Final de capitol umanitar
E ultima oară cînd mai scriu despre Ioana. Pentru că e prima oară în patru ani de scris aproape zilnic cînd mi-e frică să deschid panoul de comentarii. Şi Slavă Domnului, au fost înainte de asta zeci de posturi înfipte…
Categorie Diverse
35 de ani
De atît avem nevoie să fim generoşi pînă la capăt. Vă explic. Sînt obosită, dezamăgită şi descurajată. Ferească Dumnezeu să ajungi să depinzi de mila oamenilor. Oamenii sînt miloşi doar din vîrful buzelor şi-al degetelor. Puţini sînt generoşi din tot…
Ioana
Uitaţi-vă la fetiţa asta. Are trei ani. E blondă şi creaţă. Are ochii negri şi rotunzi ca nişte mure mari. Are şi licărul acela pe care-l au prinţesele-n desene animate. Merge la grădiniţă de un an. Locuieşte la casă cu…
Un paradox strîmb (din nou despre Ioana)
Ieri am stat cîteva ore la o masă cu tatăl Ioanei. M-a invitat să-mi mulţumească şi să-mi povestească despre ea. Am aflat atît de multe lucruri c-am plecat cu stomacul strîns şi cu mintea umbrelă. Săptămîna viitoare o s-o cunosc…
Îmi pun o palmă lîngă cealaltă şi vă rog ceva
În mijlocul primăverii, cînd am pierdut sarcina, am vrut să mor. Am plîns toate lacrimile din lume şi-am răcnit singură-n casă pînă mi-am disperat vecinii. Am încercat să mor. Am stat întinsă pe gresia rece, decisă să nu mai mănînc…
Semn clar că se alege praful de presa noastră
Sînt sigură că vă întrebaţi cum m-am descurcat cu valul uriaş de aplicaţii pentru stagiul de practică oferit de mine însămi în redacţia noastră de Zile şi Nopţi Bucureşti. Am postat anunţul pe wallul de Facebook al FJSC, ba chiar…
Exist ca să satisfac (ŞI EU) cererile dvs.
Aşa-mi trebuie dac-am uitat că viaţa mea e aici printre oameni nebuni şi nu acolo printre păsări senine. Nici nu m-am aşezat bine pe scaun la 8.20 dimineaţa să răspund la cele două sute de mii de emailuri că m-au…
Bucureştiul călare (opt zile pe Brompton)
Ştiam că-n seara asta e musai să ne despărţim. Recunosc că m-am gîndit să fug cu ea-n lume, pur şi simplu s-o încalec şi să dispar. I-aş fi scris soţului meu o vedere din Amsterdam, să ştie că-s bine şi…
Bucureştiul călare (prima zi cu bicicleta la muncă)
Vineri am luat-o spre adopţie temporară. Este un Brompton roz, are roţi mici, se pliază cam la dimensiunea unei sacoşe pătrate, are o singură viteză (pentru Bucureşti nu prea ai nevoie de mai multe, că nu-s cine ştie ce dealuri…
După-amiază în două
Totul a început cuminte, în două, cu două cutii albe, pe o pătură roşie. Curînd, cutia cu maimuţe s-a deschis, dimpreună cu cele două cutii albe. Una a vrut să plece în lume de emoţie, dar s-a întors curînd. S-au…