Telefoanele mobile în școli: necesitate, moft, încălcare a legii, obstacol în calea învățării?

Copilul trebuie să aibă telefon la el, ca să poți da de el în caz de urgență, să te poată apela dacă are nevoie, să știi unde e, să fii în contact în caz de ceva. Dar noi n-am avut telefoane pe vremea noastră, de ce e musai acum elevii să aibă? Totuși, nu poți interzice unui copil să aibă telefon în buzunar, ce-o să-i faci, îl arestezi, i-l confiști? Dar mulți elevi folosesc telefonul pentru a sta pe internet în clasă, pentru a face poze sau filme în timpul orelor, nu sunt atenți la cursuri, deranjează. Nici asta nu e în regulă. Totuși, care e soluția? Ce facem?

Eu îi văd în fiecare zi cum stau cu telefoanele în poală, practic butonează la ele aproape non-stop. Cei mici stau pe jocuri, cei mari sunt mereu pe Facebook și Whatsapp. Sunt lipiți de telefoane, ele au ajuns un fel de continuare a mâinii. (profesor, București)

Am pornit de la un caz concret: un tată contestă decizia comitetului de părinți ai clasei în care învață fiica sa (clasa a VIIIa) de a interzice accesul telefoanelor în școală. Ce spune  legea? Cine are dreptate și cum se tranțează astfel de situații? Vedeți mai jos.

Cadrul cazului: Școala Gimnazială nr. 3 din Slobozia, clasa a VIII-a B

Părintele-interlocutor: Dan Costea (care mi-a scris din dorința de a găsi o rezolvare)

Părintele povestește că luna trecută profesorul de muzică a descoperit, nu se știe cum, că în telefonul unuia dintre elevi era o poză în care apărea și profesorul de franceză. Era o poză făcută în clasă, în timpul orei. Profesorul s-a dus la directoare și i-a spus ce a găsit. Înainte de vacanța de sărbători, directoarea a venit în clasa respectivă și le-a cerut elevilor să își deschidă galeriile foto din telefoanele mobile. A reieșit că 9 copii aveau în telefon poze făcute în clasă, în timpul orelor. A urmat un consiliu profesoral încheiat cu decizia ca celor 9 să li se scadă notele la purtare.

Joia următoare (4 mai) la clasa respectivă a avut loc o ședință cu părinții, la care a luat parte și directoarea școlii. Ea a lansat propunerea ca elevii clasei să vină la școală fără telefoane mobile pentru restul anului școlar. După câteva discuții cu diriginta, după plecarea din clasă a directoarei, toți părinții au semnat un proces-verbal în care se declarau de acord cu interdicția.

Interdicția e contestată în scris, printr-o petiție, de tatăl uneia dintre eleve. Deși soția sa, care a fost prezentă la ședință, și-a dat acordul ca fata să nu mai vină la școpală cu telefonul mobil, tatăl consideră că decizia este un abuz și explică, în petiție, că există și alte variante la care se poate recurge în așa fel încât copii să nu aibă telefoanele mobile în timpul orelor, dar să poată fi contactați sau să poată contacta pe cineva la finalul orelor de curs. Este în joc siguranța copiilor, crede părintele. El invită conducerea școlii la o dezbatere cu părinții și cu oficiali din forurile de învățământ la nivel local și județean pentru a găsi o soluție mai puțin radicală. Nu mi se pare că poate fi suspectat de rea credință în demersul său, pentru că nu doar contestă măsura luată, ci și propune alternative precum, de exemplu, ca elevii clasei să predea la poartă telefoanele, atunci când vin la cursuri, și să le preia când termină orele. „Nu am să mă las, merg mai departe până unde e nevoie pentru ca situația să fie cunoscută de cât mai multă lume, iar oamenii să își știe drepturile„, spune Dan Costea.

Aseară (17 mai) a avut loc un nou consiliu al părinților acestei clase, în care s-a decis că măsura luată în ședința anterioară e abuzivă. Directorul școlii a recunoscut că nu a fost o soluție corectă din punct de vedere legal și că trebuie respectate strict legile și regulamentele în vigoare. Adică:

– conform articolului 15 litera g din Statutul elevului, acestora le este interzis ”să utilizeze telefoanele mobile în timpul orelor de curs, al examenelor și al concursurilor; prin excepție de la această prevedere, este permisă utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor de curs, numai cu acordul cadrului didactic, în situația folosirii lor în procesul educativ sau în situații de urgență.”

De asemenea, trebuie respectat Regulamentul școlii care prevede că este interzisă fotografierea sau filmarea în incinta instituției de învățămînt.
„Eu consider că și un minut de interdicție este nelegal, nu mai punem la socoteală aspectele morale, acesta a fost motivul pentru care am depus petiția prin care cer anularea acestei interdicții. Nu pot accepta ca în anul 2017, în secolul tehnologiei, cînd ești la un click distanță de aproape orice, copilul meu să aibă interdicție să vină cu telefonul la școală. Iar cînd iese pe poarta școlii să nu-și poată apela familia în caz de urgență”, mai spune părintele Dan Costea.

 

În Statutul Elevului, adoptat de Ministerul Educației și intrat în vigoare în 2016, nu scrie că elevilor le este interzis să aibă asupra lor, în incinta școlii, telefoane mobile. Există, totuși, o restricție pe tema aceasta în articolul 15, paragraful g) – pag. 10 din documentul de AICI.

Citez: „Elevilor le  este interzis să folosească telefoanele mobile în timpul orelor de curs, al examenelor și al concursurilor; prin excepție la această prevedere, este permisă utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor de curs numai cu acordul cadrului didactic, în situația folosirii lor în scop educatic sau în situații de urgență”.

Deși nu scrie negru pe alb, reiese că elevii au voie să aibă telefoane mobile, doar că nu le pot folosi în timpul orelor de curs. Acest statut se aplică însă în corelație cu regulamentul intern al fiecărei școli.

Iată și un exemplu de regulament intern la o școală din București (Școala nr. 3):

Art. 17 Se interzice elevilor :

g. să utilizeze mijloace sonore (walkman – mp3/ 4 etc, telefon mobil) pe toată durata programului şcolar;

Art. 23 La un număr de trei avertismente (inclusiv pentru folosirea telefonului mobil şi a căştilor, în timpul orelor) şi în cazul în care, după o perioadă de graţie acordată de Consiliul Clasei, elevul nu-şi îndreaptă comportamentul, acesta va fi sancţionat prin scăderea notei/calificativului la purtare cu un punct

Art. 37 Conducerea şcolii poate să controleze, prin sondaj, obiectele aduse de elevi pentru a constata dacă există obiecte interzise şi, acolo unde există suspiciuni întemeiate, are dreptul să controleze genţile, hainele sau alte obiecte personale (penare, telefoane mobile, portofel).

Mai jos aveți și regulamentul intern pe anul școlar în curs la liceul Nicolae Tonitza din București, unde scrie așa:

ART. 17. Utilizarea de către elevi a telefoanelor celulare sau a dispozitivelor electronice este permisă numai în pauzele regulamentare.

Doamna Ariana Bucur, secretar de stat în Ministerul Educației, spune următoarele: În baza regulamentului-cadru se elaborează un regulament la nivelul unității școlare, documentul trebuie dezbătut timp de 30 de zile, apoi este adoptat în variantă finală prin votul tuturor celor din unitatea școlară, după care devine act juridic. Într-un astfel de regulament intern se pot prevedea o serie de aspecte legate de folosirea telefoanelor mobile. De exemplu, în unele școli se prevede că elevii nu pot folosi telefoane în timpul cursurilor și al examenelor; altele au stabilit ca elevii să predea mobilul când intră în școală și să îl preia când pleacă. Este vorba despre un set de reguli stabilite, asumate și respectate de toți cei implicați. Procesul-verbal semnat de părinți, în care sunt de acord ca elevii de la clasa respectivă să nu mai aibă acces cu telefoanele în școală reprezintă un acord între părți, la nivelul clasei, și trebuie respectat. Fiind semnat de profesori și părinți, devine un document de care se ține seama.

Dacă majoritatea părinților au fost de acord cu măsura, înseamnă că regula este acceptată și dorită. Sigur, sunt mai multe aspecte pe care nu le cunoaștem – cultura organizațională din școala respectivă, relația dintre părinți și cadrele didactice, atmosfera din acea școală. Dacă unul sau mai mulți elevi din acea clasă nu respectă prevederile convenite, e posibil să se aplice unele măsuri împotriva lor, nu cred că vor fi măsuri zdrobitoare, dar ce exemplu le dai, altfel, celor care respectă regulile?

Am discutat și cu un profesor (care a dorit să rămână anonim) despre acest subiect:  Eu îi văd în fiecare zi cum stau cu telefoanele în poală, practic butonează la ele aproape non-stop. Cei mici stau pe jocuri, cei mari sunt mereu pe Facebook și Whatsapp. Sunt lipiți de telefoane, ele au ajuns un fel de continuare a mâinii. Așa că trebuie să știe foarte bine regulile și implicațiile, trebuie să aibă grijă ce fac cu ele. E greu să stăvilești așa ceva, dar cred că nu imposibil. O soluție bună mi se pare ca telefoanele să fie lăsate la începutul orelor pe catedră sau într-un seif în fața clasei”.

Ca o concluzie, e limpede că legea nu stipulează că telefoanele sunt interzise în școală. Dacă însă toți părinții și directorul sunt de acord cu asta, se poate face un regulament scris în acest sens care are literă de lege, iar cei care îl încalcă sunt pedepsiți cu scăderea notei la purtare, de exemplu. Mi se pare important ca noi, ca părinți:

  • să știm exact care este regulamentul școlii în această privință (de fapt, în toate privințele),
  • dacă ținem neapărat ca elevii noștri să aibă telefon la ei, să cunoască și ei regula și să o aplice,
  • iar dacă au voie cu telefon la ei, să nu îl folosească în timpul orelor, să știe că nu au voie să facă poze altora fără acordul lor și nici să le distribuie, că în general telefonul îl au doar pentru urgențe.
  • Soluția pe care o văd eu e să le dăm telefoane cât mai târziu și din acelea vechi, care pot fi folosite doar la sunat! 🙂

Aștept și experiențele și părerile voastre pe subiect.

Sursa foto: copil cu telefon la ore via Shutterstock.com

Pin It

32 Comments

  • Roxana spune:

    Copiii mei sunt mici si nu merg cu telefoane mobile (desi au), nu folosesc ceasuri smart pentru ca nu le vad utilitatea, in conditiile in care copiii sunt dusi si adusi de la scoala de catre un adult.
    Pe de alta parte, tinand cont de filmarile care apar in mod constant, cu profesori/invatatori care injura, umilesc si chiar lovesc copiii, nu stiu pe cine ajuta mai mult interzicerea acestor dispozitive, pe copiii, sa fie atenti la niste lectii plictisitoare (ca altfel nu s-ar apuca de altceva in timpul orei) sau pe adultul de la catedra, care nu vrea sa fie surprins spunand sau facand ceva nepotrivit!
    Intr-o scoala ideala, probabil telefonul n-ar avea ce cauta, ar trebui sa stea cuminte intr-un colt al ghiozdanului copiilor mai mari, independenti, care merg singuri si au nevoie de mijloace de comunicare.
    Poate mai multa educatie si mai putine constrangeri…zic si eu, nu dau cu parul 🙂

  • Robo spune:

    ce decide un parinte in privinta telefonului mobil nu poate conta decat pentru copilul lui.
    nu este acceptabil ca o astfel de decizie sa se aplice si altor copii.

    nu se poate sa impui altcuiva o interdictie rezultata din decizia ta persoala daca legea spune altceva.

    parintele contestatar are tot dreptul sa faca ce face.

    desigur, asta nu inseamna ca sunt de acord cu folosirea telefoanelor in timpul orelor.

    si oricum toata situatia e un pic absurda: daca majoritatea parintilor sunt de acord sa nu vina copiii cu telefonul la scoala, atunci de ce le-au mai cumparat copiilor telefoane? ca sa se joace pe ele acasa?
    nu ar fi mai simplu sa nu mai aiba copiii telefon?

  • maitreyi spune:

    Nici eu nu sunt de acord cu folosirea telefoanelor mobile in timpul orelor dar…nu le-as interzice.
    Va dau un exemplu simplu:ieri,17.05,la scoala unde baietelul meu este la Grupa Pregatitoare s-a invatat cu program scurt(pana la ora 10.15).Decizia a fost luata de catre conducerea scolii marti,16.05 in jurul orei 14.S-a comunicat de catre invatator unui parinte,care a postat pe grupul de pe what’s dar…nu au citit toti parintii,3 dintre ei nici nu au instalata aplicatia.
    Ca urmare la ora 12,cand au venit parintii sa isi i-a copii acasa(cei care nu au stiut),in fata scolii,in strada circulata se jucau 7 elevi!!!!!!
    Daca macar unul avea telefon se mai intampla „minunea”?
    Nu le folosim in clasa dar sunt bune in rucsac 🙂

    • Roxana spune:

      Din pacate asa ceva se mai intampla si nu e ok deloc, nici cu telefon, nici fara, putea avea unul telefon si totusi sa nu ajunga vestea la toti parintii, sa nu poata toti parintii sa ajunga la timp. Astfel de situatii trebuie gestionate mai bine de catre scoala, nu dam drumul pe strada copiilor 🙁

    • Georgi spune:

      Innebunesc cand vad/ aud ca sunt comunicate prin facebook/ what’s app, tot felul de situatii importante. Mi se pare lipsa de respect si profesionalism. In primul rand ca, unii poate nu au asemenea aplicatii instalate, sau se iveste o situatie cand nu se poate conecta la internet. Dar un SMS il poate primi oricand, unde mai pui ca in zilele noastre este nelimitat in orice retea.
      Cel mai ok ar fi fost ca invatatorul sa aiba bunul simt sa dea un SMS de grup, tuturor parintilor si sa anunte.
      Adica, avem smartphone, dar jucam telefonul fara fir.

      Eu am prins putin din eopca smartphone-urilor. Am terminat liceul in 2011, abia atunci incepea sa fie la moda netul, desi, era destul de scump (cu greu pupai 1 GB de net)… dar si noi stateam pe telefoane. Intr-adevar, orele au devenit plictisitoare si singurul lucru folositor din liceu, cu care am ramas, au fost bazele contabilitatii (am terminat economic). Nu practic meseria de contabil, dar pentru propria firma, imi sunt de folos multe cunostinte.

      Sunt bube mari cu invatamantul, la noi. Mari de tot.

      Cea mai ok solutie mi se pare aceea ca, atunci cand intra profesorul in clasa, toate telefoanele sa fie puse pe catedra, date pe silent, netul oprit.

    • A_A spune:

      Si baiatul meu cel mare este clasa 0 dar comunicarea cu parintii se face si pe facebook si pe whatsupp. Din momentul in care va fi clasa 1 a am decis sa ii cumparam ceas cu GPS, costa in jur de 200 lei unul – sunt si mai scumpe. Daca le pui o cartela telefonica in interior cu bani pe ea copilul poate suna 2 nr de telefon sau paote fi sunat. Daca este dat jos de la mana alerteaza adultii. In felul acesta voi stii mereu unde este si ma poate contacta dar nu se va juca in ore sau pauze la un telefon mobil.

  • Andreea L. spune:

    Multe sunt de spus despre telefoanele copiilor. Eu am un baiat in clasa a VII-a care a avut moduri diferite de depozitare a telefoanelor: fie intr-o debara-dulap , langa clasa de la inceputul orelor pana la sfarsitul lor, fie pe catedra cu posibilitatea folosirii telefoanelor in fiecare pauza. ambele variante au avantaje si dezavantaje. Baiatul meu prefera prima varianta, pentru ca atunci copiii VORBESC/ SE DISTREAZA in pauza. In a doua varianta copiii sunt efectiv LIPITI de telefoane. Am noroc (sper ca inca mult timp) ca al meu baiat are inca 2 copii care inca se joaca: avioane pe hartie, razboi..etc..

  • Ana spune:

    Eu as transa lucrurile in felul urmator: as face obligatorie prezenta in scoala sau in clasa a unor dulapoiare pentru fiecare copil in parte, incuiate sau nu, dupa caz in care copilul sa isi poata lasa orice bagaj care nu are legatura cu orele de curs (inclusiv telefoanele). Problema spatiului pentru aceste dulapioare (pentru ca sigur vor veni argumente de genul, nu este spatiu pentru ele in scoli) se va gestiona la fata locului de catre fiecare institutie de invatamant in parte. Apoi as monta camere de filmat in clase. Nu, parintii sa aiba acces la inregistrari doar daca apar probleme. Altfel, sa aiba acces la ele conducerea scolii si politia. Si as reglementa asta prin lege, ca sa nu mai existe situatii de genul copiilor agresati de dascali, comportament inadevcat al cadrelor didactice, contestatii ale deciziei dascalilor in situatii privind disciplina la ore, s.a.m.d. Apoi, din punctul meu de vedere, in momentul in care iti lasi copilul la scoala se presupune ca scoala, ca institutie, isi asuma raspunderea pentru copilul acela. Deci in situatii de urgenta, scoala ar trebui sa aiba o interventie prompta, nu vad ce treaba are copilul cu telefonul in situatii de urgenta. Si da, sa ii interzici telefonul copilului la scoala nu e ok, dar sa stabilesti si sa aplici regula clara ca nu are ce cauta cu telefonul la ore nu mi se pare nimic rau. Apropo de asta, sotul meu a fost recent intr-o delegatie in strainatate iar la firma la care s-a dus era o regula foarte clara ca nu ai ce cauta cu telefonul mobil la tine. Toate gadgeturile de genul asta erau lasate la receptie sub cheie si culmea e ca nimeni nu a avut de comentat, de suferit sau nimeni nu si-a simtit cumva incalcate drepturile. Eu cred ca in scolile noastre ar trebui transate lucrurile mult mai clar cu reguli adaptate zilelor noastre.

    • Roxana spune:

      Sa nu ai voie la job cu telefonul…asta da regula 🙂 uite ca eu n-as accepta in veci un astfel de job sau mi-as da demisia in prima zi.
      E drept ca scoala trebuie sa gestioneze tot ce se intampla in timpul programului, dar este vorba despre copii mai mari, care se duc si se intorc singuri de la scoala. Copiii mei nu sunt inca la acea varsta, dar eu as vedea utilitatea in acele cazuri.
      In scoala la care au invatat copiii mei exista si camere in clase/holuri si dulapuri in clase, destul de utile.

      • Ana spune:

        Da, exista astfel de reguli in tari cu cateva grade de civilizatie mai sus ca noi, iar motivele pentru aceasta decizie mi se pareau oarecum justificate in contextul dat. Zic oarecum pentru ca aveau partea lor de exagerare, dar daca-i musai, cu placere! (ce-ar fi daca pilotii de avion ar vorbi la telefon in timpul zborului sau daca tie ca profesor, ti-ar suna la ora mereu telefonul? cred ca s-ar alege praful de ora aia si nu stiu daca a-ti da demisia e o solutie). Am intalnit si la noi in tara astfel de angajatori, dar argumentele lor erau de-a dreptul nejustificate, deci pas! Ideea de a nu accepta un job pentru ca nu te lasa cu telefonul, fara sa te superi, mi se pare puerila, poate jobul ala contrabalanseaza cu altceva, dar nu despre asta era vorba acum. Spuneam ca telefoanele in timpul orelor nu-s ok, nu sa nu le ia cu ei si sa la poata folosi inclusiv in pauze.

        • o femeie spune:

          are you kidding? Am colegi din 17 tari diferite si la unu nu am auzit asta! Telefonul este o alegere.

          Dar stiu un adult care nu are deloc mobil 😀

        • Tya spune:

          Eu am lucrat in Romania intr-o corporație în care nu aveam voie cu telefonul mobil. Rămânea în vestiar. Pentru urgențe există fix în fiecare secție. A fost chiar mișto.

  • Cristina spune:

    Noi suntem în Suedia de ceva ani. Fiica mea cea mare a primit telefonul cadou de ziua ei anul trecut când a împlinit 10 ani.
    Târziu? Din punctul ei de vedere:da! „Colegii mei au telefon din clasa pregătitoare! Eu de ce nu am?”
    Devreme? Din punctul meu de vedere….foarte devreme!
    I-am cumpărat telefon din simplul motiv că pleacă singură de la școală la orele de română și la orele de pian.
    Toată lumea are telefon la școală și toată lumea respectă o singură regulă: la intrarea în clasă, toate telefoanele sunt trecute pe silentios și sunt puse la păstrare intr-un coșuleț care stă pe catedră. Când se termină orele se duce fiecare copil, își ia telefonul și pleacă acasă. Punct!
    Nimeni nu comentează regula, nici părinții și nici copiii.
    Da, dacă este o urgență bineînțeles că are voie să sune părinții de pe telefonul propriu sau de pe telefonul școlii.
    Mie, ca și părinte, nu mi se pare ok ca un copil să folosească telefonul în timpul orelor de curs.
    Și nu mi se pare ok nici ca eu, ca și părinte, să îmi sun copilul în timpul orelor de curs.
    Concluzia mea: regulile sunt reguli și ar trebui respectate atât de copii cât și de părinți. Mie personal mi se pare că părinții ar trebui să respecte primii decizia școlii sau a profesorului de la clasă. Dar dacă tata spune „Ce mă? Îți ia aia ție telefonul? Păi ce, ți l-a cumpărat ea? Lasă că vin eu la școală!!!!!” …..cum ar mai putea un copil să respecte profesorul?
    Schimbarea ar trebui să plece de acasă, de la părinți, din familie!

  • Iulia spune:

    O solutie sunt ceasurile smart. Au posibilitatea de a apela ambii parinti si au si un buton de urgenta, cu localizare prin GPS. Si nu, nu se pot juca pe ele, deci no harm done!. Unele pot chiar transmite parintelui inregistrarea audio a ceea ce se intampla in locul unde se afla copilul. Mi se par geniale !

  • Cartisoara spune:

    Problema aceasta se poate dezbate din „n” perspective… Ca profesor este extrem de frustrant sa ii vad acordand atat atentie unui dispozitiv in timpul orei. Argumentul cu plictiseala si ora care este banala nu e mereu valid. Oricât m-as strădui sa ii canalizez spre ce este important, sa ii atrag, sa ii stimulez, ma lovesc doar de sunetele aplicatiilor digitale de care nu se pot rupe. Plictiseala e valabila de ambele parti, si eu ma pot plictisi la ora, pt ca nu am elevi care sa debordeze de entuziasm, interes sau aptitudini pentru materia mea, dar asta nu înseamnă ca încep sa butonez telefonul la ora când ei mi se adresează. Sa le interzici sa il ia la scoală poate parea cam exagerat, dar il pot lasa in dulapuri amenajate in clasa, având acces la el doar in pauze sau la finalul programului. Însă pentru a schimba comportamentul elevului in privinta utilizarii telefonului, trebuie ca parintii sa isi schimbe optica. Majoritatea elevilor mei refuza sa renunte la telefoane in timpul programului pentru ca parintii fie nu intervin in aceasta problema, lasandu-i de capul lor, fie sunt lezati ca nu isi pot contacta copilul la scoală pentru ca, ce neobrazare, scoală cete sa nu utilizezi mobilul la ore… In final devine o chestiune de bun simt, a ta ca parinte care educi copilul intr-un anume fel, si a copilului (mai ales cand devine adolescent) care poate discerne ce e corect si ce nu. Pe scurt: telefoanele elevilor nu au ce cauta la ora pentru ca nu sunt patroni, oameni de afaceri, angajati la call centre, parinti sau orice altceva solicita sa ai telefonul la indemana. In plus cred ca nu moare nimeni daca la scoală vine copilul cu un telefon clasic, care nu se conectează la internet. In definitiv iti poti contacta copilul si pe un astfel de telefon, iar el nu va mai fi tentat sa stea doar pe „net”.

  • o femeie spune:

    eu am auzit asta numai la romani. Sunt in Belgia si in jur copiii primesc mobil la 12 ani.
    Pe langa consumerismul american si obsesia de control a altora, exista insa problema lipsei de responsabilitate a cadrelor didactice in Romania asa ca…de aici multe apar.

    Sa nu uitam insa ca mai mult de juma din tara isi permit un singur mobil in familie.

  • Rox spune:

    Când am citit varianta de a-i da copilului un telefon clasic, mi-a venit să râd.* Apoi m-am văzut pe mine in adolescență și mi-a venit să plâng. Nu prea aveam voie la tv, deci eram destul de ruptă de realitățile vremurilor în ceea ce privește preocupările adolescenților (in special MTV), nici prin magazine nu mă plimbam ceea însemna că nu prea aveam ce vorbi cu colegii de clasă în pauze. Citeam mult, dar nu-i păsa nimănui de „Copiii căpitanului Grant” sau de dilemele existențiale ale lui Scarlett O’Hara. Adultul din mine știe că mama a avut motive bune și serioase să mă îndrepte mai mult spre carte decât spre „frivolități”, copilul din mine încă suferă că nu a fost niciodată cu adevărat integrat in colectiv.
    E ușor sa-i ții departe până sunt mici și se joacă cu jucării. Dar sa ne imaginăm că o mare parte dintre colegi sunt pe un grup pe FB sau Whatsapp unde discută chestii, își distribuie filmulețe, poze, le comentează, râd, fac referiri la ele în discuții live și copilul tău stă deoparte cu încă unul sau doi, ignorat, ca habar nu are despre ce e vorba că nu stă nimeni sa-i facă rezumat. Sunt curioasa câți copii ar fi perfect mulțumiți si fericiți să fie ignorați de aproape toți ceilalți in toate pauzele.
    Nu sunt fan al tehnologiei la vârste prea mici, nu cred că au, de fapt, nevoie nici de telefoane, nici de facebook până ajung mari și și-au dezvoltat abilități de socializare și și-au creat prietenii indiferent de telefoane.
    E o decizie dificilă – cât ții de principiile tale și cât cedezi la presiunea societății și a mediului (nu a bulei) in care trăiește copilul. Având experiențele mele din copilărie mi-ar fi extrem de greu sa iau o decizie și să fiu 100% împăcată cu ea.

    * Decât sa-i dai un telefon vechi și să fie ținta miștourilor colegilor, mai bine fără și il înveți la cine să apeleze in caz de nevoie, cineva care poate da de părinți rapid.

    • rox spune:

      Doamne cum ai zis-o pe asta! Si eu eram complet desprinsa de realitatile de care zici. Parintii mei cred ca erau singurii adulti care nu instalasera tv prin cablu si ma simteam exclusa de la glumele vremurilor si neadaptata. La fel si cu hainele, insistau sa ma imbrace ca pe o baba, evident in bataia de joc a colegilor. Si bineinteles ca neacceptarea ma durea.

    • A_A spune:

      Am fost ca tine ca si copil in sensul ca imi placea foarte mult sa citesc, ai mei nu au pus cablu mult timp din dorinta de a ne tine departe de TV, eram relativ timida dar nici nu m-am simtit exclusa. Mi se pare de-a dreptul periculos – am copiii foarte mici, cel mare este abia clasa 0 – ca ei sa inceapa de prin clasa a 5 a sau a 6 a sa aiba grupuri de whatsup sau facebook si sa isi transmita filmulete…Ma refer la faptul ca sigur ii va veni vreunuia mai …sa puna filmulete sexy sau porno sau prostii de genul. Momentan nici nu vreau sa ma gandesc la ce urmeaza desi sunt constienta ca in curand va trebui sa vorbim despre sex cu el sau macar despre procesul de fabricatie al copiilor. Cel mare stie ca bebelusii cresc in burta la mami cand mami si tati sunt adulti si se iubesc si isi doresc copii dar inca nu l-a interesat efectiv cum anume se intampla minunea. Cand va intreba ii voi spune adevarul dar nu deschid subiectul inainte de a fi el curios pe tema asta.

  • Locuim in Anglia si aici copiii nu au voie nici in scoala primara (5-11 ani) nici in cea secundara (12-18) cu mobile in scoli. Nici personalul scolii nu are voie sa aibe mobilul asupra sa decat in cancelarie. Este singurul loc unde ai voie sa il ai si sa il folosesti. Daca un copil vine cu el la scoala (e mic si merge singur pe jos, etc) trebuie sa il lase la intrare la secretariat si sa il ia cand pleaca acasa. Nimeni nu-si pune problema sa incalce regula sau sa o conteste. Eu i-am luat un ceas special de pe care ne poate suna doar pe noi doi. Are gps, este foarte util. Se poate gasi online cu 15 euro.

    • Monica spune:

      Am auzit de astfel de ceasuri. Nu prea inteleg totusi cum functioneaza. Nu trebuie sa fie conectate cu un telefon? Cum trimite semnal si cum suna? ARe cartela sau cum? Scuze daca intrebarile ti se par prostyesti dar chiar nu inteleg de prin descrierile de pe site-uri. Un smart watch clasic e conectat la telefon, nu se poate folosi independent.

      • Robo spune:

        da, are cartela GSM si are si receptie GPS
        trimite informatiile de locatie prin SMS sau printr-o aplicatie instalata pe telefonul parintelui, daca cartela GSM are si acces la internet
        bineinteles, GPS-ul nu functioneaza in cladiri, asa ca acum au aparut si unele care au wi-fi pentru a detecta si mai bine locatia in cladiri (oricum cartela GSM stie unde se afla cu aproximatie pentru ca stie la ce antena e conectata)

        ceasul poate suna si poate primi apeluri doar de la cateva numere, predefinite de parinte
        unele modele trimit alerta la parinte si cand sunt scoase de la mana
        exista si geofencing, adica te avertizeza cand ceasul paraseste o zona pe care o definesti tu (de ex. intre orele 8 si 12 copilul si deci ceasul trebuie sa fie la scoala, daca paraseste locatia in intervalul ala primesti alerta pe telefon)

        sunt destul de faine ca idee.

  • serghei spune:

    O mica greseala …fata să nu mai vină la școpală

  • Monica spune:

    Depinde de grupa de varsta. Una este copilul de clase primare cu telefon si altfel vorbim la gimnaziua si liceu.
    Eu intentionez sa ii dau telefonul incepand cu grupa pregatitoare. Daca scoala poate sa imi puna la dispozitie urmatoarele :
    1. sa ma anunte cand copilul se simte rau sau daca are nevoie de ajutorul meu.
    2. sa se asigure in caz de schimbarea orarului ca am fost informata – nu un mesaj trimis pe whatsapp sau pe cine stie ce cont de mail pe care il citesc de 2 ori pe an ci informarea mea clara cu confirmarea ca am fost instiintata.
    3. sa ofere camere de luat vederi in clasa care sa filmeze non stop (fara sonor ca la gradinita) dar care sa imi permita sa vad ca profesorul isi face ora nu unghiile sau antrenament de box pe copiii nostri

    atunci nu am nicio problema sa nu ii dau copilului telefon. Pana atunci eu o sa imi monitorizez copilul cat si cum imi va fi omeneste posibil. Alternativa este sa avem incredere in cadrele didactice si scoala. Ei bine, nu stiu altii cum sunt dar eu n-am!

    • Ruxandra spune:

      Dar argumentele astea sunt o prostie imi cer scuze ca o spun.
      Cu ce ajuta telefonul mobil al copilului la motivele 2 si 3?
      De ce ai afla mai bine schimbari de orar daca ar exista telefon si ce rol ar avea telefonul ca inlocuitor de camera video?
      Sunt pur si simplu modul parintelui modern hiperstresat si deseori absent in 80%din timp de a crede ca e in control.
      Eu sunt 100%partizana telefonului lasat dimineata si recuperat la pranz dintr.o cutie sau dulap.
      Am fost acum la Londra si ma uitam la grupurile de copii omniprezente in muzee. Niciunul nu avea mobil in mana!!

      • Monica spune:

        Nu neg ca poate tie argumentele mele ti se par o prostie dar na… poate ca nici ale tale nu stralucesc pentru ca 1. Romania nu e Londra si 2. Cu ajutorul filmelor de pe telefon au fost depistati asa zisi dascali care bateau copii in draci (repet: poate nu in Londra dar in mod sigur in Romania). Deci o sa il incurajez sa filmeze daca ceva iese din comun.
        Cat despre cu ce ajuta telefonul. Telefonul = o chestie cu care poti sa iti suni parintele sa ii spui ca nu se fac ore si ca tu astepti ca prostul in fata scolii (iarasi, poate asta nu se intampla in Londra dar la Bucuresti se intampla).
        La punctul 3 ti-am raspuns deja: sa filmeze daca vreun profesor vorbeste cu ei ca si cum ar fi niste vite sau daca ii loveste.
        Cand mai compari Romania cu Londra poate ar fi bine sa iei in consideratie si nivelul de civilizatie. Iar cand mai spui cuiva ca argumentele lui sunt o prostie nu iti mai cere scuze dupa aia in acereasi fraza. Oricum intentia a fost de a arata cat esti tu de desteapta in comparatie cu prostul care a adus argumentele respective. Nu ai reusit dar asta este alta poveste. Bine era daca la Londra prindeai si o spoiala de civilizatie sau educatie si invatai macar sa nu jignesti fara rost. Chiar daca ideile altuia nu se potrivesc cu ale tale.

    • A_A spune:

      Poti folosi un ceas smart cu acelasi efect: copilul te poate suna (pe tine si alt numar) apasand un singur buton, tu il poti suna (si/ sau inca un numar), are GPS deci il vezi mereu unde se afla, daca e dat jos de la mana afli, poti asculta ce se vorbeste la ore, or exista chiar si cu inregistrare, asta n-am verificat! Sigur sunt mai ieftine decat un telefon smart, erau in jur de 200-250 lei cele de calitate spre medie. Din alte tari comandate e posibil sa fie si mai ieftine! O zi usoara!

  • Diana spune:

    Ah, asta ar trebui sa fie o non-problema daca scoala si-ar face treaba. Al meu nu are telefon, nici unul dintre prietenii lui nu are si nici nu se pune problema pt ca nu e nevoie. Cum a intrat in curtea scolii, e in grija lor, revine in grija mea la ora la care iese pe usa, invatatoarea sta si se uita pana sunt toti preluati, copiii sunt invatati sa se intoarca la invatatoare daca nu apare parintele. Daca ii e rau sau ceva, ma suna de la scoala, daca am ceva de comunicat sun la scoala daca e urgent, daca nu trimit mesaj in aplicatie. (Olanda) sistemul nu e SF, e simplu, fiecare isi face treaba

  • maddy spune:

    cand eram eu in liceu, acum multi ani, aveam telefoane primitive dar tot ne mancau degetele sa jucam un snake2 sau sa dam un bip in timpul orelor.
    regula in clasa era ca daca te prindea profesorul cu telefonul in mana sau iti suna in ora, telefonul se confisca pana la finalul zilei, fara discutii. apoi diriginta instiinta parintele elevului ca nu a fost atent la ore si elevul nu era tocmai incantat sa fie facut de ras in fata clasei si in fata parintilor. o data sau de 2 ori s-a intamplat faza, apoi am fost atenti ca telefoanele sa fie pe silent si in ghiozdan in timpul orelor.
    alta mentalitate, alta abordare acum 15 ani…

  • Andrei spune:

    Parintii sunt din ce in ce mai paranoici cand vine vorba de siguranta si controlul copilului, pe vremea mea cheia la gat si intre 7 si 16 nu stiam de parinti si nici ei de mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *