul standard, pentru că nu a vrut să pună extra presiune pe ea.
I-am oferit libertate în a alege liceul și profilul, avem încredere în ea că se cunoaște și nu alege calea mai ușoară doar din lene. Am mers cu ea în anii anteriori să viziteze liceele, am discutat cu părinți și copii care merg la toate, am făcut liste cu avantaje și dezavantaje, iar alegerea finală a fost a ei. A preferat acest liceu mai dur în speranța că va da peste copii mai serioși și mai drăguți, după ce școala primară nu a fost o expriență bună pentru ea din punct de vedere social și personal.
Acest liceu are teste înainte de fiecare vacanță, deci cinci sesiuni de teste după 5-7 săptămâni de predare. În aceste 5-7 săptămâni sunt și alte forme de evaluare, cum ar fi proiecte în echipă, prezentări, eseuri, chestionare, dialoguri în fața clasei. În săptămâna dinainte de examene au ore mai puține, iar în cea cu examene au doar examene, unul sau două pe zi, plus evaluările naționale de două ori pe an. Au examene pe calculator și pe hârtie, dacă întârzii pierzi din timpul de examen.
Se consideră că ai notă de trecere dacă ai peste 6. Ca să treci în anul următor păstrând același nivel academic trebuie să ai cel mult o notă sub 6 la materiile principale. Dacă ai două sau mai multe note sub 6, se face o comisie de profesori care decide dacă elevul trece sau nu. Dacă nu trece, poate fi repeta anul la același nivel, fie merge mai departe în anul viitor la un nivel academic mai scăzut.
Primul an de liceu la Sofi este an de triere, adică au fost în clasă copii cu advies de VWO, dar si mix, HAVO/VWO, iar notele după primul an decid nivelul real al copilului. Au fost 6 clase mixte, să vedem după vacanță câte rămân după ce copiii care nu merg mai departe sunt redistribuiți la alt nivel sau alt an.
Ce am constatat cu uimire, deși fuseserăm avertizați, este cât de mici sunt notele chiar și când înveți foarte bine!
La primul test la matematică a luat 6,4, deși spunea că a făcut bine. Am aflat ulterior că răspunsurile fuseseră bune, dar nu respectase perfect formatarea etapelor de calcul și de aici nota mică. Ulterior a luat un 9,9 la un test la matematică, am insistat să întrebe de ce. I s-a spus că a desenat o bisectoare cu un mm prea scurtă, iar noi am înțeles că pur și simplu nu a vrut să-i dea 10.
Face neerlandeză, engleză și franceză, la toate acestea s-a descurcat extraordinar, are note de 9 și de 10, a reușit să ia 9,8 la neerlandeză, cu o profesoară foarte exigentă. Pentru un copil care a sosit aici acum câțiva ani, e o performanță extraordinară, ne-a spus profesoara.
Mai face matematică, biologie, istorie, știință, fizică, filosofie, cercetare, informatică, muzică, sport, desen și artă, are note mari la toate (foarte mari la desen, artă, muzică).
Ce mi se pare interesant este că implicarea părintelui este minimă. Nu cunosc niciun alt părinte din clasă. Nu suntem încurajați să socializăm. Am văzut la față un singur profesor, când am reușit să prind o programare de 5 minute la ședințele părinte-copil-profesor, la care oricum părintele e doar martor. Copilul vorbește, el întreabă, profesorul răspunde.
Copiii au o platormă unde văd ce orar au, ce au de lucrat în fiecare zi, e datoria lor să se informeze, să revizuiască cursurile, să citească extra, să își facă temele online sau pe caiete.
Părintele vede și el orarul, notele, poate anunța dacă copilul e bolnav sau are o programare la medic.
Nu sunt tolerate întârzierile, Sofia a întârziat 5 minute într-o dimineață în care și-a pierdut cardul de la vestiar, a doua zi a trebuit să fie la școală la ora 8, deși începea orele la 10.
Când am avut mici incidente gen pierdut cardul de acces sau nelămuriri legate de un examen și am dat email la școală, mi s-a transmis scurt că e problema copilului și să-l las să se descurce. Au o recepție în mijlocul școlii și acolo pot întreba orice.
Nu au voie deloc cu telefonul în școală, nici cu alte obiecte la ore în afară de laptop și manuale/caiete. Orice au nevoie, trec în pauze pe la vestiare, care au și chargere pentru laptop.
Manualele sunt gratuite si le primim prin poștă înainte să înceapă școala. Majoritatea rămân la elev, câteva trebuie returnate la școală. Ce trebuie să cumpărăm sunt caiete dictando și de matematică, și am luat la început trusa de geometrie, calculator de masă, creioane colorate (pentru matematică) și cam atât.
Au un mentor care se ocupă de ei tot anul, dar sincer, nu am simțit că s-a implicat cu ceva în afară de organizarea taberei la început de an.
Se duce cu bicicleta, cam 30 de minute dus, 30 de minute întors. În majoritatea zilelor începe la 8.30 și termină în jur de ora 3, dar apar și zile mai scurte.
Are între 4 și 8 ore pe zi, orele sunt de 45 de minute, cu 5 minute pauză de alergat de la o sală la alta. Au o pauză mare pentru prânz, 30 de minute. Există cantină, dar Sofia mănâncă pachet pe care și-l pregătește singură.
În zilele dinainte de examene, învață 4-5 ore pe zi. Se organizează complet singură cu timpul necesar fiecărei materii, materiale de studiu, teme, proiecte. Nu mi-a cerut ajutorul decât cu un dialog la franceză pe care a vrut să-l exerseze cu mine. De la anul va începe și germana.
E un liceu mare, cu 2.000 de copii și 200 de profesori. Au multe proiecte cu primăriile orașelor vecine și companii din zonă, proiecte în care elevii analizează diverse probleme și propun proiecte pentru a le rezolva, de la reamenajări de spații la soluții de a economisi energie. Au cluburi de teatru, desen, debate după ore, dar Sofia nu a fost interesată deocamdată.
Din anul patru își va putea alege un profil (poate fi cu mai multă matematică, mai multe limbi, cu natură sau tehnic), urmând ca după șase ani de liceu să dea examenele finale și să intre la facultatea pe care și-o dorește. Momentan nu pare să aibă preferințe pentru vreo materie anume, se descurcă foarte bine la majoritatea (știința nu o încântă, pare mai degrabă o fire umanistă, dar e bună și la matematică, așa cum am fost și eu, disperată cu mate, dar m-am făcut scriitoare).
Nimic spectaculos la liceu, cu alte cuvinte, doar multă muncă independentă, multe materii grele, mult de învățat, destul de bruscă trecerea de la ciclul primar, unde totul a fost floare la ureche. Mă bucur că Sofi a făcut față bine, îi sărbătorim mintea și puterea de a se ține de carte, și mă gândesc cu groază cum va fi pentru Ivan peste un an, căci și el va avea advies de VWO, însă e atât de “organizat” încât își pierde inclusiv tenișii din picioare (s-a întâmplat, nu vă mint). Dar le luăm cum vin.
Deocamdată, vacanță. Ne odihnim, facem planuri, stăm degeaba. Bine, eu încă mai lucrez, mă știți…
