Câteva ponturi în plus pentru o călătorie plăcută cu avionul alături de copii mici

Nu mai e mult și pornim în vacanță, că tare mai am nevoie de una, după anul nebun pe care l-am avut: patru cărți lansate cu turneu în țară, peste 30 de evenimente cu sute de oameni organizate, zeci de proiecte, campanii, filmări, emisiuni și întâmplări minunate. A fost extraordinar, dar și epuizant, așa că în curând vom porni toți patru către prima pauză de anul acesta. Ne așteaptă un zbor de trei ore și, planificând cele necesare, mi-am dat seama că am mai aflat câteva lucruri de la ultimul meu articol pe acest subiect (pe care îl găsiți aici). Și vi le spun și vouă.

Știți că eu prefer avionul oricărei călătorii cu mașina, decât două zile pe drum, mai bine două zile pe plajă! 🙂 Acum sunt multe variante low cost, inclusiv companiile mari au tarife mici dacă luați biletele din vreme! Merită!

Acum copiii noștri sunt mai mari (5 și 3 ani, prima oară am zburat cu ei acum doi ani), mă aștept la mai puțin stres ca la zborurile anterioare, deși acestea au fost semnificativ mai scurte. Principalele noastre probleme în avion sunt (indentice cu ale voastre, presupun): lipsa de spațiu și libertate, care poate deveni frustrantă pentru copii, și durerile de urechi la decolare și aterizare.

Pe cea de a doua o rezolvăm cu picături de Otipax sau Otocalm la Sofia, administrate cu o oră înainte de decolare. E un calmant cu lidocaină care amorțește practic timpanul, să nu mai doară. Sofi a avut multe otite și are o sensibilitate mare la ureche, la ea nu funcționează treaba cu băut lichide, ronțăit, lins acadele sau supt bomboane. Ivan nu are această problemă, așa că lui îi vom da să ronțăie ceva (la zborurile anterioare fie a supt, fie a băut lapte din biberon, acum nu mai e cazul, dar vom rezolva cu apă sau ceva crackers, grisine, ceva ce știu că-i place mult și pe care le va primi doar la decolare, ca să fiu sigură că le mănâncă).

Legat de prima problemă, facem tot posibilul să ușurăm călătoria pentru copii. Și nouă ne e greu în spațiul mic din avion, mai ales când avem parte de avioane înghesuite sau călătorim lângă persoane gălăgioase sau intruzive, multe ore la rând.

În primul rând, aleg bilete la ore bune pentru copii, fie dimineata la 10 (ceea ce înseamnă că ne trezim la 7, nu la 5, cum ar trebui dacă am avea bilete la 8) sau după amiaza la 3 sau 4, ca să poată ațipi în avion. Evit îmbarcarea devreme. Știți, aceasta este o facilitate de care se pot bucura familiile cu copii, însă nu mereu e o idee bună să urci cu copiii printre primii în avion.

La început m-am bucurat că avem varianta, ca familie cu copii, să ne îmbarcăm printre primii. Mi-am dat seama apoi, inclusiv când am călătorit singură și am urmărit comportamentul copiilor altora în avion, că îmbarcarea devreme nu e neapărat de ajutor. În cazul în care ai voștri stau mai greu locului sau sunt mai tensionați când plecați la drum, îmbarcarea prioritară înseamnă, de fapt, timp în plus petrecut în avion și șanse mai mari ca cei mici să își piardă răbdarea.

Așa că acum așteptăm în aeroport cât mai mult, ne urcăm ultimii în autocarul care ne duce la avion, îi lăsăm să se plimbe, să se joace, șă-și consume energia, să se împrietenească cu alți copii sau adulți cu care vom călători. Aeroportul e un loc foarte interesant oricum, sunt multe lucruri acolo fascinante pentru un copil de 2, 3, 5 sau 7 ani. Stați cu ochii pe ei însă, multe dintre aceste lucruri sunt și periculoase, nu-i lăsați singuri nici o clipă (scări rulante, lifturi, cărucioare mari de bagaje, mașini de curățenie etc).

Până la 2 ani, copilul stă în brațele unui părinte, prins cu o centură specială de centura acestuia. După 2 ani, copilul are locul lui și este obligatoriu să stea în scaun, cu centura pusă, la decolare și aterizare, dar ideal este să păstreze centura tot timpul.

Au fost și momente când ai mei – împreună sau separat – nu au mai avut răbdare să stea locului. Atunci am făcut scurte plimbări pe culoarul avionului. Sfatul meu ar fi să le întrebați în prealabil pe însoțitoarele de zbor dacă e în regulă să faceți câțiva pași. Cât au fost mici, ne-au ajutat mult și sistemele de purtare, am reușit să îi adorm în manduca plimbându-mă câteva minute pe culoar.

Dacă cel mic are sub 2 ani, întrebați, la îmbarcare, dacă există locuri libere. E posibil ca echipajul să vă lase să folosiți unul pentru copil în timpul zborului, după ce decolarea s-a încheiat.

Din experiența noastră, e bine ca din bagajul de mână să nu vă lipsească:
– jucării de ros dacă cel mic e la vârsta rosului
– plușul preferat al copilului sau altă jucărie care nu face gălăgie
– cărți noi sau preferate
– apă
– gustări variate, eventual chiar gustări speciale, „de avion”: sărățele făcute în casă, biscuiți cu fructe uscate
– haine de schimb pentru toată lumea
– saci de gunoi
– dezinfectant pentru mâini (toaleta s-ar putea să fie multă vreme ocupată de alții și să nu vă puteți spăla pe mâini)
– gadgeturi cu bateria încărcată la maximum
– cărți cu abțibilduri sau scratch cards (e mai complicat cu cărțile de colorat, nu e chiar plăcut să încercați să recuperați creioanele care cad printre scaunele celorlalți sau care o iau la vale pe culoar)
– o pernuță gonflabilă pentru cel mic

Evităm jucăriile care se desfac și se împrăștie, culorile care pot murdări, jucăriile cu muzică, luăm multe variante de activități antrenante, dar liniștite (gen cuburi magnetice sau jocuri cu cărți) și ne mai bazăm și pe jocurile noastre cu litere și cuvinte în engleză, pe care le jucăm și în mașină. Efortul nostru merge către a face zborul ușor de suportat, dacă nu chiar plăcut pentru copii, dar și cât mai puțin deranjant pentru ceilalți. Din păcate, uneori se întâmplă ca cei mici să plângă, să se plictisească, să vrea să coboare sau să alerge, să se certe cu fratele sau cu alt copil. Ei strigă, protestează, restul pasagerilor se foiesc și aștept ca tu să rezolvi rapid (ceea ce e de înțeles, până la urmă). Ei, atunci e complicat.

Cred că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este să mă stresez cât mai puțin și să nu mă gândesc că privirile tuturor pasagerilor sunt săgeți în ceafa mea și a familiei mele (deși uneori sunt)! 🙂 Copiii pot fi obosiți, nervoși și plictisiți chiar dacă ai făcut toate eforturile să le asiguri tot ce le trebuie pentru un drum confortabil. Dacă se lasă cu vreun tantrum sau cu o ceartă între ei, fac tot ce pot ca să îi liniștesc, dar încerc să nu mă mai simt vinovată dacă nu-mi iese imediat. Suntem în aer, la mii de metri, nu e ca și cum am prea multe opțiuni (nu-i pot scoate la aer, nu putem alerga să ne detensionăm, nu putem merge în altă cameră). Pot doar să îi țin în brațe până se liniștesc, pot să încerc să-i fac să râdă sau să îi ajut să adoarmă, și e posibil ca nimic din toate astea să nu meargă (nu s-a întâmplat încă, dar probabil e doar o chestiune de timp). Iar dacă simt că toată lumea mă judecă, nu mă pot liniști nici pe mine, iar copilul nu face decât să preia din anxietatea mea și toată lumea are de suferit.

Merită să aruncați un ochi și pe câteva sfaturi  de natură medicală pe care le dau cei de la Clinica Mayo pentru când plecăm la drum cu avionul.

De exemplu, ei recomandă precauție atunci când copilul s-a născut prematur și a suferit deja unele afecțiuni respiratorii. În astfel de cazuri, medicii ne recomandă să nu luăm copilul cu noi în avion până la vârsta de 1 an sau chiar până mai târziu. Motivul: nivelul de presiune a aerului în avion este mai scăzut decât cel de la sol. Am citit pe unele grupuri de facebook că unii părinți le dau copiilor siropuri ca să îi adoarmă pe durata zborului. Eu n-aș face asta, dacă totuși știți că cel mic suportă greu zborul, fie căutați alternativă, fie vă sfătuiți cu un medic, nu aș ameți copilul cu dozaje luate de pe internet.

Una peste alta, călătoriile dese aduc marile succese. Cu cât sunt expuși mai mult, copiii se obișnuiesc și drumurile cu avionul nu mai sunt așa experiențe SF. 🙂

Sursa foto: copii în avion via Shutterstock.com

Pin It

57 Comments

  • Cristina spune:

    Ce la fix a venit lista asta de recomandări! Săptămâna viitoare ne pregătim de un nou zbor și noi. Dacă Alex era super liniștit și dormea mult în avion când era mic, Sara e copil atomic. Trebuie să vadă tot, să pună mâna pe tot, mă calcă în picioare, etc. 🙂 De data asta îi voi pregăti niște surprize și sper să treacă mai repede timpul.

  • Oana spune:

    Buna ziua! In bagajul de mana avem voie cu otipax? Multumesc mult!

  • Ina spune:

    Interesant! In maxim o luna plecam in America 🙂 9 ore de zbor din Londa, incontinuu!!!!! Sper sa fie ok cu un tofler de 2.5 ani 🙂 Multumesc pt ponturi 🙂

    • Mihaela spune:

      Buna,
      Noi am fost anul trecut in New York cu fetita noastra de 2 ani. Am avut zborul din Bucuresti la ora 14:00 iar cel din Amsterdam la ora 17:20. Am ajuns in New York la 19:20 ora locala.
      Primul zbor a trecut foarte repede. In al doilea zbor, 3-4 ore s-a jucat cu jucariile pe care le-am avut la noi + i-am dat drumul la niste desene cand am vazut ca devenise un pic cam agitata. Iar ultimele 4-5 ore a dormit bustean.
      Acomodarea cu noul fus orar a durat cam 2 zile pentru fetita.
      Succes si vacanta frumoasa 🙂

  • adriana spune:

    Atata planificare pt 3 ore. Stranuti si ati ajuns 🙂 Am calatorit de atatea ori ca nici nu mai stiu numara, de la 3 ore la 13 ore cu copilul inceoand cu varsta de 3 luni.
    Nu va stresati mamici sa planificati fiecare detaliu. Totul va fi ok

    • ANA spune:

      Nu-i chiar asa. Daca ai tu un copil linistit care poate sta locului 10 ore nu inseamna ca toti copiii vor fi la fel. Mandra mea este un copil foarte activ si pentru un zbor de 3 ore am nevoie de multe activitati si chestii noi care sa o atraga pentru a nu o lua razna pe scaun. Nici mie nu imi face de o deosebita placere sa stau in aceeasi pozitie pe scaun atatea ore, cam greu sa ii ceri asta unui toddler..

    • Roxana spune:

      Pai depinde de multe variabile, de la varsta copilului, pana la temperament, mie, adult, 3 ore in avion mi se par multe 🙂 Prefer 3 ore in masina, de exemplu.
      Sigur ca totul va fi ok, dar putina organizare si planificare n-a omorat pe nimeni.

  • Oana spune:

    Asta imi mi-a adus aminte de https://www.youtube.com/watch?v=utThXamX7ZM .Am ras bine de felul de a povesti al doamnei, dar nu as fi vrut sa fiu in locul ei. Si nici in locul celorlalti pasageri pe un zbor transatlantic.
    Adevarul e ca se poate intampla orice, dar nu avem cum anticipa.
    Foarte bune sfaturile, pe de alta parte :).

  • Peter spune:

    Good to know! Multumim 🙂
    Planul meu pentru viitorul zbor cu copiii, este sa realizam un film. Desigur „prima nascuta” in rol de regizor, producator si rol principal, iar mezinul „ninja nocturn” in rol secundar si tot ce mai vrea sora sa. Totul incepe dupa imbarcare!

  • Roxana spune:

    Ce idee faina, in felul asta chiar au ceva de facut, interesant si antrenant!

  • Maria spune:

    Audiobook-urile si joculetele pe tableta au facut minuni cam de la 4 ani. Nu recomand plimbarea pe culoare decat daca se anunta un zbor linistit. Am vazut o doamna dand cu capul de tavanul avionului ca a tinut musai sa se plimbe desi se anuntate ca e posibil sa intalnim turbulente. Pana la 4 ani noi am facut povesti cu nori sau cu ce vedeam pe geam, colorat sau cantat, jocuri cu degetele, carticele etc. Si al meu vorbeste tot timpul, chiar cu castile in urechi. Noi tragem la sorti care sta langa el, sau schimbam locul la jumatea zborului ca altfel dupa 3 ore te simti ca dupa o zi de munca la call center :). Al meu adoarme la aterizare pe zboruri scurte. Pe alea lungi a dormit non stop aproape, chiar cand am trecut print-o zona luuunga de turbulente, copii din jur vomitau si tipau. Juniorul a bagat somn de voie, nici n-a miscat.

  • dojo spune:

    Tocmai ce ne-am intors dintr-o minivacanta de 3 saptamani, ce trebuia sa fie 5, dar niste probleme medicale in familie m-au adus mai devreme acasa. Ultimul zbor a fost greu. Am stat cu fata 12 ore pe drum (4 pe masina, 4 in avion, 4 in aeroport). Are 3 ani si a fost de o cumintenie suspecta 😀

    I-a placut sa se uite la avioane, i-am explicat tot felul de chestii, a vazut cum se imbarca oamenii, cum se alimenteaza avioanele etc. Am avut carte de colorat si (cu riscul de a-mi lua suturi in dos) tableta cu 2-3 jocuri pentru varsta ei. A stat cateva minunte cu ochii in ea, in rest a descoperit chestii interesante pe acolo.

    Dureri de urechi a avut doar acum 3 saptamani, la al doilea zbor, aparent e chestie de cum isi presurizeaza astia avionul. Ca in alte zboruri a fost bine.

    Relax, ca nu se intampla nimic. Si daca mai urla copilul, asta este, nu-i singurul 😀

  • wlfp spune:

    Pentru urechi recomand o guma sau o bomboana – si la adulti si la copii.

    Off topic, la tarom se primeste mancare? Ca nu am zburat niciodata cu ei.

  • Lena spune:

    DInca o idee ce pe copila noastra o fascineaza: o busola. O ia cu ea in autobuz (inca nu a zburat cu avionul de cand o are) si in general pe unde ne deplasam. I se pare interesant de vazut in ce directie se misca autobuzul (Mama, dar de unde stie busola pe unde merge autobuzul? Mama, acum mergem spre Romaniaaaaaa – locuim in Spania, era un autobuz intre doua orasele din zona, dar da, pentru scurt timp am mers spre est, deci Romania). Impreuna cu o harta, cred ca e interesant pentru copii (si pentru noi) de urmarit traseul, unde e casa, unde e destinatia, spre ce punct cardinal decoleaza avionul (eventual curba din aer), pozitia soarelui, etc. In plus, cred ca poata fi utila si intr-o plimbare intr-un oras strain (sau nu).

    Vacanta placuta!

  • gia spune:

    unde gasim scratch cards ??? 🙂 Merci

  • Anca spune:

    Ne-am intors saptamana trecuta, primul zbor, mandra de 2,4 ani. Si la dus si la intors escala de 3 ore + zborurile de 2.5 ore. La dus a fost horror, nu a dormit deloc, in ultima ora deja nu mai avea stare de nimic. Cum am coborat a dormit bustean. Cred ca a macinat-o curiozitatea tot drumul:))
    La intoarcere a fost perfect. Stia deja ce se intampla, ce urmeaza sa facem, s-a jucat tot drumul + in aeroport iar la ultimul zbor a dormit bustean de cand a pornit avionul pe pista pana cand am auns la Otopeni

    Ce a functionat:
    – pregatit din timp cu ce urmeaza sa facem, cum decoleaza, cum aterizeaza avionul, ce facem inainte si dupa (lasat bagaje, control pasapoarte), citit si urmarit filmulete pe tema asta cu vreo saptamana inainte
    – tableta/telefon cu jocuri noi (puzzle in cazul nostru a facut minuni)
    – rontaieli preferate
    – loc la culoar ca sa iesim repede si fara sa deranjam multa lume in caz de dezmortit oase
    – cerut insotitorilor de bord 2 pernute ca sa stea mai confortabil pe scaun
    – si, spre teroarea mea (la intoarcere) locuri cat mai in spate, unde se simteau mai bine zguduielile si a ajutat-o sa adoarma foarte repede :))

    Vacanta placuta!

  • Anaeli spune:

    Water drawing colouring books!!!
    Minunate pentru orice calatorie.
    Mi-a placut idea de povesti cu vocea mamei😀 !

  • Diana spune:

    Ah, noi plecam azi înspre România, wish me Luck. 🙂 Zbor transatlantic de pe Coasta de Vest a SUA (+14 h) cu un toddler foarte activ de 18 luni! Yaaay! Înspre Europa, cam toate zborurile pleacă dupa-masa/seara, asta ar fi un plus. Pe zborurile lungi (long haul) pentru copiii mici, se pune la dispoziție un bassinet. Asta înseamnă ca ai prioritate la locurile de la capătul culoarului (bulkhead seat). E bine de sunat si întrebat înainte pana la ce vârsta se oferă bassinet-ul. De ex. Lufthansa oferă bassinet pentru copiii pana la 2 ani (!!!) vs Swiss pana la 8 luni. Pe anumite zboruri, poți avea scaunul de mașina, dar asta înseamnă loc cumpărat pentru cel mic chiar dacă e sub 2 ani. In cazul nostru, copilul fiind sub 2 ani am avut opțiuni limitate pentru entertainment in timpul zborului, find Prea multe constrângeri: fără zgomot, fără piese detașabile, fără interes pentru nimic 🙂 etc. Are un DVD player cu casti pentru vârsta lui, câteva jucării noi (si ieftine) pe care nu le-a mai văzut (elementul surpriza lol), câteva cărți noi plus câteva audiobooks (deși span atention la vârsta asta e undeva la câteva minute), muuulte Snack-uri si muuulte șervețele umede, lovey-ul favorit si ce e mai important, Mommy si Daddy. 🙂 Am mai fost doar pe zboruri scurte (pana la 5 ore) cu el, asa ca vom vedea cum vor decurge lucrurile 🙂

  • Alexa spune:

    Te rog si eu vreau povestile vechi. Mersi!
    mnlchalexandra@gmail.com

  • Larisa spune:

    @lena daca se mai poate si nu scriu prea tarziu, as dori si eu te rog linkul. Adresa mea de email este larisa.rosu86@gmail.com.

    Multumesc!
    RĂSPUNDE

  • o femeie spune:

    Dupa ani de zboruri ( 5-8 pe an, nu am depasit 10) o iau mult mai simplu: cele mai de efect au fost post-it-uri, dar si niste sosete in bagaj si o jucarie pe care o imbracam cu sosetele. Dupa decolare, eu las copilul si pe culuar sa umble. La fel in aeroport ne miscam si ne punem la final la coada, nu stam printre primii 🙂 – ideea sa consume energia fireasca.
    Si pe mine ma obosesc 3 ore in avion, de stat pe loc, d-apoi un copil …

  • Simona spune:

    Am calatorit destul de mult, am inceput cand copilul avea 18 luni si ultima calatorie acum la cei 3 ani ai copilului a presupus aproape 24 de ore (zbor transatlantic, escala in Londra, bagaje asteptate, drumuri cu masina la aeroport, etc). Secretul unei calatorii linistite: parintii. Cititi impreuna, va jucati, desenati, plimbati masinute, explicati de toate si va minunati alaturi de copii de toate cele noi! Un parinte relaxat si implicat este tot ce va trebuie la drum!

  • Alina spune:

    Inca nu am zburat cu piciul, dar tare stresata sunt doar la gandul acesta..:), dar o sa ne facem curaj o data:))

  • Dorin spune:

    De unde achiziționezi scrath cards? Eu nu am reușit să găsesc.

    Mulțumesc!

  • Dorin spune:

    De unde ai cumpărat scratch cards?

  • Ecaterina Iana spune:

    Buna Ioana,ai scris la un moment dat,nu gasesc articolul,despre Activity bag-uri pentru copilasi mici.Aveai si link de unde le cumparasei…
    Imi poti da te rog linkul?
    Multumesc tare mult!

  • Ana spune:

    de ce scrie „Irina” la autori? :O am vazut ca sunt mai multe articole scrise de Irina, dar ca si cum ar fi scrise de tine – de exemplu asta.

    • Printesa Urbana spune:

      Textele sunt scrise de mine (asta ar trebui sa fie destul de evident pentru cine ma citeste regulat), Irina este colega mea care ma ajuta uneori cu documentarea, cand eu nu apuc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *