Când vine mama….

A stat mama la noi de sărbători (și pentru că a fost cod roșu prin Moldova) zece zile încheiate. Tot ce am de spus la finalul acestei mirifice perioade este:
– am dormit de trei ori până după ora 9 (e OK, puteți să leșinați de invidie)
– în restul zilelor m-am trezit mult mai devreme, adică pe la 8 jumate (nici nu speram la așa răsfăț după aproape cinci ani de trezit înainte de 7)
– am ieșit cu soțul de trei ori seara la cină cu prieteni buni (pfoai, niciodată după copii nu ne-am simțit atât de tineri, de sexi, hm da, și de umflați de paste cu creveți și vin rose)
– am scris jumătate de carte
– nu am strâns prin casă niciodată seara
– am mâncat cină în fiecare zi

Și hai că mai zic ceva. Mulțumesc, mama! Sunt proaspătă și mă simt bine cu mine, statuia ta virtuală e aici, poftim de o admiră! Aplauze pentru MAMA!

13691105_10157206337595192_7982397309019196018_o

Încă una și mă duc: voi, care-aveți părinți sau socri aproape, de ce nu aveți o viață perfectă? De ce nu alergați pe stradă cântând triluri? OMG, dacă aș avea parte de așa tratament în mod obișnuit, nu doar 15 zile pe an, cred c-aș vinde fluturi la kilogram, aș înființa o mie de asociații de caritate, aș fi cea mai tânără, mai optimistă și mai bogată scriitoare din lume. Și aș mai face cinci copii!

Poza e din vara trecută, din Skiathos, unde am beneficiat de ore extra de somn și timp liber datorită ei. Un sfert din primul roman i se datorează ei! Aplauze din nou, vă rog!

Pin It

65 Comments

  • Carla spune:

    Aplauze pentru Buni Lili, sănătate și multe-multe bucurii!

  • Gabriela spune:

    Chiar asa, de ce nu am o viata perfecta? A… stiu, nu sunt organizata, pierd vremea aiurea pe facebook, etc. Si cred ca m-am obisnuit cu ajutor 🙂

  • ioana spune:

    Ba nu ai face toate astea daca ai avea ajutorul aproape pentru ca ai lua de buna viata buna. Asa cum e acum situatia, apreciezi mai mult alea 15 zile pe an, le traiesti mai intens, le savurezi. Sanatate bunicii.

    • Cristina spune:

      Corect!

    • Irina Andrei spune:

      Total de acord. Si noi avem liste cu ce sa facem prima data cand vine vreo bunica ?: standup comedy, boarding games cu prietenii, film, shopping etc. Toti 4 bunicii lucreaza si locuiesc la 300 km de Bucuresti.
      Apreciem fiecare moment de ajutor, restul timpului incercam sa ne organizam f bine timpul neavand bona, rude

  • Ioana spune:

    Ce frumoasa-i mama ta si ce semanati 🙂
    Va doresc cat mai multe clipe impreuna si tie, Printesa, inca 100 de carti scrise cu sufletul impacat!

  • Andreea spune:

    Eu sunt mai stresata atunci cand vine mama/soacra la noi decat atunci cand suntem singuri. Pentru ca, pe langa ajutor, cele doua doamne vin la pachet cu reprosuri de genul:
    – de ce il lasi pe fiul meu sa plece la serviciu cu parul ud, in august, 24 de grade? Trebuie sa ai grija de el, daca moare, vei ramane singura cu copiii
    – de ce plange copilul de un an jumate asa mult?E ceva in neregula cu el? Ca fiul meu nu plangea asa
    – de ce nu mananca copiii tot din farfurie? Tu nu vezi cat de slabi sunt? Eu m-am chinuit sa va gatesc si voi nu mancati
    – Cum adica esti insarcinata cu al treilea copil? Nu se poate face nimic? Eu nu sunt de acord, dar daca voi vreti…
    – De ce ii oferi fiului meu un singur fel de mancare seara, cand vine de la serviciu? Are nevoie si de o supa calda, pe langa felul doi. Trebuie sa ii pui o fata frumoasa de masa, sa aranjezi farfuriile frumos, sa ii spui o vorba buna (aveam doi copii mici cand am auzit asta)
    – Voi iesiti in parc cu copiii cu tricourile voastre necalcate? Daca va intalniti cu cineva si rade de voi? Toata munca mea de ani de zile in care i-am calcat hainele fiului meu se duce pe apa sambetei
    – etc

    • Printesa Urbana spune:

      Da, inteleg perfect ce spui. In aceste cazuri, e mult mai bine sa dormi mai putini si sa mai sari cate-o cina…

      Felicitari pentru nr 3, sarcina usoara!

    • dojo spune:

      Cam pe acolo se invarte si relatia cu soacra. Fii-mea nu a fost niciodata la nivelul inalt al copiilor lor, a plans mereu prea mult (desi de fapt nu prea a plans, daca judec dupa ce se aude de prin vecini), ca nu a vorbit de la 3 luni, ca nu a facut la olita de cand s-a nascut si alte rahaturi din astea.

      Maica-mea nu exista nici in viata mea, deci nu am pretentii sa apara pentru nepoata-sa.

      Asa ca .. mai am de asteptat pana sa dorm pana la 9 😀

    • Cinderella spune:

      Eu zic nervii ti i faci degeaba. Per total iesi pe plus,are cine sa stea cu copiii. Stiu pe cineva care si a dat soacra afara din casa cand era lauza si a ramas cu 2copii singura. Si a blestemat apoi zilele. Nu faceti figuri d astea curajoase daca nu aveti backup o bona sau altceva.

      • C. M spune:

        Prefer să ma chinui cu ei sa imi blestem zilele fără ea, decât cu…sunt destui care nu au bunicii ca ajutor și tot s-au descurcat. Nu am facut copii in baza nimanui. Că ajută bunicii. Ca puteau sa nu fie. Decât sa ma îmbolnăvesc de frustrări ca tre sa stau in genunchi in fața ei mai bine nu. Eu am stat singura cu bebelina de a 2 a zi d la externare, si avea doar 2 kg ( dupa o luna d spital) și nu m-a ajutat nimeni, și nu mi-am blestemat zilele, din contra, m-a facut sa fiu si mai puternica si sunt mandra de tot ce am facut cu ea. Nici lauza si nici in sarcina petrecuta numai la pat nu am avut ajutor. Doar al soțului. Ce nu te dărâmă, te face mai puternic. Dacă există ajutor e ok, și înțelegere. Dar compromis de genul nu as face. Nu văd niciun beneficiu.

    • Laura spune:

      :)))))))))

  • Mia spune:

    Ce imagine frumoasa cu voi doua! Noi suntem mult prea departe de părinți si nu avem ajutor nici măcar 15 zile pe an. Acum chiar sunt puțin invidioasa, mai ales cu somnul ala pana la9. Dar la 5 dim ce are? Sa îți fie sănătoasa mama si sa o ai cat mai mult posibil aproape!

  • Livia spune:

    Am soacra cu mine in casa…mama.la.distanta de o strada…dar nu admit sa dorm atat de mult…mie mi se pare perfect o familie care e formata din mama,tata si copii..atat!Nu stiu…dar eu cu soacra in casa nu am viata si totodata nu accept ajutor decat doar atunci cand ma duc sa platesc facturi sau vremea e prea rea sa plec cu copii..in general,cred,nu se merge dansand si cantand pe strada ca nu se accepta ajutorul..

  • adina spune:

    eu m am ambitionat sa nu cer ajutorul soacrei, dintr-un orgoliu prostesc…
    si acum, dupa aproape 3 ani imi dau seama cat de bine mi-ar fi fost sa aceept ajutorul ei.

  • Felicita spune:

    Printes, ma bucur ca te-ai odihnit si ma mai bucur ca voi citi inca o carte savuroasa. Multumesc mama de Printes ca i-ai oferit posibilitatea aceasta!

    Cand ne-am decis noi acum ceva vreme ca ne dorim copil, maica-mea zicea ca ni-l va creste ea. Au trecut anii, copilu` nu mai venea si ai mei s-au mutat la tara, la 60 de km de noi. La inceput nu m-am bucurat pentru ca ma gandeam ca nu ne vor ajuta deloc insa acum imi dau seama ca e mai bine asa, ei cu viata lor, noi cu a noastra. Cand stam la ei mai mult de 3 zile deja am nervii facuti permanent de atatia bravo, esti desteapta, esti cea ma tare, esti cea mai iubita nepoata a mea (desi mai are inca doua) si multe, multe altele. „Plusul” este ca se crede cea mai perfecta mama (desi eu am o multime de traume despre care am incercat sa vorbesc cu ea dar fara rezultat) si incearca sa ne dea lectii in cresterea copilului.

    Cu soacra e alta poveste, una frumoasa. Cand vine pe la noi nici nu o simt ca e in casa. O femeie cu mai mult bun simt si receptiva la ceea ce ii spunem nu am mai vazut. Imi pare rau ca sta departe de noi si nu o pot chema mai des, atunci as sta si eu relaxata, nu m-as gandi cate am de remediat dupa ce pleaca ea, ca in cazul maica-mii.

  • Angelica spune:

    Bună, Prințesa. O imagine foarte frumoasa cu tine și mama ta. Bucură-te de ea cât este în viata. Eu am ajutor din partea soacrei. Și ma bucur de răsfățul de care vorbești. O soacra de nota zece. Doresc tuturor o asa relație.

  • Roxana spune:

    Hmm, eu cred ca stau mult prea aproape de mama, cam la 2 strazi, poate daca am sta mai departe…
    Cred ca singura solutie sa beneficiez vreodata de ceea ce povestesti tu, ar fi sa ma mut la cateva mii de km distanta, dar probabil si atunci ar veni pe la mine si ar trebui sa fac pe gazda 🙂

  • E important sa fie si aproape sufleteste, sa existe incredere, daca nu…. e chiar un stres in plus. Mai conteaza si sa fie sanatoasa, mental si fizic, pentru ca altfel tot un stres e. Bravo tie pentru programul super si sa iti tina Dumnezeu mama mult si bine!!!

  • Uneori distanta prinde bine. Fiecare parte apreciază ceea ce primește atunci când este oferit atât de rar.
    Și ajutorul și timpul petrecut cu nepoții. 😉

  • Simona spune:

    Doamne, cate dreptate ai! Cand era printesa mica, numaram zilele, orele, minutele pana ajungeau mama sau tata in Bucuresti. Simteam ca ziua este dintr-o data mai lunga, ca pot face orice si ca fetita este mai fericita ca oricand 🙂 Chiar si acum, cand cea mica are 3 ani si jumatate, orice vizita a bunicilor este binevenita!

  • Lore spune:

    M-ai pus pe gânduri… O iubesc pe mama de mor si nu apreciez cu adevărat ce face pt MINE! Ești specială, cu siguranța ai o mama speciala!

  • Meg spune:

    La noi e cu „Aplauze pentru tata”, venit de la Suceava, ramas in Bucuresti mai mult decat prevazusem initial tot datorita codului rosu. Am iesit in oras, la film, am dormit tarziu si am mancat pe cinste. Traiasca bunicii!!

  • Geanina Bradau spune:

    Mama e departe, vine la noi tot cam asa, 15 zile/an. Atunci e dezmat! Plus ca e mama langa mine. Pe soacra o am mai aproape, mai vine ea, mai mergem noi la ei (am 2 copii in dotare, cam ca ai tai). Si atunci e foarte bine, ma simt super rasfatata si relaxata. Mai avem noi mici discutii, dar e o femeie de nota 10. ?

  • cristina spune:

    Eu pot sa zic ca e super cu mama care te ajuta,chiar si locuind in aceeasi casa. De precizat neaparat: nu la apartament,pt ca va veti sufoca unii pe altii dand nas in nas mereu. Dar intr-o casa de aproape 200mp ( a voastra,nu a mamei),fiecare cu baia lui si treaba lui nici nu simti ca imparti aceeasi casa.

  • Liliana spune:

    Bravo mamei tale și, da, înțeleg perfect ce simți. Eu am avut-o pe mama soacră la noi timp de două săptămâni (copil bolnav ce nu putea fi dus la grădiniță). O viață de vis, copilul a fost liniștit, eu am mai zăbovit prin oraș, m-am programat la masaj, tratament facial, am ieșit cu soțul liniștiți în oraș etc. Iar mama soacră e o persoană cu foarte mult bun simț și diplomație ieșite din comun. Cu toate că noi creștem copiii acum mult diferit față de cum au crescut ei copii, niciodată nu mi-a reproșat nimic, doar m-a întrebat cum să facă și de fiecare dată a făcut cum i-am zis eu. Să ne trăiască mamele și mamele soacre și să ne bucurăm alături de ele de tot binele din lume!

  • Alinabold spune:

    Eu o am pe mama mea ft aproape( sta in casa de langa noi) si viata mea e perfecta. Si cant triluri pe strada…. o iubesc si ma bucur enorm ca imi e si fizic alaturi.

  • Andreea L. spune:

    Cand vine mama nu mai stiu unde e aragazul si mopul! Traiasca mamele!

  • Renata spune:

    Hair sa-ti spun de ce? Mama sta la 3.5km de mine. Are programul flexibil la lucru dar in 1.5ani niiciodara ea din proprie initiative nu a scos copilul din casa,daca vine sa se joace cu copil max o ora sta din care 40min manca,cafea si Facebook. Ultima data cand i-ar cerut ajutorul (extrem de rar), mi-a zis ca mai bine imi da ea banii ce fac eu In acel timp decat sa stea ea cu nepotul ca asa isi strica tot programul pe acea zi. Pt ea eu sunt doar o competitie..intotdeauna vrea sa-mi arate ca ea e mai bine,s-a descurcat mai bine cu copii cu casa cu tooot…daca vede ca pe mine nu ma intereseaza mai bine ma jigneste,ma face mincinoasa data ce alti membri de familie. Te intreb eu cui ii e mai bine? tie cu 15zile perfecte sau mie cu 365 amarate de propria mean mama care nu sa ma ajute,nu macar sa ma lase in pace dar ma si enerveaza si umileste? BTW cu socri ma inteleg dar e mai bine asa ca stay departe.Mai bine ne descurcam noi cu sotul decat sa avem parte de asemenea binevoitori ca draga de mama mean. Felicitari pt a ta convinge-o sa she mute in Buc.

  • Cristina C spune:

    Ai o mama tanara si frumoasa! Sa iti traiasca! Si mama mea de la 500 km departare ma ajuta de cateva ori pe an cand vine si tare bine e!!!

  • C. M spune:

    Mai bine departe macar știi ca e un motiv pentru care va vedeți rar…Mama vine rar ca dhee nu e obișnuita la bloc, și 80 de km is mulți. Dar cum o fi sa ai soacra la 5 minute… 7 luni de sarcina la pat, nepoata sa o vadă prima dată la 4,5 luni, a doua oară la 8 luni… ca dhee nu a fost invitația scrisă ca sa vină….aaa si o lună în spital la naștere bebelinei și niciun telefon de felicitări?! Și nu n-are nimic cu mine… dar cum sa nu o rogi, să nu ii faci invitații scrise?!… Dacă ne ducem noi să o vadă la o săptămână, două acum ca e mai maricică de bine…daca nu nu. Dar o iubește de numai poate chipurile, juma de oră cât e vizita apoi niciun tel, nici sa vină să o vadă din propria inițiativă fără sa o inviți. Deci cum ziceam, mai bine sa stii ca sunt departe si au un motiv. Măcar partea bună e că nu m-a zăpăcit nimeni de cap și am crescut-o cum am considerat fără sfaturi necerute…

    • Rox spune:

      Ca nu se intereseaza de copil e una si e, intr-adevar, suparator.
      Dar nu cred ca ti-ai dori sa-ti apara la usa asa hodoronc-tronc neinvitata, cand are ea chef (si tu poate ca nu) sa vada copilul. Nu stiu, pe mine m-ar deranja oricine care ar aparea asa la mine acasa chiar si cu motivul de a-mi vedea copilul. Normal mi s-ar parea sa sune si sa intrebe cand poate sa vina ca sa nu deranjeze.
      La fel, nici eu nu apar acasa la nimeni fara sa sun inainte, nici macar la mama unde stiu ca as putea sa fac asta ca sunt bine-primita la orice ora.

      • Mira 2 spune:

        Mi se pare o regulă de bun simţ să dai un telefon şi să întrebi când te poţi duce la cineva acasă. Indiferent dacă are sau nu copii şi indiferent de gradul de rudenie.

  • C spune:

    In tara in care traiesc se poarta modelul de „parinte musafir”: vine in vizita o data pe luna, nu face nimic, asteapta sa fie servit si daca ai noroc scoate copii in parc 10 min intre o partida de bridge si una de golf.
    Sunt invidiata la maxim de colegii de servici cand le povestesc cat de implicati sunt bunicii nostri si cum fac naveta lunar de la mii de km ca sa ne ajute.

  • Mira 2 spune:

    Să-ţi trăiască mama, să te bucuri de ea 🙂 !

  • Andreea spune:

    Off, ce bine ar fi fost dc as mai fi avut-o si eu pe mama!! Din pacate nici macar nu l-a cunoscut pe baietelul meu, care face in 2 saptamani 4 ani. In schimb, ma bucur de un copil caruia, acum, ii place somnul, in timpul gradinitei in trezesc eu la ora 8 si in rest ora lui de trezire e undeva intre 9:30 si 10, plus o ora si jumatate somn la amiaza. Recunosc ca se culca tz seara, undeva la 23:30, dar asta este si la 21 dc il pun in pat, tot la aceeasi ora adoarme. Trebuia sa vina si acest moment, avand in vedere ca in primele lui 4 luni de viata am vazut fiecare rasarit de soare, boracelul plangand in continuu de la 12 noaptea la 6 dimineata :)) plus cate 3 treziri pe noapte pana la 1 an jumate, treziri care durau cam o ora cu mancat si adormit la loc :)) Acum recuperam impreuna 🙂 Cu soacra relatia este exceptionala, ne vedem o data pe sapt la masa de duminica, cand de regula plecam si cu mancare pt 2 zile la pachet 🙂 Cand avea baietelul pana in 2 ani chiar il lasam de 2-3 ori pe an cate 3 zile pt a pleca in cate-o minivacanta cu sotul, de cand s-a marit insa, nu mai sta pt ca este destul de dependent de mine, astfel ne limitam la o singura seara la 2-3 luni, cand chiar am nevoie de un moment ij care sa-mi aud gandurile :)) Dar nici ca as mai putea sa merg undeva in vacanta fara el, m-as gandi tot timpul cat de mult s-ar bucura si el cu noi 🙂

  • alina spune:

    pentru ca mama are si viata ei! si nu pentru ca spune ea, ci pentru ca asa mi se pare corect. stam seara noi cu copiii, ca doara sunt copiii nostri, noi i-am facut , noi i-am vrut in viata noastra, si pe ea o lasam sa citeasca, sa stea la tv, sa vorbeasca cu cine vrea ea….cand am facut copiii, nu am facut contract ca ea e sluga si noi ne vedem de-ale noastre tineri si nelinistiti. o chemam cand avem nevoie de-o pauza sau chiar vine ea fara sa s-o chemam, dar asta nu inseamna ca ea hamaleste si ne creste copiii, si noi….noi unde suntem??? asa mi se pare corect si asa voi proceda si eu. imi voi vizita copiiii, ii voi ajuta, stau cu nepotii, dar cu parintii alaturi si nu mereu. asa ca bucura-te de mama ta, ca te poate ajuta, dar viata perfecta nu presupune doar sa fii ajutata!!!

    • Elena Nicolaescu spune:

      Bravo, Alina, super atitudine! Nu am vazut nici un comentariu despre cum se simt aceste mame care isi rasfata fetele fara sa cracneasca, sa nu deranjeze, cat de iubite, respectate si rasfatate sunt la randul lor, dupa ani de munca, la sf vietii lor…

  • Emma spune:

    Te invidiez pt mama ta. Si ca sa iti raspund la intrebarea din articol…pt ca unii parinti distrug totul in jur: copiii psihic, nepotii fizic ( mancare nesanatoasa ) , familia TOT. De aia nu cantam toti pe strazi ca sunt parintii la noi

  • andaz spune:

    Aplauze pentru mama ta! Și pentru mama mea.
    Poate o aduci intr-o zi și pe la marele nostru ca sa o cunosc și pe dansa. ?

  • alipety spune:

    si pe mine mama ma termina nervos de cate ori ne vedem. acum sunt in vizita la ea, am stat prea mult, o luna deja….si numar zilele pana plec! ce bine e acasa, unde traiesc dupa regulile mele!
    noi ne intelegem minunat dar de la distanta, la telefon. noroc ca ne despart 4000 km si ne vedem 1-2 luni pe an, dar si atunci cand ne vedem….iese cu scantei! nimic nu e bine din ce fac, nu e multumita deloc de alegerile mele, nici de profesie, nici de pasiunile mele, nici de ce mananc, nici de sot, nici de cum fac curat. ce sa mai! un chin de cate ori ne petrecem timpul impreuna…cred ca ar trebui sa ma limitez mereu la maxim o saptamana de petrecut timpul impreuna…dar nu prea e posibil 🙁

    • Ilinca spune:

      Parca ai vorbi de mama..doar ca a mea vine mai des si discutiile sunt : ce casa dezordonata ai , copilul asta e palid si slab , asta al tau ( sotul ) nu face nimic..si lista e luuuunga :))))

  • Bubulina spune:

    Este super cand ai asa o mama si asa o relatie cu ea. Din pacate unele mame nu prea stiu sa fie de ajutor. A venit mama la noi 3 luni sa stea cu baiatul pana la 1 an cand incepea sa mearga la cresa – ea s-a oferit sa faca asta. Ce zile au fost… mama nu manca decat daca ii puneam eu in farfurie, de gatit nu ma asteptam, iar de spalat vase (sau pus la masina de vase) s-a plictisit dupa vreo 3 saptamani. Cand veneam de la serviciu nu ne lasa nici sa ne schimbam de haine sau sa bem apa, ca ne preda copilul zicand ca „probabil nu mai puteti de dorul lui”. Iar daca am sugerat o data (in gluma, dar serios) sa stea cu el sa iesim la restaurant doar noi doi, i s-a parut o idee asa de nastrusnica ca doar s-a uitat urat la mine. Dar stia sa-l comenteze pe sotul meu. In fine, am rasuflat cu totii usurati cand nu am mai avut nevoie de „ajutorul” ei. Din principiu credem ca fiecare sa fie cu viata lui, adica nu am arunca copii in carca bunicilor, dar ar fi tare frumos sa putem lua cate o mica pauza macar de 2-3 ori pe an.

  • Luli spune:

    Offf, dintre posturile alea care ma fac sa plang 😐 Am fost copil parentificat, care vesnic a fost cel responsabil de ce se intampla parintilor (alcoolici, violenti), si care dupa ce s-a casatorit si a facut copil a umblat prin spitale cu ambii parinti. Nu am avut pe nimeni sa ne ajute, nici un bunic. Am avut bone o perioada si ne cumparam rare de tot momente in doi. Dar mi-as fi dorit mult sa stiu ca cineva macar se ofera sa ajute, sa fie acolo, sa fie bunic, bunica pentru baiatul meu. Acum sunt ambii morti si plang ceea ce nu am avut niciodata.
    Insa cum am facut de multe ori in viata, imi doresc mult sa fiu acea bunica, inteleapta, calda si plina de bine pentru nepotii mei, cand a veni vremea.

    Printesa, ma bucur ca au fost momentele astea pentru tine si ca le-ai savurat si apreciat 🙂

  • Riri spune:

    Ma scuz dinainte ca tulbur apele.
    Mama ta a fost la fel si inainte a a_i implini visul(sa devii scriitoare publicata)?Sau inainte de a disparea imaginea tatalui dintre voi?Copiii sunt maricei acum,ati trecut prin niste chestii cu ei.Nu zic ca nu te iubeste,mereu o fac,in felul lor .Am zis asta punandu_ma in locul tau.
    Si iertati_ma doamna mama Ioanei,nu e ceva personal cu dvs,filosofam aici.

  • Daniela Schell spune:

    Aplauze!!!!

  • claudia spune:

    Daaaaa, ce bime e cu mama!!! Mama m-a ajutat pana la 3 luni sa cresc fetita. Cand avea fetita 6 zile din cauza gerului s-a crapat o teava si s-a inundat toata casa in plina noapte. Mamaa dat toata apa afara, eu cu sotul eram rupti de depresie. Mama ne-a pus pe picioare. Mama m-a ajutat cand plangea cea mica si nu aveam incredere in mine. Datorita ei inca o alaptez pe fetita. Dar a tb sa plece pt ca si-a gasit un serviciu foarte bun. La 120 km departe de mine. Nu e departe rau, dar ne vedem rar si imi lipseste de mor. Soacra-mea sta in acelasi oras cu noi. Dar si-a vazut nepoata abia la 8 luni si atunci a azvarlit-o pe canapea sa o admire ca pe un exponat. A mai venit la noi acasa de vreo 3 ori, dar stabilind clar regulile: ea sta pe canapea, eu fac tot mancare, curat, etc, copil. Ea intelege sa se joace cu copilul (1 an) sa il azvarle pe jos si ea sa se uite la el comoda de pe canapea. I-am spus sotului, desi inteleg ca il doare ca e mama lui, ca nu mai vreau sa o vad in casa mea cat voi trai. Da, multumesc mama. Imi iubesc mama si am inteles asta dupa ce am devenit eu mama!!!!

  • Claudia spune:

    La mulți ani minunați!
    Am ales să fac copii, știind că viața mea se va schimba.
    Un timp…
    Tanjesc după teatru. Atât! Nu aveam obieceiul de a ieși la cine!
    Deși am gemeni de 1 an, am scris ceva destul de consistent. Da! Mai greu, cu intreruperi, dar a funcționat.
    Gânduri bune și succes!:-)

  • dia spune:

    Eu ma bucur sa vad un articol de apreciere a mamei dupa multele articolele in care iti analizai copilaria nefericita si multele probleme desprinse din asta….

  • DanielaG spune:

    Parintii nostri sunt la 130 de km distanta si din fericire ne-au ajutat destul de mult, de fiecare data cand au putut. Cand au fost copiii bolnavi, mereu au venit sa stea cu ei sau i-au luat la ei cateva zile. Insa, desi ne intelegem foarte bine, trebuie sa recunosc ca e bine sa ramana o anumita distanta (fizica) intre noi. Nu mi se pare sanatos pentru nimeni ca parintii sa stea cu copiii, mai ales ca au fost atatia ani la mijloc, in care noi ne-am maturizat, am devenit alte persoane, nu mai suntem usor de controlat sau de convins.

    Chiar si cand avem aceleasi convingeri, cel mai linistiti suntem cand suntem numai noi patru. Pentru ca e bine sa ai ajutor, dar atunci cand ai nevoie, nu tot timpul. Linistea din casa si relatia buna cu parintii se mentin cu ceva distanta 🙂

    Tot ce imi doresc este sa imi traiasca parintii si socri, sa fie sanatosi mult timp de acum inainte ca sa ne bucuram de prezenta lor atunci cand vrem (si cand vor si pot si ei). Si pentru copii este excelent.

  • Moldoveanca spune:

    Mna, depinde de mama. A mea sta 50% din timp la pat, nu gateste, nu face curatenie, ea e numai cu indicatiile pretioase (adica „managementul”), cu munca „de jos” mai putin. Si acum se supara ca nu sunt de acord sa vina sa „ma ajute”. Cumva presimt ca n-o sa am chef sa ingrijesc de 2 nou nascuti + o semi-invalida in acelasi timp, dar na, asta sunt eu :))

    • DanielaG spune:

      In cazul tau, mi se pare foarte ok sa ramai fara „ajutor”, ca mai rau ti-ai face. Am cateva prietene in situatia asta si ar fi un gest sinucigas sa isi cheme mama sau soacra, le e mai bine fara 🙂

  • Roxana spune:

    Sunteti frumoase, atat de tinere si de nedespartit in poza asta de parca ati fii una.
    Ai o comoara vie alaturi si departe. Aplaud si ma bucur. Mult.

  • Kora spune:

    la mine vin (chemate) si fac ture de o luna fiecare. Stat cu copilul, mancare, intins rufe, frecat TV-ul , Eu una cant si pun lumanar 🙂 sa le tina Dumnezeu sanatoase si sa ma ajute. Am parinti cum rar au unii. Ah, si daca tot scriu, sa iti multumesc de cartea scrisa. Tocmai am terminat de citit `O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda`. Ce fresh e!! Ce bine ar fi cazut mai devreme! Dar nici acum nu e tarziu 🙂 Multumesc ca m-ai intarit puterea de a avea in continuare incredere in ce fac eu far asa imi pese de cei din jur ( uneori obosesc, ce sa ii fac..)

  • Ina spune:

    Ce program frumos ai avut,de vis :-). Mama mea e sus,nu se mai poate sa ma ajute la modul ‘ fizic’ .
    Are 2 nepoti si o nepotica. De la mine si sora mea impreuna. Nu i-a trinut in brate pe niciunul, sunt multi ani de cand a ‘plecat’…
    Iubiti-va mamele, strangeti-le in brate si spuneti-le ca le iubiti . La noi asa a fost, ne pupam si dragaleam mereu.La 29 de ani ai mei si 54 ai mamei.
    A ramas bunicul, care e topit dupa cei doi baieti si dupa nepotica.Unii sunt departe, unii la 14 minute cu masina.
    In vacante inca nu l-am luat cu noi, cred ca ar fi un pic ciudat. Tata e genul judgemental . Ar comenta mon stop ( din prea multa iubire fata de nepot : pijamaua i se ridica moaptea si ii e frig la spate, nu-l hranesti suficient, e prea slabut, e palid si tot asa.L-am dus la pediatru de doua ofi intr-o vacanta de 2 saptamani. Ba ca e rahitic ( nici o analiza in acest sens, doar s-au uitat la el si atat, ba ca are infectie urinara . Intr-un final am primit o lista care nu se mai termina cu medicamente. Inclusiv antibiotic , dat dupa ureche, fara nici o analiza a sangelui. I -am dat 2 zile toate medicamentele prescrise , si a facut o reactie foarte urata, pete rosii pe tot corpul. Era sigur intoxicat de la atatea chimicale care nu erau musai . Am incetat sa-i mai dau .El in 7 ani a luat o singura data antibiotic, atunci era cazul, clar.
    Tata ma ajuta, dar ma si critica daca nu fac exact cum zice el.
    Asa ca ajutor as avea, dar apoi are pretentia si dreptul sa intervina in educatia copilului meu ( old school), ceea ce ma scoate din pepeni.
    Asa ca e cu + si – la noi.
    Stiu ca le face din prea multa dragoste, isi adora toti trei urmasii urmasilor lui. Daca n-ar avea pretentia sa ascult de el ca in
    copilarie si sa-mi educ baiatul cum vrea el ( bunicu ‘ ) , ar fi bunicul ideal.

    Ma bucur ca ai luat o pauza si ca te-ai odihnit, ca ai fost ‘musafir la tine acasa’ , ca a facut altcineva cina in locul tau, ca te-ai simtit rasfatata .
    Dar cel mai mult ma bucur ca ai reusit sa scrii. Ypiii !

    P.S poza e frumoasa, va sade bine impreuna !

  • Georgiana TLP spune:

    Intrebare: ce le-ati spus copiilor cand ati plecat din casa fara ei?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *