Dragă mamă natură,

Dacă tot e așa important somnul pentru producția de lapte de mamă, de ce e musai să faci ca bebelușul să se trezească noaptea din 20 în 20 de minute? Și dacă e așa imposibil pentru bebeluș să NU se trezească noaptea non-stop, n-ai fi putut și tu să scoți somnul de pe lista esențialelor pentru o lactație corespunzătoare? Să fie de ajuns să fii lipită de bebeluș, să mănînci bine, să te hidratezi și să iei șapte mii de pastile de lactație pe zi? Adică ok, faci toate eforturile și iată, curge laptele. Dar nu, faci toate eforturile, bebe stă la sîn cu orele, dar pentru că nu apuci să dormi, laptele rămîne puțin. Și pentru că e puțin, bebe se trezește des. Deci lapte și mai puțin. Ce-ți mai place cercul vicios, băi mamă natură…

Îl doare un pîrț, vrea țîță. Vrea să se adoarmă, vrea țîță. Îi e sete, foame, dor de codrul verde, țîță.

Adică nu e suficient că: hormoni, operație, dureri, o nouă viață, eventual încă un copil mic în preajmă, stresat, obosit și în nevoie de mamă, ajutoare puține, stres. Trebuie să te mai lupți și cu nedreptatea naturii mamă, care probabil n-a trebuit să alăpteze vreun fiu flamînd cu laptele propriu, să vadă și ea la ce ne supune.

E drept că femeile-s așa, niște super oameni în primele luni după ce nasc (dacă nu cumva niște decenii), dar chiar așa, toate grămadă pe capul lor, totul făcut cît mai greu cu putință, de parcă e nevoie de niște teste suplimentare înainte să putem fi declarate mame cu normă întreagă?

Nu-i corect, mă simt nedreptățită. Zici că mama natură asta e bărbat. Numai ei vin de la serviciu și zic: de ce să fii, dragă, obosită? Că nici n-ai ieșit din casă azi. Mare brînză ce faci și tu, stai cu copiii zi și noapte. Și, niște lapte ai produs și tu?

(că tot e săptămîna alăptării, poftim, acesta e protestul meu pe subiect!)

Pin It

106 Comments

  • Ana (Milano) spune:

    Sunt absolut de acord!!!! M-am gândit exact la fel, ca e ceva contradictie între ce trebuie sa faci ca sa ai lapte si cum e sa fii mama. Cred ca adevarul este in proverbul ăla: „e nevoie de un sat ca sa crească un copil”. Pe vremuri mama care alapta făcea doar asta luni întregi…primele luni. Restul, chiar si alți copii mai mari, era făcut de celelalte femei ale familiei/tribului. Dar astăzi sunt mii de asteptari de la o mama care alăptează…ceva de genul ieri ai născut azi pedaleaza ca si cum nu s-a întâmplat nimic. Si apoi se minuneaza de ce multe mame renunța la alaptatul exclusiv sau nu ai nici curaj sa încerce…

    • Anca spune:

      Pe vremuri , adica acum 30 de ani, se incepea diversificarea la 2 lunu daca nu, si mai devreme. Am gasit jurnalul mamei mele in care isi nota cum ne dadea ciorba cu paine la 3-4 luni.

  • Anca spune:

    Stiu ce zici. Multe dintre prietenele mele spun ca ar mai naste dar nu ar mai alapta.
    In teorie ar trebui totul sa functioneze conform cerere si oferta, bebe sa manance la 3 etc etc.
    Dar sunt putine cazuri fericite de acest gen. Eu am alaptat pana la 10 luni si crede-ma ca de la 3 luni in fiecare luna am incercat biberonul pentru ca nu mai rezistam. Insa bebe a acceptat laptele praf si biberonul abia la 10 luni, cand si-a luat si sotul meu concediu si am stat pe capul ei.
    Iti doresc sa devii un caz fericit:)

  • andrama spune:

    Pfuai, ce bine ai zis o!! Probabil bebele are un mega puseu. Eu la inceput, ca sa prind puteri in somn si ptr ca recunosc imi era frica sa petrec noptile cu bebe (primele nopti acasa le a petrecut pe burta lui tasu pana mi a trecut mie teama) ii lasam lapte muls si o masa i o baga tasu cu biberonul. Acum, toata alerta asta mega hormonalanin care te afli este o reminiscenta a omului pesterii: Femela, acum mama e alerta non stop sa si protejeze puiul de hiene si puiul e alert mereu ca sa nu fie luat de la sanul mamei. O sa treaca! Femeile sunt mega programate sa faca fata acestui mare stres emotional. Plus ca de la un moment incolo, cand o sa va relaxati, alaptarea o sa fie un drug of choice, momentul de mare reasfat, mare relaxare al zilei.

  • andrama spune:

    „mega” asta de care abundez in limbaj l am imprumutat de la nepoata mea de 4 ani pe care o babysittez. In tandem cu fiuletzul de 16 luni care vrea mai mereu la „tzutzah”.

  • Laura spune:

    amin…cunoastem…eu zic s-o dam in judecata

  • Doina spune:

    Saptamina alaptarii este o inventie pur masculina, cu siguranta 🙂

  • Iulia Georgescu spune:

    Draga te tine, da’ stiu ca te-ai infuriat. Apai tot somnul e de vina, sa stii. Somnul nu mama natura. Somnul ca nu ii este drag de tine si vine rar in vizita. Bafta multa si spor la somn.

  • Vilma spune:

    Sunt aici, te citesc in fiecare zi si cateodata imi inchipui cum va fi la noi. Mai avem un pic pana atunci… Insa stiu ca tu esti o luptatoare si vei reusi sa treci peste aceasta perioada.

    Am o rugaminte, daca ai timp vreodata, poate ne scrii ce carti ai mai citit in sau despre sarcina, despre nastere sau despre cresterea copiilor. Sau daca exista deja un post…poate mi-a scapat mie. Multumesc mult!

  • A naibii perversa mama natura! :)))))))))))))

  • Gloria spune:

    Eu am alaptat chinuit pana la o luna, pentru mine treaba asta a fost mai mult sursa de stres si de nemultumiri. Eu zic ca e mai important sa fii odihnita si rabdatoare si calma, chiar daca nu alaptezi asa mult, decat sa fii nervoasa si depresiva, tragand de tine sa-i oferi copilului san. Parerea mea.

    • Anca spune:

      Desi am alaptat exclusiv, sunt si eu de parere cu Gloria. Sanatatea fizica si psihica a mamei este foarteeeee importanta. Nu stiu daca mai trece prin asta la urmatorul copil. Si sincer, exista copii alaptati pana la 3 ani foarte bolnavicioasi versus copii nealaptati care nu se imbolnavesc niciodata. Deci si cercetarile astea asupra laptelui matern sunt cam overratted.

      • Gloria spune:

        Eu cred totusi ca laptele matern este foarte bun si de neegalat. Dar e cam greu de creat cadrul ideal in care laptele e mult si mama e chill, iar prin lapte se transmit si anxietatea, stresul etc. Depinde de fiecare ce si cum suporta.

  • Mihaela spune:

    E greu tare in primele luni, eu am trecut prin asta, dar fara sa am un alt copil in jurul meu si atunci am supravietuit. Oricum pana la 3 luni a fost crunt, noroc ca sunt suficient de nepasatoare incat sa nu imi pese ca se darama casa in jurul meu. Ziua stateam cu el atasat si ma uitam la seriale. Mancam ce apucam, dar beam lichide si atunci aveam lapte. Noaptea trecea, nu stiu cum, dar trecea

  • Bebelina spune:

    Buna,

    Ehe, subiectul alaptare este unul dureros pentru mine. Mie nu mi-a iesit si pace. Sunt convinsa ca un rol important in asta l-a jucat subconstientul meu. Inainte de a o naste pe Sofia mi se parea alaptarea o chestie atat de animalica incat nu ma vedeam alaptand. Inainte sa nasc vedeam in fata ochilor numai articole si chiar reclame care pentru mine sunau „Alaptarea e divina, alaptarea este cea mai importanta chestie pentru un copil, e tot ce are nevoie copilul”. Subconstientul meu imi spunea : daca nu vei alapta, ca stiu ca ai o problema cu asta, vei fi cea mai rea mama din istoria omenirii. Si am nascut prin cezariana, nu m-am putut ridica din pat din cauza unei anemii severe si uite asa am ajuns sa o pun la san pe Sofia abia dupa 2 zile de cand s-a nascut. Socul a fost maxim, m-am simtit ca in camera de tortura, am facut imediat rani si toate cele. Am ajuns acasa si pitica vroia la san, dupa cateva minute adormea, dupa care iar urla, iar adormea, iar vroia san, iar adormea. Eu eram stresata, visam la ziua cand se va manca singura, orice, orice. Am ajuns sa ma mulg, ma mulgeam si 45 min si abia scoteam 40 ml. Ziua era un continuu muls, ma simteam ca o vaca, sincer. Avem procese de constiinta legate de asta. Imi spuneam, sunt o mama rea daca nu reusesc sa alaptez, copilul meu va fi bolnavicios nu va fi imunizat cum trebuie daca nu o alaptez. Si am tinut-o asa vrea 6 saptamani in care eu ma mulgeam sau o puneam la san si ii dadeam si completare pentru ca ce scoteam ii ajungea de o masea. Imi pare rau, eu daca nu dorm nu sunt om. Am tinut-o asa pana am laut o decizie, ori ma fac bine la cap, ori ajung la balamuc cu chestia asta cu alaptatul. Si uite asa Sofia a primit lapte praf. Creierul meu nu a putut procesa faza cu alaptarea.
    Admir toate femeile care au vointa sa persevereze si sa alapteze. Eu nu am fost in stare, asta e.
    Asa ca iti doresc putere si rabdare in continuare.

    • Monica spune:

      Ma regasesc in tot ce ai scris 🙂 Numai ca noi am tinut-o intr-o veselie pana la 6 luni…A fost prea mare presiunea de la inceput, am tras prea mult de mine, m-am straduit cu toata forta sa alaptez. Simteam ca nu am nici un ajutor, nimic nu faceam bine, nu reuseam nici sa ma odihnesc, nici sa ma alimentez, ma mulgeam ore intregi pentru cativa ml de lapte. Sper sa fiu mai puternica la urmatorul copilas.

      • Adina S spune:

        La fel si eu, doar ca 2 luni a durat si numai alaptat vedeam in fata ochilor. Am baut numai ceaiuri si 40 de ml de lapte, cand vedeam ce putin e ma apucau toate procesele de constiinta.

    • diana maria spune:

      Si la mine a fost incredibil de dureros, pana la 2 luni jumatate a fost un chin cu incercatul de a alapta….plus, a mea copila urla de mama focului la san, din prima clipa nu s-a simtit ea confortabil acolo, si eu cand o vedeam asa eram super stresata ca e vina mea ca nu sunt o mama buna..mi-am dorit copila incredibil de mult, a aparut dupa 2 ani, si totusi am fost foaaarte aproape de o depresie serioasa, aproape de a-mi vedea copilul ca pe un intrus in viata…si asta nu m-a ajutat in alaptare..am incercat in orice fel..eu avand sanii f mari dar lapte putin, ea foarte mica aproape de prematur si laptele venea greu si putin, rabdare nu avea nici ea deloc, eu stresata ca am eu ceva…cu pompa am reusit sa duc cat de cat inspre 2 luni jumatate, dar cu mare chin…de la vreo luna de abia reuseam sa-i dau jumatate din lapte din zi de la mine…somn ioc, rar 3 ore pe zi in total, ea nervoasa si plangacioasa mereu…cand am ajuns sa am bevoie de completare cu lp ca al meu nu mai era suficient ea il prefera pe al meu totusi, dar apoi dintr-o data a zis ea „pas”..si nu a mai vrut deloc….si asa s-a incheiat alaptarea pt noi….dar eu m-am mai destresat putin, si usor usor am ajuns sa „traiesc” cu 3 ore de somn pe noapte si in ziua de azi, cateodata 4-5 – pitica de 10 luni este inca foarte agitata de fel dar acum ne descurcam ok. Va invidiez fetelor care alaptati mult, eu desi am incercat orice, si in ziua de azi ma simt vinovata ca nu am reusit mai mult..dar apoi ma gandesc la cum ma simteam atunci, cat de praf eram si cum se simtea copilul meu in preajma mea, si stiu ca am incercat cat am putut de mult.

      • Andreea spune:

        Nici eu nu ma vedeam alaptand inainte sa raman insarcinata si nici in sarcina. Am nascut prin cezariana, dupa ce mi s-a rupt apa. Bebe a venit la san la maxim 30 minute de la operatie si mi s-a parut cel mai natural lucru din lume. Am trecut prin multe dureri si suparari, timp de 4 luni, cand mi se infundau canale de 4-5 ori pe saptmana, de obicei noaptea si urmau dureri ingrozitoare, iar bebe dormea numai pe mine. Evident, au venit si 2 episoade de mastita. De fiecare data imi ziceam, „gata, cand rezolv sanul, renunt”, si cand rezolvamm problema parca imi venea sa plang gandindu-ma la cum ar fi sa ii dau biberon. Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am renuntat in ciuda tuturor problemelor si ca alaptez in continuare o fetita superba de 6 luni si cateva zile. Nu stie ce e ala biberon, ii rontaie tetina daca incerc sa ii dau chiar si apa. Sper sa pot sa o tin la san cat isi doreste. In acelasi timp, nu le invinovatesc pe mamele care din diverse motive nu au alaptat.

  • Andreea 28 spune:

    Cat e de adevarat..asa am fost si eu dupa nastere..stiu prin ce treci..si totusi, azi, cand copiii sunt maricei ( 6 si 10 ani) si toata ziua suntem plecati care incotro ( scoala, servici..), mi se face dor de perioadele cand eram toti acasa, somnorosi si obositi !!!

  • Nicoleta spune:

    Eu am alaptat natural pana la o luna si jumatate, dar eram si stresata, si obosita si nervoasa tot timpul chiar.:))) Cand reuseam sa atipesc, pac flamandul meu vroia laptic.:))) Dupa , am inceput cu lapte praf, oricum nu mai aveam san..Acum mi se pare ca am renascut eu..:))) Doarme noaptea bebele, ziua pac, biberonul in gurita, el e satul, eu linistita..:)

  • Boldizsar Alina spune:

    Hai mai ca nu e asa rau. Iti trece tot cand bebe iti zambeste, cand il vezi cum doarme ca un ingeras se sterge toata oboseala. iar mirosul ala de bebelus si lapte e unic. Eu am adorat sa alaptez si o fac in continuare, nu mi se pare un chin. Cu cat esti mai optimista si mai linistita laptele curge mai lin si cu cat te resemnezi si nu iti mai propui sa faci altceva ( ca de ex. sa dormi) cu atat o sa fie mai usor. Mie nu mi se pare mai usor la 10 luni, cat are acum fata mea, decat la o luna sau doua luni. Ea suge la fel de des, cere foarte multa atentie. Pe mie m-a ajutat foarte mult cand am inteles ca eu sunt acasa anul asta sa am grija de ea si asta e jobul meu principal 24 din 24. Cred ca e mai greu cand ai 2 copii si eu imi dorec mult mai multi copii. Dar cum au facut-o si alte mame sigur o sa pot si eu.
    Ideea e ca sunt si multe parti frumoase in alaptatul din primele luni, concentreaza-te pe ele.

    • Printesa Urbana spune:

      Sint prea obosita sa ma concentrez pe ceva. Pur si simplu nu sint functionala.

      • laura spune:

        Sunt sigura ca vei iesi din acest cerc vicios! Trebuie sa te odihnesti putin si totul se va schimba – vei fi mai relaxata, optimista, vei putea vedea totul mult mai roz. Am avut si eu momente in care mi se parea ca nu mai reusesc sa fac fata (am 2 copii – 2 ani si 11 luni si 6 luni), dar o ora de somn cand dormeau amandoi in timpul zilei ma facea sa „zburd” de energie si nu mai intelegeam de ce mai devreme ma simteam asa epuizata (cred ca oboseala ne face sa devenim negativiste). O sa treaca repede aceasta perioada!

      • Mihaela spune:

        Asta e raspunsul: oboseala, epuizarea. Eu aveam o fuga de idei fantastica, vorbeai cu mine si nu reuseam sa ma concentrez la ce ai spus, la un raspuns, sa leg o fraza intreaga. Si nu cred ca epuizarea era doar din lipsa somnului.

  • Simona spune:

    Eu am avut noroc. C nu s-a trezit niciodata la mai putin de 3 ore noaptea (in prima luna era „ceas”, fix la 3 ore cerea). Incepand cu a doua luna a inceput sa doarma cate 5-6 ore legate pe noapte iar din a treia luna cate 8 ore. Stiu, sunt norocoasa. Numai ca ziua cat e treaz trebuie sa stau numai cu el in brate. Sunt zile in care nu apuc nici sa mananc… 🙁 Pe de o parte castig ore dormite noaptea, pe de alta casa mea arata ca dupa bomba atomica, pt ca ziua nu apuc sa fac nimic. Uraste sa-l tin legat de mine cu wrap sau in port bebe (o fi si de la caldura acum), insa e topit sa stea numai in brate. Cum il pun in scaunel/carucior/patut zici ca-l pun pe ace. Plange pana la epuizare, vomita in jet (are oricum reflux care am vazut ca de la plans si agitatie se accentueaza).
    Eu n-am facut bonding cu el cu alaptarea. Eu m-am muls tot timpul si i l-am dat din biberon. Da, stiu, bebe trebuia pus la san, bla, bla. In prima luna am trait cel mai mare calvar. Nu vroia la san si pace. Se dadea cu capul de pieptul meu si urla. Sanul il molfaia putin, nicidecum sa suga si urla incontinuu. Mi se infundase un san, se umflase cat o zi de post si ma durea de muream. I-l dadeam asa, umflat, si n-ar fi supt din el. Stateam si cate o ora si nimic… dadea niste limbi pe el, molfaia si gata, incepeau urletele. Eram operata, cu spatele in pioneze, cu nervii intinsi si am cedat. Am scos pompa si numai cu ea mi-am facut treaba. Si desi toata lumea spunea ca o sa-mi pierd laptele daca el nu suge, uite-ma la sase luni cu lapte suficient. Basca, mi-am invatat organismul de ma mulg doar de trei ori pe zi, cantitate dubla (doua biberoane la un muls). Asa ca eu pot pleca cu el sau fara el oriunde si timp de 8 ore n-am nicio treaba ca „aoleu, tre sa-l pun la san ca-i e foame”, „aoleu, imi curg sanii” samd. Are lapticul muls, tinut la rece (in gentuta frigorifica), inclazit apoi ori la device-ul conectat la masina, ori daca merg la restaurant undeva ii rog sa mi-l incalzeasca la bain marie intr-un ibric. Si gata stresul. PS: asa stiu tot timpul exact cat imi bea (sunt un control freak din punctul asta de vedere), stiu cand raman cu mai putin ca sa bag suplimente pt lactatie (de exemplu in timpul cat am avut varicela mi-a scazut lactatia) samd.

    • Ami spune:

      Ce ma bucur sa citesc ca mai exista mame care se simt mult mai confortabil cu acest tip de alaptat 🙂 Lapte muls si dat cu biberonul a fost solutia si pentru mine 🙂
      Acum sunt la al doilea copil si tot asa procedez.
      Sa stii ca eu am avut noroc de o pediatra care m-a incurajat sa fac asta daca mie mi-e mai bine asa, ba chiar mi-a spus ca stimularea lactatiei se va face mai bine cu pompa si mare dreptate a avut, pentru ca ai mei baieti au fost amandoi niste lenesi la san si daca stateam dupa „stimularea” facuta de ei ramaneam fara lapte rapid… Pe primul l-am „alaptat” asa pana la un an si 3 luni, exclusiv lapte matern 🙂 Si atunci am incheiat eu pentru ca asa am vrut, nu pentru ca nu as mai fi avut lapte.
      Printre beneficiile pe care le vad eu: vad clar cat mananca, am mai mult timp la dispozitie pentru mine si ce am de facut decat daca as sta cu el la san de cateva ori pe zi, mananca mult mai ordonat nemaifiindu-i foame din 30 in 30 de minute, stimulez lactatia mult mai bine decat punand un copil lenes la san.
      E intr-adevar important si sa ai o pompa buna, care sa te ajute. Probabil ca nu as fi reusit sa fac asta timp de 1 an si 3 luni la primul daca trebuia sa ma mulg cu o pompa manuala sau as fi facut niste muschi incredibili la maini :)))

      Cat despre laptele praf, chiar nu e un capat de tara! Daca nu as avea lapte si energie pentru alaptat, as apela la aceasta varianta. Al doilea baietel este, de ex, muuult mai mancacios decat primul, asa ca sunt nevoita ca o data la cateva zile sa ii dau cate o masa de lp pentru ca nu reusesc sa fiu la zi cu cantitatea de lm de care are el nevoie 🙂
      E fix ca in avion, intai masca de oxigen tie si apoi copiilor 😉
      Prin urmare, daca tu nu esti odihnita si linistita…

      • Simona spune:

        Salut Ami,

        sa stii ca am multe prietene care folosesc aceeasi metoda de alaptat. Printre avantajele ei as mai adauga doua: mie mi-e de ajutor faptul ca ma mulg si pentru ca bebelinul meu are un mega reflux si in loc sa-i dau lp anti reflux, ii cumpar faina de roscove si ii pun in lapticul meu muls (lucru pe care nu l-as putea face daca l-as alapta la san). Apoi un alt mega-avantaj este ca de cand folosesc pompa nu am facut niciodata, nici macar o data rani la sani sau sa mi se fi infundat canalele sau alte probleme cu care se confrunta mamicile de alapteaza la san. Adica din punctul meu de vedere in afara de acel bonding pe care cica-l faci cu copilul, alt avantaj nu am. Pot arunca cu pietre in mine toate mamicile din lume, eu stiu cat de comod si de bine mi-a fost dupa ce am experimentat punerea la san a copilului care mie mi s-a parut grea si cu ff multe probleme. Pana la urma fac bonding cu el si cand il tin in brate, lipit de pielea mea si cand il mangai si cand fac baita cu el, si cand il culc lipit de pieptul meu.

  • Alexandra spune:

    Uff, cand imi amintesc cum era la inceput cu alaptarea…ma apuca groaza, dar cu toate astea, imi mai doresc un bebe. A mea fetita, pe care o alaptez si acum, la un an, e disperata dupa laptic. 🙂 E o grasunica frumoasa si dragalasa si ma bucur enorm ca nu am renuntat sa o alaptez in momentele in care imi venea sa urlu: de dureri, de stres, de nervi, de inceput de depresie, de lipsa de ajutor, de nopti albe, etc! Si cu toate astea, mie chiar imi place sa alaptez, imi place sa o simt langa mine asa aproape, sa isi puna manutele pe fata mea, sa isi aseze un piciorus grasut pe corpul meu…am fost un caz fericit ca am avut de unde. Mult succes in producerea de laptic 🙂 ! Fii mai relaxata si cred ca vei reusi, daca iti doresti cu adevarat…

  • Diana spune:

    Cunoastem :). Eu am trecut prin ambele, si lapte praf si alaptare. La primul copil nu am reusit sa alaptez pentru ca a fost tinuta 5 zile la prematuri si nu m-au lasat sa o pun la san, apoi nu a mai vrut ea deloc altceva decat biberon si asa a fost hranita exclusiv cu lapte praf pt ca nu pot sa pun la socoteala cei 20 ml pe care ii scoteam de la mine cu pompa… (Si cu toate astea raceste mult mai putin decat multi copii alaptati pe care ii cunosc)
    Iar acum la al 2-lea alaptez exclusiv. Dar in primele saptamani a primit si lapte praf noaptea in special, pt ca daca nu dormeam se alegea praful de alaptare si de data asta. Asa ca noaptea a stat sotul de garda, si incet incet mi s-a reglat si mie productia si a ajuns si copilul la 2 luni sa manance la 4-5 ore noaptea si uitea asa toata lumea e fericita 🙂

  • Andreea Ruscea spune:

    Credeam ca din ora in ora, sau la 2 ore cum a fost la noi la început e tragic :)))
    Dar văd că se poate şi mai nasol de atât.
    Încearcă sa nu mai faci nimic altceva in afară de bebe si Sofia. Şi Sofia poate fi preluată de tati când vine de la serviciu. Care poate băga şi o maşină de rufe, eventual.
    Sau poţi lua o pauză şi de la blog… 🙂

  • silvia spune:

    De ce nu-i dai lapte muls din biberon? Asa am patit si eu, fetita statea cu orele la san si nu stiu cat reusea sa pape, era extenuant pt mine sa stau zi si noapte cu ea la san…in prima luna i-am dat doar lapte muls din biberon si apoi treptat am pus-o la san. Acum nu mai vrea deloc din biberon, ii place doar la san, noaptea doarme de la 23 la 5 sau 6 iar ziua suge la 3-4 ore. Are 3 luni si jumatate acum. Sanatate si rabdare!

  • elena spune:

    Eu am ajuns sa alaptez doar cu un singur san dupa ce pitica a refuzat clar sanul drept. Asa ca toata ziua am grija ca stangul sa se umplu. La mine au mers bine pastilele Motherlove pt stimularea lactatiei. Cam scumpe ele, dar merita banii, de la bebe tei. Am ajuns la 3 luni jumate cu un singur san. Acum am inceput sa dorm mai mult, nimic nu se compara cu un somn bun chiar si de juma de ora. Va tin pumnii! 🙂

    • Diana spune:

      Si la mine tot capsulele alea au ajutat cel mai mult. Si cu sanul drept tot cam asa si la noi :)), a si ramas mult mai mic.

  • Gabi spune:

    La 3 saptamâni, la 6, la 3 luni sunt cele mai puternice puseuri de creștere la copil. Din cauza ca cel mic cere des, mamele considera ca nu au lapte si de cele mai multe ori adauga lapte praf. Orice ml de lapte praf care inlocuieste laptele matern, înseamnă producție scăzută de lapte la mama. Copilul trebuie alaptat la cerere si atunci se produce atâta lapte cat ii este necesar copilului. Pentru mine este un lucru firesc cu toate greutatile lui. Am alaptat primul copil 2 ani, acum cel de-al doilea are 7 luni si jumătate. Pentru mine este lucrul cel mai bun si frumos pe care il pot oferi copiilor in primii ani de viața. Multumesc.

  • Oana spune:

    Chiar ieri am vorbit cu o prietena care are un baietel de 9 ani si de 2 saptamani e maica si de fetita. Era terminata, cea mica ar suge non-stop (atunci cand m-a sunat pritena mea , bebelusa dormea dupa ce tocmai o alaptase). Prietena mea imi spunea ca nu mai poate avand in vedere ca mititica ziua mai mult doarme iar noaptea e treaza. E o mica fomila. Cu primul ei copil nu a patit asa ceva, radeam si spuneam ca era mai tinere atunci cand am nasut prima data. Mi-a insirat ce lua pt lactatie, un pomelnic. Nu stiu daca am vorbit vreo 10 minute ca cea mica a inceput sa scanceasca. Of Doamne sa-i dea putere, mai ales ca are si baietelul de 9 ani care pana acuma s-a purtat ff. frumos, dar deh totusi e un copil si are si el dorintele lui. Tatal o sustine cum poate el mai bine, dar e suportul financiar al familiei, asa ca a 2-a zi must la job.
    Sa-ti dea Dumnezeu si tie putere Printesa ca sa poti sa alaptezi cat de mult doresti , sa fii sanatoasa si sa-ti gasesti echilibru pt. a avea grija de tine si de puii tai scumpi si dragi.

  • Daniela spune:

    Iti tin pumnii printesa sa poti dormi macar un pic sa ai lapte pt bebe.

  • Ema spune:

    Chiar vorbeam deunazi cu o mamica si-mi spunea ca desi a fost la toate cursurile posibile inainte de a naste nimeni nu i-a spus ca va fi atat de greu cu alaptatul.E cel mai natural si benefic mod de alimentatie pentru bebelusul proaspat nascut dar totusi e cel mai greu.Dar oare daca am sti ca e greu am avea ce face?!?Sau am face lucrurile altfel?!?
    La mine din fericire a fost ok in sensul ca am avut lapte din abundenta pana la 11 luni si jumatate cand Tudor aproape ca s-a intarcat singur spre dezamagirea mea.Era momentul nostru si numai al nostru de apropiere,tandrete si dragaleala.Nu ca ar fi fost singurul dar cu taica-su nu avea cum sa aiba un moment la fel.Cumva mi se parea special.:)Acum am pastrat obiceiul de a-i da tot eu lapticul,cu biberonul de data asta.:)
    Dar de ragade si dureri nu am scapat nici eu…plus ca ma mulgeam fiindca el nu reusea sa goleasca sanii si atunci trebuia sa fac ceva cu surplusul.Am avut insa vointa si ambitie sa il alaptez in ciuda oricaror probleme…cred ca tine pe undeva si de alegerea fiecareia… evident nu pun la socoteala cazurile cand chiar nu exista lapte deloc sau mama se imbolnaveste si trebuie sa intrerupa alaptarea.In mintea mea cel mai important lucru era sa il alaptez exclusiv pana la 6 luni si apoi Dumnezeu cu mila.Nici nu mi-am pus problema sa intrerup chiar si cand sfarcurile mele erau carne vie.Strangeam din dinti si imi ziceam ca o sa treaca.Si a trecut in aproximativ 2-3 saptamani de la sine fiindca nici cremele cu lanolina,nici glicerina boraxata,nici Ultralanul nu au avut efect.Si acum amintirea acelor dureri aproape ca nu mai exista.In schimb imi aduc aminte zambetul copilului meu linistit si fericit la san,multumirea lui si senzatia ca se afla acolo unde nimic rau nu i se poate intampla vreodata…asa ca iti urez alaptare usoara si sa poti alapta cat mai mult!

  • Aura spune:

    Desi greu de crezut, se poate si mai rau: la mine laptele venea cu presiune mare ca de la sifon, pitica se ineca, inghitea aer, plangea, voia si mai mult sa stea la san (de consolare…). Nu stiu cum, greu cred (imi aduc amine niste scene la limita depresiei), au trecut primele doua luni si jumatate – trei, debitul s-a reglat, ea a invatat sa suga si a fost mai usor. Sigur va fi mai bine pe zi ce trece.

    • Mihaela spune:

      Siiii eeeu am patit asa, uitasem complet :)) Dar imi revin in minte treptat amintiri, cum stateam pe pat, maimuta plangand pe pat langa mine, eu plangand la randul meu, cu seringa intr-o mana si cu un pahar in alta, sperand sa intre cineva pe usa si sa-mi preia acest task de care eram depasita :)))
      E greu sa alaptezi, ma mir ca vad atatea comentarii despre cat e de greu. TOTUL. in jurul meu, chiar printre apropiati, toata lumea minte pe toata lumea ca e usor si vine de la sine. Si cand ma surprind eu fiind mai realista ma simt de parca incerc sa descurajez.

      Si fetita mea se trezea de nu stiu cate ori pe noapte, si am stat prost cu somnul multe luni (ca sa nu zic multi ani :))) ) dar nu vad ce legatura sa aiba laptele cu somnul. Oricum primele luni sunt extrem de stresante si chiar dc dormi nu te odihnesti. Poate lipsa laptelui sa aiba mai degraba legatura cu faptul ca dc bebe suge intruna, nu are cum sa se re-umple sanul.

      • Oana spune:

        Are legatura cu somnul, pentru ca producerea laptelui depinde de nivelul de prolactina, care e secretat de glanda hipofiza, aceasta fiind o glanda cu activitate noctura … din cate stiu. Asa ni s-a spus la maternitate, ca e foarte important ca mama sa fie odihnita ca sa fie lapte suficient. E greu cu alaptarea, of course. Greu si foarte greu, dar frumos. Eu asa cred, desi uneori cand noaptea de abia apuc sa atipesc ca deja iar vrea sa suga, imi vine sa ma duc pe sub padure ( asta e expresie tipica orasului nostru, clinica de psihiatrie fiind sub padure).

  • Pata de culoare spune:

    Sunt mai bine de noua luni de cand ma bucur cu micutul meu de aceasta experienta a alaptatului. Sunt momente doar ale noastre, la care stiu ca nu ma poate inlocui nimeni pentru el, ii face atat de mult bine si in plus e si sansa mea in care ma relaxez. La calculator cam doar in aceste momente stau.El se linisteste, mananca, adoarme. Eu citesc cu el in fotoliu, apoi ne asezam uneori amandoi in pat si dormim. Chiar si acest blog, l-am citit aproape in intregime alaptand. L-am descoperit prin februarie, am inceput sa citesc cronologic si posturile zilnice si l-am terminat zilele acestea ca o carte pe care am citit-o pe indelete cu tare mult drag.

  • Anonim spune:

    Draga mama natura, ma simt neindreptatita ca nu pot face copii, ca mi-ai dat un uter care a fost defect si acum nu mai e. nu-i corect, as fi preferat sa ma chinui cu alaptatul, cu noptile nedormite, cu oboseala, dar sa-mi fi lasat darul tau cel mai de pret!

  • Cristina Buja spune:

    Din tot ce am trait de cand am ramas insarcinata si pana acum cand bebe are aproape 7 luni, partea cu alaptatul mi s-a parut cea mai dificila, mult prea dificila. Eu credeam, naiva de mine, ca pui pur si simplu bebele la san, el trage si gata, asta e tot.

    Dar nu, a fost cumplita prima luna. Laptele a venit foarte tarziu, dupa aproape 2 saptamani, cand pana si medicul neonatolog mi-a spus ca nu mai e sansa. Am inghitit pastile cu borcanul si am baut ceai cu canistra. Am facut rani pana la sangerare, puiul a stat lipit de sanul meu si 5 ore aproape in continuu pana m-a invata neonatologul sa ii mai dau si suzeta, macar pana mi se vindeca ranile. Manca noaptea si din ora in ora si inca mai face asta. In prima luna foloseam pompa de muls foarte des de mi se face rau si acum cand imi amintesc. Am avut febra, canale infundate, dureri groaznice de nu puteam sa dorm nici franturile acelea cand dormea puiul. Am plans de multe ori si am vrut sa renunt de cateva ori. Apoi, usor, toate s-au reglat, lapticul a venit, durerile s-au dus, eu am reusit sa dorm ceva mai mult.

    Acum sincer va spun, nu am simtit pana acum nimic mai frumos si mai emotionant decat sentimentul pe care il traiesc cand bebe meu papa laptic de la mine si ma priveste fix in ochi, iar uneori mai face si o pauza doar ca sa imi gangureasca si sa imi zambeasca fericit.

    Uneori e greu, stiu, alteori e foarte greu, stiu si asta, dar vor trece toate candva. Curaj, rabdare si multa odihna iti doresc.

  • Oana spune:

    Puseurile din primele 2 luni sunt crancene si pt o femeie care e prima oara mama. Te admir f mult daca poti continua cu alaptatul si cu crescut al doilea copil. Din lipsa de nesomn am plans si eu in primele luni cand al meu mancacios cerea in unele nopti din ora in ora iar eu faceam greseala sa ma duc in fotoliu sau sa stau in fund in pat sa-l alaptez. Era epuizant. Pe la 2 luni jumate am inceput sa-l alaptez noaptea la orizontala in pat. Asa m-am relaxat, m-am odihnit si n-am mai numarat de cate ori se trezea.

  • Eliana spune:

    Buna Printesa,
    Apropo de subiectul somn si alaptare. Sunt convinsa ca ai citit deja milioane de carti si de studii pe aceasta tema. Insa doar in cazul in care cumva ti-au scapat de pe lista, in cazul meu am avut doua mari surse de referinta care m-au ajutat enorm. Prima este „Secrets of the baby whisperer”, scrisa de Tracy Hogg, o moasa din Anglia cu o tona de experienta, care a murit din pacate. Ceea ce mi-a placut enorm este ca este pur si simplu o carte de bun simt, fara extreme, in care principala idee este a respecta copilul si a intelege personalitatea lui unica. Da niste sfaturi extrem de importante atat pe partea de alaptare cat si pe partea de a intra usor intr-o rutina, benefica si mamei. Nu numai in cazul unic al copilului meu a functionat, ci si la toate prietenele ce au citit cartea respectiva.
    Iar pe partea de alaptare, blogul http://kellymom.com/, are o sectiune separata numai pe breastfeeding. La fel, bunul simt si instinctul matern predomina, nu teorii si experimente. Am descoperit blogul tau de putin timp si sunt absolut fascinata cat de mult ne asemanam in conceptii, cel putin in aparenta, bineinteles. Atata cat razbate din articole 🙂 Asa ca ma gandesc ca poate iti vor fi folositoare informatiile.
    Mult succes!

    • Ioana P. spune:

      Salutare!

      Mie mi s-a parut ca Tracy Hogg da sfaturi destul de punctuale, care pe o mamica proaspata, care e deja cumva in ceata, o pot baga si mai tare in ceata. La mine asa a fost. Programul ala al ei, EASY, mi-a dat un stres de numa, pentru ca la puiul meu pur si simplu nu se putea aplica. Plus ca recomanda hranitul lui bebe la program, adica la 2-3 ore, ceea ce poate interfera extrem de neplacut cu incercarile mamei de a raspunde cererilor copilului conform cu ritmul lui propriu, nu cu intervalul stabilit de nu stiu ce moasa in voga. Si acum imi doresc sa nu fi primit cartea aceea in dar, sa nu fi avut de unde s-o citesc, a fost o pacoste pentru mine. No offense, ne spunem parerile.

      • Moi meme spune:

        Oh God de acord. Insa e mai putin ciudata decat Gina Ford – care e complet dusa (si care n-a avut copii in viatza ei da’ scrie carti si incaseaza bani pe tema…….).
        Kellymom insa super site.

  • Miruna spune:

    Ioana, ti-am zis si o mai zic, daca astea-s simptomele voastre: lip tie, tongue tie…nu te baza pe medici, verifica si intereseaza-te TU.

  • Bibic spune:

    http://aeon.co/magazine/nature-and-cosmos/pregnancy-is-a-battleground-between-mother-father-and-baby/

    uite un articol interesant care poate fi relevant pentru postarea de azi 🙂

  • Boldizsar Alina spune:

    Din postarea ta imi dau seama ca poate suferi un pic de baby blues. Capul sus, optimismul duce la stare de bine. Gandeste-te cate femei care se chinuie sa faca puiuti ar schimba locul cu tine intr-o clipa, cate femei ar dori sa nu fie lasate de doarma de un ghemotoc mic cu miros de laptic. Mie alaptarea nu mi se pare grea, e mult mai greu sa te ridici din pat in toiul noptii si sa faci biberonul cu lapte, e mult mai greu sa sterilizezi biberoane, sa legani copilul pana adoarme. Cu tzitzi o scoti si gata.
    Daca simti ca ceva nu e ok sa nu iti fie jena sa ceri ajutorul. Chiar si cele mai informate femei au si ele nevoue la un moment dat de ajutor. Poate ar fi bine sa chemi acasa un consultant in lactatie sa vada daca Iv se ataseaza corect. In Germania vine o moasa acasa cam de 10-12 ori dupa nastere in primele luni. A fost ft ok, mai ales pt moralul meu.
    Experienta mea in alaptat este una ft placuta. Nu am facut ragade, am avut ceva probleme cu grava suptului pe la 2 si 4 luni dar am trecut cu bine peste toate.
    Iti doresc mult optimism, rabdare si putere.

  • Dana spune:

    Iti doresc putere sa poti continua cat de mult e nevoie cu alaptatul. Pentru mine asta e un subiect dureros, nu am reusit decat 2 luni jumatate sa alaptez, tot faceam blocaj de canale, chiar daca bebe sugea, si dupa cateva zile tot cu febra mi-am pierdut laptele de tot. Recunosc ca dupa ce a trecut pe biberon, am redevenit om, dar va ramane o mare apasare treaba asta, desi e un copil mare si sanatos acum. Iti trimit un gand bun si sper sa te ajute!

  • Miki spune:

    Buna fetelor. Si eu am 2 copiii, o fata de aproape 8 ani si un baietel de 1 an si 7 luni. I am alaptat pe amandoi, pe fata doar 10 luni si 2 sapt, pe baiat 13 luni. Pot spune ca totul a decurs natural si chiar mi a placut sa alaptez. Cand am intarcat fata am plans zile intregi pt ca imi lipsea acea apropiere pe care o avea doar cu mine, imi lipsea sa o vad adormind la san si ramanand cu gurita deschisa, asa dulce si scumpa… In acel moment nu imi doream un al doilea copil si suferinta a fost enorma pt ca ma gandeam ca nu voi mai avea ocazia sa simt acea apropiere niciodata. Dar dupa ceva timp s a nascut baietelul, care, trebuie spus, e total diferit de fata, si atunci si acum!!! Adica m a supt pana la epuizare, ziua, noaptea, tot timpul. Cum am reusit sa l alaptez 13 luni din care 6 exclusiv? Simplu: nu mi a pasat decat sa ma hranesc cat mai bine, dormeam cat mai mult cand apucam, mai ales cand fata era la scoala, casa era un semi dezastru, cina o pregatea si sotul cel putin 2 zile pe sapt iar eu alaptam si ma relaxam vb pe fb cu prietenele pana adormea piticul si apoi somn odata cu el.
    Este adevarat ca e mai greu in primele 2-3 luni dar va spun sincer ca acum la 1 an si 7 luni, cand nu mananca si avem si probl cu diareea din cauza dintilor, as prefera de mii de ori sa mai alaptez inca vreun an!!!
    Asa ca nu va panicati, respirati adanc si treceti la treaba ca asta e nimic pe langa ce urmeaza!

  • ana spune:

    La primim copil, in maternitate, a fost de groaza. Nu reuseam sa-l alaptez, nu prindea bine sfarcul ( toate asistentele erau vaiii dar nu aveti gurgui) sanul se intarea si tot asa… Era o presiune f mare pe capul meu. Mi-am tras sfarcurile cu seringa, mi s-a adus pompa electrica si aveam niste dureri de ma urcam pe pereti. Incet, incet si chinuit am inceput sa alaptez, l-am alaptat pana la 1an si 10 luni. La al doilea copil parca eram din filme il puneam la san si sugea usor si bine…dormea bine noaptea cate 6 ore, atat de diferit fata de primul copil, eram asa de fericita pana am facut mastita ( desi ma pompam pt excesul de lapte ) la 1 Luna a fetitei. E groaznic: muls gheata dureri febra antibiotice. La doua luni dupa nastere iar am facut si iar prin acelasi cosmar…acum fetita are 4 luni si Inca traiesc cu frica de a face mastita…a fi mama e greu pe toate planurile tre sa ai grija de bebe de tine de celalalt copil, daca mai ai, de casa, de mancare, cumparaturi si care si mai care. Numai noi intre noi ne intelegem.

  • Adriana spune:

    Am trecut prin ceva asemanator cand am alaptat al doilea copil. Nu vad decat 2 solutii:
    1. Te obisnuiesti sa dormi cu el pe abdomen tau, punandu-ti perne de o parte si de alta (pt a nu te stresa ideea ca ai putea sa te rostogolesti peste el).
    2. Ceri ajutorul sotului sau al altor femei (bunici, bone) care iar putea administra copilului lapte muls de la tine sau lapte praf la o masa nocturna pt ca tu sa poti dormi macar 2-3 ore pe noapte.
    Cred ca sanatatea fizica si psihica a mamei e mai importanta decat alaptatul exclusiv la san.

  • riri spune:

    la primul copil am alaptat si am suplimentat,de la inceput,eram ca tine acum.a mers excelent din monetul ala,adik vreo 2 saptamani de viata.s-a autointarcat la 8 luni.totul bine cu el.
    al doilea copil,reflux puternic,eu ca tine acum,cu 2 copii,dar fara nimeni cu exceptia sotului in casa,oras ,tara…la 3 zile de viata am luat decizia sa o hranesc cu lapte praf,nu mai puteam suporta sa ma invinovatesc ca din cauza mea sufer asa de rau.la inceput m-am simtit teribil de vinovata,acum dupa 3 ani,un pic jenata k pe el da si pe ea,nu.insa a fost o decizie buna in contextul dat,a crescut bine si e chiar mai rezistent adecat fratele ei.cred ca in romania se exagereaza cu campania alaptarii.adik,ok,suntem cu totii de acord ca natural si sanatos,insa femeile care nu o fac,din diverse motive,fie si doar ca nu simt dorinta/puterea/placerea/confortul fizic trebuie omorate cu pietre?nu in asta consta relatia unei mame cu copilul ei;e doar un mic pas,primul.va fi fiul tau tot restul vietii tale.vei avea timp de momente impartasite si iubire si complicitate si ce mai vrei.(exagerarea acestei nevoi te poate duce cu gandul la ceva carente emotionale ale mamei).e important sa fii sanatoasa la minte si la suflet ptr tine si familia ta.vei fi mama mult timp de aici inainte,salveaza resurse.nu e pe viata si pe moarte,nu e o batalie pe care o pierzi.e o alegere pe care o faci urmandu-ti instinctul.daca vei simti ca va e mai bine(ptr ca efectiv copilul inceteaza sa mai planga,doarme,ia in greutate etc in momentul hranirii cu lp,realmente devine mai puternic si imunizat,intrucat lp actual are de toate),go ahead.nu ai de dat socoteala nimanui,stii.

  • georgiana spune:

    Si totusi,maica da cand mai ai timp si de citit carti si de blog??cate ore are ziua ta?cate maini ai?

    • Adina spune:

      Nu ti s-a intamplat niciodata sa fii atat de obosita incat sa nu poti dormi pentru ca tot corpul iti zvacneste? Si in care mai bine citesti macar jumatate de ora in speranta ca astfel te vei relaxa si eventual vei adormi? 🙂 Cat despre blog, atunci cand scrii zilnic si esti si bun la asta, nu cred ca iti ia jumatate de zi sa compui un text (decat daca e ceva ce cere multa cercetare), cred ca asta tine de talentul ei, ca-i vine relativ usor sa lege cuvintele in felul in care o face. Presupun ca ii face bine, ca scrie in primul rand pentru ea si apoi pentru ceilalti 🙂

      Hugs, Ioana! Hang in there :*

  • doina spune:

    Printesa, pentru binele tau si al tuturor ai casei, incearca sa nu-l tii mufat incontinuu, pentru orice – de foame, de sete, de consolare. Alaptatul la cerere nu inseamna ca de cite ori scirtiie putin copilul il punem la sin – intervalele de digestie sint si ele importante. Nu cred, din experienta, ca e OK sa vrea mincare din 20 in 20 de minute. Nu e bine pentru tine, in primul rind – sinii nu apuca nici sa se umple, nici sa se goleasca de tot, ceea ce nu va stimula lactatia nici cu o mie de pastile si o galeata de lichide. Poate vrea si alte tipuri de consolare: schimbarea pozitiei, poate o suzeta – n-a deformat dentitia nimanui, asta este alt basm despre cresterea copiilor. Incearca – cine stie, poate n-o fi mai rau 🙂

  • Scarlett spune:

    Parere mea este ca in primele 2-3 luni de viata a bebelusului, in casa este nevoie de atatia adulti cat copii sunt, si o persoana extra pentru menaj. Fara mama nu cred ca as fi supravietuit, si pot spune clar pentru mine al doilea copil a fost mai obositor decat primul. Cu prima fetita, cand dormea ea, dormeam si eu. Dar cu a doua cand dormea cea mica, eu ma jucam cu cea mare care avea 2 ani. Pot spune sincer ca nu imi aduc aminte 3 luni din viata mea cand fetita mea cea mica era bebelus. Dupa 3 luni, nu am mai putut de oboseala si extenuare si am fortat-o sa doarma mai mult noaptea si atunci pot spune ca am revenit si eu la viata. Tot de oboseala, brusc la 5 luni mi s-a terminat laptele si nu am reusit sa recuperez productia. In decurs de 4-5 zile am ajuns de la mancat exclusiv de la san, la mancat exclusiv din sticla.

  • Elvira spune:

    Draga Printesa, cand am avut prima fetita am incercat sa ii dau sa suga la cerere, eram epuizata si cu o depresie postnatala teribila. Dupa 4 luni de chin cineva m-a invatat sa beau ceai de seminte de marar (seminte, mai mari, nu fructe, mai mici si pe care cei de la Plafar incerca sa le vanda drept seminte) si sa ii dau numai un san la o masa. Dupa vreo 2 saptamani productia de lapte s-a stabilizat si am alaptat-o fara probleme pana la un an si jumatate. Cand am avut a doua fetita am baut ceaiul respectiv din primele zile, si laptele a venit in cantitate suficienta, indiferent de oboseala sau stres. Incearca, s-ar putea sa fie mai natural decat cu pastilele de alaptat.

  • Irina spune:

    Buna si Felicitari pentru acest blog minunat!
    Si eu sunt o proaspata mamica, de o luna mai exact si am simtit de la inceput confuzie in privinta alaptarii. Acum, dupa 4 vizite la consultantul de lactatie (nu locuiesc in Romania), am aflat ca bebe nu ar trebui sa stea la fiecare san mai mult de 5-10 minute, pentru a goli sanul, iar pompatul ar trebui realizat in maxim 15 minute, dupa alaptare, si nu mai mult de 5-10 minute pentru fiecare san . Mi s-a explicat ca a tine copilul la san mai mult de atat, sau pompatul excesiv afecteaza sfarcurile si, in consecinta, sanii in intregime, la modul negativ. Si a tine copilul la san cu orele nu inseamna in mod necesar ca, copilul se hraneste adecvat. La fiecare vizita la consultant, am facut testul cantarului, si dupa jumatate de ora de alaptat la un san, bebe nu a mancat decat 3 ml, restul urmand sa fie extrasi la pompa. Situatia asta nu m-a facut decat sa ma confuzeze si mai tare.
    Ok, si atunci ce te faci cu toate sfaturile de la parinti, bunici, prieteni,(oameni care de altfel au alaptat cu succes timp suficient) etc. care iti spun sa pui copilul la san la infinit, indiferent daca sfarcurile tale sunt afectate serios sau nu? Cine se pricepe mai bine? Consultantul sau toti binevoitorii din jur? 🙂

    • Daniela spune:

      Irina, nu stiu daca ai citit despre conferintele lui Jack Newman, doctor specialist in alaptare care a zis ca proba cantarului nu e buna, fiindca la bebe se digera laptele in timp ce mananca. Numai laptele ce i-l dai cu sticla il poti masura cu exactitate.

  • Iuli spune:

    Pe mine m-a ajutat sa dorm cu bebe in pat, uneori se mufa singur, eu doar il ajutam un pic daca nu nimerea sa se ataseze bine si manca si apoi somn. Are nopti in care doarme 6-7 ore legat. Are 3 luni si 3 saptamani, dar somnul nostru a fost bun de la inceput. Era ca un catelus care gasea singur sanul si asa si eu si el adormeam imediat la loc. iar pozitia culcat de alaptare era perfecta si din cauza reflexului meu de ejectie exagerat (sare lapte si la jumatate de metru) dar asa el controleaza f bine. Recomand macar la inceput un somn impreuna

  • Anca spune:

    Draga printesa,

    Am si eu o intrebare…planuiesc sa raman insarcinata si am o pisicuta pe care o iubesc enorm. Toate prietenele au inceput sa ma sperie, spunandu-mi ca n-ar trebui sa mai locuiasca cu mine din cauza pericolului numit toxoplasmoza. Din cate stiu, ai si tu pisica/pisici…cum ai procedat?

    • Daniela spune:

      Anca, daca o sa dai cautare prin blogul Printesei, sau pe google, ea are un post dedicat despre asta (ce faci cand ai bebelus si animale). Oricum, pisicile tinute in apartament au sanse mici sa faca toxoplasmoza.
      http://www.printesaurbana.ro/2013/02/bebelusii-si-animalele-de-casa.html
      Scuze ca ti-am raspuns eu, dar eu cred ca Ioana are foarte multe pe cap si sunt intrebari la care gasim raspuns daca dam search in posturile ei.

      • Anca spune:

        Multumesc mult, Daniela! Imi cer scuze ca am pus o intrebare fara sa caut si ma bucur ca am gasit oameni care ajuta, fara sa se ofenseze 🙂

    • raluca spune:

      tocmai din cauza mesajului de mai sus iti vine sa iti iei campii. Doamna Anca, printesa are o perioada foarte stresanta acum – daca va rapiti putin din timpul dvs si urmariti articolele ei recente. Nu vreau sa fiu rea si sa considerati ca am ceva personal cu dvs. insa, avand in vedere situatia de fata, ati raspunde la asemenea intrebari?! trebuie sa fiti empatica si asta inseamna sa aveti rabdare sa va uitati in postarile mai vechi ale printesei, cele dinaninte de sarcina cu primul copil si sa vedeti ce a facut ea atunci. Sau si mai usor, cu putina logica se poate deduce ca daca inca mai are pisica in casa, desi are 2 copii mici acasa si a trecut printr-o sarcina recent, pisica a ramas in casa, deci asa a procedat: nu a renuntat la pisca!!! imi este foarte greu sa ma abtin sa nu fiu sarcastica intrucat stiu ca numai asta ii lispeste printesei pe blog, insa cum pot fi unii oamenii atat de lipsiti de empatie??

      • Anca spune:

        Draga raluca, nu-ti mai lua campii si vezi-ti de ale tale, ca nu-ti fac bine starile astea de nervozitate si rautate gratuita! Daca Ioana considera ca am comentat aiurea sau nu are timp, nu-mi raspunde! Sau o face cand are timp…intr-o zi, doua, o saptamana. Lipsita de empatie esti tu, dand dovada de o aciditate fara motiv. Te-ai calmat acum, ca te-ai luat de un comentariu de-al meu? Ti-au trecut nervii pe care-i aveai din cauza soacrei,vecinei sau din cauza mai stiu eu cui? Mare Ti-e gradina, Doamne!

        • raluca spune:

          draga anca, daca te-am jignit pe tine in mesajul de mai sus, imi cer scuze. insa nu cred ca am spus ceva atat de grav de merit sa ma etichetezi. eu nu m-am ofensat, insa mesajul tau mi-a amintit de un post al printesei de zilele trecute, vezi aici: http://www.printesaurbana.ro/2014/08/unii-oameni.html. sa stii ca nu m-am enervat, dar e adevarat ca putem sa fiu mai empatica si sa nu-ti reprosez tie ca nu esti empatica si sa caut sa te ajut cu articolul cu pricina legat de bebelusi si animalele de casa. cele bune

          • Anca spune:

            Si eu imi cer scuze. Exact acest gen de atitudine trebuie sa avem! Daca puteai sa ma ajuti cu link-ul sau cu un raspuns din proprie experienta bine (iti multumeam si iti eram recunoscatoare) iar daca nu, trebuia sa-mi ignori comentariul, nu sa-l critici. Multumesc!

    • Diana spune:

      Pana una-alta pot sa iti spun eu ca toxoplasma ajunge la pisici din carnea cruda pe care o consuma, deci in special la pisicile care traiesc afara si se hranesc cu sobolani. Daca pisica nu primeste carne cruda si nu umbla pe afara, nu este nici un pericol. In plus poate sa ii faca altcineva curat in litiera cat timp esti insarcinata.

      • Anca spune:

        Multumesc din suflet, Diana!

      • Simona spune:

        Si eu am pisicuta si un bebelin de sase luni si convietuiesc impreuna. O pisica de este crescuta in casa si nu vaneaza soareci sau pasarele si careia nu-i dai carne cruda are putine sanse de a dezvolta toxoplasma, asta daca nu o are deja in organism.
        Eu i-am facut toate analizele pisicii de cand mi-am luat-o, cu mult inainte sa raman gravida. Nu neaparat pentru mine, cat pentru ea, sa stiu eu ca-i sanatoasa. I-am facut inclusiv analize de Chlamydia, Campylobacter si Toxoplasma si au iesit negative (eu am mers mereu pe principiul ca un animal de companie implica responsabilitate si disponibilitate financiara si ca trebuie sa te ocupi de el ca si de un copil, asa ca are tot timpul analizele la zi, exact ca si un copil). Deci exista analize de sange si la pisici care iti pot spune daca au sau nu toxoplasma (daca vrei sa faci bebelin, fa-i si Chlamydia si Campylobacter).
        Apoi, in timpul sarcinii, sotul meu a fost cel care s-a ocupat de curatenie la litiera ei.
        Singura problema ar fi cu parul pisicii dupa ce se va naste bebe, dar a mea de exemplu evita sa stea in apropierea lui, deci problem solved.
        Nu este cazul sa va suparati, ii inteleg si pozitia Ralucai (Printesa a scris acum cateva zile la ea pe blog despre faptul ca trece printr-o perioada dificila si obositoare si ca primeste foarte multe mesaje care nu au legatura cu subiectul postat).
        Pe de alta parte, ma gandesc ca Anca poate nu e la curent cu ultimele evenimente din viata Printesei sau poate pur si simplu nu intelege prin ce trece printesa acum (oricum fata nu a insistat sa primeasca un raspuns urgent), asa ca merita prezumtia de nevinovatie 😉

        • Anca spune:

          Multumesc mult, Simona! Are vaccinurile la zi, o duc periodic la veterinar pentru controale de rutina, sa i se ia temperatura etc, dar analizele nu i le-am facut deoarece nici medicul nu mi-a spus ca ar fi necesar. Cu siguranta i le voi face curand, iti multumesc din nou pentru sfaturi si multa sanatate bebelinului!

          • Simona spune:

            Multumesc! Da, stiu, veterinarii nu spun nimic despre analizele de sange ale animalelor, in mare parte pentru ca nu multi au si laborator si lor nu le prea iese nimic la afacerea asta. Eu am nimerit la niste veterinari excelenti, care au si laborator (la multe analize iti dau rezultatele pe loc), fac si ecografii, opereaza samd. Numai ca sunt f scumpi. Dar am preferat sa fie buni. Uite, de exemplu cand mi-am luat pisicuta ei mi-au recomandat sa-i fac toate analizele de sange si copro. Si noroc ca i le-am facut, pt ca la copro iesise ca are niste paraziti intestinali f agresivi (veniti cu ei de la felisa) care ii mancau din peretele intestinelor. Deci daca nu ii faceam analizele putea sa mi se imbolnaveasca rau, sau chiar sa moara si eu habar n-aveam de ce…

  • Victoria spune:

    Cand am alaptat eu, acum vreo 13 ani, toata lumea imi recomanda sa beau bere pentru stimularea lactatiei, in conditiile in care de la un pahar ma fac praf. Plus ca nu mi se parea ok sa bag alcool in mine. Am incercat insa cu drojdie simpla. O dizolvam dimineata intr-un paharel cu apa si o dadeam pe gat. Nu stiu daca a fost efectul placebo, dar am observat o mica imbunatatire.

  • Ella spune:

    Imi pare rau, nu am timp sa citesc toate comentariile, dar am cateva intrebari in legatura cu alaptarea! Ai luat legatura cu un consilier in alaptare, ai verificat atasarea, frenul? A primit lapte praf cu biberonul? Iti recomand sa intri pe grupul de pe facebook numit Alapteaza! Este un grup minunat care „scoate lapte din piatra seaca”. Pana atunci poate te ajuta blogul lor: http://alapteaza.wordpress.com/despre-alaptare/

  • Andreea spune:

    Wow, eu sunt in patru luni cu primul bebe si ma cam sperii de ce aud, imi pierd curajul :))) dar om trai si om vedea:)))

  • Cristina D spune:

    Cand a avut primul puseu de crestere si stateam cu el la san cam toata ziua, stiu ca m-am intrebat cum ar fi fost sa mai am un copil mai mare in casa, care sa aiba nevoie de mine. Si mi-am raspuns singura ca ar fi fost aproape imposibil. Si asta in conditiile in care alaptarea a decurs (si decurge si astazi, dupa 37 luni) lin, fara probleme. Alaptatul nocturn continua si acum, si abia pe la 4 luni am realizat ca daca-l iau cu mine in pat, lucrurile vor merge mult mai simplu. Inteleg ca la voi nu este cazul, sper doar ca in timp sa reusesti sa te odihnesti si tu, indiferent care va fi combinatia intre somn si alaptat care vi se va potrivi.
    Am ramas uimita, citind comentariile de mai sus, cat de multe mame au avut /au probleme cu alaptarea si pana la urma cred ca o sa incep sa cred si eu ca am avut noroc sa mearga totul bine de la inceput.

  • vio spune:

    Stiu ca esti stresata ca a fost mai micut si ai vrut sa-i dai de cate ori cere san, dar sa stii ca alaptatul „la cerere” chiar inseamna sa pastrezi si acele „pauze” intre alaptari. Urmarile, daca nu le vei mentine, le vei vedea in curand (de fapt cred ca incepi sa le vezi daca inteleg eu bine ce-ai spus tu mai sus). E bine sa ai MACAR o ora-daca nu chiar doua- intre alaptari, tocmai pt a se putea produce laptele. Oricate pastile/ceaiuri/beri/etc-etc ai lua, este aproape imposibil ANATOMIC vorbind sa produci lapte nonstop!! In plus, sa stii ca alaptatul la f scurt timp nu e bun nici pt sistemul digestiv al viitorului adult Iv.
    Eu iti spun ce mi-a spus neonatologul, cand era Andrei mic si alaptam…si as fi alaptat nonstop…si eram si printre cele din care curgea lapte cu disperare..oricand..

    Am avut si eu pb asta cu greutatea copilului..si trezirile care se doreau linistite doar la mine in brate…si asa faceam.. Stateam cu el in brate si-l linisteam, dar nu neaparat cu san. De altfel..dupa o luna-doua..incepusem sa stiu cand e plans de foame si cand nu…si sanii mei stiau…si totul se reglase…

    In concluzie la acest comment lung: incerca sa lasi pauze intre alaptari, crede-ma ca e bine pt amandoi pe termen lung, vei putea alapta mai mult(dpdv varsta Iv). Verifica macar informatia mea cu un medic, sa vezi daca e aberanta sau nu..caci banuiesc ca nu vei fi de acord cu ce am scris:)
    (banuiesc asta pt ca stiu ca ai zis tu..la un moment dat…printr-un comenatriu, parca, ceva despre faptul ca Iv e mic si e exclus sa nu-i dai de cate ori vrea/cere..)Gandeste-te ca..poate nu cere mereu cand crezi tu ca el asta cere! S-ar putea sa-l linisteasca doar bratele tale, fara sa fie nevoie si de san…
    Succes.:)

    • Iuli spune:

      Nope nu e prea adevărat… salivă produci tot timpul? Lacrimi să umezească suprafața ochiului? Păi cum ar fi să lași pauză eventual la vorbit câte o oră ca să se producă salivă că doar e imposibil să se producă atâta… (apropo sunt aprox 2 litri de salivă pe zi care se produc în corp…. și asta e doar unul din lucrurile pe care le produce corpul non stop fără pauză, ca să nu mai zic urină, sudoare, sucuri digestive… – de ce laptele nu ar fi supus acelorași legi ale corpului? cum anatomic e posibil pentru alte părți, pentru sâni brusc nu mai e posibil?). Și un copil nu este un adult în miniatură să aibă nevoie de pauze de digerat și mic dejun, prânz, cină, el digeră foarte repede pentru ca are șî alte nevoi… e în plin proces de creștere șî dezvoltare și produce oase, creier la un ritm uriaș (în primul an de viață e cel mai rapid ritm de dezvoltare al ființei umane, excepție fiind desigur viața intrauterină). Și de asta trebuie la cerere și cât de des simte organismul lui nevoia.

      • vio spune:

        Indiferent ce spun eu sau tu, eu cred ca informatia de la mine- FIIND VENITA DE LA UN MEDIC, NU DIN CREIERII MEI!!- ar merge verificata. Daca va vrea Printesa. Daca nu, nu! 🙂
        Caci eu una chiar n-am de gand sa polemizez pe tema asta ori pe altele. N-am nici timp, nici energie..caci as putea dezvolta fiind crescuta in fam de medici.

    • Simona spune:

      Si mie mi-au spus doi medici chestia asta cu pauzele intre alaptat pt sistemul digestiv al copilului: medicul de familie si pediatrul. Mi-au spus ca trebuie sa apuce sa se digere lapticul baut primul inainte de a-i da lapte nou. N-m prins exact explicatia ca eram la inceput, proaspat iesita din spital si informatiile veneau potop. Ceva de genul ca laptele baut se incheaga in stomacel si tu adaugan lapte lichid la temperatura diferita de cel existent in stomac ii da crampe si ii nenoroceste sistemul digestiv.Si ca de-asta ar trebui sa faci pauze intre alaptat de minim 1.30-2 h. Eu n-am luat in seama chestia asta. Acum nu stiu daca de la asta sau de la altceva, mi-am tinut copilul pe debridat pana a facut sase luni, cand, surpriza…a inceput sa ceara la 3 ore si sa-i treaca si crampele la stomac. Zic si eu ca merita verificata informatia din mai multe surse, mai ales ca vorba ta, este informatie data de medici, nu crapata de capul meu sau al tau.

      • Printesa Urbana spune:

        Nu cred ca asta cu temperatura e motivul, pt ca si laptele proaspat (care vine de corpul mamei) si cel baut acum 1 ora (in corpul lui bebe) tot 36-37 de grade au. Laptele de mama se digera foarte rapid.
        Eu la Sofia am facut program de alaptat la 2-3 ore din cauza refluxului, altfel o ardea pe git non stop, asa o lasam sa se odihneasca intre reprizele de regurgitat, si a mers. Acum la Ivan incerc ceva similar, il mai las la sin cind vrea sa se linisteasca sau de sete, dar mese complete ii dau cam la 3 ore si pare sa mearga bine. Vedem. Hugs.

        • Simona spune:

          Printesa, m-ai facut curioasa si am pus mana pe telefon de am sunat-o pe doctorita de familie sa o intreb ce a vrut sa zica acum sase luni 😀 Ca nici eu nu-s sanatoasa, dar chiar eram curioasa sa-i aud motivatia. Si intr-adevar, a zis nu de temperatura, ci ca nu e bine ca laptele vechi sa se amestece cu cel nou. Dar a cam bajbait cand i-am cerut sa argumenteze. Ceva de genul ca in laptele vechi, cazeina a actionat deja coaguland laptele in stomac si ca nu-i bine sa adaugi lapte proaspat peste el. Deci mi-a explicat de n-a mai putut, ceva de genul „ca sa fie bine, sa nu fie rau” 😀 Sa ma mut de la ea? E deja al treilea medic de familie pe care l-as schimba 🙂

          • Printesa Urbana spune:

            :))) mda.

          • Andreea spune:

            Dr ta de familie vorbeste ….ciudat 🙂 Cazeina este proteina din laptele de vaca…nu exista in laptele de mama/ om.

            PS Am alaptat doar o luna pe primul baietel si asta cu completare. Am alaptat gemenii pana m-am intors la serviciu la 11 luni cu pompa si cu stat la sani. Am facut semi mastita de vreo 3 ori, e greu sa produci lapte pentru 2 copii…aproape 2 l pe zi.

            Concluzie: primul copil este extrem de sanatos, cei doi prind repede orice virus le flutura pe la nas…Toti 3 sunt iubitori, pupaciosi…A meritat? Probabil pentru creierasul meu…biologic…posiibil sa nu fi facut nicio diferenta.

  • Ema spune:

    Ce bine ar fi astia micii sa vina cu un manual de folosire…a zis aaaa atunci inseamna ca ii este foame,a zis miau inseamna ca ii este sete s.a.m.d.:)

  • Claudia spune:

    Pot doar sa iti spun ce m-a tinut pe mine ‘normala’ in primele saptamani de alaptat. Ideea ca, in viitor o sa imi multumesc mie ca nu am renuntat, pt ca e greu la inceput, dar dupa ce se intaleaza lactatia, ce usor va fi: nu tu sterilizator, spalat o mie de biberoane, tetine, umblat tot timpul cu lapte praf si o mie de instalatii dupa tine ca sa faci un biberon. Iar acum, dupa 10 luni de alaptat exclusiv, pot sa iti zic ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut atat pt bebe cat si pentru mine. Acum, daca plecam pe undeva, nu car dupa mine toate cele, scoatem tzitzi si gata masa. La fel si noaptea – dorm cu bebe – nu tu sculat si facut biberoane bajbaind pe intuneric, nici macar nu deschid ochii, bebe papa din tzitzi lasata la discretie, toata lumea e fericita. Asa ca, iti spun: curaj, rabdare, e greu la inceput, dar mult mai bine dupa.

  • Veronica spune:

    Draga Printesa, sunt si eu de parere ca mama natura e cateodata barbat, sau cel putin o mama vitrega. Adica ai trecut printr-o sarcina, un travaliu, o nastere, si tot ce auzi e cat de importanta e odihna pentru recuperare, pentru vindecarea epiziotomiei sau a altor incizii, pentru lapte si pentru puterea necesara ingrijirii bebeului, care are nevoie de tine 24 de ore/zi. Dar bebeul in cauza nu a vazut acel memo despre odihna atat de necesara mamei, sau pur si simplu nu-i pasa. (micutei mele Elena i se spunea printesa sau diva cat a stat la neonato., iar motto-ul ei era-aici o sa quote asistentele ei- „I’m not a diva, I just want what I want, when I want it”). Si majoritatea bebelusilor au tendinta asta, Iv ne facand exceptie.
    Eu cred (sa-mi dau si eu parerea de ne-expert) ca micutul Iv suge nu numai sa-si satisfaca nevoile legate de nutritie, dar si pe cele emotionale, sa-si aline discomforturi fizice, sau pur si simplu vrea sa fie mereu lipit de tine; pana mai creste si invata sa adoarma singur si sa se „self soothe” te „foloseste” ca pe o suzeta umana. Totusi, suptul asta frecvent ar trebui sa-ti mareasca productia de lapte, sa balanseze cerea si oferta. Asta intr-o situatie ideala, unde ai reusi si tu sa dormi putin ca sa poti produce acel lapte. Deci am ajuns la cercul vicios de care vorbeai. Eu, una, as consulta o specialista intr-ale lactatiei, sau pe cineva de la La Leche League International (care sunt recunoscuti adepti ai alaptarii la cerere si care incurajeaza co-sleep-ul), poate te-ar putea ajuta cu strategii de inmultire al laptelui, si alte idei poate cum sa raresti putin alaptatul, etc.
    Va tin pumnii in continuare sa reusiti sa iesiti din cercul vicios, sa devina lucrurile mai usoare, sa va puteti bucura din plin de viata in 4.

  • Mukallita spune:

    Pintzesa, eu nu as mania-o pe mama natura, (si-asa am maniat-o destul, e clar ca Eva a facut ceva mai mult decat sa muste din marul organic al lui Adam de trecem azi prin enspe mii de chinuri) nu cred ca ea ne-a programat sa jonglam si cu nou nascut si cu copil mai mare, si cu job si cu blog si cu casa si cu sot. Cred ca ideea ei era femeia=mama in esenta. Asa ca, zic ca ne da voie sa luam o pauza de la toate celelalte maruntisuri ca sa nu mai fuga creierul cu gandurile lui in o mie de locuri si sa ne concentram pe sleep-training, alaptat, somn, copii. Focus on the main things.

  • iulia spune:

    Eu am o fetita de 9 ani si alta de 3 luni si jumatate. Pe prima am alaptat-o exclusiv, si a supt pana la un an si doua luni, totul bine si frumos, aveam lapte la greu. Pe cea mica o alaptez doar de la un san pentru ca nu a vrut de la inceput sanul drept, sfarcul e mai mare si cred ca de aia, oricum, nu mai am lapte ca acum 9 ani. Nu mi a fost greu cu alaptatul la cea mare pentru ca era lapte mult.Am si acum dar sunt mai stresata, mai batrana, mai ocupata cu destule lucruri si cred ca toate astea au un efect negativ asupra lactatiei. Bebelina doarme bine noaptea, ca altfel eram pe pereti,deja. Ii dau cate un biberon de lapte praf pe zi, cam 120 de ml, si nu ma simt deloc vinovata. Avand im vedere ca ma voi duce la serviciu incepand,cu 1 sept cate 6 ore, ma gandesc,sa nu mi scada lactatia si mai mult. Oricum, asta este, alaptarea e clar o perioada deosebita pentru fiecare mama, e minunat cand stii ca bebele a facut ce a facut si a crescut din tine, dar e si destul de greu sa fii senina ca o floricica si dedicata exclusiv alaptarii. Mie de data asta nu mi a iesit decat 70% dar sunt multumita si recunoscatoare si pentru asta. Si mai am o problema- imi cade parul ca la balamuc. Sper sa treaca perioada asta inainte de a ajunge cheala. Am inteles ca e o treaba hormonala dar pe mine ma streseaza rau cand vad

  • Raluca spune:

    Cred ca ar trebui sa ceri ajutor. Sau sa ceri mai mult daca ai cerut deja. Roaga pe cineva sa stea macar o noapte cu bebelul. Tu poti sa ii dai sa manance si apoi sa il pasezi direct cuiva care sa il adoarma. Persoana respectiva poate sa incerce sa il calmeze putin intre mese(cu plimbari, leganat, cantat, etc) ca sa iti dea putin timp sa dormi, mai mult decat 20′. Poti incerca sa scoti lapte pe care i l-ar putea da ca sa nu te trezeasca. Poate nu merge din prima noapte dar puteti adapta si incercati din nou. O noapte dormita binisor(pt ca f bine nu o sa poti dormi) o sa faca minuni. Si eu eram la fel. Aveam halucinatii, cand se trezea plangand mi se parea ca de abia i-am dat si incercam sa o calmez altfel… Am lesinat de epuizare. Trece totul. Este ff dificil, ca o tortura, as zice. Dar trece. Nu mai e mult. Ideal ar fi sa ii poti da sa pape lungita ca sa nu te trezesti. Cand il auzi frasuindu-se ii oferi sanul si adormiti la loc. Eu am reusit sa fac asta destul de tarziu(pe la 2,5 luni) pt ca aveam ragade si infectii la sani si vrand-nevrand ma trezeam. Cand ranile mi s-au vindecat si am reusit sa ma odihnesc mai bine noaptea, depresia mea s-a dus. Ai incredere si cere ajutorul!

  • Cosmina spune:

    Eu inteleg pe deplin prin ce treci cu atat mai mult ca e si Sofia in peisaj si casa si sotul si buba si totul. Alta pagina, alta fila.
    Eu am alaptat 7 luni, pana la 4 luni exclusiv lapte apoi am inceput diversificarea caci bebe nu lua bine ij greutate.
    Existe bebei infometati, hungry babies cum le zic aici in UK, care au nevoie de supliment in orice situatie. Stomacelul lor e gol oricat de mult lapte are mama. Regret amarnic ca l-am chinuit pe printisor caci stiam de la mama si asa zicea Ministerul Sanatatii ca bebeii trebuiesc alaptatu exclusiv pana la 6 luni. Gresit.
    Da-i suzeta, da-i biberon, da-i lapte formula daca e nevoie. 4 luni nu am fost om, nu mai zic de mastita, rani si altele. Printul meu are tongue tie insa nu am vrut sa il operam si m-am incapatanat sa continui asa, practic nici nu prindea bine sanul…
    Vorbim de munca de echipa, pe mine bebe m-a ajutat mult, parca mi-a aratat ce e bine, alt ajutor nu am avut. Cauta ajutor pentru orice. Mergi la pediatru si intreaba cum si cat lapte formula pot sa ii dai macar seara inainte de culcare sa doarma si el si tu si ceilalti acasa sa fie bine a doua zi. Fara somn nu poti functiona. Cu stres nu iese nimic. Oricat de pozitiva ai fi si mai ai si experienta cu Sofia. E f greu, e cumplit. Pentru ca vrei ca totul sa fie perfect, ca la carte poate chiar mai bine ca la Sofia. Dar fiecare bebe e diferit.
    Baietii sunt rai, sunt fomisti rau:) ori ii dai tzatzi ori urla…
    Citeam blogul unei tipe din US. Ii dadea formula la bebe si cereale ca sa doarma toata noaptea bine. Guess what?! Everybody is happy! Bebe doarme, mama bea cafeaua dimi linistita, tatal happy, bebe mare la 1 an jum sanatos, nu e supra-ponderal si mai e si super happy. O minune!
    Imi aduc aminte ca dormeam cu bebe in brate, eram pe bloguri, instagram cu bebe in brate, gateam cu bebe in maraupiu, calcam cu el la fel, eram ca un cangur, cu bebele la purtator, cum a facut cunostiinta cu biberonul viata noastra a revenit la normal, mi-am recapatat zambetul, am gatit dulciuri, am avut puterea aa reorganizez casa, sa am grija de tati la fel ca inainte si sa ies cu cainele la plimbare. De ce?! Pentru ca aveam energie, pentru ca dormeam mai mult de 6 ore legate pe noapte. Apoi am putut sa ma focusez si pe alte lucruri legate de bebe nu doar alaptatul. Succes! Te urmaresc cu drag si sper sa ramai puternica. Sofia si Ivan iti vor da puterea de care ai nevoie. Noapte buna!

    • mihaela spune:

      Subscriu.. Si din experienata mea cu doi copii, un baietel si o fetita, reiese ca baietii sunt fomisti..Cel putin in cazul nostru a fost a fost asa.

  • Cata spune:

    Ma ia cu ameteala si rau numai cand citesc… Am trecut cam prin tot ce zici tu cu prima fetita, supt la 15-20 min in primele luni, treziri nonstop, copil urlacios, colici pana spre un an, ragade si sange pana pe la vreo 3 luni si bonus mastita de 2 ori. Pot sa zic ca le-am avut pe toate. Dif ar fi ca eu aveam super mult lapte indifernt de somn si mancare. Acum insarcinata imi curg sanii de la 18 sapt. Desi toata lumea imi zice ca la al doilea totule mai usor, se pare ca nu e chiar asa… Nu stiu ce as putea sa iti spun. Eram hot dupa ce am intarcat-o pe prima ca la aldoilea sa ii mai pun si niste lp ca sa apuc sa dorm, indif cat lapte am. Acum imi dau seama ca nu stiu daca as face-o pt ca traim din pacate acel sentiment profund pe care doar o mama il poate aveam, „pt copii orice oricand oricum,indif daca ne omoara pe noi”
    Cred ca noi aici putem doar sa te sprijinim, sa iti dam sfaturi, dar mai cred ca o sa faci ( asa cum am facut si eu si banuiesc ca o sa o fac din nou la bb2) fix dupa cum te taie capul :)) o sa ii mai raresti mesele dar doar cand o sa fi confortabila cu asta, nu o sa mai dormi cu el dar doar cand o sa fi confortabila cu asta etc… Si cand am citit postul cu un alt fel de suparare imi dau seama ca toata nebunia asta cu alapyatul, trezitul, epuizarea, stresul va fi stearsa cu buretele instantaneu cand Iv va zambi prima data cu gurita stirba cand ii vei aparea in fata. Zi-mi tu ca in alea 15 min cand doarme si in acelasi timp Sofia e linistita si fericita langa tine nu e ca si cum ai dormit 2 zile legate? Asta ne tine in picioare, cred eu. Mult succes!

  • Lila spune:

    Eu am reusit sa imi alaptez amandoi copiii pe primul pana la 1 an, pe al doilea pana la 6 luni and counting. Am avut mamelon ombilicat, ragade, mastita, galactocel, am luat tone de pastile si ceaiuri de stimulare a lactatiei, un bebe a avut reflux, celalalt facea greva … dar sincera sa fiu am insistat pentru mi-a placut sentimentul ala de a avea bebelul la san, fatzuca aia cu pumnisorii stransi de concentrare si efort… Altminteri am nascut de doua ori prin cezariana la cerere si nu cred ca as fi putut face mai bine. 🙂

  • mihaela spune:

    Bună Printeso!
    Iti înțeleg supararea, am si eu 2 copilasi, baietelul are 3 ani jumate, fetita 2 ani si 5 luni.. deci e o diferență f mica intre ei. La baietel, alaptarea a fost o adevarata provocare, nu reuseam deloc sa ma odihnesc, primele 3 luni statea treaz cate 4, 5 ore pe noapte.. si ziua dormea doar pe mine, conectat la titi. Parea mereu flamand, am facut greseala sa sa-i dau supliment, si de acolo pana la intarcare a fost doar un pas. La 4 luni jumate s-a intzarcat singur. Am suferit f mult, mai ales ca aveam in jur prietene care alaptau exclusiv fara probleme.
    Curand am nascut si fetitza, si mi-am propus sa nu mai gresesc si cu ea. Astfel, ei nu i-am mai dat deloc supliment, chiar daca tatele mi-erau in permanenta moi, de zici ca nu aveam nimic in ele, totusi ea lua in greutate, semn ca nu moare de foame. Desi in ptimele luni mereu aveam impresia ca nu am lapte, u am renunțat. Insa, diferența intre ea si frate-su era ca ea nu plangea asa de zici ca s-a sfarsit cu lumea. Ea avea un plans mai domol, ca de era asa urlacioasa ca si el, poate nu rezistam tentatiei si ii dadeam biberon. A! Si pe ea am alaptat-o din pozitie culcat, dormea cu mine in pat si noaptea ii bagam tzatza in gura.
    Acum , la doi ani si aproape jumate, domnisorica mea inca papa tzitzi..
    Multa putere iti doresc! Stiu exact prin ce treci, stiu cat este de greu, dar si satisfactiile pe care ti le aduc cei doi ingerasi sunt pe masura!
    A, si chiar daca acum nu ti se pare, timpul trece atat de repede si iti va fi dor curand de perioada asta, in care alaptarea pare cea mai mare problema..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *