Vreau să fac ceva. Dar ce? Cum? Şi mai ales, pentru cine?

Cum stau eu aici pe scaunul meu directorial puţin cam prea înclinat pe spate, cu picioarele strînse sub mine şi o ultimă îmbucătură de banană lipită între degetele cu care nu tastez, mi-a venit dintrodată poftă să fac ceva care SĂ CONTEZE. Şi mi-a căzut ultima îmbucătură de banană pe jos (las c-o ridic mai târziu, acum am ceva important să vă spui). Am poftă să fac altceva decît lucrurile pe care le fac zi de zi, dar care contează numai temporar şi parţial. Ceva cu adevărat IMPORTANT. Nu scris pe blog. Nu revista gratuită de timp liber. Nu cadouri pentru oameni dragi. Nu donaţii de sume mai mici sau mai mari pentru copii bolnavi. Nu nearuncat de ulei în chiuvetă şi mers pe bicicletă ca eliberez aerul oraşului de 0,0001% din gaz de eşapament. ALTCEVA.

Vreau să ajut. Să contez. Să fac diferenţa. Implicaţi-mă în lucruri care au nevoie de energia mea. Făceţi-mă purtătoare de mesaje relevante. Nu ştiu cîtă putere am, dar vocea mă ţine încă, imaginaţia văd că face pui pe zi ce trece, cuvintele-mi sînt supuse şi îndatorate. Nu am bani să sponsorizez operaţii scumpe în străinătate, sânge nu pot dona, că n-am număr suficient de kilograme pe trup, nici milioane de fani n-am să le recit de pe o scenă discursuri relevante. Dar am vrere să fac ceva, am energie, obosesc greu, nu plec urechea la huiduieli şi mă uit cu drag la cicatricile şi vînătăile pe care le am pe picioare şi-n vintre de la tot soiul de experienţe. Multe s-au soldat doar cu atît, cu cicatrici, altele m-au învăţat ceva. Dar parcă nici una nu a făcut o diferenţă.

Cînd am intrat la Jurnalism, acum 13 ani (mi se taie genunchii cei vineţi cînd mă gîndesc ce mult a trecut de-atunci), ăsta mi-era planul: să schimb CEVA. Să aflu un mare secret pe care apoi să-l spun lumii, să fac cunoscut un om care să poată el schimba ceva, să nu fiu doar un student şi-apoi doar un jurnalist şi-apoi doar un pensionar şi-apoi doar un mort plîns doi ani de familie. Apoi am început să muncesc, să scriu, să filmez, să developez, să trimit comunicate, să organizez lansări de carte, să coordonez reviste trimestrial, apoi lunar, acum săptămînal, şi încet încet mi-a amorţit glanda altruistă. Azi însă uite c-a zvîcnit din nou. Şi nu, nu e pentru că am prea mult timp liber. Ba dimpotrivă, mai puţin ca acum n-am avut niciodată. Dar mi-am dat seama brusc că poate-am renunţat prea uşor la A FACE DIFERENŢA. Poate încă mai pot. Păcat că nu ştiu cum, n-am idee de unde să încep. Voi, care poate-aţi făcut deja CEVA, încotro aţi pornit, cînd aţi pornit? Şi dacă încă n-aţi făcut-o, n-aţi vrea s-o luaţi la drum cu mine?

Simt aşa că stau pe o căpiţă de posibilităţi uriaşe, dar îmi lipseşte capacitatea de a-mi ridica fundul de pe ea ca să-i văd forma şi culoarea. Ajutaţi-mă voi. Ce din lumea asta are nevoie de mine? Poate să fie oricine şi orice. Un om, o pisică, un ONG, o pădure, o ţară din Africa de Sud. Un CEVA sau un CINEVA pe care să-l cunosc intim (mă rog, cît de intim se poate cît să nu constituie motiv de divorţ), apoi să scriu despre el cu patos, ca să-l ajut să se repare, să crească, să se vindece, să devină important, iubit sau cum o mai trebui sa devină ca spaţiul ăsta în care ne mişcăm cu toţii să fie mai plăcut sufletelor noastre de cîrcotaşi.

Hm… sau iar bat cîmpii?

Pin It

80 Comments

  • Dana spune:

    Viziteaza-ne pe Facebook (http://www.facebook.com/GIAGroup), pe blog (www.orasulanimallor.ro) sau direct la centrul de adoptii Iubirrre. poate iti vin idei 🙂

  • Adina spune:

    Faci deja acest lucru. Mi-ai spus de cateva ori niste cuvinte care mi-au ramas si au crescut in mine, poate pe unele chiar le stiam, dar au venit in momentul potrivit si in haina care trebuie si pe langa toate care ma ajuta sa cresc, un merit este si al tau. Nu stiu daca eu am reusit sa ofer ceva la schimb, nu ca ar fi musai ca intr-un troc, dar mi-ar placea, la fel ca tine, sa simt ca am produs o schimbare. Eu stiu ca m-ai ajutat sa fac un pas important spre mine cand incepusem sa o iau pe aratura si sa ma pierd, vazand ce era in viata mea ca prea greu si fara iesire. Vorbitul ajuta, trimisul de ganduri si primitul de feedback mi-au clarificat lucruri si-am inceput sa ma iubesc din nou. Nu stiu cat de iubita vreau sa fiu acum de altii, ma axez sa ma impac cu mine, cu toate ale mele, apoi oi vedea. Te imbratisez! Si pe Cioco :p

  • Adina spune:

    Ahh, cat despre „Şi dacă încă n-aţi făcut-o, n-aţi vrea s-o luaţi la drum cu mine? „, of course 😀 you name it si daca pot de la distanta cumva, te insotesc :*

  • Chocolate spune:

    Fa bijuterii hand-made.

    Ai primit 2 vederi de peste mari? :-s Mi-e teama sa nu fi ajuns.

  • Ana spune:

    Printesa, cineva de mai sus mi-a luat-o inainte, dar vreau sa intaresc cele spuse…tu deja ai facut CEVA, ai schimbat CEVA….MULTE CEVA-uri…ne-ai schimbat pe multi dintre noi in mai bine, prin cuvintele tale (caci nu sunt simple postari ce scrii tu aici), ne-ai aratat de multe ori adevarul de care mai ca ne impiedicam, si totusi nu voiam sa il vedem…si nu, nu scriai tu asta…dar ce scriai ne facea sa deschidem ochii…ne-ai dat speranta, ca se poate si altfel, ca sunt si altfel de oameni pe lumea asta…Din punctul meu de vedere, deja AI FACUT DIFERENTA, ai spus aici, in gura mare lucruri de nespus pentru altii….dar daca tu vrei mai mult, sigur vei reusi…si daca ai nevoie de ajutor, sau de oameni alaturi…I’m totally in 🙂

  • Maria spune:

    Cunosc sentimentul, trec si eu chiar acum prin asa ceva. Dar am gasit o cauza pentru care sa lupt, ceva foarte important, cred eu. In primul rand ai putea sa promovezi asta http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_pentru_modificarea_legii_nr_448_2006_privind_protectia_si_promovarea_drepturilor_persoanelor_cu_handicap-p41158046.html , apoi sa printezi aceasta petitie pe care o sa ti-o trimit chiar acum pe mail si sa strangi semnaturi de la rude, cunoscuti, prieteni, semnaturi care vor merge in septembrie in Parlament. Multi oameni cu probleme de sanatate iti vor multumi daca ii ajuti sa schimbe o lege stramba. Pentru mai multe informatii ma poti contacta pe adresa de mail de pe care iti voi trimite documentul .

  • Iulia spune:

    Incearca voluntariatul. Cu siguranta sunt ONG+uri in Romania, Bucuresti, care au nevoie de sprijinul tau.

    O zi faina,

    Iulia

  • Katyna spune:

    Eu chiar am nevoie de ceva si de un ajutor de la cineva.
    Am de compartimentat o mansarda, ceea ce inseamna ca pot sa pun unde vreau baia, dormitorul, bucataria open space, pozitia chiuvetelor etc, DAR n-am idei.
    Ce zici, daca ti-as da schita te-ai descurca? 😀

  • Adela spune:

    Au proiecte interesante (mai ales „Ma numesc Cartier”):http://makeapoint.ro/point/home_ro.html
    Eu i-am cunoscut, le-am spus ca incerc sa ma implic dar inca nu am facut-o. Let’s do it toghether! 🙂

  • Marius spune:

    In toamna Asociatia Sindrom Williams (http://www.williams-syndrome.ro) va organiza niste evenimente. Vor avea nevoie de mai multi voluntari si te voi apela.

    Pana atunci poti incepe de aici: http://www.voluntar.ro Eu asa i-am gasit pe ei.
    Salut initiativa si poti sa ma strigi daca vei avea nevoie de mai multi oameni. Sunt sanse mari sa si vin.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, Marius, trage-ma de mineca te rog, imi fac timp.

      Ma uit si pe Voluntar, am auzit ca e o resursa foarte buna…

  • Madalina spune:

    Chiar iti inteleg dorinta, pentru ca si eu am,dar ceea ce poate nu realizezi tu este ca uneori reusesti sa schimbi cu vorbe mici,cu articole pentru tine nesignificate,vieti de om! Nu subestima puterea cuvantului,chiar si atunci cand e destinat pt „blog”.

  • Valentina spune:

    Cred ca ce ai putea face tu este sa pui in legatura oameni care au nevoie de ceva (orice, ajutor, consiliere de orice fel, munca fizica :-), lucruri folosite), cu oamenii care pot oferi ceva. De exemplu cutarescu care este psiholog sa isi ofere serviciile gratuit pentru o persoana care are nevoie de consiliere…sau x-ulescu care are un restaurant, de exemplu, sa ofere mancare pentru cineva care are nevoie. Sau cineva care tocmai si-a schimbat mobila sa o ofere pe cea veche cuiva, sau altcineva care are nevoie de ajutor la zugravit sa il ceara si cei voluntari sa il ajute. Toate astea facute prin intermediul blogului tau, la o rubrica speciala. Cam asta e ideea mea, sper sa nu ti se para deplasata :-). Oricum va fi foarte greu pentru tine, sa intermediezi oarecum aceasta chestie si sa deosebesti eventualii profitori de oamenii care au intr-adevar nevoie. O solutie ar fi ca pentru fiecare lucru/serviciu oferit sa se inscrie eventualii doritori intr-un numar de zile, urmand ca cel ce are cea mai mare nevoie de lucrul/serviciul respectiv sa demonstreze…Te pup, laudabila initiativa ta!

    • Printesa Urbana spune:

      Da, m-am gindit si la asta, dar e foarte complicat si cred ca se pierde suflet in tranzactii… nu?

      • Valentina spune:

        Pai poti stabili tu termenii astfel incat sa nu se piarda suflet…si sa nu fie tranzactii, ci doar ajutor

  • Maria spune:

    Eu as cam avea nevoie de idei de evenimente prin care sa strangem bani pentru o prietena http://anul-transformarii.blogspot.com/ Asa ca daca ai ceva sugestii, sunt doar ochi, urechi si energie 🙂

  • Andrada spune:

    http://restartromania.netsquared.org/reguli – uite, daca ai vreo idee legata de schimbari prin tara asta, dar nu stii cum sa le pui in practica sau cui sa le zici, read this. Daca castigi ai satisfactia ca schimbi ceva, plus ca poti dona banii castigati. 🙂

  • Andrada spune:

    *rectificare – nu castigi bani, ci finantare, deci practic te apuci sa faci ideea 😀

  • Nora spune:

    Buna Ioana,

    Ai vazut : „The Business Of Being Born”?
    Pentru dreptul de a naste cum iti doresti si cum ti se potriveste lupta mamele de aici:

    http://mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=frontpage&Itemid=58

  • Umflatu' spune:

    Sarut mana, Printesa! Deja faci. Foarte, foarte mult! Si este tare bine. Ma gindesc totusi la ceva pentru persoanele virstnice, senior citizens. Eventual singure si uitate. Ei au fost ca noi, noi nu stim cum se simt ei. Merita o raza de soare, un pic din energia, bunatatea, optimismul Domniei-tale. Ce tare ma bucur! Cu plecaciune…

  • Simone spune:

    Iti recomand cu drag Salvati Copiii. Sunt niste oameni absolut minunati care chiar fac lucruri care conteaza. Au multe programe de voluntariat si sigur gasesti ceva fain 🙂
    Felicitari pentru blog, te-am gasit din intamplare, dar imi place la nebunie cum scrii!

    • Printesa Urbana spune:

      Simona, bine-ai venit!
      Da, catre salvati copiii pleaca anual 2% din impozit si as putea face mai mult…

  • Frmshk spune:

    Printesa, cunosc sentimentul in cele mai mici detalii. Si eu imi zic, si nu doar atat ci si caut, ca trebuie sa fac CEVA, sa schimb ceva, sa am un rost… Deci, daca gasesti ce cauti si pot sa fiu de folos de la peste 600 km departare, cu cel mai mare drag.

    Pai, zic sa punem tara la cale si sa infiintam ceva, un grup, o fundatie, ceva… mana de la mana am putea realiza ceva, am putea fi de ajutor schimband in bine un pic de lume…

  • Adela spune:

    Promoveaza in revista ta un tanar talent, fa-l cunoscut, spune-ne ce face. Poate asa, peste ceva timp, tu vei fi persoana careia ii va multumi pentru cariera pe care o are. Pe blogul tau nu stiu daca ar fi o idee, ca aici tu trebuie sa fii printesa 😛

  • Roxandrei spune:

    Iti recomand sa te uiti la filmul Pay It Forward pentru ca dupa ce il vezi sigur iti vor veni multe idei.

  • marcel spune:

    Buna printeso,

    Uite, ca iti scriu si pe blog nu doar pe email. Eu am o idee mult mai buna decat restul. De fapt nu e doar una. Necesita un pic de atentie implicare si voluntariat , dar si o minte lucida si ceva contabiliceasca. Primul proiect pe care as vrea sa il derulam, este un site, in care sa putem aduna toate cazurile sociale, medicale, si spitale care au nevoie de fonduri. Tot ce se poate gasi pe internet sa se regaseasca scurt intr-un site special, in asa fel incat sa poti ajuta la timp o persoana si nu sa il cauti prin zeci de bloguri si alte motoare de cautare. Intr-o parte face sectiunea persoanelor care trebuiesc ajutate, intr-o parte fundatiile, si intr-o alta bucata, trebuie sa avem o echipa de juristi care sa intervina pe legile de care noi avem nevoie. Adica sa impingem legile, cu niste juristi voluntari, ( am avut in trecut niste probleme de genul asta). De asemenea cred ca am putea comasa o parte din asociatii, ong-uri ,etc pentru probleme comune sau cauze comune.

    Al doilea proiect se refera la modul de campanii care au existat pana acum. Eu l-am numit proiectul 2 euro. Ideea in mare era sa concretizam aceasta idee la toate retelele de telefonie mobila. Si am putea sa facem ca in fiecare luna un abonat sa doneze 2euro din totalul facturii catre o fundatie special creata in acest scop. Din totalul sumei, app 2 euro sunt sub costul unui pachet de tigari, am putea redirectiona banii, catre proiectele urgente, tinand cont ca acum sunt cca 5 milioane de abonati in retelele de telefonie mobila ( orange, cosmote, vodafone, si digi ).

    O zi frumoasa.

    marcel

    • Printesa Urbana spune:

      of, cum iti ziceam si pe email, mi-e cam frica de banii cei multi… nu se poate sa facem ceva fara bani? nu prea, hm? 🙁

      • marcel spune:

        banii nu ii folosim noi fizic, ii transferam si ii folosim asa cum se cere. sau cumparam fix ceea ce au nevoie. nici o persoana fizica nu poate benefecia sub o forma de banii aia. nici macar sa faca retrageri din banca. totul trebuie sa fie transparent. am gandit mai multe cai.

  • Laura spune:

    Mediator..

  • nihasa spune:

    Ai chef de o bere vineri seara mai asa acum? 🙂

  • Simona spune:

    Prințesuca noastră dragă, ai făcut ceva important pentru muți dintre cei care îți sorbim cuvintele de pe blog. Pentru mine ai fost exact ca un răsarit de soare când credeam că nu mai apuc să văd soarele! Îți mulțumesc și sunt sigură ca orice vei începe va avea succes garantat! Și dacă pot să ajut …pune-mă pe listă!

  • miki spune:

    Cel mai bine ar fi sa scrii. Mai intai o carte… Si apoi inca una… O carte poate schimba multe in viata celui care o citeste. Daca simti o chemare sa scrii, fa-o! Timpul va trece cat ai zice peste si intr-o zi vei spune : e cam tarziu sa ma apuc sa scriu. De ce oare n-am facut asta?
    Te pup!

  • Daniela spune:

    eu merg intotdeauna pe principiul: in loc sa dau un peste unui om care are nevoie, mai bine il invat sa pescuiasca! si pe ideea asta, ma gandeam la proaspetii absolventi de liceu care nu stiu incotro s-o apuce si tare bine le-ar mai prinde un insight din lumea de dincolo de scoala… una dintre carentele sistemului educational ( una dintre multe) e faptul ca din lipsa de repere, adolescentii aleg facultati care „se cauta” in perioada respectiva ca ar fi aducatoare de profesii si venituri bunicele, sau ce ii indeamna parintii: mama doctor, tata doctor, copilul musai doctor, merg cu turma sau se lasa convinsi de ceilalti fara sa isi asculte inima, talentele, pornirile interioare. Si se trezesc prinsi intr-un sistem in care fie se resemneaza, fie se decid sa faca a doua facultate, cand deja e destul de tarziu. Eu as face un centru de testare a abilitatilor fiecarui candidat plus consiliere vocationala astfel incat tanarul respectiv sa porneasca cu dreptul in viata. Sau as umbla prin licee cu mini-worshop-uri de genul ” Ce-mi place mie sa fac” impreuna cu oameni din diferite medii si profesii ( de la bugetari pana la antreprenori, de la jurnalisti, artisti plastici pana la contabili si auditori financiari) care pot sa-si rupa din timpul lor o ora pe luna pt ca vorbi despre munca lor , despre cum au ales ei, despre partile bune si rele ale meseriei lor si sa raspunda la intrebari ca banuiesc ca or sa fie o gramada:)

    sau daca exista deja un astfel de ONG, unde se poate duce orice elev de clasa a XII-a sa-si faca o evaluare cu teste psihometrice si poate primi consiliere, dati-mi de stire ca sa nu mai fac eu unul 🙂

    • Adelina spune:

      Daniela, foarte bună ideea ta! Mi-ar fi plăcut să existe aşa ceva pe vremea mea.

    • mihaela spune:

      super ideea!

      Una dintre cele mai necesare si benefice actiuni in domeniul educatiei. Sunt pentru si alaturi de tine, daca vei reusi sa faci ceva.

  • E.B. spune:

    Du-te şi fă o campanie (între vecinii de bloc, rude, cunoştinţe etc. dar mai simplu e cu vecinii) pentru reciclarea diferenţiată a materialelor – plastic*metal, sticlă, hîrtie. Eventual colectează tu de la ei şi du totul la „clopotele” alea o dată la 2 sau 3 zile.

    Tîmpită idee, nu? 🙂

  • ray spune:

    ajuta-ma sa lansez o carte… 🙂 [material am, sprijin si indrumare nu 🙂 ]

  • iris spune:

    Draga Ioana,

    Ce ai putea sa faci-sa faceti voi, acolo in Romania-pai, de pilda, o grassroots campaign pentru schimbarea sistemului de asigurari de sanatate; adica in loc sa acceptati la nesfarsit sa va ia statul impozit obligatoriu pe sanatate, ati putea fae un proicet (cu experti in stare sa faac aacest lucru) care sa propuna un sistem de asigurare public-privat, asa cum exista in tarile occidentale. Aceasta implica multe: schimbarea legislatiei, a cutumelor care permit furaciunea maxima, a faptului ca banii din sanatate sunt folositi sa acopere alte gauri de la buget, etc., etc., etc. Eu sunt si-de-ra-ta de lipsa de initiativa si viziune mai ales a locuitorilor tarii numite Romania, de faptul ca acacepta sa li se intample toate porcariile fara sa reactioneze. Eu, daca as fi acolo, si daca as fi direct afectata, as incepe un astfel de proiect si I’ll work for it pana as cadea jos. O astfel de initiativa nu poate veni decat de la segmentul cat de cat educat, pt ca ceilalti, din ratiuni care tin de educatie, background social si profesional, nici macar nu isi pot imagina solutii alternative. Insa, clasa cat de cat educata scrie bloguri despre fliturasi, roz bonbon, floricile (nu e o aluzie la tine), si, am uitat, copilasi si mancare. Si mai sunt si blogurile politice unde linia generala este peste tot, puteer sau opozitie, „ba p-a ma-tii”. Repet, eu as face un astfel de proiect/ constructie si as munci pana as cadea jos. Otherwise, o sa avzeti aceleasi spitale imputite, clinici asa zis private(dar ele sunt si finantate de la sistemul de stat , deci platiti de doua ori), disperare de a aduna bani pentru a salva vieti, umilinta, umilinta, umilinta. Cred ca paralel cu campaniile de adunat bani pentru toti cei aflati in nevoie ati face bine sa faceti campanii pentru SCHIMBAREA sistemului asigurarilor de sanatate (si a finantarii implicit). E o invesitie imensa pentru viitor, vitala chiar. Imi pare tare, tare rau sa o spun, dar nu de putine ori cred ca oamenii de acolo (RO) isi merita, intr-un fel soarta-datorita lipsei oricarei reactii.

  • iris spune:

    Scuze pentru greselile de editare, scriu de pe o tastaura afectata unei limbi mai ciudate

  • A.O. spune:

    Draga Printesa,

    chiar si joi cand ai publicat postul, tot nu as fi reusit sa fiu prima care iti raspunde la intrebare. Dar si eu ca multi alti iti multumesc ca scrii 🙂

    Te citesc din primavara, dar uite articolul asta mi-a ramas in cap. http://www.printesaurbana.ro/2011/05/si-o-sa-ne-facem-bine.html Dupa el incerc sa imi schimb viata. Cate un pic in fiecare zi.

    Poate mi-as fi dat si singura seama ca ar trebui sa fie asa, dar tu ai fost cea care a dat drumul la piatra de pe varful muntelui, si inca se mai rastagoleste.

    Keep on like this !

  • alina spune:

    Am descoperit deja scrise cele doua idei 🙂 ale mele:deja faci ceva important scriindu ti blogul cu suflarea ta si Salvati copiii ,o organizatie care face realmente ceva concret pentru multi copii!

  • Londoner spune:

    Ioana, cauze nobile sunt multe si diverse, toate importante si toate au nevoie de oameni ca tine. Dar daca nu e o cauza care sa insemne ceva pentru tine personal, care sa-ti vorbeasca tie personal, n-ai sa dai tot ce poti din tine si ai sa-ti pierzi interesul relativ repede.

    Inceputul e relativ simplu, fa o lista cu ce anume te misca cel mai mult, ce nedreptati iti fac sangele sa fiarba in vine (acum si peste ani de zile), cum ai vrea tu sa arate lumea. Pune-ti urmatoarea intrebare, daca ai avea timp, bani, energie si talent nelimitat, ce ai face cu viata ta si cine ai vrea sa fii?

    Deci, parerea mea e ca trebuie sa fie ceva cu care ai tu o legatura personala.

    • Londoner spune:

      In completare, mie mi-e prins foarte bine sa fac parte din comunitatea The Hub, sa vad atatia oameni implicati in social change, plini de pasiune, punand in miscare proiecte in care cred cu tarie. Stiu ca nu e fezabil pentru tine dar o vizita de cateva zile la Hub ca sa vorbesti cu oamenii de acolo n-ar fi rau deloc. Uite ce anume e Hub-ul:

      „We’re a social enterprise with the ambition to inspire and support imaginative and enterprising initiatives for a better world. The Hub is a global community of people from every profession, background and culture working at ‘new frontiers’ to tackle the world’s most pressing social, cultural and environmental challenges.

      We believe that there is no absence of good ideas in the world. The problem is a crisis of access, scale, resources and impact. So it felt vital to create places around the world for accessing space, resources, connections, knowledge, experience and investment.

      We’ve been working across five continents, and 26 cities to create places for people who change things. This is the ambition. We set out to create places that borrow from the best of a member’s club, an innovation agency, a serviced office and a think-tank to create a very different kind of innovation environment. Places with all the tools and trimmings needed to grow and develop new ventures. Places to access experience, knowledge, finance and markets. And above all, places for experience and encounter, full of diverse people doing amazing things. We call these places Hubs. In many ways we’re just getting started. And we’d like you to be part of it. „

    • cretu marius constantin spune:

      sunt un om simplu ,modest ,caruia nu-i plac luxul, bijuteriile, masinile scumpe etc,dar imi iubesc tara si as vrea sa ajut pe cei saraci dar cu onoare si bun simt , asta in primul rand ,iar apoi as vrea sa lupt impotriva coruptiei la orice nivel,prin demascarea si strangerea unor probe doveditoare ce vor fi date public prin orice mijloace posibile ;am inceput aceasta lupta cu morile de vant prin infintarea unui ong in 2012 ce imi poate da mana libera sa pot intreprinde niste actiuni serioase : am facut multe pana acum dar acum vreau sa fac CEVA
      fiat justitia et ….

  • Zazuza spune:

    stiu ca e patetic si poate nici nu-ti mai aduci aminte, da’ nici nu stii cat bine mi-ai facut in ziua aia cand io faceam nervous breakdown pe feisbuk si tu mi-ai zis ca ma astepti acasa, da’ sa vin fara bame :D. a fost putin, simplu si foarte eficient! >:D<

  • E.B. spune:

    Ei, te-ai hotărît pînă la urmă? sau aştepţi încă ideea potrivită 🙂 călare pe un cal alb … :))

  • E.B. spune:

    He he … poate îţi vin idei şi de-acolo … mai un pelican, mai o egretă, unu-doi şalăi, o biodiversitate ceva … sau poate ceva referitor la oamenii din Deltă, cine ştie?!?

    Mintea lucrează pe propriile-i căi, nu ştii de unde sare iepurele (în fine, de obicei sare din tufiş, dar aşa-i vorba românească).

    Have fun şi pe mai departe!

  • Claudia spune:

    Printesa, si eu m-am zvarcolit cu idei de-astea si am gasit ceva cu care rezonez: am devenit voluntar al asociatiei SOS Infertilitatea (infertilitate.com) fiindca eu insami sunt afectata de problema asta si fiindca vreau sa-i ajut sa duca mai departe ce au inceput: in 3 ani au reusit sa obtina un program de FIV finantat de stat – un ajutor nesperat, mai ales acum, in plina criza a sistemului medical de la noi, pentru cei care vor si nu pot sa devina parinti, la fel ca mine.

  • Adina spune:

    Numai gura e de tine. Au trecut 2 saptamani si n-ai miscat un deget.

  • Adrian spune:

    Salut,o sa ma alatur si eu prin cateva cuvinte discutiei voastre. „Printesa” eu sunt de parere ca a face voluntariat nu ar avea un impact major asupra multor oameni(nu ca as critica volntariatul),dar cred ca o idee mai buna ar fi sa pornim de la originile noastre ca popor(poate ca unii dintre noi le stim destul de bine).Ca sa realizam ceva ar trebui sa ne descoperim ca tara,ca neam,ca istorie,ca oameni.Nu stiu cati dintre voi stiu cati oameni de valoare din „tarisoara asta mica” au plecat peste hotare sau ne-a fost ascunsa originea lor,nu stiu cati dintre voi stiu ca Tesla,cel mai mare inventator al secolului 19 a fost roman…Trebuie sa facem ceva in legatura cu asta,iar singurul mod posibil e acela de a informa oamenii si a le demonstra ca se poate si ca fiecare dintre noi nu este sortit sa fie anonim.Deschideti-le ochii celor ce folosesc internetul cu documentare,informati-i cu lucruri pretioase,aratati-le ce se intampla in lumea reala si ceea ce se pregateste a fii facut…Va stau la dispozitie cu materiala in cazul in care sunteti interesati sau le puteti gasi si singur.Internetul abunda in asemenea informatii trebuie doar sa stii sa cauti si sa faci diferenta intre adevar si minciuna.Respect!

    • Lally spune:

      Nikola Tesla nu a fost nici un fel de român. La un moment dat, s-a găsit un bou care să-l confunde pe Nicolae Teclu (chimist cît se poate de român, și trăitor cam în aceeași eopcă, http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Teclu) cu Nikola Tesla. Și de atunci, toți descreierații urlă: „Tesla era român! Tesla era român!”. Aiurea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *