Școala Montessori: cum e pentru copiii mei

Miruna Jovin este o mamă care-mi place. E deșteaptă, informată, caldă, cool. Băieții ei merg de ceva vreme amândoi la o școală Montessori din București. Pentru că ne interesează și pe noi această variantă (Sofia va intra la anul în grupa 0 și încă nu știm încotro s-o apucăm), am rugat-o să ne povestească sincer ce părere are despre școala în acest sistem alternativ. Mai jos aveți articolul scris de ea. Mulțumesc, Miruna!

Se fac cinci ani de când am ales pentru copiii mei sistemul Montessori.

Momentul în care Ioana mi-a propus să scriu despre experiența noastră în acest sistem coincide cu cel în care am hotărât că unul dintre copii nu va mai continua în sistemul Montessori. Motivele? Destul de puțin legate de sistem în sine, ci mai degrabă de un context. Alexei trece, conform sistemului tradițional, în clasa a V a începând din anul școlar 2017-2018. Școala Montessori unde merge el acum nu va mai continua ciclul gimnazial, cel puțin nu acum, cât să beneficieze și el. În plus, am fost anunțați că de la anul taxele cresc per copil cu aproximativ 25%. Așadar cu ceva strângere de inimă și regret, am reînscris doar un copil la școala Montessori. Celălalt va da piept cu sistemul tradițional și vom testa ”live” lucrurile pe care le-am crezut până acum. La anul pe vremea asta voi putea să vă spun din experiență ce înseamnă adaptarea unui copil în sistem tradițional după ce a fost într-o școală Montessori.

Și totuși ce ne-a făcut să alegem acum cinci ani un sistem alternativ?

Promisiunea că ritmul propriu al copilului este cel care dă tonul învățării. Asta a fost punctul care ne-a convins. Știam destule despre ce înseamnă sistemul Montessori în teorie, iar când am fost să vizităm grădinița, Alexei a ieșit de la întâlnirea cu viitoarea lui educatoare și mi-a spus ”Asta este grădinița mea. Aici să mă aduci”. Deși avea cinci ani, o vârstă la care se presupune că adaptarea în sistemul Montessori este dacă nu imposibilă măcar foarte grea (mai degrabă pentru profesori, aș spune eu). Este comod să ai copii care de la doi ani sunt în acest sistem decât să încerci să acomodezi un copil obișnuit altfel.

Alexei nu a avut probleme. S-a adaptat mai bine și mai ușor decât fratele lui mai mic. A performat academic extraordinar de bine, din punctul nostru de vedere. Are simț critic, își susține și argumentează o părere, are noțiuni de istorie, geografie, fizică și chimie. Rezolvă însă cu ceva dificultate problemele de aritmetică din manualele tradiționale de clasa a IV a și lucrează acum suplimentar la școală pentru a le stăpâni mai bine. Îi place să învețe, iubește să citească și face progrese individuale semnificative la engleză, știe acum să o corecteze pe profesoara lui când este cazul. De-a lungul anilor i-a mers și bine și rău în școală. Asta a depins, ca în orice alt loc, de oamenii din jurul lui.

Ce am învățat eu din asta? Deși pregătiți în sistem Montessori, este important ca profesorii de la clasă să aibă și pregătire pedagogică tradițională. În ceea ce ne privește cei doi ani în care a avut o învățătoare care avea doar pregătire Montessori și făcea facultatea de psihopedagogie în paralel, au fost un experiment nu foarte reușit. S-a văzut că îi lipseau noțiuni și pregătire pedagogică. Alexei a avut parte de bullying și a luat bătaie în școală de la colegi. A învățat cu această ocazie să ceară ajutor și să își spună cu voce tare nevoile și problemele. Știe că de la anul nu va mai merge în același loc și se pregătește curios de noua experiență.

Din punctul nostru de vedere, pentru el, școala Montessori a fost cea mai bună alegere pe care o puteam face.

Și mai avem un băiat, pe Dimitri, care atunci când i-am înscris la școală a fost ”vârful de lance”, întrucât directoarea mi-a spus ”îl primim pe cel mare pentru că aveți și unul mai mic. Altfel noi nu primim copii așa mari”. Ca într-un banc, ăla mare s-a adaptat și nu a pus niciodată o problemă, cel mic și dorit se chinuie și astăzi să se adapteze. Ce nu îi place: îl obosesc regulile destul de stricte, pentru că în ciuda impresiei generale, în Montessori sunt multe reguli, nu înțelege nici acum de ce nu are voie să facă mai multă mișcare la școală – e drept că nici eu – nu pot să înghit aceea teorie conform căreia copiii din Montessori lucrează cu mintea și nu au nevoie de mișcare.

A avut și are încă probleme din cauza faptului că este cu fratele lui în aceiași clasă, se vede clar că uneori ar avea nevoie să ia o pauză. A avut și el parte de bullying, dar nu a luat bătaie, a fost cel care a dat când s-a simțit atacat. Și el are, din punct de vedere academic, un progres de care noi suntem extrem de mulțumiți. A învățat să caute informații, să vrea să știe mai mult, să exploreze și să cerceteze. Se vede că învață cu plăcere.

Dacă ar fi să trag linie aș spune că sistemul Montessori este bun pentru toți copiii, depinde însă cine și cum îl aplică. Respectă ritmul propriu al copilului totul este ca și învățătorul/educatorul să o facă. Îi învață pe copii să gândească, pentru noi asta fiind extrem de important. Îi învață să fie responsabili, de ei înșiși, dar și de cei din jurul lor. Materialele Montessori sunt absolut fascinante. Este uimitor să văd cum lucruri pe care eu le-am învățat mecanic și fără să le înțeleg prea bine se pot prezenta într-un mod atât de natural.

Am cunoscut și ne-am împrietenit cu oameni care gândesc ca noi, măcar în linii mari, în ceea ce privește educația copiilor. Ca atare ne-am făcut prieteni noi. Am participat la serbări care au fost o plăcere și o încântare pentru noi și copiii noștri, fără stres și fără texte învățate pe de rost.

Ce nu mi-a plăcut: că deși asumat, uneori am avut o senzație prea puternică de experiment, o oarecare ezitare în a rezolva probleme precum bullying și agresiunea copiilor în școală, un prea mare accent pus pe religie – cred însă că este un specific al școlii noastre și nu al școlilor Montessori în general, aplicarea uneori a principiilor în mod rigid fără a ține cont de cel mai important pion și anume copilul (s-a întâmplat rar, dar aveam pretenția să nu se întâmple niciodată). E greu să îți crească taxele școlare de la an la an mai ales când creșterea este 25% per copil.

Ce cred că a fost important în relația mea cu școala: că am fost informată despre ce înseamnă Montessori în special și noțiuni de psihologia copilului în general. Am putut astfel să contracarez cu argumente lucrurile cu care nu am fost de acord. Am și am avut încredere în copiii mei. Îi cred și i-am crezut pe ei, iar experiența mi-a arătat că nu am greșit. Că îi respect pe oamenii cu care copiii mei stau la școală și cred în ei, dar nu îi văd ca fiind o autoritate ci doar mai experimentați în anumite domenii. Curiozitatea de a afla mai multe despre sistem, despre ce presupune o școală, cu ce birocrație și legi se luptă și alte lucruri de genul ăsta. Nu este simplu, credeți-mă pe cuvânt. Legea este plină de reguli care nu de puține ori frizează absurdul.

Aș mai alege încă odată Montessori? Categoric, da.

Sursa foto: școala Montessori via shutterstock.com

Pin It

90 Comments

  • Adrian spune:

    Aaaa….stati putin, montessori, bataie, bullying, religie??????
    Thanks, but no thanks.

    • Madalina Manea spune:

      Nu este asa, depinde de scoala, eu am fetita cei drept la gradinita dar au si scoala dar nu am vazut nicioadata bataie.. in fiecare seara ii gasesc in curte( cei care stau la program lung) si joaca fotbal. Religie nici vorba. Fetita mea a invatat sa ceara scuze daca da peste cineva accidental. Tot respectul pentru ei

    • Robo spune:

      bullying si bataie intre copii se poate intampla oriunde, nu are nici o legatura cu Montessori.
      faza cu religia insa este extrem de dezamagitoare, nu de alta dar pot sa-mi indoctrinez copilul si la stat, pe bani mult mai putini, aproape gratis.

      • Alexa Gabriela spune:

        Din pacate si noi am experimentat bataia in gradinita si cumva pedagogul se facea ca nu vede… La 35 de copii in grupa 3-6 probabil ca era si o posibilitate. Mancau la aceasi masa la care mai apoi lucrau, era total neigienic. Educatoarea ducea copiii la baie, nu aveau ingrijitoare, afara ii lasau sa iasa asa cum se imbracau, daca ploua sau batea vantul si copilul nu avea chef sa imbrace geaca, era lasat asa.
        Am venit acasa cu hainele in punga saptamanal fiindca copilul nu era lasat sa mearga la baie de un copil mai mare si facea pe el.
        Era impins, ciupit, strigau la el ” nu mai plange ca ma doare capul”. A fost o experienta traumatizanta pentru noi ca parinti si pentru copil. Acum suntem la o gradinita pe sistem traditional, cu o educatoare plina de empatie, suntem fericiti si linistiti. Ne-am dat seama ca lipsa de cunostinte pedagocice ale educatorului Montessori este o reala problema pentru noi. Nu cred ca stia cum sa abordeze situatiile, chiar daca avea experienta. Un curs de cateva luni in sistemul Montessori nu este suficient pentru a educa, dar aceasta este doar parerea noastra.
        Materialele intr-adevar sunt extrem de bune, le achizitionam in continuare.

        • Robo spune:

          cred ca ar fi util ca discutia sa fie separata intr-o discutie despre „sistemul Montessori” si intr-una despre „aplicarea sistemului Montessori in Romania”.

          am impresia ca pentru ca e o chestie relativa noua la noi, uneori calitatea poate sa fie scazuta intr-adevar, dar ar fi pacat sa tragem concluzii despre sistemul Montessori in general doar pentru ca la noi exista institutii de invatamant scolar sau pre-scolar care aplica sistemul la un nivel sub-standard.

          pentru Montessori se dau certificari, cel putin educatorilor/ profesorilor, sunt pe grupe de varsta, adica 0-3 ani, 3-6 si 6-12 ani etc

          nu as alege o scoala sau gradi Montessori care nu are cadre care au aceste certificari sau planuri sa le obtina in viitorul apropiat

          • Alexa Gabriela spune:

            Din pacate au toate certificarile si acreditarile ( pe asta ne bazam si noi), dar merg pe sistemul exista cerere mai mare decat oferta, nu iti convine-pleci, vine altul…Dar aceasta este experienta noastra, noi in continuare suntem pro- Montessori, este un sistem care ni se potriveste, este in ton cu gandirea noastra, dar nu cel pe care l-am experimentat la aceasta institutie. Este important ca parinti sa cerceteze institutia la care isi inscriu copiii, sa nu o faca doar pentru ca este o moda. Din pacate este o cerere mare si atunci scade calitatea.

          • Alexa Gabriela spune:

            Concluzia ar fi ca exista peste tot bullying, ca este sistem traditional privat, de stat, alternativ, educatorul are un rol foarte important in clasa si obligatia sa protejeze copiii.
            Stiti zicala ” omul sfinteste locul”
            Indiferent de metoda de invatamant aleasa, educatorul si implicarea lui fac diferenta, ofera motivatie copiilor.

        • Claudia spune:

          Îmi poți spune, te rog, despre ce grădinița Montessori este vorba?

      • eu spune:

        Din experienta mea Montessori, conchid la ce a spus doamna in articol – conteaza FOARTE MULT educatorul. In functie de acest aspect, fazele de bullying pot ajunge la ordinea zilei. Noi dupa 2 ani am zis pas la Montessori.

    • Alxandra spune:

      Am vizitat scoala la care se face referire in articol si am fost extrem de dezamagiti de multitudinea de icoane aranjate pe rafturile specifice montessoriene precum pe un altar.

  • Monica spune:

    Sunt 2 motive pentru care nu as alege sistemul privat de învățământ, nu neapărat montessori:
    1. Azi poate am bani de taxe dar nu stii cum te duce viata si rămâi fără.
    2. După ce se obișnuiește cu un sistem cu resurse, cu școli curate, cu profesori moderni, etc. Pana la urma tot la stat ajunge pt ca majoritatea școlilor private se cam termina in clasa a5a.

    În ambele cazuri ajungi de la mai bine la mai rau si tu ca adult suferi când ti se intampla asta dar strângi din dinți și lupți sa mergi înainte. Copiii nu o au pe-asta cu steansul din dinți, nu au maturitatea sa accepte ceva mai prost decât lucrul cu care erau obisnuiti.

    • Iuli spune:

      Deci trebuie sa ne obișnuim cu mizerie, lipsă de respect si altele? De ce … … Nu luptăm să le obținem peste tot. Dacă toți se resemneaza nu ajungem nicăieri…

      • Monica spune:

        Nu este chiar asa. Sistemul de stat nu inseamna lipsa de respect si mizerie, sa nu generalizam.
        Daca este sa iau dupa experienta mea personala mizeria este acolo unde sunt oamenii mizerabili si asta se poate intampla si la privat.
        Solutia ar fi deschiderea mai multor scoli particulare dupa clasa a5a, de calitate si accesibile ca pret. Sau un invatamant de stat comparabil cu cel privat, lucru despre care sunt sigura ca se va intampla cand isi va sarbatori fi-miu nunta de aur.

    • Lia spune:

      As zice nici sa nu le mai dam mancare, eventual sa-i tinem intr-un beci, ca nu se stie ce aduce viata, poate va fi razboi, trebuie sa se obisnuiasca,nu?

      • Monica spune:

        Sistemul de stat nu echivaleaza cu foamete si beci. Sa nu exageram. Nu toata lumea are bani de privat.

        • Lia spune:

          Nu era numai despre asta comentariul meu. Zic doar ca tot aud de unii care isi priveaza copilul de lucruri pe care si le-ar permite, in ideea ca n-o sa aiba toata viata. Un copil trebuie sa traiasca conform standardului de viata actual al parintilor. Pentru unii asta inseamna scoli si spitale private, pentru altii, sistemul public, pentru unii chiar, din pacate, e cam foamete. Bineinteles ca statul trebuie sa intervina si sa ajute unde e cazul. Zic doar ca nu sunt de acord cu privatiunile de dragul lui „sa nu se invete cu binele”.

          • Monica spune:

            Fiecare are dreptul la propria opinie. Eu nu sunt de acord sa traiesti la un standard pe care nu ai garantia ca il poti sustine. Asta nu inseamna ca imi privez copilul de un trai decent ci doar il aclimatizez in tara in care s-a nascut si in care traieste. Iar invatamantul de stat nu este bau-bau. Dimpotriva, unele scoli sunt chiar foarte bune.

            • Oana spune:

              Monica, nu cred ca exista scoli de stat foarte bune, nici măcar bune. Și vorbesc in cunoștința de cauza – unul din copii este in clasa a VIIIa. Dacă in ciclul primar mai ai o șansa (găsești o învățătoare buna și ai scăpat), in cel gimnazial șansele scad spre zero. CaUzele sunt multe și profunde – sistemul in sine nu mai are nicio legătura cu interesele copiilor și cu modul in care se realizează învățarea. O învățare de durata, cu motivații intrisece și nu pentru note.

              • Elena spune:

                Monica, cu ce drept declari ca nu exista scoli bune? Esti in sistem? Ca mama vezi lucrurile prin ochii copiilor, ca profesor vezi altfel. Eu iti spun ca exista scoli bune, dar nu toti copiii au acces la ele. Trebuie si copilul sa depuna un efort. Ca altfel poti sari cu banul si cazi in capcana de a face asemenea afirmatii

              • Carmen spune:

                Desi toata lumea considera ca nu exista scoala si gradinita de stat bune eu pot sa spun ca am gasit o gradinita de stat minunata.20 de copii in grupa ,mancare buna,proaspata si sanatoasa,educatoare blande si foarte deschisi sa rezolve orice nemultumire.Sunt convinsa ca exista si scoli bune sau chiar foarte bune.

              • Roxana spune:

                Copiii mei au mers la o scoala de stat de care eu am fost foarte multumita, o scoala Waldorf, unde se respecta copilul si se faceau lucrurile cu gandul la binele copilului. Cu resursele de la stat…si de la parinti, se poate.

                • Ama spune:

                  Poti da, te rog, mai multe detalii? Am auzit ca ar exista aceasta scoala dar nu gasesc informatii. In ce zona e, cum se numeste?

          • Georgiana spune:

            Sa stii ca spialul privat nu iti ofera o ingrijire medicala mai buna. Mai proasta, poate.

      • Elisa spune:

        Lia, ;)))…super!

  • Andreea spune:

    In Romania, sistemul nu e aplicat cum trebuie si nici profesorii nu au mentalitatea si pregatirea conform standardelor Montessori. Are dreptate Ioana, nu e sistemul ci aplicarea lui in context local. Sistemul ofera copiilor o pregatire individuala mai buna decat cel de „la gramada”, care-i uniformizeaza si ii obliga sa gandeasca in ton cu multimea. Chiar si cativa ani si tot conteaza. Iar bullying-ul n-ar trebui sa aiba ce cauta acolo (in nicio institutie de invatamant, de fapt…) profesorii si parintii ar trebui sa insiste mai mult in directia asta, se presupune ca e o mai mare si mai lejera comunicare profi-parinti in sistemul Montessori. Bafta cu integrarea Sofiei, orice ati alege!

    • Andreea spune:

      Are dreptate Miruna, nu Ioana, scuze 🙂

    • eu spune:

      Eu am avut neplacuta surprinza sa am o comunicare deficitara in sistemul Montessori fata de sistemul traditional (cel putin unde am fost noi). Eram facuta mereu sa ma simt ca ei detin adevarul absolut despre ce ii trebuie copilului meu pana am realizat ca ei de fapt nu imi cunosc copilul si, in cele din urma, nu ii adreseaza nevoile corespunzator, drept pentru care copilul singur a protestat si nu a mai vrut sa mearga. In sistem traditional simt ca este respectat copilul meu si sunt respectata si eu ca parinte, sunt ascultata, imi sunt adresate cu adevarat nevoile copilului meu (cel putin unde suntem acum). Copilul meu se duce de placere la gradinita, nu urla agatata sa nu o las acolo, imi povesteste ce a facut la gradi, la Montessori nu am stiut ce se intampla.

      Ce incerc sa spun este ca, la Montessori mi se transmitea un fel de senzatie ca mi se face o favoare ca al meu copil este acceptat si initiat in tainele super-pedagogiei Montessori de cei mai calificati oameni in acest domeniu – inteleg un marketing bun si apreciez eforturile, dar cand alunecam pe panta in care conducerea si educatorii se considera mai presus de toata lumea, cred ca depasim nu doar Montessori ci si limita bunului simt si al respectului reciproc. Faptul ca te duci la Montessori nu inseamna ca te duci „la fitze”, te duci intr-un loc unde se practica un sistem alternativ de invatamant intrucat imbratisezi cultura si valorile promovate, si astepti respect reciproc si adresarea corespunzatoare a nevoilor copilului si ale tale ca parinte. Dar la noi in Romania impresia mea generala este ca sistemul Montessori este promovat de niste persoane care se cred mai presus de ceilalti, ceea ce ofera ele nu mai ofera nimeni, si copilului si parintilor li se face o favoare sa fie acceptati in acest sistem (stiu ca sunt institutii Montessori unde se evalueaza copilul daca poate fi „acceptat” – exact acesta este termenul). Ca atunci cand te duci la un medic de care ai auzit ca este cel mai bun in domeniu si te duci cu capul plecat, de parca tu ii datorezi lui ceva si nu el tie, cam la fel este si impresia mea cu sistemul Montessori practicat in Romania. Sper sincer sa ma insel si sa fie si institutii Montessori cu oameni cu simt de raspundere fata de meseria aleasa (din pacate eu nu am regasit si am fost la 3 institutii deja).

      • Robo spune:

        adevarul e ca si eu am avut senzatia asta (ca mi se face o favoare) la gradinitia Montessori la care merge copila.

        • Alexa Gabriela spune:

          Exact acelasi sentiment l-am avut si noi. Nu aveam voie sa vorbim cu educatorul sa intrebam ce a facut copilul, trebuia sa ne facem programare, daca aveam vreo intrebare/ reclamatie/ atentionare nu aveam voie sa discutam cu personalul sau sa abordam alti parinti cu referire la relatia dintre copii si/ sau copii- gradinita, trebuia trimis email la directiune pentru orice, poate iti raspundeau, poate nu sau cu intarziere si de obicei, raspunsul era sec si taios. Era obligatoriu sa ne referim la educatoare cu Frau si kindergarten sau shule, dar nici una din educatoare nu era vorbitoare de limba germana ( noi vorbim matern germana, copilul la fel, unul din motivele la care am apelat la aceasta institutie crezand ca se face macar la nivel de vorbire, limba germana).

          • eu spune:

            Cand am ales gradinita Montessori, nu m-au lasat sa vin cu copila sa vada clasa si educatorii :(, ziceau ca perturba dinamica. La gradinitele traditionale mi s-a permis acces in clasa si chiar mi s-a si spus ca este f important sa se dezvolte o chimie intre copil si educator. A doua gradi (traditionala de data asta) asa am ales-o.

        • maria spune:

          robo, suntem niste favorizati, avem noroc sa respiram acelasi aer :))

  • Adriana B spune:

    Baiatul meu este in clasa a IV-a la o scoala particulara (la anul va continua tot acolo). Dupa vacanta de iarna a venit la ei in clasa, prin transfer, un copil frecventase pana atunci o scoala in sistem Montessori.

    Motivul schimbarii era legat de faptul ca scoala respectivaa revenit asupra deciziei de a organiza clasa pt 9-12 ani, nefiind siguri ca vor putea recupera in 2 ani partea de pregatire necesara in vederea sustinerii examenului de capacitate (la cum arata noile programe pt gimnaziu si la cum se deruleaza in acest moment evaluarea, si eu as fi avut o temere in acest sens). Parintii rau foarte multumiti de ceea ce se intamplase la Montessori pana in acel moment, recomandau cu caldura aceasta varianta atat dpdv academic cat si in ceea ce priveste organizarea. Intr-adevar, nu sunt obisnuiti cu modul traditional de invatare insa, in cazul la care ma refer nu a fost o discrepanta chiar atat de mare (cum ar fi fost daca optau pt scoala de stat).

    Ca parinte al unui copil care frecventeaza de 8 ani sistemul privat de educatie, pot confirma ceea ce spune Miruna: oriunde alegem sa ducem copilul, la o scoala publica sau la una particulara, in sistem traditional sau alternativ, factorul uman este extrem de important. Si, din pacate, este o loterie.

  • maddy spune:

    am citit tot articolul si nu am inteles nimic din ce presupune concret Montessori.

    • Laura spune:

      Exact. 🙂

    • eu spune:

      Sincera sa fiu, am vrut si eu sa spun acest lucru. Doamna ne-a expus ce a vazut la copiii dansei ca urmare a frecventarii sistemului Montessori, dar intr-adevar nici eu nu am identificat concret in ce consta sistemul Montessori.

      Va fac un rezumat cu ce am inteles eu (in mare) dupa experienta mea de 2 ani de gradi Montessori.

      Montessori are de principiu 2 grupe (unele au 3 grupe), ei merg pe principiul amestecarii copiilor de mai multe varste ca sa invete unii de la ceilalti. Asadar, grupele standard sunt: 1-3 ani (unele gradi au 1-2 si 2-3) si 3-6 ani. Daca grupa 1-3 ani are undeva pana pe la 15 copii (inteleg ca unele gradi Montessori au si la aceasta grupa pana la 30 de copii), grupa 3-6 ani are pana la 30 de copii.

      La ambele grupe, se mananca si se doarme in aceeasi sala in care se lucreaza cu materialele Montessori (la unele gradi ar fi dormitor separat). De asemenea, copiii „lucreaza cu materiale”, NU „se joaca cu jucarii”.

      La grupa 1-3 ani se merge pe deprinderea independentei comportamentale mai mult (sa faca singuri: sa invete sa manance, sa se imbrace/dezbrace, sa mearga la toaleta, sa isi puna/stranga masa, sa curete dupa ei etc.) si mai putin pe cognitiv. De asemenea, se exerseaza motricitatea (materialele Montessori sunt adaptate pt acest lucru) si a diverselor capacitati specifice varstei (probleme de logica simple, rasfoit de carti, taiat cu foarfeca, lipit colaje/abtibilde, puzzle, pictat, desenat, etc.). Nu se fac fise si copilul nu va aduce acasa ce a facut la gradi.

      La grupa 3-6 ani se insista pe cognitiv. Se merge pe principiul lucrului neintrerupt cu materialele Montessori timp de 2-3h, in liniste. Nu se mai incurajeaza miscarea in clasa, decat in curte. Nu se incurajeaza jocurile de rol sau povestile cu personaje fantastice – principiul copilul trebuie sa fie ancorat in realitate. Copilul este considerat la aceasta varsta independent si astfel, poate sa isi aleaga singur ce doreste sa exploreze iar educatorul va oferi doar asistenta, cand copilul va solicita acest lucru. Se poarta discutii despre sentimente si trairi cu copiii cand sunt in diferite ipostaze – vor sa fie prieteni, pot sa aiba un conflict, isi spun anumite cuvinte – se incearca solutionarea prin comunicare a tuturor interactiunilor in vederea identificarii sentimentelor.

      Pentru cele expuse sumar mai sus, din experienta proprie va spun ca este fff important cine este educatorul care va implementa sistemul pe copilul dvs.

    • Roxana spune:

      Pai articolul cred ca este pentru cei care deja stiu ce presupune acest sistem si cauta parerei concrete de la un parinte care are copilul acolo, nu cred ca scopul a fost sa ne prezinte sistemul. Exista numeroase materiale despre acest sistem, inclusiv grupuri de FB.

  • Andreea spune:

    Concluzia mea in urma articolului: Montessori? NU!
    De ce: bulling???!!, bataie????!! miscare putina??? asta este cea mai aberanta idee din intreg sistemul. Din punctul meu de vedere miscarea la copiii de clase primare este ff importanta!!
    Am 2 copii, de 10, respectiv 5 ani, ambii in sistem privat si sunt multumita de modul in care s-au dezvoltat fizic si academic. Fara texte de invatat, pe de rost, acasa pentru serbari (pentru mine este mereu o surpriza frumoasa serbarea, intrucat acolo aflu cat de frumos se descurca copilul meu cu rolul, in limba in care studiaza respectiv, franceza matern), fara teme pentru acasa in cazul scolarului (doar in weekend si atunci cu masura), cu multa miscare, competitii sportive sustinute de scoala sau la care scoala participa, cu studiu de instrument in cadrul scolii, cu limbi straine: franceza si germana. Temele sunt facute la scoala, cu invatator si un profesor de sprijin, iar matematica este la locul ei, la fel ca si dragostea pentru lectura, multa. Fara bullying sau bataie; in 4 ani de scoala nu am auzit sa fie vreun caz de agresiune fizica in scoala. Financiar? Nu este usor…dar merita TOT efortul si ma bucur in fiecare zi de copii sanatosi fizic si mental.
    Despre Montessori, pot spune ca imi plac f.mult materialele de studiu, sunt fascinate. Dar atat.

  • Mihaela spune:

    Sunt deacord cu argumenetele de mai sus, dar totusi cred ca startul in scoala a contat foarte mult. Sa faci scoala din placere, sa fii invatat cum sa gandesti singur, cum sa argumentezi o parere, cred ca e important pe viitor.

  • Laura spune:

    Mi se pare ca este un articol foarte slab care ii sperie pe parintii care vor sa aleaga sistemul Montessori. Poate ar fi bine sa numiti scoala pe care o frecventeaza baietii, sa stim si noi unde se practica bullying si unde profesorii nu sunt pregatiti sa gestioneze aceste comportamente. Fiica mea este la o gradinita Montessori si nici vorba de asa ceva, personalul este pregatit si aplica metoda Espere, nici vorba de religie (serios, la ce scoala sunt baietii?), libera miscare, bineinteles! Copiii isi aleg singuri materialele si lucreaza cu ele, se pot misca foarte liber, au activitati in aer liber, deseneaza, picteaza, invata foarte multe lucruri din aria vietii practice. Sitemul Montessori, aplicat corect, este o alegere fantastica pentru copiii. Ii pregateste cu adevarat sa fie liberi si sa aiba capacitatea de a alege, de a lua decizii asumate. Imi pare rau ca un astfel de articol descurajeaza parintii, cum sunt cei de mai sus, sa ia in considerare un astfel de sistem. P.s. poate aflam si noi numele scolii, asa ar fi fair.

  • Deea spune:

    Am experimentat și noi Montessori, a ieșit cu mai multe plusuri decât minusuri, e clar ca am repeta experiența. Confirm ca regulile sunt multe, pentru unii copii( cum e al meu) chiar exasperante. Deși activitățile erau captivante, libertatea copilului de a alege era destul de mare, totul se făcea după reguli mult prea rigide. Se exemplu materialele erau prezentate in stil Montessori iar copiii aveau voie sa le atingă abia după acea prezentare oficială. Uneori apărea un nou material iar ei mureau se curiozitate dar așteptau pana venea rândul prezentării. Nu aveau voie sa stea doi la o masa, era musai lucrul individual chiar dacă ei simțeau nevoia de socializare la prima ora dimineața. Multe ritualuri ( eu așa le vedeam) pe alocuri obositoare pentru copii energici și foarte curioși. Curtea era frumos amenajată dar parca făcută special pentru copii cu handicap fizic: băncuțe, răsaduri de flori și legume, nimic de sărit, de alergat, de legănat, toboganele complet interzise. Ca atare au fost destul de multe accidentări fiindcă copiii încercau sa escaladeze obiecte evident făcute pentru altceva. O alta problema/dilema in ziua de astăzi este folosirea tehnologiei. Anumite forme de învățământ alternativ o resping complet, unele o integrează cu brio. Din câte tot citesc copiii noștri sunt născuți pentru digital, tehnologie, creierul lor este cumva genetic programat pentru toată tehnologia și sa ii ții departe e inutil. Nu ma refer aici la desene animate ore in șir, evident. Stilul Montessori mi se pare cumva școala veche, întoarcere la rădăcini, prea puțin modern și actual. Am văzut , pe alta parte, scoli in care informatica și tehnologia sunt folosite intens, copiii au Evoluții spectaculoase acolo. M-am referit strict la sistem, partea umană ( cei ce aplica metoda) nici nu mai comentez, e factorul cel mai important. Mie Montessori mi se pare ideal pentru preșcolari, mai ales pana in 5 ani, chiar au materiale și activități cu sens pentru cei de 1-2 ani. După 6-8 ani as opta pentru ceva mai dinamic, modern, păstrând dacă se poate centrarea pe elev.

  • Cinderella spune:

    Pedagogia Montessori este fascinanta intr-adevar insa la cum se aplica in Romania este o afacere mai degraba. Educatorii acreditati sunt f putini in tara pt ca aceste cursuri costa f mult. Restul sunt „in formare”. Experienta mea cu montessori: o caruta de bani pe o gradinita care se doreste montessori dar unde educatorii acreditati lipsesc cu desavarsire, unde copiii sunt lasati murdari(inclusiv la fund) ca se doreste independenta ( se putea macar sa i verifice si sa le spuna sa se stearga mai bine), unde streptococii si infectiile umbla ca la ei acasa (caci unde educatori nu sunt, asistentele dispar si ele). O organizare f proasta cu numele de Montessori.

  • Liliana Olteanu spune:

    Buna ziua. Sistemul alternativ de invatamant are si alte variante , de exemplu Ita Wegman , Step by Step , Waldorf. De ce nu va indreptati catre unul dintre acestea , mai ales ca se poate invata pana in clasa a 12-a ? Si daca in Montessori vorbim de bulling , atunci in traditional cum va fi ?

    • Roxana spune:

      Oriunde se poate vorbi de bulling, nu are legatura cu sistemul, poate sa apara in orice scoala, pe strada, la copii mai mici sau mai mari, din familii instarite sau saraci.

  • Cristina spune:

    Ce ma distreaza pe mine e ca pentru metoda Montessori nu prea exista „dovezi”, dar ne sună bine și ne pare „altfel”. Am căutat studii și nu am găsit decât făcute de ei înșiși (cea mai mare parte). Sigur că vor spune ca totul e minunat. Dar la o comparație intre tradițional si Montessori nu s-a constatat ca ar fi achizitionat ceva in plus copiii din sistemele alternative, in afara de ceva abilități de socializare in plus – insa nu stiu cum se face, ca in paralel cu ele clicile, bisericutele si bullyingul par sa fie la ordinea zilei la Montessori. Ca părere personală, pentru mine Montessori e ca homeopatia, sună bine, dar e apă de ploaie. Plus bullying.

    • Robo spune:

      pai eu de exemplu nu ma astept sa achizitioneze ceva in plus, nu cred ca a zis nimeni ca copiii care urmeaza Montessori vor fi mai destepti ca altii.

      e vorba despre calitatea anilor petrecuti la gradinita, inainte de orice.

      Montessori inseamna in primul rand un copil tratat cu respect, un copil care nu este pedepsit, care este incurajat sa fie independent si ancorat in realitate.

      Aceste 4 lucruri pot sa le confirm eu personal, pe baza expertientei mele personale cu o gradinita Montessori, si sunt verificate cu ceilalti parinti care au copii acolo.

      Chiar si daca Montessori ar inseamna doar cele 4 lucruri de mai sus, tot ar fi o alegere mult mai buna decat sistemul traditional, ala cu stat la colt cand faci ce nu ii place lu’ tovarasa si cu primit bulina cand faci ce ii place lu’ tovarasa.

      Esti rautacioasa, bineinteles.

      • Monica spune:

        Este o mare diferenta intre Montessori in gradinita si Montessori in scoala.
        La gradinita cred ca se potriveste daca independenta si suprimarea fanteziei este ceea ce urmaresti. Pe mine personal ma distreaza ca fi-miu se converseaza cu personaje fictive si chiar crede ca exista tot felul de zane si spiridusi, ca paianjenii vorbesc cu el dar el nu ii aude ca sunt prea mici si alte de-astea.
        La scoala, in schimb, trebuie sa fii foarte constient ca impactul pe care il va avea schimbarea catre o alternativa mai traditionala il poate bloca sau dezechilibra.
        Ca a pomenit cineva de step by step, chiar de curand mi-a povestit cineva despre un baietel venit in clasa a5a de la step by step intr-o scoala de stat. Spunea ca este marginalizat de colegi pentru ca este foarte nemultumit de scoala, se manifesta violent si tipa, profesorii nu tolereaza libertatile cu care era oibisnuit la privat si drept urmare frustrarile lui cresc, stilul de prerdare nu se potriveste cu cel cu care era obisnuit si lista poate continua.
        Mie Montessori imi suna cam a Amish asa. Iar restul de scoli private sunt in primul rand bussiness si de-abia dupa aceea scoli. Iar preturile… la gradinite particulare mai e cum mai e dar la scoli…. Nu mai vorbesc ca tot aud foarte des ca se maresc taxele si nu asa soft: cu 25% minim cand ti-e lumea mai draga.
        E prea riscant… parerea mea!

        • Robo spune:

          Nu e vorba de suprimarea fanteziei, bai sunteti fantastici.

          Faptul ca copilul NU crede ca exista zane si spiridusi nu inseamna suprimarea fanteziei si intr-adevar eu nu doresc un copil care chiar sa creada ca exista zane si spiridusi. Nu mi se pare nimic amuzant sa creada, mi se pare chiar periculos pentru mintea lui in formare. Realitatea e ca nu exista zane si spiridusi.

          Copiii mei se joaca de-a toate personajele imaginare de care au auzit fara nici o problema, desi stiu bine ca ele nu exista in realitate. Nu este nevoie sa crezi ca exista ca sa ai imaginatie, ca daca ar fi nevoie, atunci nu ar mai exista adulti cu imaginatie, nu? Sau tu crezi ca toti adultii care au imaginatie si fantezie cred in zane si spiridusi?

          Fantastic de rautaciosi sunteti unii dintre voi.

          • Monica spune:

            Nu lua drept rautate o parere pentru ca nu coincide cu a ta. Nu a fost in intentia mea sa fiu rautacioasa, mie imi suna trist Montessori, ce vrei sa fac?
            Poate ca nu le suprima fantezia, m-oi fi exprimat eu gresit dar tot nu ma atrage sistemul.
            Lasand opinia mea personala la o parte obiectiile celelalte raman: lipsa continuitatii pana la liceu si pretul cam piperat pentru salariul mediu romanesc.

            P.S. de unde stii ca nu exista zane si spiridusi? :))))))))))))

            • Robo spune:

              imi pare rau, dar afirmatia „daca independenta si suprimarea fanteziei este ceea ce urmaresti” este rautate, nu este doar opinie diferita.
              sunt sigur ca tu nu crezi ca exista vreun un parinte care sa doreasca „suprimarea fanteziei copilului”, deci hai s-o lasam asa.

              de unde stiu ca nu exista zane si spiridusi?
              de la Biserica, de cand eram mic si ma ducea bunica-mea.

              asa a zis popa, sa nu credem in prostii gen spirite si spiridusi.
              si mi-a ramas in minte, chit ca acum nu mai cred nici in prostiile celelalte.

              tu de unde stii ca exista? (sau ca nu exista, ca nu mi-e clar ce crezi pe subiect).

              • Monica spune:

                Let’s agree to disagree, chiar nu vreau sa ma cert pe tema asta.
                Nu stiu de ce ai adus in discutie religia, eu sunt agnostica, nici macar in copilarie n-am fost la biserica pentru ca si parintii mei sunt agnostici asa ca nu stiu ce se discuta acolo. Si nu, bineinteles ca la varsta mea nu cred ca exista spiridusi, era doar o gluma in P.S.
                Nu am vrut sa sune urat, e clar ca te-a deranjat exprimarea „suprimarea fanteziei”. Exprimam mai corect ce cred daca as fi spus „descurajarea fantazarii”. „Intr-adevar „fantezie”are un spectru mai larg si „suprimare”suna urat.
                Ideea este ca eu sunt de acord cu lumea magica, cu faptul ca un copil crede in personaje fantastice gen Mos Craciun sau Zana Maseluta, etc. sau ca poate sa creada ca exista o lume fermecata. Nu mi se pare periculos si nici ca ii strica in vreun fel mintea dar iarasi… opinii diferite…
                Chiar nu am avut intentia sa fiu rautacioasa, de ce as fi avut o astfel de intentie? Nu inteleg ce as fi castigat daca as fi fost rautacioasa cu tine sau cu altcineva…

                • Robo spune:

                  „Nu inteleg ce as fi castigat daca as fi fost rautacioasa cu tine sau cu altcineva…”
                  satisfactie interioara.
                  nu zic ca e cazul tau, dar ma mira ca intrebi de ce ar fi lumea rautacioasa in mod gratuit si aleator pe internet.
                  unii ar zice ca pentru asta exista internetul…

                  • Monica spune:

                    Nu am satisfactii de-astea. As fi avut o satisfactie daca mi-ai fi gustat gluma din P.S. – se numea ca mi-a iesit si mie o gluma 🙂

          • Elisa spune:

            Lia, ;)))…super!

          • Elisa spune:

            Robo, Monica, dialogul vostru a fost mai simpatic decât toată filosofia Montessori😃
            De altfel” când intră Robo-n joc/ ( Cu flori si cu busuioc)”, totul devine muuult mai savuros:)))

            • Cris spune:

              Corect, doar ca de data asta Robo overreacted la o Monica destul de simpatica si relaxata.

              • Robo spune:

                Se poate, cred ca am ramas cu sechele de la o discutie mai recenta despre mos craciun care s-a extins la povesti, discutie in care foarte multa lume spunea acelasi lucru ca Monica, anume ca daca copiii nu cred in personaje imaginare li se diminueaza/ suprima imaginatia.

          • Ana spune:

            Exact, Robo. Si baietelul meu merge de 1 an la o gradinita Montessori, dupa ce a mers aproape 2 ani la o gradinita de stat, si acasa se joaca in continuare de-a toate animalele si zanele si super eroii. Evident ca stie ca ele nu exista, este doar o joaca, de multe ori pe mine asta ma ajuta sa imi dau seama de trairile lui din acele momente pt ca poti intelege multe din jocul copilului. Si noi suntem in cautari de scoala pt anul viitor si vazand titlul articolului am sperat sa mai aflu ceva informatii care sa ne ajute, dar vad ca oamenii o iau ca intotdeauna extrem de personal.

      • eu spune:

        Sincer, nu orice gradinita traditionala practica stat la colt si buline. Dimpotriva, ai o varietate mult mai mare de alegere. Ce am observat eu este ca, indiferent ca este Montessori sau traditionala, este loterie sa nimeresti educatorul potrivit copilului tau, ca de altfel si cu bona :))).

        Sunt si gradinite traditionale unde copiii sunt respectati, sunt invatati sa aiba incredere in ei, sunt sprijiniti sa se dezvolte corespunzator inzestrarii lor, si nu sunt obligati cu totii sa faca acelasi lucru. Educatorii sunt calzi si implicati si interesati de binele copilului tau.

        Pentru motive cel putin similare cu ale tale si cele expuse mai sus, noi am respins initial sistemul traditional – dar sincer acestea sunt preconceptii, nici macar rautati. Abia dupa ce am vazut nefericirea copilului meu la Montessori, ne-am deschis orizonturile sa vedem si altceva. Si consider ca am gasit un loc in sistem traditional f frumos, cu oameni calzi care inteleg nevoile copilului meu si i le respecta. Au reguli si sunt respectate, nu avem parte de bullying, muscaturi sau vorbit urat (impresia mea a fost ca acesti copii in sistem Montessori ajung sa refuleze din cauza prea multor reguli, care fac sistemul cam rigid; poate Montesssori nu se potriveste oricarui copil, nu toti copiii accepta regulile cu usurinta, in special daca nu sunt implementate corect).

        • Robo spune:

          pai stai un pic, inseamna ca folosim cuvantul „traditional” in sensuri diferite.
          pentru mine, traditional inseamna in primul rand pedeapsa si recompensa – asa cum era cand am fost eu la gradinita, imi amintesc cum ni se luau cravatele de soim al patriei si ne puneau la colt daca faceam prostii si cum primeam buline de diferite culori.

          daca la o gradinita de stat nu se practica pedeapsa si recompensa, inseamna ca nu e traditionala.

          • eu spune:

            Sistemul traditional este sistemul standard care urmeaza curicula aprobata de Ministerul Educatiei pentru gradinite. Sistemul Montessori, ca si Waldorf si Reggio Emilia de exemplu se incadreaza la sisteme alternative.

            Mai departe, ca si la Montessori sau oricare pedagogie, implementarea este diferita de la o gradi la alta – au in comun curicula aprobata de minister, dar cei de la minister nu le spun daca pot folosi pedepse, recompense, buline sau nu – multe sa stiti ca sunt solicitate de parinti din pacate (ex. – daca nu e cuminte sa il puneti la colt etc.).

            De principiu si sistemul standard („traditional” fiind termenul uzitat in piata) si sistemul alternativ ar trebui sa aduca nivelul de pregatire si cunostinte al copiilor cam in acelasi loc. Totusi, daca e sa luam sistemul Montessori specific, acesta nu reprezinta o pedagogie propriu-zisa (Maria Montessori nu a scris o pedagogie de predat si urmat, ea a scris viziunea ei de educare a copiilor), ci mai degraba un set de linii directoare care alcatuiesc un cod de conduita, multe fiind de fapt niste reguli de bun-simt (trateaza copilul cu respect – nu este o fiinta inferioara doar pt ca este copil, creste increderea in sine a copilului prin deprinderea independentei in miscare si comportament – motto-ul fiind „I can do it by myself”, stabilitatea emotionala, etc.).

            Educatorii din sistem traditional care isi fac meseria cu simt de raspundere aplica si ei aceleasi linii directoare ca la Montessori, si nu pentru ca au fost invatati la institutul Montessori, ci pentru ca asa cum spuneam, multe sunt reguli de bun-simt si tin mai degraba de cunoasterea psihologiei copiilor.

            Asa ca iti spun cu toata sinceritatea, desi initial percepusem sistemul traditional ca fiind doar pedeapsa-recompensa-bulina cum ii spui tu si l-am respins, dupa ce am observat ca sistemul Montessori implementat in Romania e mai degraba „pomul laudat” iar copilul meu nu era fericit, am deschis ochii si am vazut ca am judecat gresit si sincer, pripit. Sigur ca se vor gasi si gradinite traditionale cum le-ai descris tu, dar asta nu inseamna ca „traditional” echivaleaza doar cu ce ai spus tu.

      • Anca Pop spune:

        Indraznesc si eu sa intervin, ca educator Montessori si director al unei mici institutii cu copii intre 1 si 6 ani. Montessori nu este o franciza, este un sistem alternstiv la fel ca si step by step. Educatorii urmeaza niste cursuri, foarte serioase si foarte solicitante ( eu mai aveam o facultate la cluj la Babes Bolyai si doua masterate finalizate dar in comparatie cu cursul Montessori acestea mi s-au parut scoala de balet). Dupa finalizarea cursului, fiecare….ramane el insus, fiecare cu nivelul lui de intelegere si cu nivelul lui de superficialitate, fiecare cu mentalitatea lui, cu spiritul lui, cu personalitatea lui. Da, patronul sau directorul dau tonul, cu siguranta spiritul lor impregneaza tot ce se intampla acolo, dar nu este normal asta avand in vedere ca este initiativa lui privata, investitia si conceptia lui, energia lui? Deci da, veti vedea diferente foarte mari de la o institutie la alta. Uniformizare nu prea exista si sincer, eu una nici nu imi doresc sa vad asa ceva. Exista gradinite Montessori unde se mananca raw-vegan, unde se face yoga, unde se sta afara jumatate din timpul alocat ( la mine vara stau 3 ore pe zi afara de exemplu) , unde se spun rugaciuni, unde se face multa miscare, unele unde se insista pe limbi straine, altele unde se insista pe muzica si creativitate….Nu este una mai putin montessori decat alta, ca norocul Maria Montessori a respectat spiritul liber si perdonalitatea umana si nu a standardizat decat ceea ce trebuia standardizat adica principiile metodologice si pedagogice care raspund nevoilor copiilor la fiecare varsta in parte si dupa specificul fiecarui copil in parte. In rest, ne-a lasat pe noi sa alegem. Pe noi ca educatori si antreprenori, pe voi ca parinti. Sa intrebati dinainte ca sa nu aveti surprize, sa urmariti pe camere video si mai ales pe evolutia copilului cum decurge procesul educational, sa stabiliti care va sunt prioritatile si de la acelea sa nu faceti rabat, adaptandu-va doar in privintele in care considerati ca este loc de flexibilitate si pastrand un nivel ridicat de empatie fata de persoanele care ingrijesc si educa copiii dumneavoastra, pentru ca in munca cu copiii perfectiunea este doar ceva spre care tindem iar pasiunea, dragostea, umanitatea si bunavointa sunt ingredientele care nu pot lipsi. Va multumesc.

  • Alexandra spune:

    E dezamagitor sa vad cum se arunca cu noroi in aceasta filosofie Montessori si cum se iau decizii doar pe baza unor texte citite, fara a experimenta nicio componenta a acestui sistem. Eu sunt in SUA, copilul meu e la o gradinita Montessori de la 3 ani. Acum are 4 ani jumatate, e tare empatic, citeste la nivel de clasa a doua, stie chestii despre continente, civilizatie etc pe care nici eu nu le stiam, scriu in fiecare saptamana mini carti despre ce ii intereseaza: masini, animale etc , au propria gradina cu legume si flori de care au grija, experimenteaza in fiecare saptamana fructe, legume, condimente etc din tarile despre care invata…La mate fac operatii simple, stiu numerele pana la 1000, si stiu sa citeasca numerele pana la 1 milion pentru ca se joaca cu margelutele. Educatorul si experienta lui sunt esentiale, avem un noroc fantastic din punctul asta de vedere. Drept urmare, eu fiind profesor fac acum training pentru a preda Montessori la clasele 7 si 8, limba spaniola. Trainingul dureaza 2 ani. Eu zic sa nu aruncam cu noroi numai dupa ce auzim si fara sa ne documentam destul.

    • eu spune:

      Draga Alexandra, niciunul din cunoscutii mei care au avut copiii la Montessori in strainatate nu au considerat ca ce se face aici in Romania cu denumirea Montessori respecta aceasta filosofie. Eu mi-am dorit Montessori pentru fetita mea dupa ce am citit filosofia, i-am adaptat camera si activitatile in stil Montessori, mi-am dorit sa continuam macar la ciclul primar (optiuni in Romania nu sunt prea multe oricum) in Montessori, dar dupa 2 ani, nu am regasit ce am citit in practica, asa ca m-am oprit pentru binele copilului meu.

  • Stefania spune:

    Eu sunt incantata de faptul ca am ales o cresa Montessori pentru băiețelul meu..a început acum aproape 1 an , nu avea nici 11 luni și după doar 1 luna a început sa meargă în picioare.
    Cresa e în Madrid….si aici sunt destul de puține însă educatoarele sunt toate corespunzător instruite .
    Evident ca nu face religie ….pentru ca e Montessori și nu alta combinație…deși are doar 18 luni , Felix vorbește 3 limbi : spaniola, romana și mai nou engleza.
    Felix se simte ca în familie la cresa.
    Partea avantajoasa e ca pe lângă materialele Montessori, au și multe ore artistice: muzica ( vioara , chitară și canto), balet și dansuri. Citisem ca în București nu ii lasă pe cel mici sa se miște; eu nu am.ecpetimfbtat asa ceva , din potriva; au materiale specifice ce psihomotricitate Pickler, ies în parc zilnic , etc…

    Partea proasta e ca se termina educație la 6 ani…exista momentan doar 2 scoli -licee
    Montessori în Madrid ….si evident foarte scumpe….asa ca vom vedea ce decidem pe viitor .

    • eu spune:

      Am vorbit cu foarte multe persoane care au avut copii la gradinite Montessori in alte parti din lume (atat in Uniunea Europeana cat si in tari arabe) si sincer, toate ne-au spus ca ce au vazut si au auzit ca se face aici reflecta o intelegere gresita a pedagogiei, care explica unele nereguli deja semnalate de multe persoane.

  • Codruta spune:

    Ca educator Montessori si ca mama pot spune ca intr-adevar sistemul este unul care respecta intru totul etapele de dezvoltare ale copilului.
    Miscarea, muzica cu vers si arta sunt (conform metodologiei Montessori) elemente foarte importante in aceasta pedagogie.
    Din pacate uneori metodologia este aplicata nepotrivit. Asa cum spunea si Miruna conteaza mult omul cu care copilul interacționează. Este important ca el să fie format Montessori si sa aiba si cunostinte de psihologie, pedagogie etc.

    • Eu spune:

      Pai aici e problema, ca din pacate ajung sa fie formati oameni cu facultatea de litere (de ex) care nu au studiat pedagogia, invata regulile montessori si le aplica rigid, dar daca nu au notiuni despre dezvoltarea copiilor, degeaba invata Montessori, pt ca nu are cum sa iasa ceva bun de aici 🙁

      • Diana L. spune:

        La Facultatea de Litere se face pedagogie, nu știu foarte clar cați ani se mai face cursul acum, dar in urma cu ceva ani exista curs în fiecare semestru, cu examen și proiect. Iar cursul de psiho-pedagogie apărea si pe diploma. Cursul parcurgea semestrial fiecare etapa de dezvoltare a copilului, inclusiv preșcolar.

        • Eu spune:

          Scuza-ma dar nu consider ca un semestru asigura o pregatire corespunzatoare, zic din proprie experienta cu ASE – am facut un semestru de Fiscalitate, dar nu m-a pregatit sa fiu consultant fiscal. Sunt facultati care iti dau baza si pe urma inveti din mers la job, dar nu consider ca tb sa se aplice pt educarea copiilor, pana la urma in asta consta acest job, sa ii inveti pe copii, nu sa inveti tu in timp ce ar trebui sa ii inveti pe copii. De asta sincer nu sunt de acord nici cu inscrierea copilului la o gradi montessori in timp cr educatorul este inca in formare. Apreciez eforturile de instruire, dar practic asta inseamna ca eu accept ca acest educator sa se formeze din mers pe anii in care ar trebui sa il formeze pe copilul meu!

          • Diana L. spune:

            Eu am spus ca se făcea psiho-pedagogie în fiecare semestru, în cei 4 ani de facultate. Pana la urma , Facultatea de Litere pregătește preponderent profesori, lingviști, în general, filologi. Dar specializarea de baza era cea de profesor. Se dădeau examene serioase.

  • Elsa spune:

    Pe bune ?! Sa dai vreo 4000 de euro pe an când ai un sistem gratuit care totusi funcționează?
    Pai ar trebui sa fie minim de 4000 de ori mai bun!
    De banii ăștia mai bine iti iei copilul și pleci in vacanta, îi deschizi ochii spre lume, învață mai mult decât la orice montessori.
    Educatia copiilor e si datoria parintilor! Cred ca o implicare mai activa a părinților poate compensa eventualele diferențe dintre sistemul gratuit…si cel privat, de cateva mii de ori mai scump!

    • Roxana spune:

      Nu mi se pare un pret wow pentru educatie, pentru un sistem alternativ. Scoala privata Waldorf din Bucuresti, este mai scumpa d-atat si as fi ales-o cu ochii inchisi daca nu exista varianta de stat, care functioneaza bine (pe testate).
      Momentan, fiind in alta tara, am ales sa dau chiar mai multi bani pentru sistemul alternativ, desi exista sistem de stat care (probabil) functioneaza. In strainatate, cel putin in tara in care suntem noi, scolile in sistem alternativ sunt putine spre deloc si private, iar preturile chiar sunt mari raportate la salariul mediu.
      Nu mi se pare nimic gresit in a invensti in educatia si sanatatea copiilor!

  • domitian spune:

    Un lucru bun poate fi apreciat si promovat. Daca se aplica gresit poate fi corectat punctual. Pot fi oameni care sfintesc locul si la stat si in privat. Un sistem de educatie, in schimb, e mai greu de construit. Sistemul de educatie romanesc a produs pe cei ce guverneaza astazi…sau pe toti ministrii educatiei de dupa revolutie (fara culoare politica). Vedeti pe internet ce a produs sistemul montessori in lume de cand exista el.

    Am copilul la scoala montessori in timisoara, a fost si la gradinita. Au fost perioade cand am imprumutat bani sa pot plati taxa lunara. As fi facut un credit de nevoi personale daca era cazul doar pentru educatia copilului meu, atat de multumit sunt. Desigur ca daca ai nemultumiri le poti discuta punctual si in mod sigur se rezolva si la stat si la privat. Dar sistemul de stat nu il poti schimba in vecii vecilor.

    Consider montessori un harvard al educatiei si zambesc cand citesc pareri ale unor ignoranti. Acestia fac reclama in plus gratuita sistemului montessori cand folosesc „argumente” sterile.

    Probabil ca suntem subiectivi cand vorbim despre educatia copiilor nostri si in mod sigur majoritatea ne dorim ce e mai bun pentru copil dar cand comparam sisteme educationale ne putem gandi la fel de bine la sisteme democratice si sa comparam romania cu germania.

    Nu ma astept sa inteleaga toti ce scriu dar am simtit nevoia sa-mi spun parerea avizata de consumator montessori prin copilul meu in fata celor care citesc ce spun altii care nu stiu si stau in cumpana daca sa inscrie copilul sau nu. Un mare DA!

    • Diny spune:

      De acord 100% !

    • Elsa spune:

      Ma intreb oare mai toti care citesc si scriu pe acest blog, din ce sistem au iesit…??
      Dar romanilor le place sa faca rate, faceti asadar si pentru acest „harvard al educatiei”…cu iluzia ca o sa aveti cei mai pregatiti copii.
      Sigur cu viitoarea generatie care va iesi din montessori, se va schimba si guvernul, cam asta sa’nteleg e obiectivul.
      Somn usor, vise placute, dormiti linistiti, copiii merg la montessori, deci SIGUR e calea cea buna (dai un ban, dar macar e calitate!…cica).

      • Elsa spune:

        Eu personal, de banii astia mai bine imi iau concediu fara plata doua luni si petrec timpul cu pruncul meu, decat sa muncesc ore intregi sa platesc rate pt scoli private.

      • Roxana spune:

        Cam dramatic mesajul, nu?! 🙂

      • Deea spune:

        Asta e ca aia cu ” dar bunica cu ce își hrănea/spala/ etc copiii”. Am ieșit din sistem tradițional, așa ca pe vremuri, de ce sa treacă și copiii noștri prin asta? Eu îmi amintesc cu drag de învățătoarea mea, ea era între cele blânde fiindcă atunci când nu stiam ne scotea in fata clasei și ne bătea ușor cu aratatorul la palme. Pisica un pic dar era suportabil. In alte clase copiii și-o luau cu muchia riglei de lemn sau era dați cu capul de tabla. O urechează, o păruiala, astea erau mângâieri. Umilința făcea parte din meniul zilnic. Banca fruntașilor, banca codașilor, ras la comanda de colegii ce aveau comportamente nepotrivite, note puse și in funcție de cine e mama/tata/bunicul. Și multe, multe altele. Intr-adevăr, sa îți dorești ca al tău copil sa fie respectat, sa ii fie apreciata orice evoluție fără comparații cu ceilalți, sa i se dea o șansa de a arata ce poate in domeniul in care cu adevărat poate ( nu ore de mate-romană in locul celor de desen și muzica), toate sunt niște mofturi și fitze ale celor cu bani. Doamne ferește sa crească adulti capabili sa își susțină ideile, sa spună nu unui superior, sa ia decizii și sa și le asume.

  • Iulia spune:

    Multumim pentru review-ul sincer.

  • Ana spune:

    ioi ioi IOI, unde dai si unde crapa!!! cu ce comentarii veniti doamnelor!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *