Patru ani mai tîrziu, tot îmi sfîrîie buza după tine

În ultima vreme mi-e foarte dor de un lucru. Un lucru mic, sigur îl ştiţi. Vine la pachet cu încă 19 lucruri identice. La un capăt are un burete galben care se încălzeşte şi se îngălbeneşte în timpul utilizării, la capătul celălalt fumegă. Şi cînd tragi din lucrul ăsta, brusc toate problemele dispar. Şi se umplu plămînii de fum şi sîngele de tot felul de tîmpenii cancerigene, dar of ce bine-ţi mai e… Cum îţi trec nervii, cum ţi se pare că totuşi viaţa e frumoasă, că orice-ar fi, plăcerea asta nu ţi-o ia nimeni, că nu e nici ilegală, nici imorală şi nici nu tre să fie cine ştie ce om s-o ai. Mă rog, ieftină nu e, dar pînă la urmă poţi mînca mai puţin, nu? Sigur, în nişte ani, lucrul ăsta mic poate să te omoare, dar toţi murim într-un fel, cine vrea să trăiască pînă la 90 de ani, cărat în braţe de nepoţi şi spălat pe dinţi de asistente slinoase?

Eu şi lucrul ăsta aducător-de-plăcere-şi-de-probleme-rezolvator ne-am despărţit unilateral acum 4 ani jumate. Nu ne-am certat, nu l-am prins cu alta şi nici nu m-a părăsit. Pur şi simplu l-am dat afară din casă şi-am jurat să nu mai pun gura pe el. Mi-a fost greu. E greu să renunţi la ceva ce iubeşti. Şi acum cînd mă mai uit pe poze vechi mă apucă nostalgiile. Eram împreună, eu şi lucrul ăsta pervers, peste tot: la Paris, în piscină, pe vîrf de munte, în Club A, pe holuri în Regie, pe saltea în Vama Veche. Cele mai mişto momente le-am petrecut împreună. Dar şi pe cele mai triste. Doamne, ce-am mai suferit din dragoste, ce-am mai plîns, şi numai el, lucrul magic, mă ajuta să trec peste crizele de boceală, peste cele de isterie, peste tristeţi şi drame minore… 9 ani împreună…. cea mai lungă relaţie de amor cu schimb de salivă din viaţa mea…

Cum mi-a fost fără el? Greu. Frumos. Foarte greu. Niciodată nu mi-a fost aşa greu să mă despart de ceva. În primele luni aş fi putut ucide pentru o scurtă întrevedere cu lucruşorul. Nu dormeam şi nu mîncam de dor. Eram isterică, aruncam cu lucruri, nu-mi plăcea nimic, viaţa era gri. Cu timpul însă, cînd sistemul meu s-a mai eliberat de el, am început să mă bucur c-am decis să-l las. Mîncarea a început să aibă gust. Pielea să-mi arate mai bine, dinţii să fie mai albi, trupul să-mi urce mai rapid şi mai fără gîfîieli pe munte. Plus că… reuşisem acolo unde majoritatea abandonează. Ştiţi deja că-mi place să mă simt specială…

Sigur că încă mi-e dor. Visez că fumez. Dimineaţa mă trezesc gîndindu-mă of doamne ce bine-ar fi să mă ridic, să mă spăl pe dinţi şi-apoi să-mi pot aprinde o ţigară. Numai una. Una lungă de tot, să mă ţină pînă diseară. Să trag din ea pînă mă doare plămînul, să ţin fumul acolo 5 minute şi cînd îi dau drumul, să iasă cu el toate mizeriile care mă ţin din viaţă. Ştiu că asta-i numai o poveste, că aşa ceva nu se poate, de-aia nici nu mă duc la chioşc să-mi cumpăr pachetul cu 20 de lucruri. Dar în zile ca asta şi ca cele care au trecut în ultimele săptămîni, tare-mi doresc să-mi aprind o ţigară pe minut. Să-mi aprind 20 deodată. Să trag din ele pînă cad jos. Să-mi îngălbenească dinţii. Să-mi omoare papilele gustative. Să-mi fleşcăiască muşchii şi mintea. Orice, numai să-mi dea fum pe dinăuntru.

Am nevoie de un viciu.

Pin It

Tags

32 Comments

  • exuberelizee spune:

    :)) ce tare ca ai reusit 4 ani! – si probabil definitiv!
    stii povestea cu ..insemana ca ai o vointa extra, super, nu o mai spun..
    am observat că există 2 feluri de lipeală în această magie: împărţirea momentelor în care te simţi foarte rău, sau a celor în care eşti king of the world. Adică ştie să se poziţioneze la fix la extreme, atunci nu-i mai poţi spune Nu. Când ti-e lumea mai dragă sau când crezi că ai ajuns pe fundul iadului. E un fel de frate/sora de cruce când ti-e mai rău sau mai bine. Da’ tocmai ambivalenţa asta ciudată ar trebui să ne dea de gândit..cred!

    • Printesa Urbana spune:

      Cind m-am lasat mi-am spus ca e temporar, pentru citeva decenii. Ca pe la 50 de ani asa o sa reiau, ca oricum atunci n-o sa mai conteze. Asa, ca sa ma amagesc unpic.
      Da, frate de cruce, foarte adevarat!

  • Bear spune:

    te admir c-ai reusit sa treci peste ultimele saptamini fara sa-ti aprinzi o tigara… si inca una… si inca una. chapeau bas, princesse! cit despre viciu… de baut e dizgratios sa te-apuci, de barbati nu poti, ca esti maritata… e vremea sa te apuci de mers la femei 🙂

  • alexandra spune:

    Printesa, eu m-am despartit de lucrusor de trei zile… inca nu imi arde sufletul de dor asa cum descopar printre randuri in postarea ta. m-ai pus pe ganduri..daca voi simti asa peste o vreme. deocamdata, l-am lasat de… „fericire”, e felul meu de a spune multumesc universului ca mi-e bine si mi-e liniste. da sa stii ca si eu l-am inlocuit…tot felul de bauturi cu gust placut…de la latte-ul de la starbucks la paharul de vin de dinainte de culcare. si da, stiu ca cele doua nu se exclud…da incerc sa-mi demonstrez ca nu sunt nici atat de legate.

    • Printesa Urbana spune:

      Alexandra, bravo, foarte bine! Exista viata fara tigara, trebuie numai sa inveti sa-ti placa la fel de mult. Hang in there, ca se poate!

  • li spune:

    Pai daca nu-i imoral, nu-i ilegal, si nici nu ingrasa – rezulta ca nu-i bun! Logic. 😀 Am fumat si eu 10-11 ani, dar m-am lasat de vreo 2 – daca nu se pune si fumatul pasiv, poate-mi iau doza din tigarile jumatatii mele, de fapt.

  • Despina spune:

    Ioana, viciul tau e scrisul. 🙂

  • Maria Xing spune:

    eu nu cred ca se intampla nimic rau daca fumezi o tigara. dar sa fie UNA. ar fi pacat sa dai cu piciorul la anii astia de plamani curati. good luck with your choice my dear :*

  • Alexandra spune:

    Ioana my dear, din nou mi-ai dat un motiv sa te admir. Nu cred ca as putea relationa cu ce ai scris aici, sunt alergica si mi se face crunt de rau de la fumul de tigara, dar iti admir vointa si sper sa nu te paraseasca, bine ziceai ca tare pacat ar fi de atatia ani cat te-ai tinut tare.

    Despina are dreptate, scrisul e viciul tau asa ca bucura-ne ochii. Te pup.

  • Oana spune:

    Ai nevoie de un viciu? Încearcă pantofii. Ieri mi-am cumpărat patru perechi, şi când am ajuns înapoi acasă mi-a părut rău că nu am mai cumpărat încă două.

    Zi cu soare!

    • Printesa Urbana spune:

      Hm, nu merge asta cu mine, Oana, ca-s prea zgircita. Orice are legatura cu shoppingul e mai degraba necesitate decit hobby. POrt pantofii pina ii rup numa sa nu treabuiasca sa imi cumpar altii. Da’ bine ca ai tu cu ce te juca…

  • Gee spune:

    eu vreau sa vad o poza cu tine si o tigara, tocmai am realizat ca n-am vazut niciuna. poate poate

  • szqwer spune:

    La tine sunt 4 ani, la mine sunt 3, tot asa am luat hotararea brusc si cu gandul de-a ne desparti pana la batranete.Am incercat sa ma reapuc in vra asta, imi ardea buza si ma simteam efectiv oribil.Am luat primul pahet si dupa prima tigara l-am aruncat la prmul tomberon ce mi-a iesit in cale.Nu am putut fuma iar…Dupa o pauza de 3 saptamani am reincercat si a fost acealsi rezultat.Concluzia mea?Momentan nu intra iar tutun, nu are rost sa mai insist, astept pensia sa ma reapuc de viciul asta atat de mult iubit de mine candva…

  • Adina spune:

    Cum de o discutie despre fumat si vicii duce la una despre bice? 😀 Eu zic sa te tii tare pe metereze si pe la vreo 50 asa, o sa vin sa join you la o tigara 🙂 Eu fumez o data la 3 luni sau asa, cand ies cu lume fumatoare … hm, un viciu nou … cafea ziceai ca nu … eu scrisul nu l-as vedea ca viciu ca nu dauneaza sanatatii, insa te cred ca esti dependenta de el 🙂 Poate n-ai nevoie de un viciu nou, ci de o noua provocare, un curs de dans … balet maybe? 😀 Stiu ca-s niste cursuri si pentru amatori, pentru postura, dansat pe varfuri si alte gesturi ce te fac sa te simti mai lady-like, sau asa am auzit 🙂 plus ca e fun, te-as vedea facand asta.

  • Adina spune:

    plus plus … ti-ar sta bine in tutu 🙂 si ziceai ca ti-ar placea sa faci niste piruete cu fundul la vedere de sub vreo doua straturi tepene de tul :p

  • Și ce m-am mai bulucit să intru să citesc după cine îi arde buza prințesei! :-)))) Șezi mumos, nu te mai gândi! Că apoi trebuie să schimbi iar numele blogului și parcă Jurnal de prințesă afumată nu sună prea bine…

  • IrinaC spune:

    Ei bine, la mine cred ca sunt tot 4 ani si jumatate de cand m-am despartit de acest lucrusor mic, dar producator de placere si de moarte in acelasi timp. Si da, si eu mai visez uneori cum ar fi sa ies din nou la o pauza de tigara cu colegii sau sa fie primul lucru pe care pun mana dimineata, dar, deocamdata, nu-mi lipseste si nici nu-l vreau inapoi in viata mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *