Viața cu aparat dentar

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

M-am decis să îmi pun aparat dentar din considerente pur estetice. Când eram prin generală, am avut acel tip de aparat pe care îl ții doar noaptea și doar la dinții de sus, niciodată nu am fost suficient de conștiincioasă să îl las să își facă treaba cum trebuie.

Așa că acum, la 32 de ani, m-am hotarât să fac pasul cel mare. Caninii îmi ieșeau puțin în afară și credeam că e nevoie să fie repoziționați.

Am norocul să am o prietenă dentist la care mă duc cu regularitate pentru a-mi face controalele de rutină. Într-o zi, povestind diverse, i-am spus că aș vrea să îmi fac și implant în locul celor două măsele lipsă. Norocul meu a fost că am deschis subiectul. Știați că o dată măselele implantate dinții nu se mai pot mișca? Cel puțin aceia din apropiata lor vecinătate. Dacă vreți implant și apoi aparat, regândiți-vă strategia.

Din câte am înțeles de la mai mulți medici ortodonți cărora le-am cerut părerea, este clar recomandat să ne aliniem mușcătura, să aducem dinții în poziția lor corectă și apoi să ne facem implanturi sau lucrări de orice fel care ar imobiliza o parte din dinți. Mie mi s-a părut o explicație logică, așa că am acționat în consecință.

Înainte să vă descriu experienta mea cu aparat dentar atât sus cât și jos, dați-mi voie să vă dau câteva sfaturi, evident, personale și prietenești:

  1. Înainte de a vă decide să va puneți aparat consultați cel puțin 3 ortodonți. Daca 2 dintre ei vă spun același lucru înseamnă că într-adevăr aveți nevoie.
  2. Fiecare ortodont are propria lui ofertă si propriii furnizorii de bracketi (acele mici părți fixe care se atașează pe dinte, partea cea mai costisitoare a aparatului dentar). Unii acceptă plata în rate, alții vor o sumă fixă la început și restul în tranșe pe parcursul tratamentului, alții te pun să plătesti fiecare interventie pe parcursul tratamentului, la alții toate sunt incluse în prețul de bază. Căutați varianta cea mai bună pentru voi.
  3. Nu citiți prea mult pe internet testimoniale ale oamenilor care au avut și pe care i-a durut și care se plâng de disconfortul zilnic și așa mai departe. Nu mă voi ascunde după deget și să spun că e floare la ureche, dar nivelul de durere al fiecăruia este atât de subiectiv încât nivelul meu maxim de durere poate să fie egal cu zero pentru altcineva sau invers. Mobilizați-vă asupra scopului și vizualizați finalul. Ajută!
  4. Inele de separare trebuie ținute atâtea zile cât e recomandat. Deși sunt extrem de neplăcute ajută mult în a crea o stare de confort după aplicarea aparatului propriu-zis. Eu am crezut că trec de la agonie la extaz.
  5. Pregătiți-vă psihic pentru spălat pe dinți des, ori de câte ori e nevoie, ață dentară, apă de gură. Veți realiza în timp că spălatul pe dinți ajută de multe ori și la a scăpa de senzația de presiune, pe lângă scopul primar ce ține de igienă.

Bun, acestea fiind spuse, să vă povestesc experiența mea.

După ce mi-am ales ortodontul, șocul cel mai mare l-am avut cand am vazut mulajul dinților mei. Comparativ cu axa centrală a feței partea de sus îmi era spre stânga iar partea de jos îmi era deplasată spre dreapta cu un dinte și jumătate. Adică, cei 4 dinți de jos, cei care ies primii când suntem bebei, erau duși cu pluta într-un mare fel. Am aflat că sus am cu un dinte în plus, m-am născut de fapt fără mugurele dintelui poziționat în oglindă. Jos la fel, un dinte în plus, în partea opusă celui de sus. Am realizat cu ajutorul doamnei doctor că măselele mele fac contact (în timpul mușcăturii) doar în partea dreaptă spate, fără nici cea mai mică atingere în rest. Doi dinți buni trebuiau scoși pentru a egaliza părțile, la final contenție și aproximativ 2 ani jumate de tratament. Eu am fost: *Serios? Venisem doar să-mi repoziționez caninii!!*

Practic, am ales bracketii de safir (cei transparenți) în detrimental celor de metal (mai rezistenți). Natura job-ului meu a cerut-o. Am avut disconfort în prima săptamână după aplicare, și o ușoară iritare a obrazului interior. Greutate la mestecare, mai ales chestiile tari (gen coajă de pâine).  Când mi-am pus jos a fost mai neplăcut (mai multi dinți mici, mai puțin loc, mai mare presiunea, buza mi s-a obișnuit mai greu – jos l-am pus la 3 luni după ce mi l-a aplicat în partea de sus). După perioada de acomodare a fost mai bine.

Vă spun sincer, chiar și acum am zile și zile. Dinții mi se mișcă constant, câteodată nu pot să mestec cu o zonă fiindcă acolo lucrează aparatul, dar redirecționez presiunea pe alte zone. Am mai avut de furcă cu capetele de sârmă. De la periaj le mai scot în afară și îmi zgârie obrazul (tincture de propolis aplicată seara pe interiorul obrazului face minuni până a doua zi). Nu mai mușc din sandwich, mi-l tai cu furculița, la fel cu pizza sau orice altceva ce necesita a mușca direct.

Am o trusă de spălat pe dinți care e mereu cu mine în poșetă și pe care o folosesc ori de câte ori manânc în deplasare. Ață dentară am prin toate locurile disponibile (geantă, mașină, rucsacul piticului). Cu rujatul a fost mai greu la început, îmi rămânea mereu ruj pe bracketii din față, dar cu timpul buza a luat forma corespunzatoare acoperindu-i perfect așa că am rezolvat-o.

Nu șuier, nu salivez mai mult, nu mi se usucă gura. Nu vorbesc sâsâit. Nu stau botoasă. De la distantă de 1 metru nici nu îți dai seama ca am aparat pe dinți.

Aveți nevoie de răbdare, determinare și cum spuneam mai sus, vizualizarea constantă a scopului si a finalului perfect (aliniat)

Există viață si după aplicarea aparatului dentar!

Adina

Sursa foto: aparat dentar via Shutterstock.com

Pin It

17 Comments

  • Gabi spune:

    Felicitari Adina! Eu am 47 de ani si tocmai ce mi-am pus Invisalign. De ce asa tirziu? Nu stiu, a fost o greseala ca am aminat sau am considerat ca nu e nevoie. Problemele mele s-au accentuat (overbite-ul a crescut) si asta a fost solutia logica. Bonus, am inceput si sa pierd din greutate ca nu mai maninc intre mese (ele trebuie date jos la fiecare gustare si dupa aia curatat dintii din nou). Bafta si indreptat rapid iti doresc.

  • Dana eu spune:

    Da, se obtin rezultate, dar cu rabdare si perseverenta, mai ales la un adult. Eu am dus baiatul (la 14 ani) pentru corectia pozitionarii dintilor si tratamentul a durat 3 ani si jumatate. Diferenta dintre imaginea dintilor in radiografiile inainte si dupa terminarea tratamentului este spectaculoasa.
    Insa efortul financiar e destul de mare. Si nu trebuie uitat un lucru: inainte de a opta pentru aceasta procedura trebuie rezolvate toate celelalte probleme stomatologice ( carii, detartraj etc.).

  • Marina spune:

    Si eu am purtat aparat dentar aproape 4 ani. Am ales bracketzii metalici, am avut inghesuiala mare si sus si jos. Cand mi-am pus aparatul, nu aveam copii. Si ma gandeam ca nu o sa le pot zambi din toata inima si ca or sa ma intrebe de ce am dintii asa si nu drepti. Asa ca mi-am pus aparatele, intre timp au venit 2 copii in viata mea si sunt bucuroasa ca le zambesc fara rezerve si ca am o dantura frumoasa si sanatoasa.
    Vreau sa mai spun ca si conformatia fetei se modifica putin o data ce dintii se aliniaza pentru a musca sanatos. Pentru mine a fost o surpriza placuta sa vad cum arat eu de fapt fara dintii iesiti in fata. Am constatat ca seman mai mult cu mama :).
    Pe mine m-a ajutat mult dusul bucal, in speta Waterpik, pe care l-am folosit regulat, punand in apa din rezervor apa de gura. In cei 4 ani nu am capatat nicio carie.
    Recomand aparatul dentar in special celor care au dintii vizibil inghesuiti. Costurile sunt semnificative, la fel si disconfortul in primele luni. Dupa o perioada, aparatul devine a doua natura a gurii. Eu nu l-am mai simtit ca pe un corp strain, ci ca pe o parte fireasca din gura mea.

  • ELENA-GABRIELA spune:

    Există viața după, și încă una foarte bună, cu zâmbete complete și pline de încredere. Necesita un efort financiar mare, o voința de fier, atât în primele zile când simți acel disconfort, dar și pe parcurs, când trebuie să ai o alimentație adecvată.
    În calitate de fosta purtătoare de aparat dentar, aș mai adăuga :
    – chiar dacă aveți o igiena corectă, dinții au tendința de a se îngălbenii pe durata purtării aparatului. Dar dacă nu aveți sensibilitate dentară și bugetul va permite, recomand o albire profesională, în cabinetul medicului dentist și sub supravegherea acestuia.
    – după o perioadă, dinții au tendința de a revenii la poziția inițială. De aceea, este foarte important să fie purtat retainerul, conform indicațiilor medicului, pentru a nu le permite dinților sa se miște. Acesta trebuie purtat pe o durată aproximativ egala cu cea în care a fost purtat aparatul fix.

  • Inuk spune:

    Hei, ce ma bucura articolul acesta! Ai dreptate, exista viata si dupa aplicarea aparatului dentar! La inceput mi s-a parut groaznic si ma intrebam constant: „De ce nu au insistat ai mei? De ce nu am zis eu ceva cand eram copil? De ce nu mi-am invins frica mai devreme?”

    Eu am 30 si ceva de ani, iar aparat dentar am de 2 ani si 4 luni. Practic nu mai am mult de stat cu el, sunt la partea finala a tratamentului – asa cum spunea cineva mai sus, acum il simt parte integrata din mine. Am si ceva emotii vis-a-vis de finalul tratamentului.

    Cel mai mare beneficiu, dincolo de sanatatea si aspectul dintilor, mi s-a parut responsabilizarea. Nicicand nu am avut mai multa grija de dintii mei ca acum. Incet, incet ma preocupa din ce in ce mai mult aspecte care tin de sanatate.

  • alina spune:

    ahhh, de 1 an jumate am si eu aparat, in ultima zi a acestei luni voi scapa de el….cam un an a fost destul de incomod, nu am putut musca, ci doar taiat bucati potrivite, plus durerile dupa fiecare activare, plus rani pe obraji…e adevarat ca nici ruj nu am mai folosit, doar mult strugurel. sper sa fie cea mai buna investitie, dupa cea in operatia de miopie. abia astept sa vad cum voi arata fara aparat, s-au aliniat destul de repede, dupa 4 luni erau toti dintii la locul lor 🙂 ah, eu mi l-am montat la 34 ani 🙂

  • Corina spune:

    Am 31 de ani, dintii strambi si in partea de sus, dar si jos. Nu m-as vedea altfel! Sunt parte din personalitatea mea, au farmecul lor! Nu m-as vedea cu aparat dentar si nici nu am motivatia necesara. Nu am carii, nu m-au dururt dintii sau maselele niciodata, asa strambe cum sunt. Am un baietel de 9 luni pe care nu l-as lasa cu dintii strambi, as investi intr-un aparat dentar de calitate, insa mie… nu merci, pot trai fff bine si asa! Ma pot uita la mine in oglinda cu placere, pot rade cu pofta si nu mi-am creat un complex din dintii mei strambi. Oricum, felicitari pt ambitie si determinare!

  • Andreea spune:

    Si eu am aparat cu brackets de safir, pus la 31 ani. E incomod dupa fiecare reglare si fac rani destul de des, dar ma gandesc ca este pentru binele meu. Eu nu am 2 incisivi sus (nu am mugurele) si nici masele de minte (am scapat de grija lor, la fel lipsesc mugurii). Din cauza pozitionarii dintilor de sus, partea de sus nu calca corect peste partea de jos, de aici si predispozitia pentru carii de colet. Sper ca intr-un an sa scap de el.

    • Nana spune:

      Draga Andreea, si eu sunt intr-o situatie similara, dar mai complexa. Mie imi lipsesc si incisivii laterali de sus, un molar de sus, doi premolari jos si maselele de minte. Molarul si premolarii au fost de lapte si au rezistat pana pe la 23 de ani. Dupa extractie dezastru. Acum port aparat de 1 an si jumatate si situatia s-a imbunatatit mult. Am facut deja două implanturi jos, dupa aliniere, si urmeaza alte trei pe maxilar. Pentru a scapa de ranile de pe obraz, care uneori erau chiar taieturi, din cauza arcului, medicul mi-a pus niste tuburi de silicon pe arc, iar unde nu s-a putut tapetez cu ceara speciala data tot de medic. Va doresc tratament cat mai usor tuturor si un „zambet de Hollywood”!

  • paula spune:

    Wow, ce curaj imi vine citind comentariile…pe la vreo 9 ani m-a dus bunica mea materna, cu care nu am avut niciodata o relatie apropiata, acasa la o vecina, medic dentist, cred ca pe la vreo 60 ani, in ideea sa ma convinga ca am nevoie de aparat dentar…iar cand am ajuns a intrebat „unde este lupoaica? ati adus lupoaica?” evident ca nu am deschis gura nici 1cm sa vada ceva, m-am suparat teribil si am ramas asa pana astazi (33).. a ramas o trauma uriasa, o neicredere fata de medicii dentisti, dar vazand cate femei au avut curajul sa faca asta pentru a scapa de complexe, parca recapat incredere..stiu ca ar fi incomod, greu, costisitor, dar nu cred ca mai greu decat acesti 24 de ani in care doar am zambit si am ras in hohote doar cu cei apropiati, nu am poze cu mine razand si imi doresc mult sa vina ziua in care sa pot face asta…

    • Nana spune:

      Draga Paula, nu mai amana momentul! Este atat de important sa pui dintii in ordine, atât din punct de vedere estetic, cât și functional. O vizita la medicul ortodont iti poate schimba parerea, uneori gresită, despre dintii tai. Cauta medicul potrivit pentru tine si vei vedea ca viata este uneori chiar mai interesanta cu aparat dentar. Asta inseamna că iti pasa si ca esti educat in privința preocuparii pentru sanatatea ta. Eu abia astept sa inchei tratamentul ortodontic, desi mai este de lucru pana pe la finalul anului, dar sunt convinsă ca schimbarea va fi mare. In ceea ce priveste costurile, poate e mai greu la inceput, dar dupa va deveni o cheltuiala asemeni facturii la abonamentul TV 😀 Succes!

  • Alexandra spune:

    Si eu vreau sa imi pun aparat. Problema mea este ca cei doi dinti din fata au iesit la plimbare rau si arat asa…ca un iepure. Prietenii imi spun ca nu e atat de rau cum mi se pare mie si ca asta este farmecul meu, dar pe mine ma cam complexeaza chestia asta. Intrebarea mea pentru cele care si-au pus aparat mai tarziu, adica pe la vreo 30-35 de ani (si pentru aceeasi problema ca a mea): este adevarat ca dupa ce dintii se indreapta, se lasa si buza de sus? Nu m-am gandit la asta niciodata pana cand mi-a povestit cineva despre o doamna care si-a pus aparat, dintii aratau impecabil dupa aceea, dar buza de sus nu mai statea ca inainte, efectiv picase, iar acum se duce la un medic estetician pentru asta. Nu as vrea sa imi pun nimic in buze, dar nici sa se lase nu vreau…Voi ce stiti? Sau daca citeste vreun dentist ce am scris eu aici? Am sa pun si eu intrebarea cand am sa ma duc la programare, oricum, dar asta va fi undeva pe la toamna.

  • țâf spune:

    Am aproape 26 de ani. Recent s-au făcut 8 ani de când mi-am pus aparat dentar. La nici 18 ani. În ultimul an de liceu. Pe vremea aia era cam ciudat să porți aparatul, mai ales dacă aveai și ochelari de vedere. Îndeplineam ambele criterii, evident – și mioapă, și cu dinții strâmbi. Un fel de Betty cea urâtă, doar că n-aveam părul creț. Am ales aparat ceramic, convinsă fiind că n-o să se vadă că-l port. „Daaa, normal că n-o să se vadă din avion!”, mi-a replicat medicul. Sub centură mi-a dat-o. 😶 L-am purtat cam un an și jumătate. Complet – deși nu am vrut să port simultan și sus, și jos, mi-a explicat medicul că altfel n-are niciun efect pentru mine și… n-am mai avut niciun cuvânt de zis. Am îndurat de toate, mai puțin extracții, că n-a fost nevoie. Uram nopțile când trebuia să îmi atârn niște elastice de brackeți – parte din tratament. Mi-am dat jos singură ultimii brackeți care se dezlipeau la ore și mă jenau cumplit. Și mai presus de toate, am învățat să mănânc ca o lady – niciun aliment nu ajunge în gură dacă nu-i tăiat cu cuțitul/rupt. Apoi, de la un zâmbet timid am ajuns să rânjesc efectiv în toate pozele, că așa-mi stă mai bine. Recunosc, a fost scump, chinuitor, însă efectele pozitive se văd chiar dacă aparatul ulterior nu l-am purtat cu atâta consecvență. Îndrăzniți să mergeți la dentist. Veți fi surprinse de puterea aparatului – atât fizic, cât și mental.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *