O cititoare întreabă: Cum îmi dezvăț copilul să adoarmă legănat?

Legănatul e liniștitor, majoritatea copiilor mici și foarte mici vor adormi mai repede dacă sunt legănați. Îl pui pe picioare, hâța hâța, copilul ațipește în trei minute, perfect! Problema e că se trezește (copiii mici se trezesc des) și nu adoarme dacă nu îl legeni. Și uite-așa ajungi la trei luni ale copilului, cinci, nouă, doi ani și jumătate, că legeni de treizeci de ori pe noapte și ești epuizată, normal, noaptea trebuie să ne odihnim, nu să dăm din picioare. Plus că una e să legeni 4 kg și alta 12!

Ideal este să nu creăm din start copilului asocieri de somn care pe termen lung se vor dovedi păguboase. Printre acestea se numără:

  • legănatul
  • plimbatul în brațe
  • plimbatul în cărucior
  • plimbatul în mașină
  • trasul de sâni
  • trasul de păr, urechi, pielea de pe cot

Pentru că foarte curând copilul devine mai greu, mai puternic, va trece prin pusee de creștere și salturi mentale, îi vor ieși dinți sau va avea episoade trecătoare de boală în care va avea nevoie mai des să fie alinat și adormit, iar tu vei ajunge la capătul puterilor legănând, plimbând prin casă ori cu căruciorul, lăsându-ți pielea frecată și moșmondită, doar doar adoarme copilul.

Ce se va întâmpla mai departe va fi că tu, epuizată, cu limitele personale încălcate, vei fi nervoasă, sătulă, irascibilă, te vei răsti la copil, poate-l vei și smuci de colo colo, Dar dormi odată, la naiba, că nu mai pot, pentru că ești om și pentru că nu ai grijă de nevoile tale.

Toate ființele umane au nevoie de somn odihnitor. Da, și mamele. De fapt, mai ales mamele, care sunt atât de solicitate în timpul zilei.

Toate ființele umane au limite personale, care se cer respectate.

Ești irascibilă mereu? Corpul și mintea ta încearcă să-ți atragă atenția că te neglijezi.

Am trecut și eu prin asta, pe Sofia am învățat-o să adoarmă ziua în căruț (și ohooo cât m-a plouat să doarmă copilul), apoi purtată în sistem (văleu, cât mi-a rupt șalele), pe Ivan l-am învățat de bebeluș să adoarmă plimbat în brațe, și pe la 7 luni deja îmi rupea coloana. L-am ajutat să facă tranziția la adormit pe pat, dar ce să vezi, a schimbat un obicei epuizant cu unul enervant, din vina mea, desigur: s-a apucat să-mi pipăie pielea de pe cot. Freca pielea aia până adormea, uneori 3 minute, alteori douăzeci. Vă spun, uneori îmi venea să mă așez călare pe o bombă din desene animate și să decolez spre lună! Când venea ora somnului, mi se înmuiau genunchii. Acum nu-mi pot da seama de ce am stat atâta vreme cu un obicei care mă termina psihic. A fost atât de simplu să spun NU și să schimb această rutină! La al treilea copil clar știu ce am de făcut! 🙂

De aceea și scriu asta aici. Poți schimba foarte ușor rutinele care te consumă. Nu te mai sacrifica, nu este necesar, și e atât de nociv pentru tine și copil!

Cum faci? Încetezi chiar de azi această rutină pe care tu ai creat-o și la care copilul n-a făcut altceva decât să se adapteze. Nu este vina lui că adoarme doar legănat, tu l-ai învățat să adoarmă așa. Și nici vina ta nu e, ai făcut ce ai putut mai bine, dar acum ai înțeles că de fapt n-a fost chiar atât de bine, și ai vrea să schimbi ceva.

Vestea bună e ca va fi destul de simplu, cu condiția să te decizi și să ai încredere în decizia ta.

Gata? Te-ai decis?

Ok, primul pas este să comunici decizia tuturor celor din jur. Soț, soacră, copil. Te va ajuta să îți auzi vocea spunând: Am decis să nu mai legăn copilul. Puiule, de azi nu te mai pot legăna. Îmi pare rău, știu că tu vrei, dar eu nu mai pot. Sunt obosită și am nevoie să mă odihnesc. De azi o să adormi lângă mine în pat, în timp ce eu îți spun o poveste.

Sigur că un copil de trei luni nu va înțelege ce spui, dar vocea ta calmă și decisă îl va ajuta să aibă încredere în ce se întâmplă.

Seara, vă întindeți  în pat împreună, stingeți lumina și îi spui că e timpul de somn. Nu îl pui pe picioare, nu te ridici cu el, nu-l legeni. Îi vorbești calm și-l mângâi pe spate ușurel.

Sigur că va plânge și va protesta, se va zbate și se va împotrivi.

Dar tu vei rămâne calmă lângă el și-i vei spune cu multă iubire că veți adormi așa de azi înainte.

Ai încredere și nu ceda, dacă te răzgândești, copilul va înțelege că decizia ta nu e una bună, că nu ești un părinte decis, că el de fapt are puterea de a alege, ceea ce nu e nici adevărat, nici bine, pentru că îl împovărează pe copil cu decizii care-l împovărează.

Rămâi lângă el cu blândețe, vorbindu-i cu încredere. Îl poți îmbrățișa, desigur. Nu-l lași singur, în niciun caz, copiii mici au nevoie de prezența noastră liniștitoare pentru a adormi (nu toți, dar majoritatea).

Îți promit că în câteva zile (hai săptămâni, deși în majoritatea cazurilor nu durează atât de mult) copilul va uita de legănat, plimbat, dansat, iar tu te vei întreba de ce n-ai făcut asta mai devreme.

În plus, dacă adoarme întins lângă tine sau în patul lui, lipit de al tău, se va trezi mai rar, nu imediat ce vei opri legănatul sau plimbatul. Va avea și el un somn consolidat, mai legat și mai odihnitor. De tine nu mai zic.

De asemenea, te încurajez să faceți ture pe rând, tu și soțul, sau să-l adoarmă doar el. De obicei copiii adorm mai repede cu tații, plus că le permite conectare și iubire în doi, iar tu poți să iei o pauză.

Unii copii au nevoie de asocieri de somn ca să se odihnească. Dacă și copilul tău e așa, se liniștește greu, se trezește des (deși nu are asocieri legate de tine), ideal este să îi oferi asocieri de somn care îi sunt la dispoziție, ca să se poată liniști singur dacă se trezește peste noapte.  O păturică moale, un pluș.

Cred că nevoia de somn a mamei e mult subestimată, mamele sunt îndemnate să alăpteze la cerere cât mai mult și să doarmă cu copiii cât mai mult și asta e foarte bine pentru copil, dar când simți că nu mai poți, că te transformi de oboseală, că ziua ești mai mult dragon decât femeie, că te paște depresia, atunci e timpul să te uiți la tine, să vezi ce nevoi ai și să faci tot posibilul să le împlinești. Soluții există întotdeauna, poți să continui alăptatul ȘI să te odihnești noaptea, poți rămâne noaptea alături de copil ȘI să dormi bine.

Sacrificarea mamei nu e niciodată bună pentru copil. Și nu e dovadă de egoism să vrei să ai grijă de tine, se cheamă responsabilitate, respect și iubire față de propria persoană.

Curaj și consecvență!

Photo by Tara Raye on Unsplash

 

32 Comments

  • Felicita spune:

    Eu asa am dezobisnuit-o pe pitica mea de biberon, noaptea. Ajunsese sa ceara 3 biberoane pe noapte, desi ii dadeam sa manance foarte bine seara. Bine, era si marisoara, intelegea, cat poate un copil la 2 ani si 3 luni sa inteleaga. I-am spus ca stomacelul ei are nevoie sa se odihneasca noaptea, la fel si eu, si-i voi da apa sau ceai daca va dori, nu va mai primi lapte. I-a spus asta cu vreo vreo trei zile inainte de a incepe procedura propriu-zisa, m-a aprobat piti, dar stiam ca se va lasa cu plans. Exact asa a fost, 3 nopti am speriat vecinii (nu au zis nimic saracii, dar la cum a urlat…). A patra noapte a dormit bustean si eu langa ea, nu-mi venea sa cred cat de usor a fost. Cred ca ne este greu noua, parintilor, sa luam decizia care ne face bine tuturor.

  • Ilinca spune:

    Cred ca e o varianta aplicabila majorității copiilor, mai puțin celor care nu dorm nici cu mama asocierilor de somn cum a fost al meu.
    Îl plimbam câte 4 ore in brațe și nu adormea, nopți la rând. Când venea ora de culcare ma lua plânsul știind ca doua ore mai târziu se va trezi și nu va mai adormi indiferent ce: alăptat, legănat, plimbat.
    Și in legătura cu articolul precedent: așteaptă sa fie copilul pregătit. Am încercat sa ii scot alaptatul de noapte pe la 1 an și 11 luni pentru ca se trezea de 8 ori pe noapte și a durat o luna de plâns pana la voma, cu mine alături care încercam sa ii ofer orice alta varianta îl ajuta, vorbind cu calm și blândețe. După o luna am plecat la bunici și ca sa nu ii speriem cu ore in sit de urlete i-am oferit sânul și am revenit la vechile obiceiuri. Accentuez o luna de încercări. L-am mai lăsat așa cam 2-3 luni și am încercat iar și a mers din prima noapte. Copilul era pregătit. Se trezește in continuare de multe ori dar se culca la loc in majoritatea timpului dacă se lipește de mine și se joaca cu parul. De pe la 4-5 dimineața nu e chip sa adoarmă la loc fără sân sau biberon.
    Ce vreau sa subliniez cu aceasta relatare e “încercați, dar dacă nu merge, nu faceți nimic greșit, unii copii sunt altfel și exista și copii care chiar nu pot sa adoarmă decât foarte greu”

    • Cristina spune:

      Exact asa cum spui! Asa am observat si eu cu fetita mea. Nu are rost sa o fortez, face ea singura cand este pregatita.

  • Amalia spune:

    “Îți promit că în câteva zile….”
    Oh, draga Ioana, nu face promisiuni pe care nu ai cum sa le indeplinesti, oricat de frumos ar suna ele :))

    Cati copii atatea scenarii… Ar fi minunat sa fie mereu simplu cum povestesti, si sunt convinsa ca la multi va functiona, asa ca incercati cu inima deschisa. Dar mai sunt si copii din aia care 2 ore mai tarziu noaptea tot urla si urla si cer lucruri pe care nu mai poti sa le dai. Si mamele lor vor fi tot dezamagite si in prag de depresie. Am fost si eu acolo.

    Dar… cum ziceam, orice merita incercat.
    Si am si eu un sfat care poate va ajuta un numar mic de parinti – la noi a functionat sa nu fiu eu in camera la culcare. Adormea cu tatal lui in pat, dupa minute lungi de plans (el) si consolat cu voce blanda (tatal, desi poate si lui ii venea sa planga cot la cot).
    Iar dupa (nu chiar zile, ci mai degraba) saptamani in care tatal adormea adesea inaintea pruncului s-a instalat si rutina.
    A fost bine in timp, dar daca la unii e o chestiune de zile, la altii poate fi de saptamani (sau mai mult).

    • Printesa Urbana spune:

      Da, ai dreptate, depinde mult de copil.

    • Amalia spune:

      PS: am vazut acum ca ai mentionat si de somnul cu taticul. 🙂

      Tot ce mai pot adauga este ca – dragi parinti – nu sunteti singuri, am trecut multi prin asta si acum e bine. Aveti incredere ca vor veni si la voi nopti mai linistite si nu ezitati sa cereti ajutor celor dragi atunci cand simtiti ca nu mai puteti.

  • Simona spune:

    Crezi ca e valabil si in perioada de alaptare? Are 10 luni si adoarme doar la san când e in casa. Daca incerc sa il așez in pat se trezeste. Nici măcar legănat nu merge :(. Afara doarme doar plimbat, fără oprire. Noaptea se trezeste din doua in doua ore ca sa sugă, deși nu pare ca e foarte înfometat.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, e tot o asociere de somn si cred ca poate fi schimbata, daca poate tati sa ajute cu somnul pe timp de noapte, de exemplu, sa te poti odihni si tu.

    • Adina spune:

      Dacă îmi permiți,o să îți spun experiența mea cu fetița care are acum 15 luni. Până la un an se trezea de nenumărate ori sa sugă,deși nu părea înfometată, și am ajuns la concluzia că poate îi e sete. Ei și uite așa m-am înarmat cu răbdare și curaj și noaptea îi dădeam apa când se trezea. La început a fost mai greu pentru că vroia și sân dar cu îmbrățișări și pupici a început să adoarmă imediat după ce bea apa și acum se trezește doar de două ori noaptea. Și am ajuns de la nenumărate treziri și nesomn la a dormi cat de cat bine. Acum suge doar sa adoarmă pentru siestă și noaptea. Încerc încet, încet să o obișnuiesc să adoarmă fără, deși simt că deja am avansat enorm spre bine! Sper sa fie de folos cuiva! 😘😘😘

    • Andreea spune:

      Adina, sper sa imi fie mie de folos metoda ta – o voi incerca. Si bebelusul meu (10 luni) adoarme noaptea doar la san (asta nu ma deranjeaza neaparat), insa se trezeste de vreo 10 ori pe noapte, incepe sa se agite si sa ma caute (problema e ca, desi il alaptez mereu cand se agita, tot se linisteste doar cate 10-30 min si apoi o ia de la capat. deja simt ca nu mai pot cu atatea treziri…

  • Simona spune:

    Fetita mea are acum 2 ani și 3 luni, de când s-a născut a dormit doar cu mine, în pat, lungă, nu legănat, nu carut. Problema e ca după ce ma ridicam se trezea, nu puteam nici in baie sa merg, ma simteam uneori groaznic, plângeam, daca suna cineva la usa nu puteam nici măcar sa vad cine este. Ziua doar in brațe, foloseam slingul, afara nu mi-a stat deloc in carut, plângea non stop, cum o puneam jos cum se trezea. De adormit adormea doar cu sânul. Acum am rămas însărcinată și a trebuit să îi scot sânul pentru ca nu mai rezistam eu, ma dureau sânii foarte tare, căci nu adormea fara sa nu ii tragă, sa se joace si să îi piste. Cu multe explicații, cu calm și blândețe i-am explicat că s-a terminat laptele pentru ca a crescut. Pe timpul zilei a fost ușor caci aveam o perioadă cand ii dădeam mai rar si nu a mai cerut, dar noaptea….noaptea.. au fost câteva zile de cosmar, eu nu am nici un ajutor, sotul abia daca reușește să o vadă seara cand se intoarce de la munca, am reusit cu chiu cu vai căci eram foarte decisa, am adormit-o cu muzica relaxantă pe fundal, luminițe, povestea de noapte bună, apă daca avea nevoie și la final totul se termina în brațe căci trec si 3 ore si ea nu imi adoarme. Acum am 8 luni de sarcina, ma pun lângă ea in pat, tot ritualul si nimic…la final o i-au in brate si ma plimb cu ea maxim 30 minute si adoarme. Dacă nu dorm cu ea, se trezeste de câteva ori plângând, iar o iau in brate și adoarme imediat, în schimb daca dorm cu ea doarme fara probleme toata noaptea. Nu e posibil sa o pun la 9 la somn si la miezul nopții sa fie încă trează…nu adoarme altfel! Ieri seara i-am cerut soțului sa o adoarmă, ce sa vezi, fata mea la ora 23:40 stătea cu cartea de povești in mână, “citea” in surdină, iar sotul sforaia nevoie mare! Pana la urma am luat-o in brate si a adormit in 15 minute….chiar nu stiu unde greșesc si nici nu vreau sa ma gandesc cand va veni si surioara…nopti albe si petreceri in pijamale!🤦🏼‍♀️

  • Cristina spune:

    Nu rezonez deloc cu acest articol, printre putinele de altfel in care nu ma regasesc. Leganatul, adormitul la san etc. nu sunt asocieri rele de somn ci etape firesti in dezvoltarea copilului.
    Astea fiind spuse inteleg ca mama uneori nu mai poate dar schimbarile ar tb facute lin, cu pasi mici, cu blandete.
    Personal nu sunt de acord cu nici o metoda brusca de a-l invata / dezvata pe copil de ceva ci cu metode line adaptate varstei.
    Este ca si cum eu as spune acum:

    – copile nu mai rezist sa imi faci bucataria dezastru la fiecare masa, de maine mananci frumos cu cutitul si furculita.
    – copile clachez daca mai schimb fie si un scutec. Chiar daca ai 4 luni de maine la olita etc etc etc.

    Las aici un articol mai pe sufletul meu, sper ca este voie, poate ajuta pe cineva.

    sarahockwell-smith.com/2018/03/06/how-to-stop-rocking-your-baby-to-sleep/amp/

  • Andreea H spune:

    Articolul suna frumos. In realitate, nu reusim sa scapam nici de leganat, nici de brate. Are 5 luni si suntem epuizati si in putine momente am simtit bucuria si linistea deplina ca avem o minune in casa. E crunta oboseala la care am ajuns, sta treaz cate 3 ore pe noapte, cel putin. Nu e deloc armonios pt un bebe care are atata nevoie de somn. Nu inteleg femeile ( mamele) cum sunt si Cristina si Rebecca care dramatizeaza niste situatii, uneori la limita depresiei, si a multor ganduri bolnavicioase care e posibil sa nu se vindece vreodata. Ce mame perfecte ele, iar noi cu 2 ore de somn pe noapte, luni intregi ce mame defecte. Imi creeaza multe stari atitudinea lor si as spune si mai multe. La noi nu merge cu ceea ce ai scris, dar macar ai incercat. Multumim! Dumnezeu sa ne ajute sa rezistam si sa nu ne innebunim prea tare!

    • Printesa Urbana spune:

      Andreea, ati facut ceva investigatii? Dintotdeauna sta treaz atatea ore noaptea? Banuiesc ca ati verificat intolerante, alergii, reflux? In mod normal, dupa doua luni, copiii se regleaza si chiar daca inca se trezesc des, reusesc destul de repede sa adoarma la loc dupa ce mananca sau sunt schimbati, daca spui ca sta treaz atat de mult, ma gandesc sa nu fie vreun disconfort fizic, ceva ce ati putea rezolva pentru confortul lui, dar si al vostru. Imi pare rau, cred ca sunteti terminati de oboseala. 🙁

  • Cristina spune:

    Imi pare rau daca comentariul meu ti-a starnit reactia / reactiile astea 😔 nu a fost intentia mea.
    Nici nu am pretins ca sunt o mama perfecta sau ca am un copil perfect.
    Fetita mea are 1 an si 4 luni si o leganam seara la somn si in timpul noptii daca se trezeste. Si se trezeste in medie cam de 2-3 ori asta acum la varsta asta. Cand era mai mica se trezea mai des. Este adevarat ca eu si sotul facem cu schimbul.
    Eu am spus doar ca schimbarile nu tb facute brusc, ci cu blandete, cu metode adaptate varstei atunci cand te hotarasti ca vrei sa schimbi ceva.
    Eu am acceptat ca fetita mea adoarme leganata si o sa renunte singura la asta cand va fi pregatita. Si mi-am modificat eu asteptarile in loc sa am asteptari nerealiste de la ea legat de somn, mancare si altele.
    Deja de cateva luni se mai intampla ca uneori sa se trezeasca noaptea, sa se uite putin in jur si sa se culce singura la loc. De cele mai multe ori insa are nevoie de ajutorul nostru si atunci o luam in brate, o leganam si ea adoarme.
    Cand nu o sa mai fim noi ok cu situatia, da putem sa ne gandim sa schimbam ritualul dar incet, cu pasi mici.

    Iti recomand sa cauti pe Facebook grupul The Beyond sleep training project. Pe mine m-a ajutat enorm sa inteleg multe despre somnul (si nu numai) copilului meu. Este in Engleza fiind un grup international dar pt mine este un exemplu de ce inseamna un grup de Facebook care chiar ofera ajutor si fff bine moderat.

    De asemenea link-ul din comentariul meu initial. Sarah Ockwell Smith are un site cu foarte multe informatii/resurse despre somn.

  • Andreea H spune:

    Am apelat la un somnolog, inca de acum 2 luni. Nu m ar deranja sa se trezeasca des, sa aiba nevoie de lapte, de o imbratisare/mangaiere. Pur si simplu sta treaz cu orele. A acumulat oboseala, nu mai este la fel de vesel ca atunci cand se odihneste normal. Spun ca oricat de mult iti doresti sa fii un parinte bun, sa gresesti cat mai putin , este imposibil. Sa nu spun ca de cand am nascut nu am mers in vizite decat la bunici, de 3 ori, ora de intrare in somnul de noapte ne prinde mereu acasa. Nu am iesit sa ne plimbam, in vacanta sau pur si simplu pe faleza. Stam in curte in masura in care vrea bebe afara, in rest lumea noastra se invarte doar in jurul lui. Medicul pediatru care il supravegheaza lunar spune ca e totul bine. Am fost si la o a doua parere, dar la fel, ca totul e bine. Vom incepe sa facem analize peste o luna conform schemei de ” atac” a celui de al 2 lea pediatru. Totul e pe bajbaite, totul e roz, dar el nu doarme. Suntem obositi, frustrati, iar parerile tuturor celor din jurul nostru nu fac decat sa ne supere mai tare. Toti cei cu copii pana acum n au inteles de fapt, cat sunt de diferiti ei, bebeii. Multumesc, Ioana pt gandurile bune. Cred ca am un inceput de depresie, desi ma ajuta enorm sotul, ma tot impinge sa merg la psiholog. Am ganduri si ganduri, si probabil o stare de neliniste pe care si bebe o simte. Sincer, nu mai am resurse si putere sa caut, sa analizez, cand medicii, imi spun razand, ca asa sunt bebelusii, nu dorm.

    • Printesa Urbana spune:

      S-ar putea ca raspunsul sa fie fix acesta: sa mergi tu la terapie. Lucrurile se asaza uneori fara sa intelegem neaparat cum…

    • Cristina spune:

      Va tin si eu pumnii sa gasiti solutia potrivita pt voi!

      Fetita mea primele 6 luni a dormit ziua doar pe mine sau pe sot, stateam cu ea sa doarma in fotoliu / pe canapea. Asta a insemnat ca 6 luni nu am avut moment de pauza pt ca ea cand dormea era pe mine deci nu puteam sa fac nimic altceva iar cand era treaza tot nu puteam sa fac nimic pt ca ma ocupam de ea. Noaptea era ceva mai bine, dormea in patut dar cu trezirile de rigoare.

      Deci nu e ca nu inteleg, ca am un copil care doarme neintors. Solutia in cazul meu este sa accept si sa-mi adaptez eu asteptarile.

      Comentariile mele nu ar tb sa-ti proviace tie vreo reactie, pt tine sunt o necunoscuta care si-a dat cu parerea la un articol scris de Ioana. Nu era un articol scris de tine ca sa o iei asa personal.

      Asa cum nici eu nu m-am suparat la “Ce mame perfecte ele, iar noi cu 2 ore de somn pe noapte, luni intregi ce mame defecte. Imi creeaza multe stari atitudinea lor si as spune si mai multe” desi as avea motive nu?
      Poate cum spune si Ioana ar putea terapia fi o solutie.

    • V. spune:

      Andreea, arunca un ochi la articolul asta si in special la tabelul din el. Pe noi ne-a ajutat enorm. Iti spune practic timpul maxim in care copilul poate fi treaz, pe varste, si cat trebuie sa doarma:

      https://www.weebeedreaming.com/my-blog/ideal-bedtime

      Copiii sunt extrem de usor de suprastimulat si atunci incep sa aiba probleme de somn. Noi ne-am prins tarziu ca, din dorinta de a ne juca cu fetita noastra, de a ne pastra cat de cat viata activa de dinainte, o suprastimulam. Cand am inceput sa o culcam mai des in timpul zilei, s-a reglat si somnul de noapte.
      Practic la 5 luni bebelusul tau ar trebui sa stea maxim 2 ore treaz in timpul zilei.
      De asemenea, conteaza enorm si ora de culcare. Spui ca de cand ai nascut, nu mai poti face nimic seara. Te inteleg perfect, asta e viata de parinte! Bebele tau la 5 luni trebuie sa adoarma in jur de ora 19.00, chiar mai devreme.
      Bebelusii adorm pe la 21.00 cand sunt micuti micuti, apoi ora de somn trebuie mutata mai devreme, in jur de 3 luni. Noi am observat ca oarecum a fost o progresie naturala, dar ramasesem fixati pe ora 21.00 si copilul devenea din ce in ce mai agitat seara. Pana ne-a luminat pediatra ca o tineam prea tarziu si am inceput sa o punem la somn imediat ce incepea sa devina agitata. Chiar daca era 5 sau 6 seara. Incepand de pe la 6 luni s-a stabilizat ora de culcare la 18.30 seara.
      Iti dau un exemplu cum facem noi la 8 luni. Nu sunt mama perfecta, dar am citit mult despre somn si am avut si o pediatra foarte implicata.
      Trezire dimineata 7-7.30.
      Somnul de dimineata vine la app.2.5 ore de la trezire: de la 10-11.30 (doarme cam 2 cicluri de 45 min legate).
      Somnul de dupa amiaza, la fel, la max 2.5 h: 13.30/14.00 pana la 15.30
      Somnul de noapte: culcat la 18-18.30
      Noaptea se mai trezeste acum de 1, 2 ori, depinde de dinti etc. De fiecare data cand nu reusea sa adoarma la loc imediat dupa supt cauza era un discomfort: dinti, scutec plin, iritatie la scutec de cele mai multe ori. Fara stimuli la somn – telefoane, lumini, carusele etc. Liniste, intuneric, uneori putina muzica clasica in surdina.
      De mentionat ca fetita mea doarme in camera ei de pe la 5 luni, dar atunci a fost ea pregatita, nu pot sa generalizez pentru alti copii. Ea era deranjata de zgomotul pe care il faceam noi si se tot trezea, de aceea am luat decizia sa o mutam.
      Nu exista formula perfecta pentru toti copiii, dar sper sa-ti fie de folos ceva din ce am scris aici. O sa vezi, ca daca reusesti sa il culci in jur de 6-7 seara, o sa ai si tu o fereastra de respiro pana te culci si tu. Poti sa te duci sa te plimbi pe faleza in vacanta (cu randul, ca cineva trebuie sa pazeasca copilul cand doarme), sau sa stai pe balcon cu un pahar de bere fara alcool (daca alaptezi) sau de vin (daca nu) cu sotul! Copilul o sa fie odihnit si mamica la fel.
      Curaj, o sa fie bine!

    • V. spune:

      « Practic la 5 luni bebelusul tau ar trebui sa stea maxim 2 ore treaz in timpul zilei ». Intervale de 2 ore am vrut sa scriu aici, sa nu se inteleaga ca trebuie sa stea trez 2 ore intr-o zi. Adica sta treaz 2 ore, somn, apoi iar 2 ore treaz, etc. Cu aproxinatie.

    • Andreea spune:

      pe langa explicatiile lui V. – foarte bune, in care am recunoscut un oarecare tipar si de la noi (desi bebelusul nostru de 10 luni inca mai are un al treilea somn in jur de ora 16:30-17 si de aceea ora de mers la somn seara e pe la 20-20:30) as sugera ceva – pana la urma merita incercat, pe noi ne ajuta seara de multe ori sa pun pe youtube waves sound for sleep (ce am
      gasit eu se cheama ceva de genul Powerful Waves at night on Mussedu Beach) – eh, de cele mai multe ori adoarme in 15 min la san sau plimbat si leganat asa usurel, ma fatai eu de pe un picior pe celalalt.
      Alteori pun jazz for sleep.

      La noi desi adormitul merge cat de cat, trezitul de nspe ori pe noapte incepe sa ma termine – adoarme repede la loc, daca il alaptez, insa se trezeste iar si iar si iar, de vreo 8-10 ori pe noapte. Imediat dupa ce adoarme pe la 9 seara, primele 3 ore le doarme legat, apoi de pe la 12 noaptea incepe ‘distractia’.

  • Morera spune:

    si fiica mea s-a trezit noaptea, de muuulte ori pe noapte, pana la 2 ani jumatate. Eram in pragul depresiei amandoi. Pana intr-un an adormea doar la san, apoi am trecut la leganat pe picioare, la un moment era parca si ceva cu niste biberoane cu compot :)))
    o vreme au fost si niste situatii de groaza, in care se trezea si plangea mult, apoi adormea la loc (cred ca am certat atunci si era ceva cu teroare nocturna…. Imi amintesc prin ceata anii aia, pentru ca efectiv nu dormeam

    o pediatra ne-a spus sa nu o mai culcam pe picioare, am renuntat la leganat si apoi a inceput sa doarma noaptea, ca prin minune.
    din fericire nu a fost cu plansete si cu respingeri, pentru ca nu as fi rezistat. era o vreme cand as fi ales oricand varianta rapida si paguboasa pe termen lung, in detrimentul variantei corecte, dar care necesita rabdare

  • Andreea H spune:

    Voiam sa spun ca privarea de somn afecteaza orice fiinta umana. Ca oricat de mult ti ai dori sa ramai normal si sanatos, sa nu dormi, chiar daca motivul este copilul tau, nu ti ajuta organismul sau creierul in niciun fel. Au loc niste modificari la nivelul creierului si al glandelor. Stim bine ca privarea de somn era candva o forma de pedeapsa, si ca acei asupriti innebuneau si apoi isi pierdeau viata. Nu ai cum trai normal, daca dormi 2 -3 ore pe noapte. Eu nu voiam sa par o victima din toata discutia, doar ca unii dintre noi nu intelegem ce am putea face sau ce am gresit. Mi s- a parut agresiv tonul vostru si plin de judecata. Mai ales ca nu a cerut nimeni 2 ore timp sa bea cafeaua in tihna, in timp ce vede un serial, iar copilul sa urle de foame, de somn, de diverse. Vorbim de somn, unde nu e cu putinta sa ti poti iubi copilul si sotul si viata, daca nici macar de asta nu ai parte deloc.
    Multumesc pt gandurile bune! Sper sa am vesti mai bune, curand.

    • V. spune:

      Absolut! Nu numai ca te face din om neom, dar ce am observat eu e ca ne-a facut sa mancam mai multe prostii (si dulciuri). Curaj, pe masura ce o sa creasca bebe, o sa fie din ce in ce mai bine!

  • V. spune:

    Nu stiam ca asta cu trasul de sani e asociere de somn. O avem si noi de vreo luna. Eu credeam ca a invatat sa ma maseze ca sa vina mai repede laptele 🤣😅.

    • Cristina Pupaza spune:

      Am un băiețel de 5 ani, care a fost alăptat pana la 2 ani și jumătate. Adormea doar la sân si in brațe și avea nopți in care suzeta NON stop, dar am știut ca este o etapa normala și trebuie sa am răbdare, când a fost pregătit l-am înțărcat blând și de atunci a dormit toată noaptea fără treziri nici măcar pentru apa.
      Acum am gemeni de 3 luni, băiat și fetița, alăptați exclusiv, dorm noaptea pe mine, ziua in sistem, noroc ca sa inventat și pentru gemeni, deocamdată ii mai pot tine, au 7 respectiv 6 kg dar ma gândesc cu groaza ce va fi peste o luna doua, deoarece in căruț plâng, in pat nu reușesc sa ii adorm, am răbdare și știu din experiența anterioară ca va trece, toate trec și va fi din ce in ce mai usor, cel puțin așa sper. Deci multă răbdare mămici

  • Andreea H spune:

    V. , multumesc pt sfaturi. De 2 luni si ceva suntem in permanenta legatura cu somnoloaga. Si fiind asa inca de la nastere, am fost nevoiti sa respectam totul. De aceea, somnul a fost mereu in intervalul de 1,5h-2 h, in functie de el, ora de somnul de noapte este intre 7-8, in functie de ultimul somn din zi. Am citit si eu si sotul, somnoloaga ne a ajutat ff mult cu tot ce tinea de ea. Ii recunoastem semnele de oboseala, incercam sa l pregatim de somn inainte de a fi suprastimulat, dar nu astea sunt problemele lui. Nu reuseste sa treaca singur de la un ciclu de somn la altul, asta in timpul zilei. Iar noaptea se trezeste la 21, la 22 si la 23:30 sta treaz pana la 1,2. Apoi mai doarme max 2 ore. Apoi iar chinuie te sa l adormi. Sunt multe necunoscute. Am schimbat asocierile, ritualul, astfel incat sa fie blande adormirile, pt ca pana de curand plangea si se zbatea la toate somnurile. Sunt multe de povestit si de zis. Nu am crezut niciodata ca o sa aflu atatea despre somn, si mai ales despre nesomn. Inainte de bebe, eu dormeam cel putin 9 ore pe noapte. Am si tiroidita autoimuna si aveam nevoie extrema de somn. Ce o vrea Domnul cu noi!

    • V. spune:

      Fii puternica, o sa se rezolve incet incet pe masura ce creste! Sper ca ai ceva ajutor de la sot, bunici. Te imbratisez!

    • Abela spune:

      Am trecut și noi prin asta… pare ca nu se va sfârși niciodată. Eu am fost nevoită sa dorm câteva nopți la hotel ca sa nu o iau razna. Trebuie sa ai grija de tine cât poți, dar părerea mea este ca in cazurile dificile asocierile sunt bune dacă duc la somnul bebelușului și al mamei. Fetița mea a adormit numai alăptata in pat lângă mine. Am încercat și noi multe dar pana la urma am acceptat ca ea de asta are nevoie și in felul acesta ne menținem sănătatea mentală. Acum e mare și totul a trecut, a fost greu dar și minunat.

    • Mihaela spune:

      O sa sune fff rau ce zic, dar asteptati putin cu rosiile.

      Si eu la fel am tiroida autoimuna, si cand pic de somn, pic. De asta bebe a dormit mereu in patutul lui, ca nu cumva sa il imping din pat cand imi e foarte somn.

      Nu ma ajuta nimeni sa il culc, doar eu. Ei si mi s-a intamplat de cateva ori (!!!) sa adorm efectiv langa patutul lui. Asa ne-a gasit sotul cand a venit, bebe treaz si vioi si eu adormita acolo. :)) Nu a patit nimic.

      Ce voiam sa zic…da-ti voie sa atipesti putin, daca stii ca e satul, schimbat, intr-un loc safe si nu plange. La fel, daca nu merge si nu merge sa il adormi, lasa-l treaz sa isi consume energia. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *