Gust un somon afumat cu icre de manciuria în sos de conopidă cu sare de lămîie:
Sau mestec în cinci îmbucături de vrabie un biscuite cu blat de unt şi cremă rrrrece de ciocolată:
Cînd, deşi e mult prea scump, îmi cumpăr un quiche cu spanac şi somon în cinstea revederii cu o femeie care mi-a fost dragă încă dinainte să-mpart cu ea o baghetă cu unt şi cu dulceaţă de gutui:
Sau cînd împart desertul tuturor deserturilor (millefeuilles cu zmeură de la Paul) cu aceeaşi femeie:
Şi cînd ţin în braţe un copil mic şi roz care chiar dacă nu-i al meu mi-e drag ca şi cum ar fi, pentru că miroase frumos a nici-eu-nu-ştiu-ce, pentru că îmi înmoaie sufletul, pentru că fără să ştie cine sînt, adoarme la mine-n braţe şi uneori îmi zîmbeşte involuntar în somn, fără să aibă habar ce furtună stîrneşte zîmbetul lui ştirb în mine.




{ 19 comentarii… citeste-le mai jos sau adauga un nou comentariu }
Ce frumos, cu durere, dar frumoooosss!!!!!!Pup o printesa invaluita de un zambet stirb,sincer si curat!
Ah, dac-as fi putut sa iau zimbetul cu mine… sigur as fi dormit mai bine azi noapte.
cat de frumos!!!ce fain ca voi va stiti si va si intalniti!sunteti 2 femei deosebite!
)
(ce de bunatati ati mancat!super!si azi cutia era goala …
Alina, da, ne-am cunoscut nu de mult, tot de pe net, dar uite-asa ne-am indragostit.
E pe drum de 2 zile, azi ar trebui sa ajunga. Sa-mi spui, da?
aww <3
i love you. sigh.
ce noroc, back at you:)
cred ca avem aceleasi gusturi.
Si tie iti place copilul roz al lui Cookie?
Te pup, stella.
Frumos, Ioana, in linia ultimelor postari de pe blog. Multumesc ca imi transmiti si mie o bucatica de frumos.
Si iar am facut prostia sa intru la ora asta sa admir pozele cu papa. Noroooooc ca acum nu mi-e foame, dar pofta tot imi e…
Mbine, atunci nu mai pun poze cu mincare si gata! eeeee…
Nuuu, problema e la mine, sunt prea pofticioasa. Pozele tale sunt minunate, de revista.
Scuze, scuze….:P
Las’, stim noi ca si daca nu le-ai face pentru revista tot asa ar arata.
Uf, ce dragut! Si pozele, si voi doua plus Iepu’..
eu totusi vreau sa stiu unde, unde ai papat minunatia aia din prima poza?!
Cit despre mincare, am degustat treaba la Hotel Epoque Bistro, loc care s-a deschis oficial ieri. Inca nu stiu preturi, astept sa le anunte. Dar mincarea e nemaipomenita. Deh, Chef cu 2 stele michelin.
http://www.hotelepoque.ro/node/17
Miros a lapte. De bebeluși zic
As sta la nesfârșit cu nasul in pliurile lor grăsunele.
Cat de frumos, de uman si de dureros ai terminat… Ufff
Ce delicatese.
{ 1 trackback }