Plecata sa ma ascund sub plapuma. Revin in 10 minute

Toata viata mi-am dorit sa am parul cret. Mi s-a parul intotdeauna ca persoanele cu parul cret sint mai istete, mai volubile, mai amuzante, ca au mai multi prieteni, joburi interesante, talente deosebite, vieti fascinante.

Parul meu e asa, in nici un fel. Nu e nici drept drept, nici ondulat, n-are firul tare, nu e rezistent de la radacina, n-are deloc stralucirea aia de-o vad prin reclame. Si nu e cret, la naiba. Mi-am facut odata permanent, cred ca aveam 17 ani. Aratam ca o radacinoasa proaspat scoasa din pamint, pentru ca solutia aia de permanent mi-a alterat culoarea parului, consistenta, forma… A fost cumplit, am intrat in salon o fata simpatica, e drept, cu un par absolut banal, pina in dreptul umerilor, blonduta, fericita ca in sfirsit aveam sa am parul cret si viata de film a unei femei cu parul cret. Am iesit 3 ore mai tirziu cu o calota ce nu cobora mai jos de cercei, rotunda ca o minge de volei si roscata precum o radacina murdara de telina, iar in loc de breton aveam vreo 5 tirbusoane de par ce impungeau spre inainte. Am plins citeva zile la rind, apoi m-am resemnat si-am asteptat sa creasca, sa-l pot tunde.

Haaa, stai c-am gasit o poza! Ia uite ce mindrete de fata avem aici… Noroc ca-i alb-negru si-un pic deteriorata poza… 😀

Nu cred ca tre sa mai zic in ce feluri viata mea NU a devenit deloc mai buna odata cu permanentul ala idiot. Cert e ca am invatat o lectie pretioasa in vara aia. Ca-i mai bine sa nu fortez mina destinului. Daca am fost conceputa cu par cvasi-intins, cvasi-blond si cvasi-tare, foarte bine, cu el defilez. Chiar daca uneori nu-mi place de mine. Iar cind se intimpla asta, pur si simplu nu scot nasul de sub patura. Stau acolo si ma prefac ca nu exista nimic dincolo de marginea patului. Pentru ca stiu sigur ca in scurta vreme ma plictisesc sa stau ascunsa si vreau inapoi in parcul cu jucarii care e viata mea. Chiar daca am parul ne-cret si sint prea marunta. Atita vreme cit stiu sa ma dau in leagan, o sa fiu bine, nu?

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

4 comentarii

  1. Mi-aduc aminte de poza asta…
    Ce copii eram…
    Si cat de "adulti" de credeam…
    Da sa fim sincere…a fost frumos…si pacat ca parca a fost asa demult…

  2. eu am parul cret si toata lumea din jur cand il vede: "vaaai ce par frumos ai!" si eu nu il suport. cine il are cret, il vrea drept si invers. si eu am impresia ca fetele cu parul drept au o viata mai frumoasa si ma compelxeaza buclele mele rebele. imi indrept parul cu placa de fiecare data cand am timp. asa ca, gandeste-te ca altele poate te invidiaza pentru parul tau, cum le invidiezi tu pe ele 😀

  3. am doar 3 litere pentru tine, de aici, din Portal de l'Angel – OMG.

    Ok, acum ma duc sa beau sangria 😀

  4. Hihihih… eu am avut parul drept, frumos, lung, luminos, asa cum vezi in reclame, dar am visat tot timpul la par cret, asa ca m-am facut si eu permanent, in anul I de facultate si am iesit de la coafor asa de dezamagita ca m-am potolit si eu 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *