Despre diversificare, cu calm

A trecut mai bine de un an de cînd Sofia mănîncă de toate. Parcă mai ieri îndreptam spre gura ei curioasă o mînă tremurîndă cu o linguriță de silicon înmuiată în piure de avocado. Nu dormeam nopțile de grija meniului de a doua zi.

IMG_1767

Cu ce încep? Suc? Piure? Mere? Supă? Avocado? Dacă n-o să-i placă? Dacă n-o să-i ajungă? Dacă n-o să crească bine? Dacă o să ajung una dintre femeile alea care dansează și fac ca toate animalele numai să mai înghită copilul un dumicat? Cum or să arate pereții după fiecare masă? Cum o să arate copilul? Dacă-l stric? Cu laptele e simplu, i-l dai cînd cere, bea cît vrea, la revedere. Cu mîncarea… eheee… sînt proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine, chimicale, toxine, prea mult, prea puțin, prea sărat, prea lichid, prea fierbinte, prea cu cocoloașe. OMG! Păzea, acesta e sfîrșitul!

Numai că nu e. Dacă diversificarea e ceva ce te sperie sau doar te preocupă mai intens decît îți place să recunoști, eu zic că poți să te relaxezi. Poate te ajută ponturile de mai jos, vin din experiența mea, a prietenelor mele, din zeci de site-uri și capitole citite.

0. Nu te grăbi. Diversificarea nu trebuie să înceapă mai devreme de 17 săptămîni ale copilului, abia după această vîrstă sistemul lui digestiv e pregătit să digere și altceva decît lapte. Vîrsta ideală pentru primele mese solide e de 6 luni, indiferent dacă sugarul e alăptat sau hrănit cu lapte praf. În cazuri speciale se recomandă începerea diversificării mai devreme, la 4 sau la 5 luni (cum a fost cazul nostru, Sofia avînd reflux și luînd foarte puțin în greutate, am început la 5 luni fără cîteva zile și solidele au făcut minuni, deja la 8 luni nu mai voma deloc). Unii bebeluși nu sînt pregătiți să accepte solidele la 6 luni, e ok să amîni cîteva săptămîni, continuînd să îi oferi diverse alimente permise, în tot felul de forme și stări de agregare.

1. Relaxează-te. Cu cît strîngi mai tare din dinți cînd indrepți lingura spre gura bebelușului, cu cît ești mai stresată și mai convinsă că diversificarea e complicată, cu atît bebelușul va ține gura mai strîns închisă și diversificarea va fi mai grea. Calm. Mîncarea e o plăcere (pentru majoritatea dintre noi), iar copilul va avea fix aceeași părere, dacă nu cumva reușești să alterezi tu situația cu prea multe griji.

2. Alege o sursă de informații de încredere. Poate fi pediatrul tău, sau un nutriționist, sau o bunică, o prietenă cu copii mai mari, un site, o carte. Informează-te bine înainte din mai multe surse, alege ce pare să ți se potrivească mai bine, apoi treci la treabă. Mai ai de verificat și cu bebelușul dacă e de acord cu calea aleasă de tine, ceea ce ne duce la punctul următor.

3. Fii flexibilă. Poate tu ai decis să începi cu piureuri la recomandarea pediatrului, iar copilul tău preferă auto-diversificarea: să aleagă singur dintr-o varietate de legume fierte și tăiate bucăți, poate vrei o dietă vegană pentru el, dar el e carnivor, cum e Sofia mea, care dintr-o farfurie plină alege întotdeauna carnea și abia după ce carne nu mai e roade și legumele sau mămăliga.

4. Ai răbdare. Oferă-i copilului de mai multe ori același aliment. De trei ori nu înseamnă de multe ori. De zece ori da. E posibil să refuze avocado de nouă ori și a zecea oară să se îndrăgostească de el pentru toată viața (nici eu nu am mîncat avocado pînă acum un an, acum mănînc o dată pe săptămînă și nu mai pot de dragul lui, iar copiii sînt mult mai pretențioși ca noi).

5. Proba celor patru zile. Introdu un singur aliment nou o dată, apoi așteaptă patru zile înainte să introduci un aliment nou. Urmărește pielea micuțului și scutecul pentru semne de alergie sau intoleranță.

6. Pune în balanță. Nu-i da pîine copilului doar pentru că restul lumii face asta, pentru că și tu ai crescut cu supă cu pîine și uite ce mare te-ai făcut. Pune în balanță aportul nutritiv al alimentului versus efectele sale potențial negative. De ce să-i dai pufuleți? Ce aduc ei bun în organismul unui bebeluș? Îl ajută să crească? De ce să nu-i dai în loc bastonașe de morcovi, de exemplu? Sau ardei gras? Sau orice alt aliment care nu are potențial negativ, în schimb îl ajută să crească, să învețe să mestece, să își scarpine gingiile inflamate, îi întărește sistemul imunitar și așa mai departe? Pufuleții nu fac nimic din toate astea, doar sînt la îndemînă, copiilor le plac, că deh, au multă sare și-s pufoși, dar procesul de expandare e unul chimic, care numai sănătos nu face produsul final. Alege inteligent pentru copil, e drept că asta ar putea să nu fie întotdeauna și comod pentru tine, dar ce-i mai important pe termen lung? În plus, odată ce înveți copilul că pe lume există dulciuri, pîine, pufuleți și cipsuri, greu o să-l convingi să mai mănînce și alimente sănătoase (care evident că nu-s la fel de gustoase, că doar nu conține arome sintetice, sare, zahăr, glutamați și alte lucruri delicioase).

7. Fă-i copilului analize anuale. Dacă bebelușul e sănătos, vesel, mîncăcios, crește, doarme și mănîncă bine, nu ai motive să alergi cu el la doctor mai des. Un set de analize complet o dată pe an e mai mult decît suficient.

8. Ai încredere în copil. Nu insista ca el să mănînce cît ți-ai propus tu. Copilul știe mai bine cît îi trebuie, chiar dacă are 75 de cm înălțime. Așa cum știe cînd i se face somn, știe și cînd s-a săturat. Oferă-i lingurița de două ori, dacă refuză de două ori la rînd, lasă-l la joacă, nu alerga cu mîncarea după el prin casă. Așteaptă ora următoarei mese, atunci va mînca mai mult. Sau nu, sînt copii care se satură cu mai puțin ca media, fără ca asta să însemne că e ceva în neregulă cu copilul.

9. Mîncarea e o plăcere, nu o corvoadă. Puțini sînt copiii care se nasc cu ură pentru mîncare. Majoritatea dintre ei o dezvoltă pe parcurs, din cauza insistenței părinților. E am fost un astfel de copil. Cît am crescut în casa alor mei, nu mai știam ce să fac să ascund mîncarea sau s-o arunc. Cum am devenit independentă, am început să mănînc mai mult (și am impresia că și mai sănătos), pentru că am cîștigat control. Lasă-l pe copil să decidă dacă nu ce să mănînce și cînd, măcar cît.

10. Oferă-i de toate. În zilele noastre, toate-s rele, toate ne dau distrug sănătatea încet încet, asta e, trebuie să ne asumăm consecințele industrializării. Carnea e hormonată, legumele și fructele (inclusiv cele bio) sînt pline de pesticide, laptele e contaminat, la fel și iaurtul, conservele sînt moartea și așa mai departe. Ce cumpărăm? De unde? Din piață, unde țăranii aduc fie turcisme coapte forțat cu gaze în containere, fie legume stropite după ureche și grăbite să crească? Sau de la supermarket, unde barem știm că furnizorii sînt cît de cît testați înainte? Hai că ne-am scobi de bani să luăm cît mai multe chestii bio, dar uite că și alea sînt pline de porcării, deși sînt de trei ori mai scumpe ca restul. Am un prieten bun care lucrează într-o autoritate a statului care se ocupă cu diverse controale și verificări ale alimentelor. L-am întrebat în repetate rînduri ce să-i dau Sofiei, ce să mîncăm cu toții să nu ne umplem de tumori la 40 de ani. Mi-a zis: fată, toate-s otrăvite, important e să variezi otrava, să dai timp organismului s-o elimine. Așa că variați otrava. Azi pește, mîine ou, poimîine pui de curte, mai strecurați un ficat de pasăre, o bucățică de vită, legume și fructe de sezon, lactate proaspete din surse sigure. Evitați semipreparatele, patiseriile, faceți pîinea în casă, la fel și dulciurile.

11. Gustă tu prima. Mi s-a întîmplat de multe ori să constat că mîncarea pe care intenționam să i-o ofer Sofiei nu era în regulă, deși arăta perfect. Mămăligă din mălai amar. Iart în termen, acrit. Banană cu gust înțepător și aspect perfect normal. Sos fără gust. Ardei roșu iute. Ridiche prea iute. Măslină prea sărată. Gustați, astfel verificați și gustul și temperatura mîncării și nu obțineți reacții de respingere (eventual pe termen lung) din partea bebelușului.

12. Nu transforma masa în circ. Nu distrage atenția copilului cu desene, teatru de păpuși, spectacole performate de bunica. Mîncarea e bună cînd ești atent la ea, cînd ești prezent în preajma farfuriei, cînd știi cît ai mîncat și cînd e momentul să te oprești. E adevărat că cei mici se plictisesc repede, dar poți face jocuri creative chiar cu mîncarea. Cel mic poate număra boabele de mazăre. Poate săpa în mîncare cu o linguriță numai a lui. Te poate hrăni el pe tine. Poate separa morcovul de broccoli în castronașe separate, toate astea în timp ce molfăie ce-i oferi. Și așa mai departe.

13. (via Diana) Lasa-l sa se joace cu mancarea, sa experimenteze, sa se murdareasca. Pentru minimizarea dezastrului, merge foarte bine o musama pusa sub scaunel. Daca nu se murdaresc acum, cand sa o facă?

Apropo de diversificare, citeam acum cîteva zile și chiar sharuiam pe FB postul recent al Mămicii Pediatru despre cît de importantă e proteina animală în alimentația celor mici, despre vîrsta recomandată de OMS pentru diversificare și despre cum nu e bine să începeți diversificarea cu sucuri, eu am obosit să tot explic asta tuturor celor care mă întreabă. De ce ai începe cu sucuri de fructe? Lichide copilul bea deja, de ce ai înlocui laptele matern, care le are pe toate, cu suc de fructe, care are multe zaharuri, puține proteine aproape deloc fibre? Ideea diversificării e să obișnuiești puiul cu solide, hm.

Dacă aveți întrebări pe subiect, shoot! Sau completări, desigur, le aștept cu mare drag!

Pin It

71 Comments

  • Iuli spune:

    Sunt surse care susțin că în curând se vor schimba măcar parțial recomandările OMS. Adică la modul- se acordă din ce în ce mai multă atenție către baby-led-nutrition (termenul întâłnit des pe internet este baby led weaning, dar se zice că nu e chiar atât de corect)… O idee de bază ar fi : practic noi clasic, diversificăm copilul de două ori. Într-un anume fel: prima oară treci de la dietă bazată exclusiv pe lapte la piureuri și sucuri și supe etc. A doua oară e când luăm decizia că mestecă bine, că nu mai e cazul de piureuri și trebuie să trecem la bucățele și încet încet la mâncarea noastră. E trecere lentă, dar cei care susțin baby-led-nutrition, chiar oficiali de la OMS , zic că e mai bine de la început să incluzi copilul la mesele de familie.
    Adică stă la masă întotdeauna cu familia de când e mic și are propriile lui bucăți pe care să le guste și să le ronțăie. Și primele săptămâni sunt de gustat și de familiarizat cu texturi și diverse arome. Așa nu mai e o dublă trecere lapte-piure-bucăți-mâncare tip adult. Ei bine, în cazul persoanelor obsedate de nutriție sănătoasă, cum m-aș include șî pe mine- nu as avea stres ca copilul meu să guste din ce mănânc eu șî să fie inclus treptat în mesele mele (vă dați seama că cumva e un avantaj pentru mame, nu mai dublu gătesc ceva cu totul separat pentru copil- apropo și asta o simte copilul ca presiune externă în a fi obligat să mănânce – e cu totul altceva de ce vede în jur și se simte diferențiat și tratat special). Dar ce te faci cu cei care mănâncă exclusiv pomana porcului, cartofi prăjiți și sarmale în untură? Da, știu copii care au crescut așa, copii care mănâncă de la început ce le dădeau mamele, cu fuste colorate sau nu, pe care le-am blamat și certat și le-am recomandat cu convingere să facă piureuri și sucuri.
    Și iată că am ajuns într-un punct în care simt nevoia de mult mai mult studiu decât înainte, în care simt că toată medicina pe care am învățat-o s-ar putea să nu fie total de ajuns și că evoluția și cercetările sunt atât de rapide și trebuie să țin pasul și să evoluez și eu. Momentan studiez.
    Scuze pentru comment-ul lung, dar mă gândesc foarte mult la asta cu diversificarea, nutriția copilului, alăptarea și altele…

    • Printesa Urbana spune:

      La 6 luni copiii nu prea au dinți, cu ce să mestece ei legume, chiar și fierte? Sigur că le poți fierbe pînă le ia naiba și devin păstoase, dar își vor pierde toate calitățile… Sînt copii care nu au dinți pînă la 1 an, ce faci cu ei? Piureurile mi se par o soluție bună pentru primele luni de diversificare (dacă le acceptă și copilul, evident, poate el alege BLW si aia e), poti pune in ele si carne si legume (carnea n-o s-o poata mesteca decit dupa ce are masele, adica dupa 1 an jumate la majoritatea copiilor).
      E complicat, dar e si foarte important, asa e, trebuie sa citesti non stop, sa cauti, sa nu ai idei preconcepute… e greu.

      • Diana spune:

        si noi am folosit varianta asta… Bebe nu a mancat bine cremele ci a preferat alimentele mai solide… Chiar daca nu au dinti, reusesc sa manance cu ajutorul salivei, limbii si a gingiilor… Si batranii fara dinti in gura reusesc sa mestece cat de cat…

        • Printesa Urbana spune:

          Ah bun, ma bucur sa aud ca se poate!

          • Iuli spune:

            Păi la asta mă refeream, nu e nevoie de extra gătit și extra fiert legumele, e vorba de alegerea lor și sunt unii copii care preferă să le ronțăie cu gingiile. Și da, bun exemplu cu batrânii… adică am bunici, care au ceva proteză, uneori nu o folosesc și nu mănâncă doar terci și piure.
            Plus că sunt studii care zic, că prin folosirea piureurilor întârzii formarea reflexului de mestecat la copii. Pentru că mecanismul prin care dai mâncărica- respectiv linguriță-guriță – știți voi mai bine- plasează mâncarea undeva mai în spate decât dacă ar putea copilul să o molfăie cu gingia, și deci nu are nevoie să învețe mișcările limbii și ale mușchilor obrajilor – e mai comod pentru el așa.
            Asta pentru.
            Ca argument contra am: unul din primele reflexe importante – este cel de vomă, și dacă bebe nu a învățat foarte bine să molfăie bucățica în partea din față a gurii, atinge partea din spate a gurii și se declanșează acest sensibil reflex – uneori confundabil cu cel de înecare – părinții se sperie, copilul se sperie de senzație și de reacțîa părinților și nu mai încearcă. Evident există risc și de alunecare a mâncării undeva mai în spate și atunci chiar tușește. Dar partea bună este că la a doua încercare, bebe nu se va mai îneca/declanșa reflex de vomă pentru că se învață foarte bine cu experiența anterioară.
            Deși cei care promovează această metodă susțin că un bebe învățat cu bucățele de mic, are șanse mai mici să se înece cu ceva, cu orice din cauza dezvoltării precoce a mușchilor și reflexelor.
            Deci până una alta poate trebuie să încercăm să ne deschidem mintea și la ideea că poate felul în care ne diversificam copiii până acum s-ar putea să fie depășit (toate instituțiile OMS, ESPHGAN etc se pregătesc să schimbe un pic recomandările… )
            În fine eu am și mica problemă legată de piureuri, pentru că de majoritatea dăților mi se pare o hrănire forțată – nu respectă mamele recomandarea ta cu distragerea atenției și de obicei avionașe avionașe și se aruncă mâncare în gura copilului. Și în plus se prelungește acest comportament dincolo de vârste mici.. adică am văzut copil de 4-5 ani, primea în guriță mâncare la restaurant în continuare și nu de puține ori am văzut asta. Da, e mai comod pentru el și este un răsfăț. Dar asta nu mi se pare că îl ajută cu ceva pe termen lung. Părerea mea. (peste aprilie + 6-7 luni când voi ajunge la diversificarea copilului propriu, probabil îmi voi înghiți multe din vorbe)

            • Diana spune:

              da Iulia, ai dreptate. Si noi am trecut prin asta. Am avut incredere ca se descurca sa mestece si sa inghita si chiar daca s-a declansat reflexul de voma de cateva ori, cred ca a ajutat sa invete care e limita si ce sa faca. Am ramas calma si am asteptat sa vad daca are nevoie de interventie dar nu a fost cazul. Mancarea data trebuie sa fie dizolvabila in saliva, adica nu i-am dat morcov crud etc…
              Am gatit de la inceput la fel pentru toata lumea, fara condimente, sare etc… De la 11 luni manaca singura, singurica… La un an i-am dat copanel de pui in mana, bine ca avea deja dinti si doua masele…
              http://wholesomebabyfood.momtastic.com/

              • Alina spune:

                Si noi suntem autodiversificati si Alex face acusica 8 luni. Carnita, desi nu o poate mesteca precum un copil cu maselute, o rupe fasii cu gingiile, o molfaie bine in gurita si o ingite asa. Se digera ft bine, fiindca nu am gasit fasii niciodata in scutec. Bucatile de legume/ fructe i le tai sub forma de finger foods si i le dau asa si le baga singurel in gura cu manuta, mofaie, inghite, iar ce e prea mare scuipa afara. In cele aproape 2 luni de cand ne ‘jucam’ cu bucatele (spre disperarea mamei mele, care crede ca numai metodele clasice sunt ok) nu s-a inecat niciodata, desi refluxul gag (de voma) s-a declansat de cateva ori, mai ales la inceput. Acum astept sa se faca omleta cu iaurt grecesc la cuptor, ca sa putem manca toti 3. E mult mai comod si frumos sa stam la masa cu totii si sa nu ii dau separat copilului pireut, ci sa il implic in toata povestea asta cu masa; lui ii place si noi suntem relaxati. E drept ca e muulta mizerie dupa, dar sper eu ca pe termen lung e o investitie care se merita.

                Si legat de recomandarile OMS, am vazut ca de la 7 lui este scris ca i se poate da bebelusului finger food.

  • ioana spune:

    Foarte bun articolul, ca mai toate dar:
    – in Franta, Cehia, Germania (parca si SUA dar eu cu tarile astea trei am contact drect), diversificarea se incepe in genral la 4 luni implinite. In carnetul de sanatate francez avem si indicatii ce are voie si ce nu (sare parca, doar dupa un an)
    – nu stiu in Romania, dar in Cehia, pufuletii ptr bebelusi nu au sare (nu zic ca e bine sa ii dai, noi ii vom da snacksurile pe care le mancam si noi si pe carele-ai enumerat si tu, adica morcovi, ardei, etc) la fel, piscoturile pentru bebelusi nu au zahar
    – una din cartile frantuzesti despre cresterea copilului (Anne Bacus, Votre bébé de 1 jour à 1 an) spune ca daca copilului nu ii place piureul la inceput, sa i se dea supa de pilda de morcovi, in loc de apa pentru laptele praf. Astfel copilul se obisnuieste intai cu gustul si apoi cu textura.

    • Printesa Urbana spune:

      In Cehia exista pufuleti speciali pentru bebelusi? La noi lumea da copiilor pufuleti normali, care da, au multa spre foarte multa sare.
      Adica sa faci laptele praf cu suc de morcovi? Hm. Adica sa ii dai copilului mic juma de kil de suc de morcov pe zi? Adica echivalentul unul kil si ceva de morcov? Sint sigura ca e muuuult prea mult morcov pentru un copil de citeva luni, e enorm si pentru un adult. Ar fi plin de bebelusi portocalii pe strada. 🙂

      • ioana spune:

        pufuletii astia sunt din aia dietetici, cred ca se gasesc si la DM. Nu am investigat prea tare dar sunt mai multe marci pe aici.
        Nu ii dai copilului la fiecare masa mancare adevarata si incepi incet incet. Un biberon pe zi cu supa de morcovi e de-ajuns.

        • Printesa Urbana spune:

          Mda, nu stiu, eu realmente nu pricep de ce i-ai da copilului pufuleti. Why oh why. 🙂

          • ioana spune:

            Nici eu dar ma uit in jur si toate mamele de pe aici au cutiute cu pufuleti, vafe de orez expandat (tot ptr copii, versiunea mini), piscoturi ptr copii, fara zahar. Poate ii tin la regim, sau vor sa li se umfle in burta si sa nu mai aibe senzatia de foame.

            In alta ordine de idei, nu exista controale obligatorii ptr copii? Eu tb sa ma duc in mod regulat la pediatru, am in carnetul de sanatate de cate ori pe an sa ma duc, sunt pagini separate. Am o cunostinta in tara a carei fetita de 2 ani are dintii cariati si la analize a iesit aproape rahitica, nu inteleg cum se poate ajunge in halul asta. (din cauza ca nu i-a dat carne, oua, lactate) Nu exista un pediatru care sa supravegheze?

            • Printesa Urbana spune:

              Nu e obligatoriu. Adica sigur, daca ai pediatru, te cheama periodic, daca nu, nici nu e cineva sa te traga de mineca…

              • Carmen T spune:

                Eu am pediatru(cabinet particular,cam scump dar bine pregătit profesional) si nu m a chemat niciodata la controale periodice…adica ajung la el cand are copilul o problema de sănătate sau cand am început diversificarea si aveam nevoie de sfaturi.Şi nici pe prietenele mele cu copii mici,nu le am auzit cu asa ceva,sa le cheme pediatrul regulat la control..hmm

            • „ma uit in jur si toate mamele de pe aici au cutiute cu pufuleti, vafe de orez expandat (tot ptr copii, versiunea mini), piscoturi ptr copii, fara zahar. Poate ii tin la regim, sau vor sa li se umfle in burta si sa nu mai aibe senzatia de foame”

              – sau poate sunt IGNORANTE.

              Cereale, orez, cartofi, paste, zahar, paine biscuti, pufuleti nu au ce cauta in alimentatia bebelusului.

              Nu este natural 100% la revedere. Este procesat? la gunoi

      • Miau Miau spune:

        :))ai fost comica cu bebelusii portocalii

      • Mădălina spune:

        La Plafar am văzut pufuleți fără sare, din mălai sau hrișcă…

  • Greta spune:

    Pe mine mă îngrozesc mamele care nu le dau carne copiilor mici. Ştiu multe de acest gen („Ştiu” = din mediul online, nu personal), mame care susţin senine că ce, ele însele sunt vegetariene şi deci dacă ele sunt bine-mersi fără carne, de ce n-ar fi şi copilul la fel? Ignoră faptul că ele au ales să elimine carnea din alimentaţie la treij de ani şi consideră că un copil de 8-9 luni trăieşte şi creşte foarte bine fără carne, fără proteină animală. Mi se pare crimă!!!!
    N-a zis nimeni să dai copilului cotlet de porc la 8 luni, dar să excluzi carnea din alimentaţia lui mi se pare una din cele mai mari tâmpenii posibile.
    Poate-ar fi util şi-un articol pe tema asta. Sunt multe femei care fac greşeala de-a creşte prunci vegetarieni… poate se trezesc la realitate.

    • Printesa Urbana spune:

      Hm nu vreau sa scriu despre asta pentru ca lumea e foarte inversunata si mi-e frica. 😀

      • SB spune:

        Pai nu ar trebui sa ne fie frica…ar trebui sa constientizam mamicile astea ca nu e OK ce fac. Un copil are nevoie de absolut toata piramida alimentelor si de un echilibru constant in ceea ce mananca zilnic. Si ne miram apoi ca sunt astenici, bolnavi mereu, alergici etc… noi ii facem asa din pacate

        • Raluca spune:

          Si ce te faci, daca tu ii dai carne, dar copilul ( 1 an si 4 luni) refuza. Foarte, foarte putina carne mananca. Prefera supele, fructele, legumele, ouale, iar cand simte carne o scuipa de cele mai multe ori. Si ii ofer ce-i mai bun, carne bio….

          • Printesa Urbana spune:

            O sa pun un copy paste de pe Facebook, m-a mai intrebat o mama ceva similar: Ai incercat sa ii faci chiftelute cu legume la cuptor? Sau sa ii dai carnea separat, sa o aleaga doar daca o vrea? Eu, dupa ce am incercat tot ce e de incercat, n-as mai insista o vreme. I-as da ciorbe cu zeama de oase si supe de pui fara carne si in rest ou, ficat, lactate. Dupa o pauza de o luna, as incerca din nou, un pui la cuptor facut cu ierburi, un peste cu mamaliga, o chiftea marinata.

        • catgal spune:

          Offf…mie chestia cu bebe bio/vegan/raw mi se pare din capitolul child abuse. Până la urmă alegerea de a fi vegan e o chestiune pe care ți-o asumi pe proprie răspundere. Cum naiba poate cineva obliga un bebe la un asemenea regim? Până și mult hulita biserică ortodoxă nu permite nici măcar aproape inofensivul post la copii. Eu nu înțeleg de ce mamele vegan raw nu renunță și la alăptat (pe principiul laptele e o otravă grasă, un produs animal criminal). Nu prea îmi place noua generație de părinți (ca un nepărinte nu pot să nu observ că sunt f. extremiști). Nu îmi plac nici veganii militanți agresiv dar nici cei care pentru o ieșire la McDonalds abia așteaptă să atace. Și oricum deprinderile alimentare se construiesc pe parcurs, mai ales prin imitația părinților, așa că dacă părinții au o alimentație variată, corectă, diversă sigur copilul o să aibă șanse mari de a avea o conduită alimentară de cursă lungă. Îmi e milă de copiii educați în spiritul ”mâncăm numai ierburi” sau de cei care halesc numai fastfooduri.

        • Ionela spune:

          Eu cred ca in primul rand nimeni nu trebuie judecat, mai ales cand vine vorba de un subiect atat de controversat cum e nutritia. Cu sigranta mamele vegetariene fac asa cum stiu ele ca e mai bine, dupa ce s-au documentat temeinic. Copilul meu a fost vegan pana la 1 an, dar nu pentru ca asa am ales eu, asa a ales organismul lui. Noi nu suntem vegetarieni, desi mancam carne destul de rar. I-am facut analize, a avut nivelul de proteine intotdeauna in limitele normale. I-am intordus proteina animala in alimentatie incet si atent, atunci cand a tolerat-o. De crescut, a crescut la fel de bine inainte cum creste si acum dealtfel. Apropos, printre alti nutrienti dezbatuti – calciul l-a avut la fel, in limite normale si cu valori chiar foarte bune inainte sa consume orice fel de lactate.

  • Alexandra spune:

    Sunt mama de copil ce refuza cu indarjire mancare. Are aproape un an si doua luni, iar 90% din alimentatie e, in continuare, laptele matern. Am inceput cu BLW si a fost minunat primele doua luni, deoarece eram constienta ca invata, studiaza, se obisnuieste, nu-i musai sa manance. La 9 luni, cand am vazut ca, in continuare, nu mananca mai nimic, am inceput sa ii dau si eu, cu lingurita. A acceptat doar ciorbe acre si iaurt de la mine. La pireuri, sosuri, amestecuri de orice fel nu deschide gura, sub nicio forma.
    Am facut analize, am mers la nutritionisti, psiholog, ca eram cu nervii la pamant, mi-am facut mustrari de constiinta ca nu sunt o mama buna, desi am respectat regulile de diversificare, nu l-am obligat, nu am insistat mai mult decat as fi acceptat eu sa insiste altcineva.
    Concluzia unanima? Nu are chef! Va manca el. Analizele sunt rezonabile (o usoara anemie feripriva, corectata cu picaturi – plange cand miroase carnea, galbenusul si lintea, d-apoi sa manance.)
    Acum il duc la cresa 4 ore pe zi, ca sa socializeze si… ca sa vada ca ceilalti copii mananca. Ii ofer, in continuare, macar 3 alternative la o masa, ii dau iaurt si ciorbe si san.
    Ia in grutate (e peste medie), e vioi, activ, dezvoltat armonios.
    Am invatat sa inghit si sa trec peste ntzntzntz-urile celor care comenteaza cand aud ca baietelul meu nu mananca si… ma bucur de el si de faptul ca ne iubim enorm.
    Partea cea mai buna e ca am inceput si eu sa mananc sanatos, lucru care se datoreaza 100% informatiilor acumulate in cercetarile dinaintea inceperii diversificarii (tati inca mai consuma, pe furis, si chestii „interzise”).

    • Printesa Urbana spune:

      Of, da, stiu ca sint si copii care nu maninca, insa majoritatea celor pe care ii cunosc eu au diferite intolerante si alergii la tot soiul de lucruri.
      Oricum, din ce aud, la gradi se schimba treaba si incep sa manince, ceea ce va doresc si voua! 🙂

      • Cris spune:

        asta cu schimbatul depinde de copil. a mea are 4 ani si nu s-a schimbat nimic de cand e la gradinita. acasa inca refuza fructe, am inteles ca la gradinita cand are chef mananca. sunt zile intregi si la gradinita cand refuza toate mesele. mananca fix cand are chef si ce are chef. cand era mica o mai obligam, acum nu o mai fac. are 4 ani, 15 kg, stie sa scrie, vorbeste perfect, este perfect dezvoltata psishic pentru varsta ei. pur si simplu ei ii trebuie mai putina mancare, nu are gust pentru mancare pentru ca nu are nicio mancare preferata, pur si simplu mananca doar cat sa traiasca.

        • corina spune:

          Una e cand copilul refuza pentru ca EL nu vrea si alta e cand parintii impun un anume regim (aici ma refer mai ales la vegani, cae nu conuma nici lactate, nici oua).

          A mea accepta greu legumele, desi m inceput diversificarea cu legume (tocmai in ideea sa nu mi le refuze); le mananca, insa doar daca i le amestec cu putin iaurt. E super fana iaurt, ar manca si 3 iaurturi la o masa si fuper fana fructe; ii place si oul, insa tot asa, combinat cu iaurt (simplu si mie mi se pare inecacios). Are 9 luni si ii ofer legumele in combinate cu iaurt, dupa ce, in prelabil incerc fara; unele aineput sa le accepte, altele nu. Ii mai place si ficatul (doar de pui i-am dat pana acum la 9 luni) si carnita.

          in schimb nu mananca supe si ciorbe deloc. Mai insist la cateva zile, poate odata si odata le va accepta. Insa nu fa mare caz de asta.

          La 1 n am sa ii fac si un set complet de analize de rutina, lucru cae vreau sa il fac in fiecare an, de altfel; nu o samerg cu ea la medic doar daca re ceva, nici nu vreau sa ii creez frica de medici si spitale (cum am eu, care in afara de vaccinuri nu am fost la medic, decat in sarcina, la controale) si prima data cand a mers la stomatolog aveam 21 de ani (maaare greseala, parerea mea (puteam sa nu raman fara cateva masele daca mergeam la timp si se mai puteau plomba)

    • Alina spune:

      Si baietelul de care ma ocup era moftuos cu mancarea. Bona ii dadea ciorba cu bors la plic, biscuiti, pufuleti. Mama ii da inca (la 5 ani), in loc de mic dejun, ciocolata. Cand a inceput sa mearga la gradi nu voia nimic de mancare de acolo. In doua saptamani a inceput sa guste din cate ceva, intr-o luna manca felul 1 si desertul, dupa vreo trei luni manca si felul doi. Acum, dupa trei ani, fac impreuna la gradi salate pe care le si mananca si imi spune ca eu nu fac spanacul la fel de bun ca doamna bucatareasa de la gradi.

      Consecventa ajuta. Ce nu ajuta, mai ales pentru ca nu ne lasa inima, e sa pacalim copilul. Tendinta e ca atunci cand vedem ca nu mananca, mai ales cand e mic, sa ii dam ce stim ca merge. Baietelul de care spuneam voia lapte cu cereale, cu asta era invatat. Repede, nu manca supa, taticul pregatea laptele. Nu manca legume, gata laptele. Ajunsese sa manance lapte cu cereale de 3 ori pe zi. Seara vomita, evident. Cu riscul de ciondaneala am insistat sa renuntam la obiceiul de a-i oferi ce stie ca primeste daca refuza.
      Nu vrea mancare, nu e nevoie sa alergam prin casa, sa ii pregatim 5 feluri pentru ca in final sa ii dam tot lapte ori ceva ce accepta. Nu vrea, foarte bine, mai incercam cand i se va face iarasi foame. Nu vrea iarasi, incercati alt aliment. Va fi greu la inceput, poate va plange, poate va slabi putin daca il tine doua zile. Nu vrea ardei, ii dam catofi, insa numai dupa ce am incercat de mai multe ori cu acelasi aliment. Din fericire instinctul si foamea inving. Va manca copilul atata timp cand nu revenim iarasi la ce vrea el de obicei. Si atunci va manca…ce vrea el.

      …mare bataie de cap nu e atata timp cat ne informam si avem rabdare.

  • larisa spune:

    Iti citesc blogul cu mare placere. Nu stiu daca am mai comentat vreodata la un post. Nu sunt maritata, nici copil nu am.Mai am putin si termin medicina, slava Domnului, si ce am vazut in anii astia m-a speriat teribil. Am devenit foarte stresata in ceea ce priveste alimentatia si preventia, posibila sau nu, a unor viitoare cancere. Ma gandesc in permanenta la lucrurile astea si caut solutii sa le evit, pe cat posibil, sau macar sa incerc. Ma ingrozesc cand vad tineri parinti care isi indoapa copilul cu tot felul d mizerii, doar ca sa il faca sa taca ii dau o punga de pufuleti sa molfaie, doar, doar ii inchid gura ( am niste vecini, culmea, medici rezidenti, cu doi copilasi pe care nu i-am vazut mancand altceva in afara de pufuleti si biscuiti). Sau altii care isi duc copilul de2-3ani la McDonalds. Ma supar si ma enervez cand ii vad si imi vine sa ii trag de maneca sa ii cert. Dar de cele mai multe ori nu ai cu cine. E incredibil cu atata informatie in jur, ce alegeri fac unii oameni pentru proprii copii. Sincera sa fiu, nu sunt de acord nici cu ” nu ai voie sa mananci dulciuri deloc” , eu merg pe principiul moderatiei. Mi se pare ok sa ii mai dai si lui sa guste o prajiturica facuta in casa sau o bucatica de ciocolata, dupa o anumita varsta. Cum spuneam eu nu am copii, dar imi doresc foarte foarte tare. Ne gandim serios, si eu si consortul, sa renuntam la „confortul de la bloc” si sa gasim un locsor nu prea departe de oras, cu o casuta mica si o gradina mare in care sa pot sa plantez un cartof un morcov si sa luam cateva gaini si 2 gaste pentru oua. Cat despre carne, cred ca se gaseste vreun taran care sa vanta vreun vitel, purcel si 5 gaini, care congelate sa ajunga o vreme.Evident nu poti renunta la toate alimentele din supermarket, dar atat cat e posibil, o sa fac tot posibilul sa reusesc, de dragul viitorilor copii. Poate sunt usor famtezista, dar s-a inradacinat prea tare ideea asta in minte ca sa o las balta.

  • Andreea D. spune:

    Eu aş mai spune: oferă-i copilului şi acele alimente (legume/fructe) care ţie nu îţi plac. De exemplu verişoara mea nu mănâncă mazăre, bineînţeles că nu i-a gătit nici prinţesicii ei şi fetiţa acum spune că nu-i place deşi nu a gustat niciodată.

    • corina spune:

      Eu urasc spanacul si ficatul. Fiica mea, le adora :))
      Sotul uraste conopida altfel decat pane sau in coirba, brocoli la fel; Maya accepta conopida, insa nu accepta brocoli decat amestecat cu iaurt.
      Noi adoram mprcovii fierti, Maya nu prea.

      Si ei au gusturi distincte de ale noastre.

  • andreea spune:

    Foarte bine ai scris printeso! Bineinteles ca am trecut si eu prin toate spaimele diversificarii si poate tocmai din cauza ca am citit prea mult si nu mi-am ascultat instinctul si copilul.Parerea mea e ca nu exista reguli si totul trebuie testat pe fiecare copil in parte.Mai e un lucru care nu il gasesti scris si nu ti-l spune nimeni:si anume ca un bebe se schimba foarte mult de la perioada la alta si tot trebuie sa incerci si sa schimbi mereu,sa te adaptezi.Cel putin asa a fost in cazul baiatului meu.Acum vrea piure,dupa o saptamana bucatele sa pape el,dupa aia nu mai vrea nimic,iar piure si tot asa.Unele fructe/legume le accepta piure altele doar bucati etc.

    • corina spune:

      Asa e si maya. De asta am mers pe varianta mixta, adica o strutocamila din autodiversificare si diversificare clasica.

  • Gloria spune:

    Am mai auzit de mame care fac analize de sange bebelusilor lor. Mie pediatrul mi-a spus ca daca ia in greutate, e vioaie si se joaca, nu e nevoie, doar poate dupa trei ani…incolo…Habar nu am care varianta e ok. Si nu imi imaginez cum rezista un bebelus la intepat si prelevat de sange…:(

    • Printesa Urbana spune:

      e important sa ii faci si analize, cred eu, sint carente si alte probleme (ficat, rinichi), care nu au multe simptome, in plus copilul nu prea stie sa-ti explice daca are disconfort.
      noi am chemat acasa o asistenta, Sofia nici n-a clipit cind a intepat-o.

    • Ecaterina spune:

      Eu i-am facut copilului analize la 8 luni ( din cauza unor episoade diareice ) la synevo si i-au luat sange din deget. Nu a plans deloc. La 1 an am fost la un alt laborator pt analize, au refuzat sa-i ia din deget, l-au intepat in vena si a fost horror. Abia abia s-a linistit la san.

  • Rodica spune:

    Si eu am trecut cu Tudor prin tot felul de perioade… manca 1-2 lingurite si nu mai deschidea gurita. Pana intr-o zi cand a inceput sa manance, si fructele si legumele. Nu stiu nici acum exact care a fost factorul declansator, dar m-am felicitat pentru faptul ca am insistat, nu faceam un chin din ora lui de masa, nici pentru el nici pentru mine si acum am un copil care mananca. E drept, la 1 an si 10 luni are mai multe alternative, mesteca altfel, dar este bucuros cand vine ora mesei. Ii dau si dulciuri, dar doar facute in casa, pufuleti a mai primit dar ff rar, paine mananca doar la micul dejun, nu inteleg de ce i-as pune in ciorba… Am noroc ca am de unde ma aproviziona cu legume si fructe curate si pentru el si pentru noi, si sunt convinsa ca si asta a contribuit la dezvoltarea lui armonioasa. Are 11kg, multa lume zice ca e slabut, el s-a inaltat foarte mult in ultima vreme, dar are 3 mese principale si 2 gustari, si nu sta locului decat 1h cat doarme. Este important sa te documentezi si sa alegi ce e bine pentru copilul tau, dar nu cred ca e nevoie ca acest lucru sa devina un stres. Copilul simte o mama stresata si agitata si se va comporta ca atare! ps: mamica pediatru este pediatra lui Tudor, impreuna am reusit sa facem sa fie bine pentru el si ii sunt foarte recunoscatoare!

  • Adriana spune:

    As vrea si eu sa chem o asistenta acasa. Vreau sa evit cat pot salile de asteptare ale clinicilor. Imi poti da mai multe info despre cum ati procedat voi? Multumesc frumos.

  • Daniela spune:

    Eu inca nu am copii, dar am fost vegetariana cam 8 ani de zile.Cand m-am mutat impreuna cu sotul meu, el manca bineteles carne, asa ca treptat treptat am inceput si eu sa mananc.(mai intai de peste, fiindca am avut proaspat prins chiar de noi, si apoi carne de pui). Am ales sa mananc iarasi carne, pentru ca m-am gandit foarte serios ca vreau copii, si cand o sa ii am nu vreau sa aiba probleme in dezvoltarea lor din cauza ca eu nu am mancat carne. Asa ca, lumea se mai schimba(in timp m-am mai maturizati si mi-am dat seama mai bine ce vreau de la viata). Nu imi pare rau deloc pentru anii aceia in care nu am mancat carne, dar mi-e bine si acum. E drept, nu mananc carne de porc deloc fiindca nu imi face placere nici sa o vad nici sa o miros.Dar unui copil mic sunt absolut convinsa ca nu e bine sa excluzi carnea din alimentatia lui.
    Si o alta prietena de-a mea care are copil mic, cand a inceput diverisificarea era foarte stresata si nervoasa ca copilul nu manca nimic. Dupa cateva luni cand am intrebat-o cum ii merge, mi-a zis ca s-a relaxat si nu se mai enerveaza, si culmea, acum copilul mananca, si chiar foarte bine.

  • Adriiana spune:

    proteina animala nu e nici necesara nici esentiala in dezvoltarea puiului de om. it’s just a myth.
    am una bucata baietel vegan de 2 ani si 1 luna, perfect sanatos si dezvoltat armonios din toate punctele de vedere. vegan exceptand laptele de la mama lui si mierea ce-o mai papa din cand in cand. cam tot ce mananca e pregatit in casa si doar din alimente integrale.
    e mult de vorbit… nu dau sfaturi, nu-s in masura sa o fac. voiam doar sa zic ca si eu m-am saturat s-o tot aud pe asta cu: cat sunt de minunate proteinele animale si cum o sa ne distrugem copiii fara ele. sa fim seriosi! cine vrea sa stie adevarul se informeaza si din alte surse decat medicul pediatru (care apropo habar n-are de nutritie in 95% din cazuri!), vecina, bunica sau mamica ce are mai multa experienta.
    as recomanda si ‘baby led weaning’ pt cine nu stie de unde s-o apuce intr-ale diversificarii. eu am sa aplic metoda la al 2lea copil. circula pe net un articol: http://mananc-inteligent.ro/pentru-mamici-si-pitici/pentru-mamicile-cu-bebelusi-in-prag-de-diversificare-o-carte-care-le-va-face-viata-usoara/
    si inca o observatie: un copil alaptat care nu se arata interesat de mancare la 6 luni, poate fi alaptat in continuare cu cea mai mare incredere pana o fi interesat sa pape si altceva decat tzatza de la mama. n-o sa pateasca nimic daca trec o sapt-doua-trei, o luna-doua-trei si el tot nu vrea altceva decat lapte. in cele din urma, cand va fi pregatit, cand o sa si aibe ceva dinti (lucru ignorat de toata lumea in ziua de azi) o sa inceapa sa manance. n-am stiut asta la primul copil si m-am stresat inutil. cunosc personal cazuri de copii alaptati exclusiv pana dupa 1 an. sunt bine-mersi, fetita pe care o stiu era chiar supraponderala/hiperdezvoltata pt varsta ei cand a acceptat si hrana solida.
    sanatate multa si putere de discernamant! nu credeti pe nimeni pe cuvant, do your own research!

    • catgal spune:

      Și revin cu întrebarea mea …de ce sunteți pro lapte matern (tehnic o proteină animală) care e ok să se dea copilului până la 3 4 5 ani (depinde de noile teorii) dar e de condamnat diversificarea prin utilizarea de alte proteine de origine animală? Spuneți ”proteina animala nu e nici necesara nici esentiala in dezvoltarea puiului de om. it’s just a myth.” după care afirmați că e alăptat exclusiv. Cred că laptele matern are o compoziție mai asemănătoare să zicem cu laptele decât cu un suc de morcovi. Eu nu pricep extremismul alimentar absolut deloc.

      • Iuli spune:

        Mai trebuie menționată ideea că raw-veganii nu mănâncă doar suc de morcovi așa cum zic cei care blamează acest stil de viață. La baza nutriției raw-vegane există principii foarte clare și alimente și diversitate suficientă cât să acopere un necesar nutrițional fabulos.
        În plus, la noi se exagerează cu proteina din carne… adică este atât și atât de multă, și necesarul este de fapt atât de micuț. Și noi am crescut toți cu carne la fiecare masă dacă se poate, ne este greu să concepem să mâncăm în alt fel șî blamăm pe cei care găsesc căi eficiente.
        Nu sunt raw vegană, dar nu sunt adepta cărnii la fiecare masă, nu mi se pare că o masă ca să fie satisfăcătoare trebuie să aibă carne plus ceva cartof eventual, carne plus orez, carne plus plus plus. Știți ce cantitate de carne e suficientă pe săptămână ? O bucată de carne de mărimea unei palme! și nu mai groasă de 1,5 cm! Hmmm pentru toată săptămâna! Câți depășesc? Sunt tare curioasă. Eu mănânc pui f rar și doar de țară, porc o dată la nu știu câtă vreme (și doar pentru că gravidia mi-a dat și această poftă), pește am masa consacrată o dată pe săptămână, vită din când în când. Dar neavând carne la fiecare masă îmi permit să fiu mai creativă, să introduc mai multe lucruri, în plus organismul îmi spune prin pofte ce necesar are și ce aliment ar trebui adăugat în combinații. Și mă credeți sau nu, femeie gravidă nu am nicio carență, creștem bine în greutate în trimestrul 3 acum și în plus… nu am luat nici măcar vitamine.
        De ce aș hrăni copilul altfel decât pe mine? Vreau pubertate la fetiță la 9 ani? Obezitate? nicio sansă

        • Printesa Urbana spune:

          Eu pînă la 12 ani n-am văzut carne mai des de duminica, si poate nici atunci. In provincie pe vremea impuscatului, carne era parizer si cam atit, daca n-aveai neamuri la tara sa iti dea un pui pe sezon, mincai cartofi pina ti se apleca. 🙂

          • Robo spune:

            eu sunt foarte curios sa aflu raspunsul la intrebarea lui catgal: daca proteina animala nu e necesara, atunci de ce mai alaptam copii?
            laptele matern este un produs extrem de pretios si de consumator de energie din partea mamei, deci daca natura (sau dumnezeu) considera ca puiul nu are nevoie de proteina, facea laptele numai din glucide sau mai stiu eu ce, ca o scutea pe mama de un efort.

            sa nu primim un raspuns la aceasta intrebare inseamna ca regimul fara carne la copil este cel putin o prostie si cel mult o crima.

            eu nu ma pricep la nutritie, dar simtul comun imi spune ca atat timp cat omul este un animal omnivor, copilul trebuie sa primeasca toate categoriile de mancare. ca altfel, daca eram ursi panda si mancam doar frunze de bambus, diversificarea era simpla, respectiv de la lapte, treptat la muguri si apoi la frunze de bambus.

            ups, stai asa, ca pana si ursii panda isi alapteaza puii, desi au o dieta exclusiv vegan. deci se pare ca pana si la ei proteina animala este necesara.

            • Iuli spune:

              Hmmm… da dar e vorba de cantitate aici… adică laptele de mamă conține un procent de proteine de 0,8-1 %- evident variabil în funcție de mai mulți factori. Dar totuși e un procent foarte foarte mic – și e arhi arhi suficient pentru copil. DIn care se absoarbe și se utilizează tot. Iar asta este cea mai mare cantitate necesară de-a lungul vieții(înseamnă cam 2 grame per kilogram corp plus minus). Necesar care scade încet încet, până ajunge la un nivel scăzut în comparație cu această cantitate! Deci necesarul proteic nu crește, scade (punctul scăzut maxim este la pubertate și de acolo rămâne constant)
              Dar de menționat că necesarul nu este proteină animală ci aminoacizi, aminoacizi care există în toate sursele alimentare într-o anume proporție (nu există aminoacid care să se găsească în carne și care să nu se găsească în sursă vegetală).
              Problema care se pune este de digestie: pentru că se cam digeră 100% din sursele animale, dar plantele au fibre și astea limitează digestia și absorbția. Deci nu se duce toată cantiatea în sânge, și trebuie combinat foaret foarte bine gândit ca să se absoarba.

              Deci puneți relativ prost problema proteină animală vs proteină vegetală, pentru că proteinele la bază sunt fix aceleași, nu diferă ca structură chimică, fizică în vreun fel.

              Alta este problema, în afară de cantitate, absorbție etc, e vorba că în sursele animale există anumite vitamine din grupul B-urilor care nu se găsesc în lumea vegetală, vitamine importante în procese enzimatice în organism. Mai sunt probleme cu raportul de fier absorbabil și de alți micronutrienți, tot din motive de fibră și absorbție.

              • Iuli spune:

                Apropo cu aproximație, laptele de mamă are cam 1 % proteină, 4 % grăsime și restul glucidă…. interpretați-o cum vreți aici…
                Oricum a nu se înțelege că sprijin o dietă 100% vegană, doar că în materie de carne exagerăm într-un mod fantastic, noi în general ca societate și cu asta combat un pic.
                Asta ca răspuns la ce mi zic ai mei: mic dejun cu șunculițe, sau ouă sau brânză, icre neapărat toate eventual, prânz cu ciorbă cu carne, fel principal carne plus garnitură, desert, seara fel principal cu carne plus garnitură. Aici nu e variație, nu consider că e nutritiv șî nu este un mod de a crește așa copilul… pentru că asta deja e carnivor nu omnivor după mintea mea…
                Cel mai bine e variație, cât mai multă variație din toate grupele alimentare… vezi noile trenduri nutriționale gen site-ul myplate.gov….

                • Robo spune:

                  nu, nu e vorba de cantitate. discutia despre cantitate este o cu totul alta discutie, pentru ca nici cel mai bun si sanatos aliment nu este indicat in cantitate mare.

                  afirmatia initiala a fost: „proteina animala nu e nici necesara nici esentiala in dezvoltarea puiului de om. it’s just a myth.”

                  daca afirmatia era ca „proteina in cantitate mare nu e necesara etc” cred ca nu avea nimeni ceva de comentat.
                  bineinteles ca nu e ok sa indopi copilul cu carne, asa cum nu e ok nici ca adultul sa manance carne in fiecare zi. dar de aici si pana sa spui ca nu e necesara, deci poate lipsi cu desavarsire, este un drum cam lung.

                  • Miruna spune:

                    Mai mult decat proteina, esentiala in dezvoltarea celulei nervoase este LIPIDA. Laptele matern contine lipide care nu pot fi replicate sau sintetizate si care sustin in mod unic dezvoltarea sistemului nervos central. Alimentatia unui copil ar trebui sa fie hiperlipidica (prin grasimi sanatoase) si nu hiperglucidica (asa cum recomanada 99% dintre schemele de diversificare), si moderat proteica.

                    Evident ca un copil raw-vegan nu va muri din cauza asta, poate doar daca traieste in Africa si tot ce mananca este un fruct cazut pe jos, dar nici nu va reusi sa asimileze necesarul de nutrienti. Din simplul motiv ca nu poate ingera cantitatile necesare. Da, un adult daca face asta cu cap si foarte bine documentat poate trai foarte bine si chiar sanatos. Dar vorbim de un adult a carui crestere s-a incheiat. Deci, cu mare regret o spun, dar eu vad dietele, impuse asupra copiilor, care nu contin toate grupele alimentare ca pe o forma de abuz asupra acelui copil.

  • Ioana spune:

    Hello,
    eu nu am copii dar ma interesez de lucrurile astea, ca mi se pare fantastic de important sa stii ce sa faci atunci cand vei avea micuti 🙂 Ca sa imi dau si eu cu parerea, cred ca cel mai bine este sa te interesezi ce sa ii dai si sa incerci sa il hranesti sanatos, la fel cum faci si cu tine, iar pentru asta ai o gramada de variante mai nou. Sunt oameni care si-au lasat job-urile din corporatii si acum au ferme si poti cumpara de la ei pui/oua/legume crescute natural; exista posibilitatea, la fel, sa mergi „la tara” intr-un weekend si sa te aprovizionezi cu legume si fructe nestropite si gustoase si, bineinteles, poti sa sari peste fast food si patiserii daca iti pui o ora mintea la contributie in bucatarie. Cred ca ai sansa, cu adevarat, daca vrei, sa te hranesti sanatos, nu cu produse din supermarket sau alimentarile bucurestene. Pe de alta parte, insa, ma gandesc ca este ok sa ii dai copilului tau si pufuleti, sa stie ce sunt si sa ii explici, pe cat posibil, ca nu sunt chiar sanatosi. Ma intreb cu groaza ce s-ar face un copil care mananca sanatos si natural, cand ajunge intr-un mediu unde ceilalti au dulciuri prelucrate/fast food/sucuri acidulate, etc. Daca le-ar cunoaste si eu, ca parinte, nu i le-as promova, atunci cred ca nu ar avea nicio curiozitate si nicio dorinta in a le manca mai mult sau mai putin pe ascuns. Dar nici sa nu ii dai nimic si sa nu stie ce inseamna produsele acelea nu mi se pare normal, pentru ca, din cate imi amintesc, carbohidratii nu au facut rau nimanui daca sunt in cantitate mica si ii „atenuam” cu miscare 🙂

  • Irina spune:

    Multumesc pentru promovare. Ma inclin.

  • simona spune:

    in seara asta descopar numai subiecte tentante la care nu ma pot abtine sa nu arunc si eu un comentariu:) Din experienta mea de pana acum, de mamica a unui pui de om de 9 luni jumate, trecuta prin toate temerile diversificarii si perpelitata de o groaza de intrebari, nu pot decat sa spun ca, dupa ce am citit tot ce se putea si am vorbit cu pediatrul, cu toate mamele cu copii, cu maica-mea si m-am agitat vreo 2 luni, am ajuns fix la concluziile enumerate de tine. Mie mi se par de bun simt si foarte naturale. Pe mine una, o persoana care se maimutareste in fata mea nu m-ar convinge sa mananc nici 2 lingurite de piureu sau cine stie ce mancare pasata, deci, de ce i-as face una ca asta copilului meu? Culmea e ca copilul mananca linistit si fara ca eu sa recit poezii, sa fac dansul ploii sau sa-mi pun o sita-n cap (cel putin acum mananca, sa nu-mi pun cenusa-n cap mai incolo:)) ) Da, mai are si momente cand nu vrea sa manance, se revolta, se stramba, imi arunca lingurita, insa nu-i un capat de tara, il las sa se linisteasca, sa mai pipaie mancarea, sa mai mozoleasca putin masa si apoi reluam masa linistiti. Copiii nostri, la fel ca si noi, sunt oameni, intr-o zi pot avea un apetit mai crescut, in alta mai scazut, pot sa iubeasca avocado-ul si dintr-o data sa uite ca a mancat asa ceva si sa-l scuipe cu inversunare. Si noi avem astfel de reactii vis a vis de anumite mancaruri sau alimente. Cum ar fi sa ne oblige cineva sa le mancam, chiar daca nu ne (mai) plac?!? Exista totusi un subiect care ma enerveaza in continuare legat de diversificare: competitia intre mamici referitoare la cate alimente au introdus ele in alimentatia odraslelor si felul in care le combina. Vaaii, nu i-ai dat prune??? Vaai, al meu copil mananc x,yz, t,q, p, r si inca 10 fructe necunoscute, plus toate legumele posibile la doar 7 luni! moment in care dimensiunea pupilelor mele este egala cu cea a unei portocale si incerc sa-i explic ca odrasla mea are un ritm propriu si ca o luam mai catinel, ca avem timp sa le introducem pe toate cele permise pana la 1, 1 an si jumatate. E foarte importanta varietatea, diversitatea, insa sa nu exageram, ca avem timp sa-i dam copilului toate combinatiile posibile. E bine sa-i dam carne, nu trebuie sa-i dam in fiecare zi, dar sa-i dam macar de 2-3 ori pe saptamana. Cred ca copilul are dreptul sa hotarasca singurel, cand va avea capacitatea sa o faca, sa aleaga daca vrea sau nu vrea sa fie vegan. Sa nu aruncati cu pietre, insa mi se pare o limitare a cunoasterii si curiozitatii copilului, decizia acelor parinti care hotarasc sa excluda carnea si alte alimente pe care ei le-au exclus dupa ce zeci de ani au mancat numai carne, lapte de vaca, oua etc. Am o prietena foarte buna care este vegana si care i-a dat copilul ei sa guste din de toate si nu o deranjeaza ca al ei odor mananca carne de pui.E o discutie atat de lunga, incat mai bine ma opresc:) Facusi un bine multor mamici derutate si confuze ca ai scris acest post minunat! Sper ca lumea sa fie mai deschisa si sa se informeze mai mult. Ah, si lasa-ti copiii sa se joace cu mancarea, mie una mi se pare fascinant (avem masini de spalat, avem apa sa-i spalam). Va dati seama ce curiozitate este pentru ei sa afle ce este in castronasul acela pe care mama il tine departe de ei ca sa nu se murdareasca? Exista si castronase cu ventuza, care se pot lipi de masuta, ca sa ne asiguram totusi ca masa de pranz nu se intinde cu totul pe jos:)

  • Anisoara spune:

    Ne poti spune care au fost cele mai utile site-uri/bloguri/carti care te-au ajutat pe tine
    cand te-ai hotarat cum sa incepi si sa continui diversificarea?
    Eu am gasit enorm de multe informatii pe net, unele care imi par potrivite, altele nu..

  • Pe mine m-a ajutat enorm cartea lui Gonzales, „My child won’t eat”. Asta pentru ca Sofia mea nu a inceput cu adevarat sa manance solide pana pe la vreo 11 luni si ceva. Alaptata la cerere, in rest doar gusta cate putin. M-am panicat, m-am crizat, m-am ingrijorat, m-am deprimat, am trecut prin multe stadii pana sa ma relaxez ca nu imi moare copilul de foame si ca stie ea ce stie, si sa o las in pace, sa se joace cu mancarea, sa guste etc. Am facut un BLW fortat de imprejurari. Acum mananca normal si variat. Si carne, si legume, si fructe, si lactate, si ou. Cate putin din toate; daca am invatat ceva in cele 5 luni de disperare 😀 este ca stie ea bine cand ii e foame, ce si cat vrea sa manance. Datoria mea este doar sa ii pun la dispozitie variante sanatoase si hranitoare (nu o sa o las sa aleaga intre legume la gratar si ciocolata, nah 😛 )

  • Gloria spune:

    Stiu ca e off-topic, dar indraznesc totusi cu o rugaminte/intrebare: poate cineva sa recomande o bona de incredere, cu experienta si cu drag de copii? Nu prea cunosc familii cu copii si mi-e teama sa angajez pe cineva complet strain. Multumesc anticipat!

  • Tatiana spune:

    Puiul meu a varsat la orice tentativa a mea de a creste granulatia. Inclusiv la piureuri mai legate varsa, totul trebuie sa fie fluid. Deci, nu, la a doua incercare nu se obisnuieste, unii varsa, si la a doua si a treia …. varsa de la orice, frimituri, bucatele, biscuitei speciali pt copii de 4 luni care in contact cu saliva se diszolvau singuri …. abia acum la 1,5 ani a inceput sa accepte fructe si legume moi sau fierte… trebuie sa te pliezi pe copil, sa-i oferi dar si sa accepti ca poate nu e pregatit chiar daca varsta spune ca da.
    Zise … eu 🙂

  • AndreeaL spune:

    fetita mea are aproape 9 luni si a mancat :fructe, doar carne de curcan( pentru ca nu am pe nimeni la curte sa iau pui natural si din comert….) fiarta, la cuptor cu legume ( morcov , cartof, broccoli, conopida, albitura, telina, fasole pastai, rosie, dovlecel), somon la cuptor dar nu a fost fan, ficatelul de curcan e preferatul ei, chiftelute la cuptor , perisoare, pilaf, mamaliguta cu branza, cu ou cu smantana, am incercat un ardei umplut si sa manance doar umplutura. Eu ii dau doar de vreo 3-4 ori pe sapt carne si nu-i place sa fie prea multa. Voiam sa intreb de orez cu lapte din comert, indulcit cu prune uscate pentru varsta asta ce parere ai? e ok sa-i dau de acum? As vrea sa fac si gris cu lapte, dar nu stiu cu ce sa-l inlocuiesc sa nu aiba gluten. Astept cu placere si alte idei daca aveti. Ba chiar va rog!

    Pediatra mea mi-a recomandat planul de mai jos:
    dimineata (6-8): lapte

    ora 10-11: piure de fructe crude, fara zahar sau miere (mar, caisa, piersica, pepene galben, para, pruna, pulpa de kiwi si strugure, morcov crud), fara coaja si seminte, de preferat fara cereale ;

    ora 12-15: piure de legume coapte sau fierte in abur, cu putin ulei de masline, fara sare (cartof, morcov, dovlecel, pulpa de rosie, fasole verde, telina, broccoli, conopida, verdeata), carne (pui, gaina, curcan, vita, ficat de pui), ½ apoi 1 galbenus de ou fiert tare in zilele fara carne (max. 2/sapt) ; 2 zile/sapt libere de carne

    dupa 8-9 luni: peste alb (file de salau) , somon, pastrav.
    dupa 8 luni, la ora 17 – 18: branza de vaci cu iaurt gras, smantana , unt.;
    dupa 12 luni: gluten (faina de grau), albus de ou

    restul meselor: lapte
    are voie apa minerala plata cu continut scazut in minerale

    Reguli de baza:

    Ø introduceti un singur aliment nou o data
    Ø fara sare, zahar, miere, condimente iuti
    Ø nu prajit, doar ulei vegetal
    Ø are voie copt si fiert
    Ø nu are restrictii de cantitate

    Ø incepeti masa cu alimentul”solid”, completati cu lapte (la inceput)
    Ø mananca cu lingurita (moale, de silicon)
    Ø la inceput, scoate mancarea din gurita – mai are areflex de protruzie a limbii (nu inseamna neaparat ca nu-i place)
    Ø nu fortati copilul sa manance alimente pe care nu le tolereaza la gust
    Ø mananca in scaun, la ore relativ fixe (mai putin mesele de lapte)
    Ø NU amestecati alimentele cu lapte si nu le indulciti, in scopul de a primi si ce nu-i place

    NU II OFERITI RECOMPENSE INAINTE DE FIECARE LINGURITA DE MANCARE !
    (jucarii, televizor, etc)

  • raluca spune:

    f interesant shi articolul si commenturile ..eu am un baietel de 1 an si o luna , inca il alaptez .. desi multi se uita f ciudat ..ca dupa 1 an ar cam trebui sa -l intarc . Ma informez , citesc articole pe tema asta , a fost si sclifosit si a mancat si bine , nu-i dau pufuleti , am facut o concesie ( din cauza lumii recunosc – ca tot i se intindeau biscuiti piscoturi pt copii ) , si ii mai dau cateodata sa ronzaie cate unu , pe langa morcov ,ardei . Noi mancam o data paine shi a furat-o din mana shi a inceput sa o devoreze , ma voi documenta sa o fac in casa , pt ca vad ca-i place . Nu bors sau supa cu paine , dar ii voi da paine cu unt sau simpla – cateodata . Nu consider bau bau fainoasele dar le evit . desi nu e f grasutz , prefer sa ramana slab decat pufoshel . Nu consider bau bau ca mai rontzie 3 biscuiti pt copii pe saptamana , dar as vrea sa ramana la numarul asta . Din pacate va creste si va vedea in parc shi va vrea de la altzii , o sa-l las cu bona care posibil va ceda la rugamintea de inca un biscuite ..ohh God , e greu greu … sa schimbi mentalitati … incerc sa gasesc calea de mijloc , nici sa interzic total nici sa facem exces – sper sa-mi reuseasca . Ciocolata , acadele , bomboane and stuff sper sa nu dea de ele prea curand

  • raluca spune:

    da , nu paine in bors ( cum bunicile si mamele noastre ne-au crescut ). borsul da , e ok , are B-uri 🙂 . tocmai ce am vb la telefon cu bona ( care saptamana asta e acompaniata de soacra ) , si i-au dat mar si au pus vezi tu doamne un biscuite mic de-al lui , sa ii „lege” asa pireutul de mere . of of …

  • Ioana Nae spune:

    Ioana, ce îi oferi Sofiei la micul dejun? Puiul meu are 11 luni, diversificarea a mers bine, dar dimineața nu prea consumă mai nimic. I-am făcut budincă de paste cu brânză, ou fiert, iaurt de casă, brânză dulce, orez cu lapte etc.. Nu mai acceptă mai nimic și habar nu am ce să-i mai ofer ca alternativă.
    Și, de la ce vârstă i-ai dat Sofiei boabe pentru joacă? Mă tentează ideea, dar nu aș vrea să mă trezesc că le înghite accidental. Mulțumesc!

    • Printesa Urbana spune:

      Dupa lapte, Sofia maninca cereale (ovaz, hrisca) amestecat cu mar sau para coapte, miere, migdale crude risnite, sau omleta cu brinza, masline, sunca de casa, pasta de avocado, ridichi.
      Cu boabe am lasat-o sa se joace imediat ce a incetat sa mai bage de toate in gura, adica dupa 1 an jumatate (si niciodata nesupravegheata, nici acum, isi poate baga boabe inclusiv in nas si e f periculos).

  • Ioana Nae spune:

    Mulțumesc frumos! mâine chiar vreau să încerc și eu cu omleta, sper să funcționeze.
    Da, de asta și te-am întrebat de boabe, și mie mi se pare periculoasă joaca aceasta. O să mă adaptez și eu pe parcurs, când mai crește bebe.

  • Andreea spune:

    Buna,

    Ma numesc Andreea, am descoperit blogul pe Facebook. Merci ca existi 🙂 Eu am un baietel de 4 luni si jumatate, locuiesc in Franta si aici bebele are carnet de sanatate si control periodic. La ultima vizita pentru vaccin medicul pediatru mi-a spus sa incerc sa ii dau sa manance. Am incercat cu piure de mere. O lingurita, asa ca s-a lasat pacalit, si gata! A inchis gura si inchisa a fost. Apoi n-a vrut sa mai deschida gura nici macar cand trebuia sa ii dau vitamina D (cu o mini seringa care arata mai mult a lingurita). Buuuuun! Panica maxima! Copilul e defect! Hai sa incercam lapte pentru dupa 6 luni, ca asa ar trebui (tot din carnetul de sanatate citire). Refuz clar si fara prea multe sanse! Asa ca … am ascultat copilul, i-am dat in continuare lapte pentru sugari pana la 6 luni si acum mananca (cum zice bona), ca un urs. E vesel, rade tot timpul, aproape sta in fundulet. Deci, follow the baby’s way!
    Inca de la inceput am auzit de la alte mame ca nu e bine, rasfat copilul prea mult, ca nu trebuie sa aiba prea mult de ales, dar sincer eu vad ca asa e cel mai bine. Copilul meu doarme toata noaptea de la 2 luni, e vesel si jucaus, gangureste.
    Asa ca mai asteptam un pic si cu diversificarea, pentru ca eu sincer nu cred ca e pregatit.
    Am citit si celelalte posturi (merci mamicilor) si vad ca asa e, unii mananca mai devreme altii mai incolo, cand decid ei.
    Merci mult ca existati!
    P.S: Si eu gatesc tot in casa (de la paine la covrigi) pentru ca aici nimic nu are gust si orice are gust nu e sanatos (ori prea dulce, sarat sau … grasimos)

  • Stef spune:

    Eu sunt in mare dubiu legat de gluten. Pediatra noastra zice dupa noua luni, alti medici zic dupa un an iar mamica pediatru, in linkul din acest articol prezinta studii care spun ca e bine sa fie introdus inainte de 7 luni. Stiu ca oricum sunt sute de pareri despre tot ce inseamna diversificarea, nu numai despre gluten, doar ca asta imi pare mie mult mai importanta si posibil cauzatoare de probleme decat diversificarea cu sucuri de fructe, de exemplu (pe care n-am urmat-o si bine am facut, bebe se intelege de minune cu piureul de legume). Asa ca aici m-am blocat momentan…

  • Mihalea spune:

    Dragut articol dar cand detii un blog si il citeste multa lume nu iti poti permite sa scrii „î” in loc de „â” in mijlocul cuvantului.” Δ se foloseste la inceputul cuvantului!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *