Concurs penibil

Care este cel mai penibil lucru care vi s-a întîmplat vreodată? Unul singur. Cel mai. Ăla pe care nu l-aţi recunoaşte nici dacă aţi primi 10.000 de euro pe loc. Care atunci cînd vă revine în minte, vă încinge urechile şi vă transpiră palmele. Haidem, să ne tragem pătura anonimatului peste cap şi să ne expunem pijamalele cu ursuleţi galbeni, chiloţii tetra cu elasticul uzat şi ciorapii cărora li s-a dus un fir pe care l-am prins în vîrful unghiei mari cu ojă maron.

Cea mai penibilă întîmplare primeşte de la mine o carte bună şi deloc penibilă. Votăm împreună, bine?

După ce le primesc pe primele 50 ale voastre, vi-l povestesc şi eu pe al meu. Implică un fund tînăr, rotund şi aproape gol în vechiul autobuz 139, pe ruta Drumul Sării – Leu. Al meu, desigur. Nu autobuzul. Autobuzul era plin.

Pin It

Tags

192 Comments

  • Mov spune:

    Eram tinerica, slaba si mai neagra la fata de fel. Purtam aparat dentar si eram tunsa(slutita) de mama. M-am gandit eu ca era momentul sa-mi cumpar sutien si cum n-aveam ce pune in el, mi-am pus vata; dar si cu vata din el, tot larg statea. Si asa mi-a cazut mie vata din sutien, pe sub bluza, pe holul scolii, de parca rusinea pe care o suportam zilnic nu era de ajuns.

  • Corina spune:

    La mine ar fi doua 🙂

    Prima se intampla acum cativa ani. Eram cu prietena mea cea mai buna ( racita cobza) si cu prietenul de atunci ( relatie inchegata destul de recent).La despartirea de prietena mea (ea este mai inatla decat mine cu vro 20 de cm) ea s-a aplcat sa ma pupe si in momentul ala a stranuta.
    In parul meu sub ochii noului meu prieten trona o mare masa gelatinoasa verde:(.

    Si ar mai fi o intamplare destul de penibila cand , la film am pipait prin gaura aia unde se pune sucul fundul vecinului( care statea intors spre prietena lui) pentru ca nu imi dadeam seama ce este atat de moale in gaura:(

  • AnonimuBalonat spune:

    Se facea ca eram in pat cu o fata frumoasa pe care o vanam de mai bine de un an. Si pentru ca un noroc nu vine niciodata singur, fata s-a apucat sa exploreze zonele mele intime cu zonele ei bucale. La inceput am fost cam stresat, ca imi placea mult fata. Pe parcurs insa, m-am relaxat foarte frumos. Si dupa ce m-am relaxat de tot si ea lucra acolo jos de ma zapacea de cap, odata cu mine s-a relaxat si muschiul care te ajuta sa nu te faci de ras in public cand esti balonat. Si uite-asa s-a intamplat un zgomot deloc romantic care pe ea a speriat-o de-a cazut pe spate, iar pe mine m-a umplut de cea mai mare si mai urat mirositoare rusine. Ca-n filmele americane proaste, numai ca mult mai penibil.

    Beat that!

    • Iulia spune:

      Te votez!!!! De vreo 10 minute rad incontinuu!!!

      • Printesa Urbana spune:

        Iulia, tre sa ne povestesti si tu ceva, numai un om trecut prin penibil poate vota alte situatii penibile, pai asa e corect, nu? 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Ahahaahhaaaaa :)))))))))))))))))))))
      Bai Balonatule, sa stii ca nu e asa rara situatia asta penibila, chiar ma intrebam daca o sa aiba careva curaj sa povesteasca! Bravo, ai un vot si de la mine!

    • Valentina spune:

      Da, cred ca e cam greu de surclasat povestea ta, Balonatule :-). Eu am ceva mult mai light, prin clasa a 4-a aveam chiloti din aceia foarte largi si evident ca mi s-a rupt elasticul la un moment dat in timp ce tzopaiam pe coridor…noroc ca era baia aproape, si m-am napustit acolo cu ei in vine :-).
      O alta faza penibila, intamplata unei colege, intr-o tabara…se purtau tot felul de glume atunci, dupa cum stim toti – gen pus pasta de dinti pe clanta, legat sireturi la pantofi…fata asta statea in pat, in camera, si doi colegi glumeti au intrat cu o galeata de apa si au aruncat-o pe ea, in pat…numai ca fata era in perioada aceea a lunii, si cearceaful alb s-a facut roz….de fata cu toti colegii gramaditi in camera.

    • Poetesa spune:

      :))) ai un vot si de la mine!
      Si… bine, hai ca ma gandesc
      Ceva scurt sa povestesc. 🙂

    • aliceinwonderland spune:

      Dumnezeuleee!!! Nu ma pot opri din ras! Ma inec! Tare as fi vrut sa-i vad fata domnisoarei cazute pe spate!!!

  • Andreea spune:

    la mine ar fi mai multe…o sa povestesc doar una

    Eram in clasa a 10 – a…pauza…curtea imensa a liceului…afara ploua…eu imbracata in fustita stateam pe scarile de la internat cu baietii mai mari, ce de…ma chinuiam sa mi fac un nume si ma bagam in seama cu aia „smecheri”:))…toata lumea era adunata sub streasina salii de sport…in dorinta de a asculta mai bine o melodie ce era difuzata la radio-ul liceului am facut cativa pasi mai in exterior fara sa ma uit…si uite asa am cazut de la un metru jumate si am aterizat cu minunatia mea de fusta in cap intr o mare balta, moment in care efectiv toata lumea a izbucnit in hohote…sa nu mai punem ca la ora 2 cand am iesit in fata mea pe scari erau niste pusti de clasa a a 5 a care radeau de mama focului de „aia care a cazut in pauza mare”…si uite asa mi am facut si „numele” mult dorit:))

  • Evergreen spune:

    Era o perioada cand nu prea ajungeam pe acasa si purtam la mine tot felul de obiecte, de la lenjerie intima la periuta de dinti. Eram pe scara rulanta, ma grabeam sa ajung la spital la o prietena si n-am mai dat rucsacul sau caut o guma de mestecat. Cu mainile la spate si cu ochii tinta-nainte, am scos o pastila si am inchis fermoarul.

    Cateva secunde mai tarziu, un Adonis ma bate pe umar. Ma intorc, inmarmuresc, zambesc perplexa… imi vine in cap mutra mea nemachiata si incercanata si… el zice, cred ca ai pierdut asta, si-mi intinde periuta de dinti. Eu, ma uit la el, zic, nu e a mea. Ma intorc si-o tai pe scara rulanta.

    Era a mea. Desigur. Dar n-am mai luat-o. El a ramas uimit.

    Am fugit intr-un suflet la spital, rusinata.

  • Daria spune:

    In cls a 5a, chiar la inceputul anului, cand nu imi cunosteam colegii imi era f rusine sa cer voie in timpul orei sa ma duc la toaleta.Asa ca, intr-o frumoasa zi de primavara chiar in timpul orei de geografie, intr-un moment de neatentie si de ras spontan, am facut si un pisu’ spontan.Intreaga vezica pot sa zic ca s-a dezlantuit.Noroc ca era ultima ora si dupa aceea am plecat cu totii acasa.Mi-am infasurat geaca in jurul taliei si am luat-o la fuga.
    Colegii tot s-au prins de ceva, insa eu am abordat tactica inocentului: „Cine, eu?Fugi de aici!Ati facut voi vreo gluma” Penibil de altfel, pt ca era mai mult decat evident.
    Ma rog..mi-a trebuit mult timp sa trec peste rusine.

    • Printesa Urbana spune:

      :)) mda, nu cred c-a fost foarte bine…
      „scapari” d-astea de prea mult ris mi s-au intimplat si mie de vreo 2 ori, of, the embarassement…

  • VictoryAna33 spune:

    Heheheee, desi jenibila de-a dreptul, situatia mea si acum ma face sa rad cu lacrimi…
    Era in 2006, la mare, in primul teambuilding cu firma la care ma angajasem atunci…Aveam deja o gasca formata si prieteni fff buni (una dintre colegele-prietene e fanul tau din SUA, draga Printesa)…Ma rog, back to business…
    Eram in piscina, cu mai multi colegi si colege, langa mine era seful depozitului nostru si 2 dintre colegele-prietene, restul nu mai tin minte…In afara faptului ca mi se scursese rimelul pe fata si nimeni nu se sinchisea sa imi spuna asta, o vedeam pe American Girl de pe marginea piscinei cum flutura disperata din maini si tipa ceva catre mine … am auzit-o greu, cel putin nu inaintea celor aproape 150 colegi din jurul piscinei sau din interiorul ei… Ce imi spunea?! Ei bine: „Mamicaaa, mamicaaa, ti-a iesit o tzatza” 🙂 🙂 🙂 Discreta, ce sa zic! Si apoi vorba ei, „sunt frumoasa, da’ nu ma duce capu’!”

    • Printesa Urbana spune:

      Care fan al meu din America, ca-s mai multi pe-acolo… 🙂
      Asa, on topic, :)) pun pariu c-a fost un teambuilding productiv ala, mai ales pentru tine… 😀

      • Violeta spune:

        A vrut sa zica „fanii”, Violeta si Iuli 🙂 Te pupam, Ioana!

      • VictoryAna33 spune:

        Productiv…nu prea, ca eram tanara si cu principii 🙂 Dar apoi am avut o relatie deosebita cu seful de depozit:) 🙂 Mereu imi spunea: „Hai ma L, la cat de intimi am fost nu se poate asa ceva acum”…iar eu ii raspundeam: „stai asa, ca ai vazut doar unul, sa-i vezi pe amandoi ce marfa de calitate 🙂 :)”

  • Anonim(A) spune:

    Intamplarea mea: Eram clasa a XII-a, in ultima luna de scoala, long time ago – imbracata frumos (zic eu – pantalonasi crem, o bluzita alba) ca pentru facut ultimele poze cu ai mei colegi, toate bune si frumoase pana aici – si mergand inapoi spre casa, ma intalnesc in statia de autobuz, cu printul viselor mele, pe care il de 4 ani – si era asa suparat ca am mers in cel mai apropiat parc si am stat la povesti vreo 2 ore – si l-am ascultat si l-am imbarbatat, ca, nah, trecea omul prin momente grele – si la plecare, cand sa ne despartim, vine din spatele meu o tipa pe care o stiam doar din vedere, si zice in gura mare: „Doamne ce-i pe fundul tau!!! N-am vazut in viata mea asa ceva!” – de emotie am avut o sangerare urata ( nu eram in acea perioada, culmea) si aveam ditamai pata pe pantalonii mei crem, dar, pe cuvant, daca am simtit cand s-a intamplat – dragostea ma facuse sa fiu pe norisori plutitori – din ziua aceea, basmul cu printul s-a transformat in jocul de-a v-ati ascunselea – de cate ori il intalneam si il zaream de la distanta, faceam stanga imprejur si fugeam cat mai tineau picioarele.

    • Paul spune:

      In calitate de medic te asigur ca sangerarea n-a fost de la emotii. Nu exista asa ceva. Sperc ca ai consultat intre timp un ginecolog.
      Sincer, in cazul tau, nu intamplarea in sine e penibila, ci ignoranta fata de o problema a corpului tau, si nu iti spun asta ca sa te ofensez, sper sa iti atrag atentia pe viitor. Am vazut zeci de cazuri asemanatoare care nu au sfarsit in regula. Si e pacat.

      • cristina spune:

        Draga Paul,

        Multumesc mult pentru sfat – ai dreptate in ceea ce spui – intre timp au trecut 9 ani si chiar am avut grija sa imi rezolv acea problema – am ignorat situatia la acel moment din teama si din nestiinta – in rest, iti doresc cat mai multe intamplari frumoase!

        Cu cele mai bune ganduri,
        Cristina

    • Printesa Urbana spune:

      Aoleu, daaaa, categoria „blood on the dance floor”, una dintre cele mai grele.

      • Printesa Urbana spune:

        Paul, multumim, uite, daca Anonima crede ca e nevoie, poate sa apeleze direct la tine!

      • cristina spune:

        Printesa, ai o misiune dificila – sunt multe intamplari care concureaza pentru primul loc, succes cu deliberarea – eu votez cu AnonimuBalonat si cu Bear.

        • Paul spune:

          Eu sunt chirurg, nu-i doresc sa ajunga la mine :))
          Acum sincer, imi pare rau daca am fost mai dur in exprimare, realizez ca varsta a fost un factor, dar e dureros cand stii ca daca un pacient ar fi venit la tine mai repede ar fi scapt mai ieftin sau ar fi supravietuit.

          Acum, ca sa nu cadem in dramatisme, iata si de la mine : eram in primul an de facultate, prima data cand asistam la o operatie, si chinuindu=ma sa vad cat mai bine, m-am dezechilibrat,am cazut peste medicul care opera si peste pacient, am compromis operatia care si am desterilizat campul operator… ce sa mai zic… mai rau nu cred ca se putea. In final, operatia si-a reluat cursul si pacientul a fost ok, dar eu am fost somat sa stau la 1 metru de masa din ziua aia.

  • Axelandra spune:

    Acum vreo 2 ani eram la Amsterdam cu prietenul meu. Incinsi de atmosfera din clubul in care eram atunci, ne-am fugarit pana la toaleta unde ne-am „relaxat” pret de vreo 10 minute. Partea nasoala e ca am iesit pe fuga si abia dupa ce am dansat vreo doua melodii mi-am dat seama ca de undeva din pantalonii scurti imi ieseau chiloteii albi, aia de-ti sar in ochi in luminile din club. 😀

  • Anca G spune:

    Ai spus cel mai cel, iata-l:
    Eram pe la sfirsitul clasei a 8a, adolescenta, frumoasa coz! Drumul meu spre scoala trecea pe linga sectia 12 politie unde – cand aveam noroc – un ofiter tinar, inalt si blond imi zimbea de-mi lumina toata ziua. Aproape ca ma rugam sa-l pedepseasca sefii si sa-l tina in planton zilnic, toata ziua, ca sa-l vad si dimineata si seara! Binenteles ca nu se intimpla, el nu facea mai mult decat sa zimbeasca, eu nu indrazneam decat sa ma prefac ca i-as zimbi, de fapt o dunga timida desenata intre obrajii mei rosii ca focul. Si vaai ce-mi mai batea inima! In ziua „aceea” aveam o pereche de balerini superbi, de abia luati de mama, fix cu o marime mai mici caci ma incapatinasem al naibii sa-i iau, erau singurul numar ramas in magazin si mie musai ei imi trebuisera! Mama mea, care nu e ca alte mame, a zis ca asa invata omul cel mai bine, mi i-a luat! Nu aveam alti pantofi, aia erau singurii! Dupa 2 zile as fi vrut sa pot merge in maini. Si-i aveam doar de 2 zile! Si Fat Frumos cel blond nu fusese de planton! Life couldn’t have been worse! In ziua „aceea” imi pusesem vata (ca nu existau Urgo si azi ma gindesc ca si daca ar fi existat….) care vata juca, de la marginea pantofului din cauza ca era prinsa cu un leucoplast care fugea. Am ajuns la sectia 12, omul meu nu era nici el, ooofff si vai! Vata aproape iesise din pantof, se vedea ca naiba si ma durea inca si mai rau….m-am oprit o secunda sa incerc sa repar dezastrul cand o voce baritonala mi se adreseaza cumva din troix quart „sarut mina, ce faceti?”. Gindindu-ma ca-s in fata sectiei de politie, intr-o pozitie nu tocmai fireasca (pe vremea lui Ceausescu nu prea stateai prin fata sectiilor de politie daca nu aveai treaba), plina de nervi si ca nu vazusem tinarul si ca piciorul meu era varza, raspund nervoasa „cam ce vi se pare ca fac?!? Imi asez vata!!!”

    Of, semantica limba romana, of…si da, LUI i-am adresat replica asta! Mai penibil de atit n-am patit-o in viata mea! Iar domnul de atunci, de cate ori era de planton, imi facea discret cu ochiul si la intervale ma-ntreba daca vata sta cum trebuie…

  • ella spune:

    Acum imi vin in minte, doua momente in care am simtit ca intru in pamant de rusine. Ambele sunt legate de unul din vechile mele locuri de munca.

    1. Dupa ce am stat vreo 4 ani peste hotare, am venit si eu acasa si mi-am inceput munca la un post local de televiziune. Ca reporter. Intr-o seara, concert mare. Initial am avut niste emotii, pentru ca, plecata 4 ani de pe plaiurile mioritice, nu mai eram la curent cu noile aparitii cantatoare. Imi fac curaj si ma duc. Intai Anda Adam. Rasuflu usurata, ca stiam cine e. Apoi Smilei. La fel. Urmeaza Lavinia. Imediat rasare si intrebarea: cine-i Lavinia??? Ca inaimte sa plec eu, nu auzisem de ea (Era penibil sa spun alora ca eu nu stiu cine e Lavinia si sa cer detalii). Unul din organizatori ma scoate din belea si imi arata masina din care urma sa coboare Lavinia. Nu dureaza mult si din masina iese o blonda imbracata sumar, cu parul lung si cret, iar eu, ii infig microfonul sub nas. Si ii dau inainte cu intrebarile, convinsa fiind ca ea e Lavinia. In acest timp, vedeam cu coada ochiului cameramanul care imi facea semne disperate ca si cum ar vrea sa ma omoare. Dupa ce ofer blondei prilejul sa scoata un cuvant aflu si motivul pentru care al meu coleg imi facea semne disperate. Blonda nu era Lavinia, ci una din dansatoarele ei. 🙂

    2. La acelasi loc de munca, am niste divergente cu un coleg. (Cred ca trebuia sa imi trimita niste materiale prin ftp, si eram in criza de timp, ceva de genul asta. Cert e ca o echipa intreaga a stat dupa el cateva ore. Enervata la maxim, iau telefonul cel nou, si il caut pe individ in agenda si dau sa sune. Cum a raspuns, au inceput sa-mi iasa din gura, cele mai reusite injuraturi. Cu morti, raniti, neamuri si alte d-astea. Dupa cateva minute de oracaiat, de la celalat capat al firului, cineva incepe sa rada. Realizez ca e ceva in neregula, si ma uit la ecranul telefonului. Atunci descopar ca cel pe care-l injurasem de toti dumnezeii, nu era colegul meu. Ci patronul. :- ) In primul moment, am inchis telefonul. Apoi l-am sunat pe om inapoi, sa-i explic …ca nu pe el intentionam sa -l umplu de respect 🙂 Norocul a fost ca omul avea simtul umorului, si a inteles toata faza…

  • Unamicasirea spune:

    Nu-i a mea cea mai cea, dar e cea la care m-am simtit cel mai prost 🙂
    In saptamana dinaintea Craciunului ma cheama sefa la ea in birou cu niste acte, acolo era si un nene iesit la pensie care facea pe „angajatul anului” (avea un contract de colaborare cu firma noastra) tot insistand cu intrebarea: de ce nu se lucreaza si de Craciun la noi in firma? eu ascult, ies din biroul sefei, intru la mine in birou si ma apuc de povestit celor doua colege, ofuscata toata, cum isi permite „nea’ caisa” ala sa propuna sa lucram si de Craciun, unde s-a mai pomenit asa ceva?! … dupa ce termin de spurcat pe ‘mnealui intreb intr-o doara „cine mai e si nenea asta ?” , la care una din colegele de birou, contabila sefa mai exact, raspunde: „este tatal meu” …. moamaaa, m-am facut la fata instantaneu toate culorile curcubeului, am inghitit in sec, mi s-a inmuiat glasul si am baiguit ceva ascunzandu-ma dupa monitor. Nu vreti sa stiti cum m-a privit colega mea in ziua aia (am uitat sa va spun ca eram si proaspat angajata de vreo 3 saptamani) Ufff

  • Andrada spune:

    Recenta. Eram intr-un pub d-asta cu muzica live. Era aglomerat, stateam pe scari. La baza scarilor.

    Fusta-n buline, ciorapi de plasa maro, balerini.

    M-am dus la baie, am facut pipi, am iesit sa ma spal pe maini. Una bucata pitzi se uita un pic stramb la mine si intra in buda. Nicio vorba, nemernica! M-am gandit ca nu-i ciudat ca se uita piti la mine ca broasca la inundatie, mi se intampla des, nu arat ca ele.

    Ies, ma asez la locul meu la baza scarilor. Vine consortul de la bar cu o vodka orange. Nu constata nimic deosebit. Eu – nici atat.

    Se tot perinda lume pe scari, sus jos. Se tot deschid usi, inchid etc.

    La un moment-dat mi se pare ca e curent. Rau. Gen la fundul meu mare. Ma gandesc ca e normal, fusta fiind d-aia gen marilyn monroe de zboara la orice adiere pana direct in cap. Totusi, de control pun mana la spate.

    Unde nu aveam fusta.

    Adica, sa recapitulam, aveam fusta doar in partea din fata. Si ciorapi de plasa. Am zis ca mor. Am transpirat vreo 4 litri in 2 secunde, timpul s-a oprit. Am recapitulat rapid cam cati oameni m-au vazut din spate. Destui.

    Dupa aia am realizat ca viata merge mai departe.

    Am scos subtil fusta din ciorapi, unde era prinsa, sus.

    M-am facut ca nu s-a intamplat nimic.

    Vlad habar n-are.

  • Andrada spune:

    Am una si la capitolul ,,gafe” – cum e a lu unamicasirea, dar m-am gandit ca aia de mai sus se califica mai bine. Anyways, here it goes:

    Clasa a 9-a sau a 10-a, nu mai stiu…Participam la una din multele serbari organizate de profa de franceza. Eu cantam la pian aceleasi eterne 3-4 melodii (d-alea gen clayderman, all mellow and sweet de ti se strepezesc dintii si suna toate la fel), in timp ce colegi de-ai mei recitau cu mana pe inima poezii frantuzesti de amor si dor nebun.
    Unul dintre momente era aceasta poezie: http://www.bacdefrancais.net/jetaime.php (insist, cititi-o, e chiar frumoasa rau). Din ea urmau a se recita prima si a treia strofa, prima de un coleg de clasa, a doua de o colega de la alta clasa (gen declaratie de amor), desi poezia in sine e scrisa pentru una femeie. Deh, aveam profa creativa.
    problema e ca atunci cand a ales-o pe donsoara, a ales o donsoara moartea pasiunii (cu talent la recitat si la franceza, ce-i drept). Plinuta, negi, aparat dentar. Ea, de altfel, ma admira, eram idolul ei (exagerez, dar that’s the picture).
    Cum stateam noi gloata in fata bibliotecii unde era pianina liceului si unde repetam toate aceste treburi, aflu de la coleg cine e colega de poezie. Si incep : hai mah. Aia maaah? Vai… si nu-ti vine sa razi?
    El – cam galben asa, ingaima – da de ce ma, care e problema… Eu nimic – ii dadeam inainte. Hai mah, aia maaa? pfff.
    Intorc capul la dreapta ea era acolo. langa mine. la vreo 30 de cm.
    Am zis ca morrrrr. Mai rau decat la faza cu fusta. Ca intru in pamant acolo in acel moment, voiam sa sar pe geam si sa-mi schimb identitatea.
    Ea n-a zis nimic, avea asa un zambet amar pe fata. N-am zis nici eu nimic, am inghitit in sec si am inceput sa numar secundele.
    Imi pare tare rau, m-am simtit vinovata mult timp dupa.

  • Moldoveanca spune:

    Ohoho, eu sa n-am intamplari penibile? Eu sunt regina impiedicatilor, mama lu stan si bran si nasa lui Jim Carrey :)))) Asa ca am suficiente cat sa umplu o carte..

    Prima care imi vine in minte e de acum cativa ani cand eu am facut o vizita alor mei parinti si iubi a ramas in Bucuresti. Si normal, dupa 24 de ore eram varza de dor si cum telefonul costa mult, hai pe skype (sau pe yahoo mess, ceva de genu) sa ne povestim dulcegarii. Si incingem noi povesti pe skype pe la 12 noaptea, eu cu castile pe urechi ca sa nu se auda in toata casa. Si iubi incepe sa-mi povesteasca ce mi-ar face de m-ar prinde, si cat de dulce o sa ne fie reintalnirea si chestii din astea ca intre iubiti (dar mult mai explicite si cu mai multe cuvinte clasice romanesti =)) Si cand eram noi mai in toiul povestii aud o voce in spatele meu „ce faci Gabi” – si ma intorc si il vad pe tata suparat. Eu inocenta – pai vorbesc si eu ca mi-e dor de el. „pai si asa vorbesti tu cu el?” zice tata. Au trecut 5 minute sa-mi dau seama ca-castile nu erau cuplate, drept pentru care toata casa cuprinsa din mamic, tatic si bunic a aflat amanuntele palpitante ale vietii mele amoroase :)))) Imi venea sa ma fac mica micuta si sa ma bag intr-o cutiuta si sa ma trimit prin curierat inapoi la Buc, sa nu mai vad nici o fata de om 10 ani :))) Doamne, si acum intru in pamant cand imi amintesc!

  • nicoleta velea spune:

    Inceput de cariera .Extractie dentara dificila la pacienta si mai dificila .Patrunsa toata de actul medical ,ma intorceam spre masuta de instrumente sa-mi mai iau cate ceva si regaseam pacienta in cu totul alta pozitie ,total nepotrivita .Timp de 45 min i-am tot repetata iritata : nu stati bine cu capul ,nu stati bine cu capul …Exasperata saraca ,la sfarsit mi-a replicat ferm :eu stau foarte bine cu capul ,numa nu-mi era bine asezat !

  • julie spune:

    Pai sa ne amintim atunci :))
    Incepusem clasa a 11-a si locuiam temporar la curte intr-o casa mai veche(renovam apartamentul).In camera in care dormeam nu functiona lumina.Pentru a-mi fi usor,imi pregateam de cu seara(intram dimineata) hainele in ordinea in care urma sa la imbrac si le asezam pe un fotoliu,deasupra ghizdanului…
    Intr-o dimineata in intuneric,tot dau eu sa ma imbrac,dar se pare ca uitasem sa-mi pun lenjeria intima(un drac,chilotii adicatelea).Orbeacai pe acolo,caut prin sifonier,iau altii,ma imbrac,plec cu intarziere..pe drum insa,asa cum ne era obiceiul,ma opresc in Everest unde toata gasca era la chiul si la cafea..Stam,radem glumim,hai totusi la ore..se ridica toata lumea,vin doi barbati asteptand sa eliberam,sa se aseze si dansii la cafea,iau ghiozdanul in care tot cotroboisem dupa una dupa alta..dau sa-l inchid..gasca inainte,barbatii asteptau sa plec..cand simt ca amandoi cam socati asa,taceau si priveau intr-un punct fix…Ma uit din instinct..imi cer scuze,intru iar pe langa canapea..ma aplec si-mi ridic chilotii…aia de cu seara de fapt picasera-n ghiozdan…Pai nah..ce sa zic,erau si barbatii rosii,si eu rosie la 8.30 dimineata cu chilotii la subrat si evident si chilotii rosii,frate,rosii sa sara-n ochi..
    Alta nu stiu daca e penibila,dar amuzanta putin este…
    Tot spre liceu(ce viata palpitanta) intr-o alta dimineata,aglomeratie mare in troleu,eu nervoasa ca aveam inspectie in tot liceul de vreo saptamana,in ziua aia aveam chiar noi la mate(cred)…Si nu stiu ce-i pare unei doamne,ca incepe ca generatia,tinerii..de obicei trec pe langa mine,atunci nu!M-am apucat sa zic in apararea noastra,ca ce vina avem ca-s ei frustrati,ca de unde stie ca nu suntem educati,ca ce-am facut..din astea…coboram,iar doamna-mi spune cu-n ton superior,ne vedem la ora de inspectia,dra..blank..stop..rewind..fuck!…da…dintr-odata revolutionara din mine s-a transformat in lasa care statea dupa colt sa vada daca doamna cu pricina este chiar cea care va inspecta si ora noastra…N-a fost,din fericire,dar ce emotii…eu totusi am intrat la ora dupa ce-a intrat inspectia,cam urat,dar eram asigurata ca-i totul in regula :))

    • Printesa Urbana spune:

      Vezi, ce prompt e bunul dumnezeu… :))

      • julie spune:

        :)))
        Mi-am amintit ca intr-o vara la mare in discoteca ma tot conversam cu MC-ul..una alta,vieti particulare..la un moment dat apare fosta dansului intr-o seara..ma conversez si cu ea,s-o asigur ca n-avem nimic unul cu altul,ba chiar mi-a spus ca este iubirea vietii lui si regreta enorm ca s-a culcat cu prietena ei,stie ca a gresit,poate printr-o minune ea il va ierta..eu cu din alea daca il iubesti,sa stii ca si el te iubeste,nah..un drac aia era intepenita cu ochii-n lacrimi,nu mai zicea nimic…in cele din urma reuseste sa-mi baguie ca ea stia ca doar s-a pupat cu prietena ei si cam atat…Auch!
        Ma simteam ca un cacat,iti dai seama…i-am dat bascuta mea de blugi cu fluturi din vinovatie,poate, poate isi mai revine si mie imi mai trec dezvaluirile :)))
        Bai si nu ma pot abtine sa nu zic una ca-n filme..
        Eram in liceu(again,remarc ca eram cam nebuna pe atunci) si nah in pauza pe coridor,stam cu fetele la barfa.Cand se apropie profa de „calitatea marfurilor smth” si noi toate hlizite ca vine Elvis(din cauza tunsorii proaspat abordate),ca ia uite frate ce cracanata e (dap,stiu rautate pura-femeia mai era si una gen domana respectabila la 50 de ani)..Si da-i ras pe infundate,si-un buna ziua asa cand se apropie periculos de mult…vine domna ,se apropie,pac ne scaneaza si ne spune grav-pe voi va voi tine minte…Mda,soseste ora,noi traspirate,tatal nostru,promisiuni ceresti,nu mai fac,nu mai zic,nu mai rad,da’ nu ma mai uit,ma jur…Intra profa,saluta si direct-Fetele de pe coridor din pauza,in picioare…ce picioare..gelatina pura..ne ridicam cu fetele lesinate,lacriminda aproape…Domna- da,voi erati..voiam sa va cer scuze ca nu v-am raspuns la salut eram cu mintea departe…Hait..pai lasati doamna,am vazut ca erati ingandurata,nu face nimic,se intampla,nu ne suparam noi asa cu una cu doua…:)))Acum eram in gloria si invidia clasei-fetele bune!
        Moama ce-am ras aici,ce-mi place cand sunt oamenii deschisi si radem de situatiile tragice (la acele momente) prin care am trecut :)))Buna idee,uite cate s-au strans :)))

        • julie spune:

          Acum s-o pun si pe maman(este regina la gafe) de la cea mai recenta- confundat apa cu palinca si dat lu tata sa bea in timp ce conducea pe autostrada cu 120 la ora(saracul,a luat o gura zdravana insetat,apoi a tras pe dreapta s-o scuipe,si parca ii si pare rau c-o iroseste :)) ) pana la cea ma monumentala,cam morbida,dar ma jur ca razi..Se ducea la o inmormantare cu doua colege de munca…ea cu bunavointa cand sa intre le invata pe cele doua:nu se zice Buna ziua cand se intra ci Dumnezeul sa-l ierte…Bun..intra in incinta colegele-Dumnezeu sa-l ierte..Mama stapana pe ea:Hristos a Inviat! Liniste mormantala..mama sa explodeze de rusine,ras,alea doua la fel(total in acord cu situatia)..si-a cerut scuze,dar ce sa mai…

          • Andrada spune:

            AhHAHAHAHA, which reminds me.
            Mama e farmacista. Imediat dupa 89 si-a deschis o farmacie privata, mica, intr-un dispensar privat. Locul nu arata defel ca o farmacie, ci era un fel de ghiseu, care in dreapta avea intrarea in spate, intrare care arata cam ca usile unui sifonier.
            In general maica-mea stia programul medicilor, de care cam depindea (nu prea venea nimeni special la ea la farmacie, va dati seama), si in seara aia se cam terminase cu toti medicii. Pleaca ultima clienta, trec vreo 10 minute si aude pasi pe coridor. Convinsa fiind ca e contabila care trebuia sa apara (si care ii e prietena) se duce in dreptul usilor ca de sifonier. Aude pasii care intra in farmacie, deschide brusc usile si zbiara : BAAAU!
            Clienta, livida, sa moara de inima. Era aia, ultima clienta, se intorsese ca uitase ceva…

          • Andrada spune:

            Mai am una, cu tata in tinerete. La vreo luna dupa cutremurul din 77, Bucuresti. Taica-meu cu caciula noua de astrahan (haha), diplomat nou si ciocate noi. Trendy cool. Intra in nush ce magazin din centru (care nu mai exista acum) care avea etaj, si scari din lemn, circulare. Urca la etaj sa caute ceva si cand sa coboare, ciocatele cele noi ii fac figura si aluneca nene. Si se duce pe fund, cu caciula si geanta pe langa, troncanind pe scarile alea, cu ciocate cu tot. Ajunge jos, ce sa vezi MAGAZINUL PUSTIU. Dar pustiu, nimeni, nicio vanzatoare nimic. Se ridica, se scutura, iese – in fata plin de lume. El – facand pe nestiutorul – ce s-a intamplat domle?Aia – pai cutremur domle, n-ai auzit? El – aha…. dupa care s-a facut nevazut.

          • Andrada spune:

            Si inca una tot cu ai mei la tinerete, proaspeti insuratei. Locuiau cu parintii lui taica-meu intr-un apart cu 3 camere. Intr-o noapte, bunicii erau la o nunta, ai mei in casa. Se trezeste taica-meu pe la 2 – bai, am pus oare siguranta? (ca daca da, nu mai puteau intra ceilalti in casa). Dar daca n-am pus-o si au venit deja si cand trec prin sufragerie aprind lumina si o trezesc pe mama? (bunica-mea, care acolo dormea). Enfin, zice – lasa ca merg tiptil prin sufragerie, nu aprind lumina, ajung in hol si vad la fata locului. Iese pash-pash-pash, cand ajunge in mijlocul sufrageriei, zbang, il loveste cineva cu ceva in cap.
            Panica, va dati seama – au intrat hotii in casa. Ce fac. Se retrage miseleste in holul cel mic si incepe sa se gandeasca – asta vede mai bine decat mine pe intuneric, hai sa-l iau prin surprindere, sa zvacnesc direct la intrerupator si sa-l dau de gol pe lumina.
            Zis si facut, o zbugheste, aprinde lumina si vede hotul – usa deschisa de la sifonier.
            Nu, bunicii nu se intorsesera de la nunta si nici siguranta nu era pusa…

          • Printesa Urbana spune:

            :))))) Excelent!

        • Printesa Urbana spune:

          :))
          Bai n-am mai ris atita de-acum 2 ani de la Marea Mahmureala! Excelenti oameni, excelente povesti, bravo!

          • Andrada spune:

            Hai, sa mai razi putin si gata, ca fac bagaju pt croatia. Matusa lui taica-meu, femeie de la tara, 40 de kile imbracata si cu basma. Vine la oras, la bloc la ai mei nu stiu cu ce ocazie. Acelasi apart. cu 3 camere. Obisnuita ca in austerele locuri in care traia, trage si o tuica asa de dimineata (singura in casa fiind). Apoi, femeie simtita nah, iese sa-si scuture plapuma pe balcon. Sper ca va amintiti plapumile alea de 3 tone si ceva… Eh, femeia cu ditai plapuma cat ea de grea, tuica-tuica, si simte cum aluneca, cu tot cu plapuma, de la etaju 2. Pe sub balcon trecea un cetatean (ca sa zic asa). La care tanti zice – ,,stai ca viu!””.
            Si a venit. Cu tot cu plapuma, in gardul viu. N-a patit absolut nimic, dar povestea e celebra in familie.

          • julie spune:

            :)))))))))))))))))
            Nu aspir la premiu,dar am intrat in starea asta..azi dimineata la cafea radeam si povesteam omului meu pataniile citite aici…radeam ca descreieratii amandoi de intamplari..geniala esti printeso cu ideile astea!
            And maman strikes again…
            Acum vreo 15 ani, isi luase ea un spray super tare..era mandra nevoie mare..o singura problema avea cu el…cand isi dadea,statea cu mainile ridicate in T,nu de alta da’ murea de ce-o ustura la subrat…Dar era perseveranta…suferea asa cu lacrimi in ochi,ca o gaina moarta de caldura pana se usca spary-ul ei,vreo 10 minute in fiecare dimineata…Dupa vreo 2 luni,cand eram in concediu la munte,vine si varul meu, si din curiozitate se uita pe super spray-ul intepator…si constata socat ca era un inocent fixativ…:)))
            Si stiu cand era in facultate avea frica de un prof si de emotii ce zice ea..iau un calmant..care a calmat-o definitiv,de a dat foaia alba…n-a trecut-o proful pentru sfidare pana in ultimul an cand desi el era de mate,a pus-o sa-i compuna niste versuri ca matematica stia ca stie :))))

  • Oana spune:

    Abia astept sa citesc tot ce au scris fetele.
    Gafa monumentala a vietii mele au am expus-o deja pe blog, deci nu mai e secreta – detalii la http://ineptiilemele.blogspot.com/2011/01/cum-sa-te-faci-de-ras-din-3-cuvinte-sau.html
    Eu inca n-am intalnit pe cineva care sa ma egaleze :)).

  • Adina spune:

    Eu scriu numai ca sa-l votez pe anonimulbalonat. Povestea mea cea mai super extra penibila poate doar pe mail o afli, nfw nu o fac publica :)))) insa poate ma mai gandesc la altele suficient de penibile si scriu mai tarziu, ca din pacate, am de unde alege 😀

  • mirela spune:

    Am stat pe ganduri daca sa povestesc sau nu treaba asta pentru ca populatia masculina s-ar putea revolta la scarbosenia situatiei, insa fetele stiu cum sta treaba si cat de atente trebuie sa fim in perioada aia a lunii.
    Ei bine, din cauza perioadei respective a lunii, eu am trait cele mai penibile doua situatii din viata mea, neegalate de nimic pana acum.
    Prima s-a petrecut in clasa a 5-a cand abia ma familiarizam cu perioada aceea. Nu stiam pe ce planeta sunt, de ce mi se intampla mie acele lucruri scarboase, cum sa ma protejez sau cum sa am grija si nici inventiile minunate din ziua de astazi nu se gaseau atunci pe piata. Foloseam celebra vata pe care a invocat-o cineva mai sus, numai ca eu nu stiam cum s-o aranjez.
    Eram la ora de matematic, tin minte perfect, ma dureau toate cele si simteam ca se petrece ceva ciudat si ca nu se opreste si pace ceea ce avea sa ma puna pe mine intr-una dintre cele mai penibile situatii ever. Aveam pe mine o pereche de pantaloni scurti, colorati si subtiri, de vara si eram absolut convinsa ca profu’ nu ma va scoate la tabla pentru ca aveam toate notele care trebuiau pentru incheierea mediei si era randul altor colegi. Ei bine, nu s-a intamplat si profu’ m-a numit sa ies la tabla. In momentul in care m-am ridicat de pe scaun, am vazut negru in fata ochilor si am simtit ca nu mai pot sa respir. Scaunul meu bej, din lemn, avea o mare pata rosie in mijloc si la fel si pantalonii mei scurti. Am facut doi pasi spre tabla si mi s-au inmuiat picioarele. Profu’ si-a dat seama ca mi-e rau si m-a rugat sa iau loc in banca, numai ca eu nu reuseam sa-mi revin. Am zis de 100 de ori „Tatal Nostru” ca sa sune de recreatie mai repede si apoi, ajutata de fete, am fugit acasa. A fost, de altfel, si prima data cand am chiulit!
    A doua intamplare s-a petrecut cativa ani mai tarziu cand ar fi trebuit sa stiu tot ce trebuie despre perioada din luna care nu iarta nici o femeie, numai ca socotelile mele nu s-au potrivit si eram la mare, imbracata intr-un costum de baie alb, tolanita la soare pe un prosop—ati ghicit!– alb. Vroiam sa se vada, domnule, contrastul dintre pielea mea bronzata si albul care ma inconjura. Tocmai iesisem din apa si ma tolaneam la soare ca sa ma usuc. Avand costumul de baie ud, nu mi-am dat seama ca slipul nu mai era alb ci rosu. Am tot vazut diversi care se benoclau spre cearsaf, dar credeam ca frumusetea mea este irezistibila. Eram la plaja cu ditamai gasca, dintre care 6 baieti si toti s-au strans in jurul meu sa jucam carti. M-am pus turceste si, cu ochelarii de soare la ochi, n-am vazut nici o schimbare de nuanta la slipul meu. In schimb, ei DA! Le-a fost jena sa-mi spuna, insa una dintre fete, atunci cand a observat, a avut o reactie zgomotoasa, de om socat la maximum, incat cred ca a intors capul jumate de plaja. M-am uitat si eu intr-un final si m-am ingalbenit. Cu greu am putut sa ma ridic, invelita cu prosoapele fetelor si sa fug acasa pentru ca picioarele parca imi erau din ceara.
    Si acum cand imi aduc aminte ma ia cu lesin!:) De atunci umblu cu calendarul dupa mine si cu cel putin doua tampoane dupa mine, indiferent de perioada lunii!:)

  • C.A. spune:

    El prieten vechi de-al fratelui meu. Eu recent prietenă cu el. El însurat, cu copchil superb, soţie simpatică. El avea o afacere, nu foarte profitabilă din cauza asociatului său foarte sucit şi antipatic. După ce mi s-a destăinuit de greutăţi omul, mă întâlnesc cu familia la plimbare. Îl întreb: Cum îţi mai merge cu afacerea? El: A mers prost, ne-am „despărţit…” Eu: Măcar bine că ai scăpat de animalul ăla antipatic… El: Adică fratele lu nevastă-mea?!?! (Ea fiind de faţă, da de unde pisicii secolului să ştiu că e cumnat-su dacă nu-mi zisese înainte? Clar că îmi doream în acel moment un meteorit…)

  • Moldoveanca spune:

    No ca mi-am mai amintit una: eram eu cu prietena mea cea mai buna si planuiam sa ne vopsim una pe alta. Da inainte sa ne vopsim ne lasam parul sa se ingrase mult ca cica nu se mai degradeaza la vopsit (nici pana in ziua de azi nu stiu daca e mit sau realitate, dar tot asa fac lol). Si cat ne admiram noi una pe alta ce gras ne este parul ce ne gandim… ia hai sa facem intai o tava de prajituri sa le rontiam sa nu ne plictisim dupa ce ne punem vopseaua in cap si asteptam sa-si faca efectul. Si ne apucam sa facem prajiturile si in timpul asta faceam misto una de alta de ce par gras avem noi. Eu zic: eu nu m-am mai spalat de 2 saptamani; Ea zice: eu nu m-am mai spalat de o luna. Dupa care incepem sa spunem bancuri gretoase cu par si sa ne amuzam (din alea cu bula care mananca 3 galeti de caca si dupa aia vomita – de ce? ca a gasit un fir de par, etc). In timpul asta baietii roiau pe langa noi asteptand prajiturile noastre si mai puneau si ei gaz pe foc cu chestia cu parul. Prajiturile sunt gata, ne asezam toti sa le mancam, in timp ce mancam mai povestim de ce par gras avem noi. Si la un moment dat unul dintre baieti se opreste si se face verde la fata. Noi „ce-ai bai, te-ai inecat, nu ti-e bine”. El face semne disperate ca nu, nu, si baga 2 degete in gura. Si incepe sa traga. Si trage. Si trage, si trage si trage, si printre bucatile de prajitura ii iese un smoc de par lung de juma de metru, saten. Si eu si prietena eram vezi la fata, nu stiam daca sa radem sau sa plangem. Amandoua cu par lung, amandoua cu par saten si nespalat de cel putin cateva zile =)) Omul respectiv nu a mai mancat de atunci la noi =)) Si macar daca nu faceam in gura mare bancurile cu ce par gras avem noi…

  • James spune:

    Neptun, 1 mai 1996. Brigada mare de baieti si fete, hotel Dacia, distractie la maximum, asta ca background. Eu foarte mandru de noii mei blugi Big Star (de fapt, imi luasem doua perechi perfect identice), cu talie joasa si evazati doar atata cat trebuiau.
    In prima seara mergem la discoteca, la Tiffany’s. Ma pune dracu’ sa ma dau lebada in lighean si-mi iau de la bar Corona. Deshidratat nevoie mare, mai bag repede vreo doua, ca si-asa mi se parea ca seamana mai mult a sticlute de Sprite, atat ca dimensiune, cat si gust. Bai nene, ma apuca dintr-o data o pantecarie d-aia groaznica, cu tinut de mese. Cred ca nici la toxiinfectie alimentara nu e asa. In fine, realizez instantaneu ca e OBLIGATORIU sa plec in secunda aia catre camera de hotel, ca sa nu se intample nenorocirea. Livid la fata, mi-am anuntat gasca ca revin in 10 minute (ei oricum nu plecau de acolo, in fond) si am luat-o spre hotel. Care stiti Neptunul si stiti unde era (nu stiu daca mai exista) Tiffany’s, va dat seama ca aveam de parcurs cam vreo 300 de metri. Maximum. Au fost cele mai lungi si mai grele 2-3 minute din viata mea. Apoi, la intrarea in hotel, simt cum toata tensiunea aia dispare. Dar pretul l-am inteles dupa alte cateva secunde. Consta in fluidul maroniu care imi invadase blugii mei nepretuiti pana la calcaie. M-am scurs spre camera lipit de pereti si am intrat exact asa in dus, cu toate hainele de pe mine, urland a moarte. Dar nu pot uita nici acum privirea receptionerei si duhoarea pe care o lasam in spate. Inutil sa va zic ca de atunci n-am mai baut Corona?

    • Printesa Urbana spune:

      Aaaaaaaah how unpleasant, pfiu! Dap, asta e una dintre cele mai grele, recunosc. James, esti in top! Jos Corona, oameni buni!

    • Clarisse spune:

      :)))))))))) votez. Prea tare :)))))))

      • OMGGGGGGGGGGGG….aaaaaaaaaa…asta e cosmarul sotului meu…cum ca vreodata o sa i se intample asa pentru ca are el asa niste reactii cacacioase la emotii si stres. VOTEZ clar din simpatie!

        • nuschu spune:

          Doamne, si ce idol te simteai cand aveai Big Star! Te compatimesc sincer :-)))
          Raspund si eu la asta, cu intamplarea unuia pe care-l dau anonim. Probleme cu stomacul cand ti-e lumea mai draga. Intalnire mare la PriceWaterHouse-mama-lor, omu’ imbracat la 4 ace, bause un suc de portocale pe dimineata, da’ asta se petrecerea la orele dupa-amiezii spre seara. Pasha-pasha la receptie, se anunta si-si da seama ca e pe cale sa se dezlantuie tsunami. Cu figura descompusa, fuga la baie! Receptionera striga dupa el – „Va anunt? Sau mai astept?”
          La baie, afla ca inevitabilul se produsese aproximativ, in sensul ca nu trecuse de lenjerie. Omul, demn, si-a scos lenjeria, s-a dres el cum a putut si, cu ochii scosi de emotie, s-a dus la intalnire. Care s-a mutat la cafenea, unde i s-a oferit, onctuos, un suc de portocale.
          Receptia toata-l privea cu un aer complet nedumerit si compatimitor.

  • Adina spune:

    Ok, hai ca ma pornesc 😀 acum vreo 4 ani, in Atena, ies sa cumpar fructe din piata. Piata fiind exact pe strada unde locuiesc ai mei. Pentru ca mama ma sunase deja de trei ori sa se asigure ca merg cat mai devreme si nu la 12 cand fructele deja incep sa se blegeasca in soare, nu am stat prea mult sa aleg cu ce sa ma imbrac. Am tras pe mine niste pantaloni scurti, un maieu nou gri pe care mi-l daduse mama si ochelari de soare, nepieptanata, nenimic. Bon. Si ma pun pe ales portocale. Fiind chioara de somn, am dat cateva pe jos, m-am aplecat dupa ele, am pus totul in plase si etc. Dau la cantarit si vanzatorul care numara bani sau ceva ridica privirea. Ma priveste, imi zambeste foarte larg. Imi ia banii si imi mai pune doua portocale in punga. Imi face cu ochiul. wtf? in fine … frate-miu langa mine, mirat si el.

    Mai departe, pe unde mergeam, barbati fericiti, complimente, zambete, toti vanzatorii dand prin gropi de amabilitate. Il intreb pe frate-iu care e faza. El cascat: nu stiu, ca doar nici tu te-ai pieptanat, chiar arati naspa azi :))) mda, mersi!

    Ajung acasa si ma vad in oglinda. Cand m-am aplecat dupa portocale imi iesisera sanii din maieu pana la jumatatea sfarcurilor si se prinsesera cumva de marginea lui, stateau asa, agatati in sus. Frate-miu nu a observat nici el decat in casa, cand a behait jumatate de zi.

    Nu mai spun ca am stat toata vara in Atena si cu piata exact pe strada mea am mai dat nas in nas cu vanzatorii, care nu stiu de ce, dar ma tineau minte 🙂

    Alta, am mers sa ma schimb la o tipa acasa sa merge la plaja. Ma uit in baie, geamul inchis, totul ok. Scot costumul de baie, ma dezbrac la piele si cand sa il trag pe mine, aud chiuituri. Intorc capul si ma uit. In spatele meu, mai era un geam, DESCHIS! si muncitori fericiti din blocul opus, dar nu foarte departe, facandu-mi din mana.

    A treia si ultima, desi mai am full. Acum doi ani, la un curs de poloneza, eu pregatindu-ma acasa, cautand in dictionar cuvinte noi mereu sa impresionez. Ma intreaba proful, un nene catolic si batran, de ce mi-a placut la erasmus si m-am decis sa revin in polonia. Raspunsul meu in poloneza mea „perfecta”: mi-a placut foarte mult la facultate, am avut relatii sexuale foarte bune cu profesorii! 😀

    Mda. Era sa lesine. Apoi mi-a explicat ca poate vreau sa spun altceva, ca ce am zis eu inseamna ce inseamna. Si ca termenul folosit de mine „stosunek” trecut in dictionar la cuvantul relatie, se foloseste doar referitor la sex sau cand mergi la ginecolog ceva si te intreaba de relatii … sexuale. No comment.

  • frmshk spune:

    Pai, ala cel mai penibil e cel pe care nu-l recunoastem nici pentru 10.000 euro… :))
    Eu n-am. Sau trebuie sa ma gandesc foarte, foarte bine. O fi ca-s cam insensibila sau n-am simtul penibilului? :))
    Oricum, m-amuz rau aici pe la tine, cate li se mai intampla oamenilor. Votez, da, da’ numa dupa ce citesc tot, tot, ca merita!!!

    Zi faina, Printesă.

    • Printesa Urbana spune:

      Aide maaah, nu fi nedreapta si secretoasa, ca la ce s-a spus aici, e clar ca ne place sa ne balacim in penibil… 😀 Haide, da din casa, asteptam!

      • frmshk spune:

        Da’ bine zici tu… si cu atatea „penibilitati” p-aci, parca nu mi-a fost asa greu sa-mi amintesc una… ce zic una, ca acum vin navala… 🙂

        Deci… cu ceva ani in urma, in primul an de relatie cu viitorul sot cand mi se parea foarte important sa intru pe sub pielea alor lui, sa ma placa, ne-am dus la o intrunire familiala la tara, la bunicii lui. Se adunase in curte jumate de sat, vorba aia, sa dea binete alora veniti de la oras (si mai pe romaneste, sa mai vada cum ii mai sta freza la unu, cati dinti si-a mai pus altul sau ce masina si-a „tras” nepotu). In bagaj, viitoru’ meu avea un plic cu poze cu mine… nud (goala, na! da’ erau de-alea mai mult artistice decat pornografice ;)). Le facusem in camin, culmea, cu un altul pe post de fotograf si i le daruisem. El, fericit, le purta peste tot cu el. Un drac de verisor de-al lui, de vreo 8 ani, scotocise pe-acolo prin bagaje si a gasit plicul. S-o fi speriat pruncu’ de s-a apucat sa alerge prin curte, cu pozele in mana, urland cat il tineau puterile lui de copil zdravan cu voce ascutita „poze cu prietena lui M. goala, poze cu prietena lui M. goala”. Io m-am pitit ingrozita intr-un colt dar viitoru’ meu sot il alerga pe-acolo, sa-l prinda inainte sa ajunga pozele pe mana adultilor. Mda, aia stupefiati. Ele, femeile stupefiate ca lor, barbatilor, precis le juca curiozitatea-n barba… :)) N-au ajuns. Le-a recuperat si situatia s-a linistit prin explicatii de genu’ ” nu stie ala micu’ ce zice, n-a vazut el bine”, etc.

        Cand, dupa ceva vreme, viitoru’ sot a suprins-o pe maica-sa tocmai inchizand acelasi plic cu aceleasi poze, pe care el il lasase pe o masuta in casa lor, ne-am facut cu totii, si ea, si noi, ca ploua, ca nu s-a intamplat nimic si asta e. E drept ca o vreme m-am uitat cam cu jena in ochii ei dar… a trecut!

        Acu’ as zice ca nu-i mare scofala, ca le putea vedea oricine, doar erau faine… 😉 dar atunci bine ar fi fost sa se faca o gaura in pamant…

  • Vertange spune:

    Din peripetiile unei studente la medicina….stagiu de chirurgie, eu, pacientul, dr supraveghetor si 2 colege. Aveam de facut examenul clinic al abdomenului la un pacient. Partea initiala cuprinde efectuarea unui inspir si a unui expir fortat pentru a evalua mobilitatea peretelui abdominal. Pacientul-un nene simpatic de vreo 60 de ani,fara prea multa carte si putin surd. Il rog sa inspire. Se uita la mine mirat. Trageti aer in piept! Nimic… Umflati burta! Foarte bine! Acum sugeti-o! SUGETI-O! Foarte bine! Asa! Mai sugeti-o inca o data! Colegele si dl doctor zambeau cu totii…mi-au trebuit cateva secunde pana sa imi dau seama ce-l indemnam pe bietul om sa faca. :))

  • Robo spune:

    nu-s cine stie ce, dar in momentele alea am transpirat ceva.

    1. pe la inceputul primei mele slujbe (auditor), am mers sa asist la inventar la o tipografie. trebuia sa numaram baloti de hartie, numai ca astia era stivuiti unii peste altii si trebuia se se suie cineva pe ei sa-i numere, altfel nu se putea. m-am oferit eu. ridic piciorul, il pun pe balotul de la baza si cand ridic din nou piciorul sa escaladez al doilea balot, aud un parait groaznic si-mi dau seama ca mi-au cedat pantalonii. ma intorc si ma uit in jos la cele 5 persoane care asistau: 2 colege de-ale mele, seful de sectie si inca 2 din tipografie. transpir. cobor: pantalonii mi se rupsesera mult, cateva zeci de centimetri, s-au expus chiloti, picioare paroase etc. am plecat acasa, nu am zis nimic.

    2. petrecere corporatista de craciun, acum mai multi ani. intarzii. vin imbracat in blugi si constat surprins ca sunt singurul: toti scortosii aia erau la costum de gala. ma rog.
    eram balonat. in timp ce stateam de vorba intr-un cerc format din mai multi colegi, o alta colega m-a gadilat prin surprindere pe la spate. a fost prea mult pentru mine, am si tresarit, mi-am si contractat muschii de la burta etc… ideea e ca am lansat o fasaita in cercul ala de scortosi. in 2 secunde s-a facut liber in jurul meu, de-abia am reusit si eu sa parasesc cercul, ca se stie ca ala care ramane e ala care a facut-o. chiar si asa, cred ca toata lumea si-a dat seama cine era vinovatul. nu am mai ramas f mult la petrecere. oricum era de rahat. si se mai si fasaise, cum ar veni.

  • Zazuza spune:

    deci, nu stiu daca stiti, dar zazuza e motociclista cu acte in regula :D. si uite asa, la o parada harley, cu mii de motociclete, zazuza imbracata regulamentar si sexi in pantaloni de piele stramti si tricou mulat, ca mde, care e farmecu altfel, sa te urci pe motor fara sa fii secsi nu merge, zic. bun! si ce ne vine in cap noua (lu’ domnu zazuz si lu’ subsemnata), ia intinde-te tu asa lasciv si secsi (in public!) pe motor sa iti fac niste poze. si ma intind o data, ma intind de doo ori… a treia oara ma intind cat sunt de lunga pe carosabil, cu motoru peste mine ofcors 😀 :D. mai, frati si surori, am simtit cum se opreste rasuflarea intregii congregatii. acuma, daca ma gandesc, nush daca de penibilu situatiei ori de frica cum ca m-a strivit magaoaia de 300 de kile :D. sincer, atunci nu m-am gandit decat ca de penibil. asta al meu statea si se uita perplex cu camera in mana, n-a fost in stare de nika vreo cinci minute, a venit un alt tip de m-a ridicat de jos 😀 😀 si m-a intrebat daca mi-am rupt ceva. nika, daca nu luam in considerare amorul propriu care era facut muci cu praf :D. nu stiu cum am condus la parada aia, ca sincer nu mi-a mai trebuit nimic, aveam senzatia ca se uita toti la mine si se gandesc „uite-o ba pe aia care a cazut cu motoru stand pe loc” 😀 😀 :D. dar tin sa va anunt ca am trecut peste moment, acu ma distreaza la culme si conduc fara scrupule in continuare magaoaia :D.

  • Merat spune:

    Trebuie sa spun si eu, ca na 😀
    Deci eram cu fostul meu prieten si un prieten al nostru in masina. Eu la volan, trebuia sa ies din parcare. Aveam o rochie cu spatele gol, foarte elastica, care avea un snur deasupra sanilor care se leaga dupa gat. Needless to say, daca nu esti atenta cu o rochie de gen, foarte usor se poate creea o situatie penibila. Soooo sa ies din parcare… intorc capul, jumatate de corp, ridic mana dreapta si o duc in spate sa ma sprijin pe scaunul pasagerului, moment in care sanul meu drept iese cu TOTUL afara. Fostul meu se uita in dreapta, nu vedea nimic. Eu nu am simtit imediat fiind concentrata la manevra. Dupa care vad pe scaunul din spate pe prietenul nostru holbandu-se la mine, dar nu se uita la ochii mei, daca ma intelegi si atunci am simtit si eu. A fost un moment cand m-am rosit instantenu, am ridicat rochia si nu m-am mai uitat toata seara la prietenul nostru care nu a scos o vorba :)) De fiecare data cand imi amintesc, mi se face putin rau :))

  • elena spune:

    Liceu- ianuarie, deci iarna, deci frig. Eu si el chiulim- „sunt singur acasa, hai sa…repede”.
    Zboara gecile, pantofii, hainele- ca era cu pasiune mare ( hormonii dadeau pe afara) si deodata se aude cheie in usa.( era bunica-su asa cum era sa aflu dupa scurta perioada de criogenie)

    Au fost indeajuns 20 de secunde ca sa ma trezesc cu hainele in brate teleportata pe balcon. Dezbracata, cu un morman de haine in brate, privire debusolata si obraji in flacari, inghetata evident instantaneu la contactul cu cele – multe grade.
    Dar nu acesta a fost penibilul situatiei.
    Partea cu adevarat nasoala a fost sa o vad pe colega si prietena mamei mele uitandu-se uimita la mine din blocul de vizavi. Atat!

    • James spune:

      Seamana bine de tot cu ce a zis Elena. N-as putea spune insa ca este atat de penibil, cat mai degraba horror. Voila:

      Martie 1992. Linistit in pat, cu colega in brate, noaptea de sambata spre duminica, ca parintii (tatal maior politie) erau plecati la o nunta. Ca sa vezi, nunta nu prea le-a priit si s-au apucat sa apara acasa la 4 dimineata. Din fericire, au fost vazuti la limita limitelor de fata, care a recunoscut motorul masinii (va puteti imagina?!?!?!?!?) iar eu am taiat-o in fuga, gol pusca, pe scari, cu toate hainele in brate, ascunzandu-ma in ghena de la vreo 4 etaje mai sus. Am stat nemiscat o eternitate, pana cand am cutezat sa ma imbrac incet de tot, dupa ce s-a mai domolit scandalul pe care il auzeam in toi in apartamentul nefericitei partenere, pe motiv de miros de fum de tigara, pahare de vin rosu, metallica (stiu si piesa, my friend of misery) in casetofon la 4 dim. etc. Greu de tot! Si acum inghet cand mi-amintesc, iar din cand in cand se intampla sa mai trec pe langa blocul cu pricina, la care ma uit destul de infiorat.

  • Ruxandra spune:

    Ma urc eu prima oara intr-un TGV. distractie maxima… ca omul, simt dupa vreo 2 ore o nevoie si ma indrept spre locul cu pricina, care era mai mare ca baia mea de-acasa. Usa glisanta, reusesc sa o trag dupa mine cu chiu cu vai, incui si vreau sa trec la treaba. imi dau frumusel pantalonii jos, cu tot cu pampers (da, era perioada aceea a lunii), moment in care se deschide usa! un tip inital socat mi se dezvaluie in toata splendoarea, si eu lui. socul nu dureaza mult si incepe sa rada ca descreieratul, aratandu-ma cu degetul, numai bine ca sa se mai stranga inca vreo cativa curiosi. eu cu toate in vine ma reped prin baia cea mare spre usa, mai sa cad, si ma opintesc in usa, sa o inchid, in timp ce toata lumea radea cu spume. cand ies, evident ca iar mi-au auzit urechile niste comentarii frumoase si rasete pe infundate…TGV, cea mai frumoasa experienta! 😀

  • Oana spune:

    Eu votez cu Moldoveanca si cu Adina pentru relatiile sexuale foarte bune care le-a avut cu profesorii :)))).

  • Andreea spune:

    Eu eram in generala si eram destul de plinuta, dar cu ochii dupa baieti, normal.Am venit si eu intr-o zi intr-o fusta pe care tocmai mi-o cususe bunica pe gabaritul meu generos. Am fost la toaleta intr-o pauza, si apoi am mers pe coridor mandra nevoie mare ca toata lumea se uita la mine admirativ. In clasa am constatat ca in loc sa am fusta normal pe mine era bagata la spate in dresul transparent si mi se vedea cam…tot 😀 Deci la altceva se uitau toti…

  • Bear spune:

    Asta se intimpla in ’89. Secolul trecut. Urs venit din armata de 1 saptamina. Varul lui Urs din Timisoara, proaspat absolvent de liceu, pune de-un chef, acasa la ai lui, la Jimbolia. Ursul urca in tren, pleaca la Timisoara si de-acolo ia autostopul pina-n Jimbolia (50 de km, din care vreo 12 facuti pe jos, cu mina intinsa). Ajunge Ursul pe la miezul noptii, rupt de oboseala. Ursul face curte la colegele lui varu’, bea o carutza de beri, spune niste bancuri si pe la 2 se declara invins (de alcool si oboseala deoportriva) si se duce sa se culce. Of course, pe la 3 il trezesc necesitatile. Si merge ursul, cu ochii lipiti de somn, o ia la stinga iesind din camera in directia in care tinea minte ca-i baia, deschide o usa si da cu genunchii de ceva aflat la nivelul la care ar fi trebuit sa fie buda. O scoate si incepe sa-si pishe necesitatile. Se aud tipete socate. Ursul gresise directia. Baia era la dreapta. Ursul se pisha de zor intr-un fotoliu, in livingul familiei, unde era plin de lume (neamuri si colegi de-ai varului deopotriva).
    Fast forward 15 ani. 2004. Ursul la mare cu familia. Mini-ursuleatza se imprieteneste cu un pustiulica de virsta ei pe plaja. Se joaca ei ce se joaca, mamele intra in vorba, la un moment dat ma apuc sa fumez si ma ridic in picioare, intru si eu in vorba cu mamica in cauza (o MILFa misto, genul de mummy-yummy) si dupa vreo juma’ de ceas de palavre, zice dinsa: „Eu te stiu. M-am tot gindit de unde, da’ acuma stiu.” ‘?” „Nu esti tu varu’ lui Moti, ala care s-a pishat in fotoliu?”

  • Hai ca am si eu ceva, nu chiar de 10 mii de € valoare dar tot foarte rusinos 🙂

    Luni, acum 2 zile, deci recent, plec spre locul de munca , chiauna de somn , fara cafeaua bauta si cu un chef nemaipomenit de mare de a asasina cel putin un om ca sa ma potolesc.
    Asta bineinteles ca nu este de rusine, dar macar stiti in ce stare ma aflam.
    Deci ma urc in tramvai, care la ora 7.45 este bineintels plini de oameni (care sunt probabil in aceeasi situatie) si am noroc sa gasesc un scaun liber. Singurul din tot vagonul. Dau sa ma pun jos si imediat in spatele meu aud un zgomot foarte enervant. Cam asa cum suna la dentist cand iti zgarie cu instrumentele sale pe dinti ca sa te scape de impuritati. Deci extrem de tiuiitor pentru urechile mele sensibilizate. Ma uit in dreapta, in stanga, vad ca si ceilalti calatori sunt enervati. Ma mai uit odata in spate, si am impresia ( ca de, uitatul cu coada ochilor mai face ) ca tipul respectiv zgarie ceva pe masuta dintre scaune.
    Asa vazand, si inca un pic adormita , deci cu o voce extrem de groasa de tenor ii spun cu jumatate de cap intoarsa spre el : auzi ? Se poate asa ceva ? Inceteaza imediat sa zgarii masa ca altfel dai de probleme cu mine ! Urmatoarele 5 secunde am auzit doar … nimic…toata lumea intepenise si se uita la mine. 🙂
    Iar saracul tip, care de fapt incerca sa indeparteze un imprimant sau ceva de genul de pe un breloc de chei , imi raspunde foarte chinuit : scuza-ma, dar eu nu zgarii masa !
    Aproape sa intru in pamant si alta nu.

    Ma rog, cu chiu cu vai , si cu ochi tot in pamant ma dau jos la statia mea , si ma indrept spre intrarea firmei. Ajung sus, salut lumea si aflu ca avem o prezentare de produs de la un coleg nou. Acuma , si eu sunt noua acolo. Deabia de 4 zile lucrez in firma respectiva.
    Si ma pun pe scaun si astept ca toti ceilalti sa vina colegul sa ne faca prezentarea. Si vine colegul. Presimti-ti deja ? Exact. Era acelasi care mi-a distrus mie auzul in tramvai.

    De luni merg numai pe langa pereti pe coridoare in firma, si imi parasesc scaunul din birou, numai in cazuri de urgenta .
    Sper ca intr-o zi il pot saluta normal 🙂

  • Ah da. Votul meu merge la James cu intamplarea rusinoas mirositoare =))

  • Andreea spune:

    =))))))))))))))))))))))))) mooor:)))))

  • mihaela spune:

    De Paste si eram in vizita la mama lui, am luat masa, toate cele bune.. la un moment dansa a plecat ne-a lasat singuri, noi ne-am retras in camera lui, mai o muzica.. gesturi tandre, ma conduce acasa. Schimbandu-ma de haine descopar ca lenjeria mea cea noua de culoare neagra de la emotii si lichide a lasat o pata pe pantalonii mai deschisi la culoare.. m-am simtit penibil daca nu cumva cineva m-a vazut in halul ala..

  • Pingback: Escape « schtiel
  • Primul an de facultate. Inca faceam naveta Bucuresti-Ploiesti din lipsa de locatie. Examen major in iarna. Vine trenu’ merg cu el, sta o juma de ora in porumb din cauza de -23 de grade…ajung in Gara de Nord. Imbracata total doamna. Fusta, cojoc lung de blana, caciula de blana. Un tigan vrea sa imi ia geanta. Il bat cu ea in cap. Ea, geanta, continea un compendiu de filozofie grav de greu. Asta ca sa intelegeti situatia generala. Ajung jumate moarta si tampita de nervi la facultate. Ma duc la baie sa fac pipi…si cu o miscare abila rup COMPLET ciorapul de dama de pe corpul fizic. La modul…minus un crac. Afara -23 de grade. Scot ciorapii de pe mine si ii arunc la gunoi si dupa aia…petrec o zi intrega cu lume care ma arata cu degetul sau ma intreaba direct daca sunt nebuna-dementa-in vreo secta dubioasa…care merge in picioarele goale iarna la -23 de grade. M-am dus la gara si acasa…Evident ca examenul l-am luat…insa nu mai conta…

  • adriana spune:

    Desi nu ne cunoastem, esti oarecum implicata in intamplarea urmatoare, prin intermediului blogului a carui cititoare fidela sunt 😛

    Aveam probleme cu netul, pentru a N-a oara, si mi-au trimis o „echipa” care urma sa remedieze defectiunea. Doi baieti tineri, dintre care unul frumusel: si-a amintit ca a mai fost in apt meu tot pt o problema de net, a mai glumit si s-au apucat de treaba. Cand au terminat, trebuia sa testeze conexiunea. Si a deschis Google Chrome, unde aveam miniaturi ale paginilor vizitate in ultima vreme. Si baiatul apasa exact pe cea care ducea la blogul tau, ramasa in memorie fix la o postare despre sex (ceva gen „sexul e bun”?). El nu zice nimic , eu simteam ca rosesc (ce-o fi crezand asta despre mine?!) : „e ok, nu?il intreb. nu vrei sa incerci mai bine cu Internet Explorer” (la care nu aveam miniaturi).

  • Costel spune:

    Ma indragostesc la mare de o punkista draguta foc. Iesim noi seara, bem o sticla de vodka Perfect ramanem pe plaja pana dimineata(ca eu nici cazare nu aveam) si adormim acolo cam lesinati de bautura si tremurand de frig. Cu primele raze ale soarelui ma trezesc ma uit la tipa care se trezea alintat in bratele mele de imi venea sa zic ca a dat dragostea cea mare peste mine. Cand tipa cu o fata speriata imi zice intr-un accent de Iasi- ” M-am chişat pi mini” si fuge in mare imbracata. A iesit din apa si a plecat, am mai vazut-o seara urmatoare cu un baiat cu ceafa mare de brat. Eu nu m-am suparat pe ea, se mai intampla, dar nu m-a mai bagat in seama after asta e durerea:))

  • The Lamb spune:

    Eu eram in avion si m-am dus sa fac pipi; am inchis cu greu usa si nefiind obisnuita cu sistemul, nu m-am asigurat ca am si blocat-o… needless to say, un alt pasager a deschis-o larg iar eu si panatolii mei in vine au fost direct vizionati de respectivul, plus vreo 3 stewardese de prin zona. Tipatul lor a fost mai mare decat tipatul meu.

    Ce sa zic, a fost una din situatiile in care m-am bucurat ca n-am sarit o programare la cosmetica… 😉

  • kzarinne spune:

    ok, eu nu ma inscriu pentru premiul I cu-coronita, pentru ca am citit patanii mult mai serioase decat a mea, dar particip ca sa castig experienta! 😀

    mi s-a intamplat recent, chiar la noi acasa. in curte, ca sa fiu mai precisa. avem un pui de catel de 5 luni, adoptat de vreo 2. e un mix breed de mix breeds 😀 mare, bleg, zvapaiat, greoi, balos, care intra in tine ca berbecul, zgarie, linge, musca, trage de maneci, craci de pantaloni, par, poseta, you name it, he grabs it. hubby mai reuseste sa il puna la punct dar pe mine nu ma ajuta nici vocea, nici statura. 🙂

    ei bine, intr-o zi, mai pe seara asa, ies in curte, avand intr-o mana vasul cu mancare si in alta stropitoarea pentru apa (da, ii pun apa cu stropitoarea :D) iar gypsy (asta e numele bestiei) sare pe mine, ma apuca cu dintii de pantaloni, eu ma sucesc, ma agit, incerc sa nu vars apa/mancarea, il injur printre dinti siiii…. ma ingalbenesc pentru ca gypsy reuseste sa ma lase cu pantalonii in vine! 😀 nu stiu daca m-a vazut vreunul dintre vecini ca nu a fluierat nimeni! 😀

    deci da, e cu fund (aproape) nud si a mea! 🙂

  • Ancs spune:

    Buna Ioana, in primul rand vreau sa-ti transmit salutarile clanului spânache, moldova, piatra neamt. Ok, si acum intamplarea penibila – acum 3 ani de zile, eram in bucuresti, tocmai ce iesisem din mall si ma grabeam sa ajung in regie, fericita ca plec in vacanta acasa. Chiar la iesire din mall, doua tipe imparteau prezervative…era ziua antisida..imi intinde una din ele 3 bucati, le iau in graba, le arunc in geanta si ma urc intr-un taxi. La destinatie, dau sa scot portofelul sa-i platesc soferului cursa si ete ca vad sarind ceva asa prin aer si se opreste fix la baza schimbatorului de viteze. Era binenteles, un prezervativ. Soferul, un omulete la vreo 55 ani se uita curios, cand la mine cand la prezervativ, moment penibil, se asternuse asa o liniste. I-am platit cursa, mi-am luat objectul si am intins-o repede.
    Si a doua… :)) ete ca m-am decis eu asa intr-o zi sa merg la teatru, cam tot in acel an, cu niste prieteni de-ai nostri, la stagiune, curiosi de piesa ce urma sa ruleze. Numai ca intarziasem, si intru grabita sa imi las haina la garderoba ( tin minte ca aveam o haina, parca eram din matrix :)) )Numai ca haina mea avea un buzunar „cu defect”, avea o gaura, si cand am dat sa o dau jos vad ca imi zboara ceva din el…un OB ….uitat cine stie de cand. SI binenteles, la orice situatie penibila, se gaseste cineva care sa te ajute sa te simti si mai penibil. Un nene care a vazut ca mi-a scapat ceva din haina, ete ca vine la mine si imi intide Ob-ul cu ranjetul pe fata si spune…”don`soara, cred ca asta va apartine” …
    astea sunt mai soft, alea cu adevarat penibile, o sa le zic mai tarziu….dupa 4 sticle de corona…:)) sa-mi fac curaj

  • Ursa spune:

    Acum vreo 10 ani. In scopul angajarii trebuia sa-mi scot cazierul in Targoviste. Si fiindca nu prea stiam orasul, vorbise mama cu un unchi mai indepartat sa ma duca pe unde trebuie.
    Numai ca eram in perioada aia a lunii. Si imediat ce m-am urcat in masina am simtit cum „a dat pe-afara”. Bine-nteles c am tacut malc,..ce era sa fac.
    Tragic a fost cand m-am ridicat din masina,.. i-am facut varza scaunul de langa sofer. Am fugit cand am vazut ce-am facut cat m-au tinut picioarele.
    Din fericire n-am fost nevoita sa dau ochii cu el de-atunci.

    Genial postul. Am ras cu lacrimi.
    Eu votez pentru fata cu parul gras in prajitura 🙂

  • Florentina spune:

    Nu mai spun ca pana sa ajung la scris, am ras cu lacrimi datorita concursului „ieftin” din regat. Minunata idee, minunata printesa.:)
    Ca toti omuletii din zona am avut si eu intamplari din categoria PENIBIL.
    1. Eu cu sor’mea. Super gagici, ne pregatim de disco. Eu in clasa a-IX-a e cu doi ani mai mica. Auziseram noi ca e trendy sa te dai cu PUDRA pe ten. Boon! Luam deci pudra si o aplicam. Mergem noi printesele la disco, unde toata lumea arata cu degetul spre noi! WOW ce secsi suntem!!! (credeam). Pana vine un prieten comun si ne spune:”vedeti ca va straluceste fata a verzui”. Am inlemnit. PUDRA, era de fapt talc. Caruia noi ii spuneam PUDRA. Si da, la neon talcul se vede verzui.:) 🙂 🙂
    Am cumparat o sticla cu apa si ne-am spalat pe fata in spatele discotecii! Never forget that!
    2. Venise tata de la nemti cu o fusta mijto. Parea cam veche dar era true. Numa buna de mers la biserica. Fusta pana la genunchi. Doar ca ale sale cusaturi ar fi trebuit intarite. Imbrac fusta, merg la slujba, spre final merg la impartasanie, dau sa ingenunchiez…..prrrrrrrrrrrrr fusta facuse prrrrrr in dreptul dosului de unde priveau alti cativa oameni, ce asteptau sa se impartaseasca. Nu stiu cum m-am ridicat, cum mi-am pus palma’n dos, si cum m-am intors cu acelasi dos la preot ca sa dau bir cu fugitii!!!

  • rams spune:

    Ca multumire pentru cat am ras si ca sa am dreptul sa o votez pe Adina, de pataniile careia am ras in hohote, o sa povestesc si eu una.

    Trebuia sa vina proprietarul intr-o dimineata ca sa repare nu stiu ce in baie. Cat de matinal poate sa fie? m-am intrebat eu. In orice caz, m-am trezit mai devreme ca de obicei ca sa am timp sa rezolv in baie ce am de rezolvat inainte sa plec la munca. Eram sub dus cand aud ca suna la usa. Colega mea somnoroasa deschide. Imi vedeam de treaba linistita, gandidu-ma ca o sa-i spuna ca sunt in baie. I-o fi spus, nu i-o fi spus, ideea e ca m-am trezit cu usa de la baie trantita – de cineva care a intrat si a iesit. Cat ma imbracam, ma gandeam la penibilul situatiei. As fi vrut sa nu dau ochii cu el dar trebuia totusi sa ies din baie. Si am iesit, ba chiar i-am spus zambitoare si „Buna dimineata”. Dupa aceea, de cate ori era randul meu sa merg sa platesc chiria, domnul se ascundea in bucatarie, iar eu ramaneam sa discut cu doamna 🙂

  • Anonim spune:

    Cel mai penibil moment din viata mea s-a petrecut in anii adolescentei. Aveam 13 ani. Si de putina vreme tocmai imi descoperisem corpul. Traiam cu patintii mei, dar si cu bunica. Asa se face ca intrasem la dus si, nu stiu cum, am uitat sa incui usa. Sub torentul dusului eu m-am apucat sa fac „laba”, si o faceam frumos…asa cu ochii inchisi sub zgomotul dusului, gandindu-ma, probabil, la o fata tare frumoasa. Nu stiu cum s-a facut ca a intrat bunica peste mine, dar eu nu am auzit-o, si nu stiu exact cat a stat acolo cu mainile in sold si holbandu-se la mine, oricum eu am vazut-o abia dupa ce am atins punctul culminant al actiunii…Nici nu va pot spune ce rusine am trait, ca sa nu mai spun ca timp de saptamani toata familia a ras de mine.

  • ioana spune:

    :))))))))))))))))))) am innebunit de la atata ras!!! toate merita premiate!!!

  • Vlad spune:

    Nici povestea mea nu e speciala, sa aspire la vreun premiu, dar e singura pe care mi-o amintesc. Tin minte senzatia de jena si de dorinta de a intra in pamant, imi amintesc unde eram si chiar cu ce eram imbracat dar ce s-a intamplat…

    Mergeam la facultate in Cluj si pentru a ma deplasa pana acolo din orasul in care stateam trebuia sa iau „Trenul Foamei”, Galati – Timisoara. Norocul meu e ca nu trebuia sa merg toate 14 orele.
    Iarna, vreme de cacao, zapada pan’ la brau. Ma urc in tren, pregatit sa ascult toate 20 de melodiile de pe CD-ul meu custom made pentru drum, over and over again. Imi caut locul, vagonul aproape gol, doar un compartiment ocupat, recte al meu. Si nu ocupat asa, cu oameni de viata, care stiu sa petreaca, ci de femei la varsta atreia, cu basmale pe cap si tagarte in locul de bagaje. Partea buna, pentru mine, era ca aveam locul de la geam, asa ca m-am gandit ca o sa ma uit pe geam si o sa ascult muzica. Bun plan.

    Femeile au inceput sa vorbeasca, si una insista sa ma introduca in discutie, chiar daca imi manifestasem dezinteresul raspunzand monosilabic si punandu-mi castile inapoi. Baiat crescut de bunici fiind, la un moment dat mi-am dat seama ca nu e politicos sa le tot ignor si am luat parte la discutie, pe cat posibil. Toate mergeau pana la Cluj, la spital, fiecare cu probleme foarte grave si complicate, necesitand operatie sau spitalizare indelungata si toate duceau ceva in straite pentru dom’ doctor, sa le ajute mai cu spor. Tuica, vin, un miel, de toate. Care miroseau insuportabil, daca tot le-am amintit.

    Era un an pe langa alegeri asa ca m-a amuzat cum toata lumea vorbea de lupta impotriva coruptiei si eu ma aflam in mijlocul infractorilor. Din una in alta, si niciuna a mea, discutia a ajuns la descrierea, foarte colorata, a problemelor si a operatiilor deja suferite, complicatii si chestii care au curs in urma operatiei. Toate au povestit, intr-o ordine pre-determinata, cred, care era povestea lor si cand a venit randul meu, m-a intrebat cetateanca insistenta daca si eu merg la spital, adica daca sunt in trend sau daca imi creez singur moda. O intrebare legitima, eu ma intorceam de la majoratul prietenei mele, in timpul anului scolar, ce treaba puteam sa am eu pe drumuri?

    Am raspuns ca nu, eu ma duc la facultate, examene, ele mi-au urat bafta, si eu, cu aerul cel mai batranesc de care eram capabil, am multumit si am conchis: „Macar sanatatea o avem,” pentru ca stiu ca toti oamenii in varsta iti ureaza sanatate. Aparent ele nu au fost de acord cu mine, exemplar plesnind de sanatate, dupa ce le-am ascultat povestile de groaza.

    M-am bagat in fotoliu cat mai adanc posibil si restul drumului nu m-a mai deranjat nimeni sa imi ceara vreo opinie.

  • Bear spune:

    Postarea asta si comentariile sint cea mai super excelenta maniera de a ma relaxa dis-de-dimineata. Sarumina tuturor. Mai am una foarte faina, dar nu e cu mine, ci cu mama. Care e o persoana absolut serioasa si retinuta. Intimplarea suna cam asa…
    Tot ’89. In perioada respectiva, Ursul dadea saptaminal teste de matematica la Cluj, pregatindu-se de admitere, cu un dom’ profesor de la Mecanica pe nume Indoleanu (mare amator de bancuri si tarii – dupa ’90 a publicat doua culegeri de bancuri intitulate „Cine-a barbierit statuia” si „Viata romantata a lui Bula”). Si cum spuneam, vine vremea bacului. Dom’ prof Indoleanu, sef de comisie la un liceu din Satu Mare. Taica-meu are ideea sa-l invitam la cina, „sa-i multumim ca se ocupa de Urs”. Si vine seara, vine omu’, potoale, alcoale si bancuri. Se abtziguieste Indoleanu, care era foarte buruienos la vorba, si incepe sa spuna bancuri. Ne hlizim in cor, iar Indoleanu devine familiar cu taica-meu si incepe sa-l apeleze asa cum isi apela el studentii favoriti: „mai, pulalaule!” Si pulalau in sus, pulalau in jos, toata seara nu l-a scos pe taica-meu din „mai pulalaule”. Intre timp, maica-mea se tot crucea de cite ori iesea din incapere de cit poate fi de porcos omul…
    A doua zi la amiaza, o suna tata pe mama si-i spune ca vine mai repede acasa. Maica-mea incalzeste mincarea, aude masina parcind si iese in capul scarilor cind aude usa de la parter deschizindu-se, sa-l intimpine. Si, fara sa se uite in jos, emana (ea, doamna cea serioasa si retinuta): „Ei, cum de-ai venit asa de repede, mai pulalaule?” Vazind ca nu primeste raspuns, se uita spre usa si incremeneste. De jos o privea cu ochii mari, socat, postasul, venit sa ii aduca pensia bunica-mii! Iar dincolo de usa deschisa, taica-meu se scremea de ris.
    Needless to say, maica-mea n-a mai dat ochii cu postasul vreo doi ani. Cind aparea ala pe strada, maica-mea tzusti pe celalalt trotuar…

  • Bear spune:

    Rectific, faza cu dom’ profesor Indoleanu s-a intimplat in ’88. Asa, ca sa fim exacti 🙂 Mda, tanti Roza e de vina. ScleRoza.

    • julie spune:

      Deci rad in hohote :)))
      Mi-am amintit si eu de al meu care si-a sunat un prieten si l-a luat direct cu „ce gatu matii faci ma,nu mai dai niciun semn?”
      La care vocea in receptor:ceeee?cine e la telefon?:)))Al meu cocosat de rusine..pai sarutmana…credeam ca-i Ionut :))) Era ma-sa:)))

  • Oana spune:

    Am avut parte de multe intamplari penibile care au implicat fuste prea scurte ridicate de vantul din Constanta, rochii devenite transparente la lumina din discoteca, etc.
    Pentru ca nu stiu pe care sa o aleg mai bine o povestesc pe cea mai recenta:
    In luna mai anul curent eram in delegatie in Germania. Am primit de la un client cadou o sticla de 250ml de bautura cu mango si vitamine si m-am gandit eu ca ar fi bine sa o pun in punga cu lenjerie intima, ca sa nu se sparga. Punga cu lenjerie urma evident sa ajunga in bagajul de cala, pentru ca in bagajul de mana nu ai voie cu lichide peste 100ml/sticla. In ziua plecarii, in aeroportul Munchen, aveam urmatoarea conversatie cu baiatul dragut de la control bagaje de mana: aveti lichide in bagaj? Nu! Sigur nu aveti lichide in bagaj? Nu cred…Imi deschide geanta si dupa ce scormoneste un pic prin ea scoate la lumina sticla de bautura cu vitamine…Imi venea sa intru in pamant de rusine. Interesant este ca m-a lasat sa pastrez sticla, cred ca s-a gandit ca teroristele nu poarta chilotei de dantela de la H&M:)

  • Daniela spune:

    Clasa intii. Eleganta in sorrtulet apretat. Funde albe enorme in par. Bentita alba….
    Garoafa rosie asezate in unghi perfect pe abecedar.
    Rochita scurta pepita sub sarafanul albastru. Invatatoarea intreaba ceva, eu ridic manuta sa raspund…mi se ridica si rochita…simt usurel raceala scaunelului de lemn….realizez…ca imi lipsesc chiloteii albi …..cobor manuta, cobor privirea si ramin lipita de scaunel pina la sfirsitul zilei..ies ultima din clasa….

  • Deena spune:

    Hmmm sa spun sa nu spun???Si mai ales…care penibilitate sa o spun??:)

    A da stiu. So, 17 ani jumate. Iarna idilica, cateva zile inainte de Revelion. Baiatul ala misto cu care eram de cateva luni dar ne vedeam rar ca era relatie la distanta. El smecheras eu cam fraiera. Prietenele mele cele mai bune se gandesc sa mearga la manastire la colindat. Aveau inclinatii pioase. Eu le spun ca as prefera sa nu le insotesc ca staretul manastirii imi e ruda si nu prea suna bine sa ma duc sa il sorcovesc. Stabilim ca eu cu my mr. le asteptam la un restaurant de langa manastire. Baiatul se gandeste ca na, sa nu asteptam asa ca fraierii si ia o sticla de vin. Eu care mai mult de un pahar de vin nu bausem in viata mea ajung pe la 3 pahare. Ma simteam bine, eram in verva, radeam si n-aveam nici pe naiba. Cel putin asa ziceam eu. Pana m-am ridicat sa merg pana la baie. Upppppsss…se misca podeaua cu mine. Am ajuns cu chiu cu vai in locul de taina, am facut ce era de facut, m-am intors la masa zambitoare si clatinatoare. El bietul ma intreba daca sunt ok. Eu fireeeeeeeeeeeeeeeeesteeee!!!Si suna fetele. Haideti la poarta manastirii, va asteptam aici cu masina. Suuupeeeer. Am ajuns pana acolo si am constatat ca fetele erau insotite de un tip „turnator” si rauvoitor pe care din pacate il cunosteam. Omul remarca „ce beata e!!!” Cine maaaaa??? Al meu ii spune sa isi tina gura daca nu vrea sa i-o tina el. Ne suim in masina. Si aici incepe tristetea. Dacie, noi 6 in masina. Eu fireste in bratele cavalerului. Gropi multe si soferita proasta. La fiecare hurducatura ma faceam verde si cavalerul ma intreba daca sunt ok. DAAAAAA!!Pana cand cu gura plina de un daaaaaaaaaaaaaa direct pe geaca lui mi-am golit stomacul. Yup. In toata splecdoareaa!!Sa va spun ca urmatoarele 10 minute de drum am mers cu scos pe geam??Si ca erau minus 20 de grade???:D:D Am ajuns acasa, am facut un dus rece, mi-am revenit si m-am pus pe bocit!!!Am vomitaaat pe geaca lu’ printu fermecaaaaaaat!! A doua zi printu’ fermecat mi-a adus lamai si portocale si mi-a zis ca sunt o betiva patetica=))Si la 4 ani dupa aceea m-a luat de nevasta. Ceea ce ii sunt si in zilele noastre!!

    Aaaa da si tipul ala secondat de „bunele mele prietene” a sifonat patania la ai mei si n-a fost prea frumos, dar cert e ca pana la urma a fost finalul ok.

    P.s:De atunci m-am mai antrenat cu vinul si mi-am invatat limitele:))

  • Moi spune:

    Uf.. vin si eu cu povestea penibila:

    Eram prin liceu, acu multi ani, cand abia aparusera telefoanele mobile. Dupa rugaminti indelungate am primit de la ai mei un telefon mobil (nu ultimul ragnet, dar era telefon mobil, si eram super incantata).
    Dupa vreo 2 saptamani de folosinta, eram la liceu, am simtit ca mi-ar fi venit ciclul si am fugit speriata la baie, nefiind pregatita in ziua aia cu tampoane la mine.
    Intru in toaleta, imi trag pantalonii jos sa vad minunea, si cand colo, telefonul (bagat in buzunarul de la spate) mi-a cazut direct in gaura de la toaleta. Care nu era una obisnuita ci turceasca (de-aia de nu are vas de toaleta doar talpi si gaura).
    Speriata ca o sa ma certe ai mei ca l-am pierdut am bagat mana dupa el (da! am facut asta.. trebuia sa-l recuperez). Insa.. nu a fost de gasit.
    Insa, in loc sa-mi tin gura si sa las situatia asa.. am incercat toate variantele sa-l recuperez.
    Pasul 1: am pus colege la panda la baie sa nu mai intre nimeni la toaleta sa traga apa.
    Pasul 2: m-am invoit de la ora spunandu-i profesorului, in fata clasei, intr-o liniste totala, ca mi-a scapat telefonul in toaleta si ca trebuie sa-l recuperez.. cu lacrimi in ochi de suparare.
    Pasul 3: am cautat femeilie de servici sa ridice capacul de canalizare dupa care rugam pe cineva sa traga apa la toaleta si eu asteptam cu capul in gura de canalizare sa vina telefonul pe gaura.

    Nu ..nu l-am gasit. Acum zic: mai bine! 🙂

    (acu cand ma gandesc, nu stiu ce-am avut in cap si cum de am mai avut curaj sa mai ies din casa cateva luni de la intamplarea cu pricina).

    Culmea, dupa vreo 2 luni mi-am luat unul exact la fel, iar colegii ma intrebau daca e ala din toaleta. Intre timp mi se dusese si vestea ca ‘tipa care si-a scapat telefonul in toaleta’, si.. acum, dupa vreo 10 ani, ma mai intreaba prieteni cand imi iau cate un telefon.. daca e waterproof..

  • Icy spune:

    Acum ceva vreme in una din concediile petrecute la mare cu boyfriend-ul de atunci, ne-am decis sa testam si functia de filmare a noului aparat foto cumparat de el. Am asezat camera pe televizor, eu costumata doar in niste tanga minusculasi, el cum il facuse ma’sa. Si dai si filmeaza. Cand ne intoarcem acasa descarca el pozele+filmuletele, mi le trimite si mie si lasa cardul de stocare pe biroul calculatorului. El locuia cu maica’sa, o indoctrinata din aia religioasa care considera ca orice femeie din viata lui fi’su il va conduce cu pasi singuri spre Iad. Si fiind o cotoranta afurisita care nu stia ce e aia respectarea intimitatii fiecaruia, a luat cardul si a rugat un coleg la serviciu sa ii arate continutul. Si a gasit si filmuletul. Acum un pic de noroc am avut ca s-a terminat spatiul de stocare dupa doar vreo 5 min de harjoneli pornogtafice. Va imaginati apoi voi ce a urmat. Ideea era ca doar eu eram vinovata de continut, de parca eram singura care aparea pe sticla. :))

  • Cineva cu vederi spune:

    Eram prin 2001/2, lucram undeva in media si il aveam ca si coleg pe Teoharie Coca Cozma, aproape de varsta pensiei, era in ultimii ani de munca, am impresia.
    Cine are 30+, si e si barbat, stie cine e, in principal, Teoharie Coca Cozma: comentatorul finalei legendare Steaua – Barcelona 2-0, din Cupa Campionilor 1986. A ramas in legenda fiindca in momentul in care meciul s-a incheiat si victoria Stelei era sigura, castigase Cupa Campionilor, TCC a zis: „Suntem finalisti! Am castigat Cupa” (finalisti in limbajul sportiv = echipa care inca NU a castigat trofeul, ci e doar in finala).
    Buuuun: ma intorc de pe teren, fusesem trimis sa fac o „panda”, reusisem, intru in redactie, usa se deschide spre stanga, seful din ziua aia (aflat undeva in dreapta) ma intreaba cum a mers, iar eu ma indrept spre el si tip in gura mare: „am castigat cupa, suntem finalisti!!!”. Stupoare in redactie, liniste totala deodata. Imi intorc privirea, in stanga mea, la o masa, TCC ma privea si radea :).

    Sorry ca nu am ceva penibil cu tenta sexuala, ceva foarte prezent aici vad :).

  • Ea spune:

    Tinerete, dulce tinerete.Mama habar nu avea ca mi-am inceput viata sexuala.Cum ea era la servici , mi-am sunat prietenul de atunci..hai la mine ca e liber.Luasem prezervative cu fructe, hai sa la incercam.Terminam treaba, ma uit pe cearsaf..stupoare..era patat de la prezervativ.Nu-i nimic..luam cearsaful, il spalam in baie la mana, il calcam , il punem la loc si gata..hai la tigara.Vine mama acasa.Prietenul era de mult plecat.Trec 10 min, vine in camera si ma pune sa ii explic pe rand : de ce am folosit bonux, ce cauta peria in cada, de ce e fierul de calcat in priza…Eu ii gasesc motive pentru fiecare lucru.Si apoi imi tranteste pachetul e prezervative pe care il uitasem in bucatarie and am fost la tigara.

  • Lina spune:

    nu obisnuiesc sa las comentarii pe blogul tau, desi il citesc cu drag, dar inspirata de povestile celorlalti m-am hotarat sa va impartasesc si eu experienta mea.
    Aveam in jur de 3-4 ani si obisnuiam sa-mi petrec vacantele in hotelul in care lucrau parintii mei(undeva in Delta inainte de `89).Eram un fel de mica vedeta rasfatata de toti pe acolo numai un individ (directorul hotelului) nu-mi facea pe plac, ba mai rau mereu facea misto de mine.Replica lui preferata era „-Ai chiloti pe tine domnisoara?”Reactia mea, ma inroseam si fugeam. Intr-o zi satula de impertinenta omului si dorind sa pun capat umilintei publice careia simtiam ca sunt supusa am hotarat sa reactionez.Ma jucam singura in receptia hotelului si apare nenea directorul si nu ezita sa ma intrebe ranjind dc port chiloti. Eu care purtam o rochita imi,nu-mi trecuse nimic mai bun prin minte decat sa-mi dau jos chilotii sa-i arunc pe receptia hotelului(desi vroiam sa-i arunc in fata sa-i vada bine) si fug la mama in camera.Nici nu apucasem sa intru pe usa la care mama imi zice:”Hai sa-ti strangem chilotii cacati din receptie”
    Dupa intamplarea asta directorul nu mi-a mai zis niciodata nimic dar parintii nu au ezitat sa povesteasca tuturor cunoscutilor si prietenilor mei intamplarea.

  • Cristina spune:

    S-a intamplat anul trecut. Eu si sotul ne-am invitat parintii si niste veri la o masa festiva. O verisoara are un baietel, care anul trecut avea vreo 3 ani. In toiul discutiilor nu am realizat ca a disparut copilul. Apare in sufragerie cu un vibrator in mana – il gasise in sertarul noptierei. El mandru de noua jucarie descoperita, noi blocati. Vara mea s-a repezit sa-l ia, copilul a inceput sa tipe, sa-i dea jucaria inapoi. De jena si penibilul situatie toti incercau sa-l convinga pe copil sa nu mai planga, ca e o jucarie urata etc. Eu am fugit la baie si am stat vreo 10-15 minute, pana s-a potolit copilul. Cand m-am intors soacra mea imi arunca priviri suspecte. Vara mea ca sa salveze situatia o tranteste: Stai linistita, noi suntem deschisi la minte.:)) Soacra mea: se mai intampla. N-am inteles ce anume: sa ai vibrator sau sa ti-l gaseasca cineva?:))

  • Deena spune:

    Acum citind alte povesti cresd ca e mai nasoala aia cu mms-urile cu mine extreeem de decoltata pe care le-a gasit prietenul sotului cand sotul destept i-a vandut telefonul fara sa stearga ce avea prin memorie!!!….Dupa atatia ani nu prea pot sa il privesc pe omul ala in ochi stiind ca m-a vazut in „toata spledoarea”!!Si ma gandesc eu acum…proasta eram maica in tinerete!!Daca ma desparteam de om si imi umplea lumea de poze seminude si nude????Dar nuuu…atunci conta sa tinem flacara aprinsa=))

  • Alex spune:

    Ma intorceam de la un meci de fotbal pe stadion cu baietii (tenisi la 7 lei, sosete proaste) si ma suna maica-mea si ma roaga sa ma duc la o prietena a ei sa-i repar calculatorul fiicei ei, ca era urgent, etc, iar locatia respectiva era in drum spre casa. Ajung acolo, ma descalt (MARE greseala!), moment in care se instaleaza in camera un miros de snacks’uri cu pizza(oups, ca sa fiu mai exact). Evident, m-am simtit cu musca pe caciula (sau in ciorap in cazul de fata) si am incercat sa-mi termin treaba cat mai repede. La un moment dat, intra soramea in camera(care era prietena cu fiica prietenei mamei mele), si exclama pofticios: „Mmmmm, snacksuri! Vreau si eu!”.

  • Florentina spune:

    E cel mai tare concurs!:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

  • Andreea spune:

    Ok, una care mi s-a intamplat chiar acu, bine ca virtual:))
    Isi pune o colega o poza pe facebook cu o masina parcata in curtea facultatii la picioarele unei statui. La care ma trezesc si eu sa comentez:”vaaai il calca carol davila pe sofer in picioare”. Comment dupa un timp:”e masina mea”. Ooops!

  • Bear spune:

    princesse, noi ne-am pus poalele-n cap. e rindul tau. cu poze, daca se poate 😀 la noi la comentarii nu s-a putut, dar promit sa pun in viitorul apropiat o poza cu prof indoleanu si cartile lui 🙂

  • Bear spune:

    Cîtă vreme se pare că am succes cu poveştile mele, hai să vă mai spună moşu’ una. Nu-i chiar aşa de penibilă, dar e haioasă. Şi e tot cu Indoleanu.
    Intră Ursul la facultate. Prima sesiune. Algebră… Cu cine altcineva decît dom’ profesor Indo? În aceeaşi zi, dumnealui mai avea programate două examene, cu cei de la anu’ întîi Maşini Unelte şi cu anu’ patru nu mai ştiu care. Faza clasică, cu o zi înainte de examen, se practica scoaterea lui Indo la băute. Ăia de anu’ patru ştiau care-i şmecheria, aşa că l-au aşteptat la ora două la poarta facultăţii şi l-au luat pe sus, ducîndu-l la Metropol. Unde l-au tot cinstit pînă la patru. Unul dintre ei ştia de ăia de la MU, aşa că îi avertizase din timp să vină să-l preia. Au venit şi l-au luat, l-au dus în Groapă, la terasa hotelului Sport. Pe la şapte seara li s-a făcut milă de noi (şi se şi piliseră), aşa că ne-au sunat, măcar să-l ducem acasă. Şi-am venit noi, şi „hai să mai bem un rînd, dom’prof”. El: „Pauză, pulalăilor, tre’ să descarc!” Merge la budă, se descarcă omu’ şi se pare că uită de noi. Şi trece prin spatele nostru, care intrasem în vorbă cu ăia de la MU, şi dus e. Ia Indoleanul de unde nu-i. Intervine Ursul, inteligent şi informat: „Hai să luăm un taxi şi să-l aşteptăm în faţa blocului”. Căci noi aveam şi un atu secret, ştiam care-i tutunul de pipă preferat al lui şi ne înarmasem cu două pachete, procurate de către taică-meu cu mare greutate, din Ungaria. Dacă tot l-au îmbătat alţii, măcar să-i dăm noi tutunul. Şi dă-i şi luptă! Şi ne postăm în faţa blocului, aflat la 15 minute pe jos de Groapă, şi aşteptăm… Şi aşteptăm… Şi după vreo patru ore apare şi Indo, aproape treaz 🙂 „Păi bine, măi pulalăilor, voi ziceţi că bem ceva împreună şi după aia dispăreţi? M-am dus şi eu să îi iau ţigări neveste-mii de la recepţie şi cînd m-am întors aţi dispărut cu toţii. Aşa că m-am mai pus la nişte beri cu ăia de la MU, că poate-apăreţi şi pot să-i trimit acasă, că erau muci săracii.” L-am îmbunat în cele din urmă cu tutunul şi a doua zi n-a picat nimeni (asta era miza scosului la băute, cred c-am uitat să zic). Dar cum am terminat cu examenul, ne-a luat Indo deoparte pe cei trei care fusesem cu o seară înainte şi ne-a zis: „Fraţilor, ieri v-aţi strecurat cu tutunul ăla, da’ azi nu mai scăpaţi fără oarece beri…” Numa’ vreo opt mi-amintesc c-am băut, că după aia mi s-a rupt filmul. Şi mi-au povestit colegii de cameră că pe la unşpe a bătut cineva la uşă: Indo, cu mine ţinîndu-mă de gîtul lui ca înecatu’ de geamandură… „L-am adus, săracu’ e tare obosit”. Şi-a plecat fluierînd, ca şi cum n-ar fi băut picătură de alcool.

  • Maria X spune:

    prietenul meu de la 14 ani avea o mama tanara si foarte de gasca. dupa o cearta adolescentina respectiva ma abordeaza pe mess in incercarea de a rezolva situatia dintre noi. dupa ce mi a dat sfaturi si mi a zis ce mult ma place si ce minunata sunt pentru fiul ei, eu am vrut sa mi exprim aprecierea si am intentionat sa i scriu „esti cea mai misto mama de baiat pe care o cunosc” (mda, vorbeam la per tu). ce a iesit? „esti cea mai muista mama de baiat pe care o cunosc”…

    • Maria X spune:

      *m*isto. „esti cea mai m*isto mama de baiat pe care o cunosc”. imi cer scuze pentru limbajul indecent 😀

  • Adina spune:

    Una super proaspata, adica de acum cateva minute:

    in seara asta musafiri, stiam ca in bucatarie e tiramisu, dar n-aveam chef sa dau buna-seara la toti si etc, sa stau cu ei la ceai (da, foarte sociabila). Asa ca am preferat sa stau in camera ca un sconcs, asteptand cu rabdare sa se care acasa. Intre timp am uitat de desert. Asta pana acum vreo 10 minute, cand m-a pocnit o pofta de simteam ca ma preling daca nu mananc desrtul ravnit. Am coborat tip-til in bucatarie, am scos ditamai vasul de tiramisu si am luat primul bol spalat, care statea la scurs pe chiuveta. L-am umplut bine cu piscoturi insiropate si crema de rigoare si m-am intors fericita in camera. Am scris mailuri, am behait si am savurat fiecare lingurita de tiramisu in parte. La sfarsit, vazand cata crema ramane risipita pe fundul castronelului, am inceput sa o iau tacticos pe varful degetului. Pana mi se face clara imaginea de pe fundul lui: colorata, familiara, cu un canguuuur!! Fuck, e bolul pisicii! @#$%^&*(

    Ma duc sa beau apa multa si sa ma spal bine pe dinti … si oare… serios, tre sa iau o pastila?! ce poti lua daca lingi castron de pisica? parca mi-e greata, parca imi vine sa rad. Nu putea sa aiba si matza un bol de metal ceva? Nu, e castron mic de plastic cu cangur.

  • Adina spune:

    si asta dupa ce am ultra ras azi!! bai, care m-ati blestemat?

  • Doinita spune:

    Cea mai penibila experienta a mea s-a intamplat cand eram prin clasa a 10a.Eram la prima intalnire cu marele EL.Cu doua zile inainte de intalnire mama plecase in oras si m-a sunat sa adun hainele ptr ca vine ploaia.Printre haine erau si blugii mei mulati,as-ul meu din maneca ,blugi care ma hotarasem sa ii port la prima intalnire doar sa fac senzatie:mulati,culoare inchisa,perfecti:X.Printre haine se afla si lenjeria mea intima,si grabindu-ma sa adun repede hainele am pus din PROSTIE si mare GRESEALA o pereche de chilotei d-ai mei in cracul pantalonilor(nici in ziua de azi nu-mi imaginez cum au ajuns acolo).A venit si ziua intalnirii:si dupa vreo 2 ore de aranjat si barfit la telefon cu prietena mea a venit vremea intalnirii.Am ajuns la o pizzerie,si cum ma miscam eu pe scaun si gesticulam m-am uitat in jos si mi-am vazut minunata lenjerie intima langa pantof,nu stiam ce sa mai fac,imi venea sa si rad dar sa si plang.Nu stiam cum sa il trimit de la masa sa imi adun lenjeria intima,care devenise publica:D.Si cum tot taceam eu,si deja cred ca trecuse 5 min,dar ptr mine pareau o eternitate il vad ca se uita in jos la picior si imi vede chiloteii.Cand mi-a vazut chiloteii a ras si mi-a spus”Ce curajoasa esti,de la prima intalnire te lasi descoperita”si mi-a ridicat chiloteii si mi i-a dat in mana.Am crezut ca intru in pamant de rusine,cred ca eram rosie la fata ca racul:D .Iar la a doua intalnire mi-a adus cadou un breloc de chei in forma de chilotei:))

  • Tasha spune:

    Hai ca vin si eu cu intirziere, dar abia acum am reusit sa termin de citit, sub privirile usor uimite ale colegelor de birou care nu intelegeau de ce rid asa cu pofta.
    17 ani, prima experienta sexuala. In apartamentul lui de peste drum de liceu, chiulind de la ore, pe la 2 dupa-masa. Apartament de 4 camere, genul vagon de tren (culoar lung, camerele pe o parte). Camera lui intr-un capat al apartamentului, baia in capatul opus. Facut dragoste, frumos, romantic, Doors pe fundal, inamorati si plini de hormoni, la sfirsit hai la baie. Eu, inspirata de ce mai vazusem prin filme, hai sa-mi plimb nudul sexos pe hol pina in partea cealalta a apartamentului. Intru, ma dusez, ma sterg cu singurul prosop din baie (unul de miini, mic mititel), dau sa ies moment in care aud cheile in usa si vocea socata a lui T „tata, ce faci asa devreme acasa?”. Nu, n-avea balcon la baie, si nu, prosopul nu acoperea nici macar cit frunza Evei. Dupa vreo jumatate de ora ajung la concluzia ca omul n-avea nici un gind sa plece de acasa, imi iau inima in dinti si fug ca din pusca prin fata living-ului deschis (sparsesera oamenii peretele dinspre hol, sa para mai mare camera). Nu stiu nici azi cum am avut curajul sa ma duc sa-i dau buna ziua (dupa ce m-am imbracat totusi).

  • Claudia spune:

    Pentru ca am ras de m-am spetit de ispravile celorlalti, ma simt datoare sa vin si eu macar cu o penibilitate (nu concureaza cu celelalte, dar totusi):
    1999, primul job, proaspata angajata pe post de secretara la o agentie imobiliara care avea sediul intr-un apartament ultracentral. Fosta secretara, care lucrase acolo cativa ani, imi explica una-alta, ca unei boboace ce eram: cam ce am de facut, cum e obiceiul prin firma etc. Eu – cu urechile ciulite, sa nu ratez nimic din ce mi-ar putea propulsa cariera pe orbita succesului. :)) Tipa – cam pisicoasa de fel, cat timp mai sta prin firma, unde parea sa se simta ca acasa, da telefoane, mai vorbeste cu iubitul (italian) pe care il descoase daca o iubeste si cat de mult, cu detalii siropoase etc. si cu voce foarte ridicata, vrand parca dinadins sa auda si vecinii discutia. In fine, pleaca madam de tot din firma, raman eu pe baricade. La vreo saptamana, asa, de munca, suna telefonul si o voce libidinoasa de barbat-matur-spre-bosorog imi zice pe un ton de 8989… „Buna ziua, domnisoara! Dar ce faceti? etc. etc.”. Eu, sfioasa din fire (cel putin atunci, cand abia implinisem 20 de ani), indraznesc: „Buna ziua! Multumesc, bine. Dar cu cine am placerea?” Tipul, cu aceeasi voce, imi zice: „Sunt Stan”. La care eu, convinsa ca tipul ori e sarit de pe fix, ori isi cauta partenera de conversatie cata vreme se autosatisface, imi casuna ca sigur e un neica-nimeni care ma ia la misto si raspund nici una, nici doua: „Da, sigur, si eu sunt Bran!” si ii trantesc receptorul in nas. Ca sa aflu un minut mai tarziu, cand suna iar tipul sa ma mustruluiasca de numa-numa, ca el e un vecin cu care se mai conversa inainte fosta secretara pisicoasa. El nu stia ca s-a schimbat secretara, eu nu stiam ca madam asa obisnuia sa vorbeasca mai cu toata lumea, se pare. Nici nu va imaginati cat de greu a fost sa-i explic asta managerului (care a fost foarte intelegator, totusi) si cat de urat m-a privit de atunci incolo vecinul Stan. Eh, cel putin, n-a mai fost cazul sa-i suport discutiile libidinoase :))

  • Claudia spune:

    Si inca 2, dar nu cu mine, ci cu familia lui barbata-miu:
    1. Cutremurul din 1977 l-a prins pe unchiul sotului taman in timp ce facea dus. Cum blocul era nou si abia se mutasera, instalatia electrica era inca provizorie, neterminata si asa se face ca, in timpul cutremurului, tot blocul a ramas pe intuneric. Vecinii, speriati, coborau urland pe scari, dand unul peste altul prin bezna. Unchiu, speriat si el, dar mai mult de panica vecinilor decat de cutremur, iese din baie cu clabucii pe el, apuca sa-si prinda doar un prosop in jurul taliei si o ia la fuga pe scari, descult si inca ud. Pe scari, o tanti grabita da peste el, simte ca e ud si incepe sa urle din toti rarunchii ca e sange, alarmand si mai tare vecinii ca sunt raniti de la cutremur :))

    2. Pe vremea lui Ceausescu, socrul meu era navigator. O data, intorcandu-se dintr-o cursa peste mari si tari, aduce acasa un rechin – pui, dar lung de mai bine de un metru (acum, stiti cum sunt povestile pescarilor: daca l-a „lungit” povestitorul, il lungesc si eu 🙂 – dand ordin nevestii, adica soacra-mii, sa-l gateasca. Ea, cam sceptica, nu-i vine nicicum sa pregateasca animalul: nici nu stia cum, nici nu-i venea sa manance rechin, darmite sa mai hraneasca si copiii cu asa ceva. Asa ca il arunca asa, intreg, la ghena. A doua zi dimineata, omul de serviciu al blocului, un batranel cumsecade, cand a venit sa ia tomberoanele de la ghena ca sa le mute mai la strada, pe unde avea sa treaca masina de gunoi, vazand ditamai coada de peste stand teapana in tomberon, a suferit un soc. L-au gasit vecinii aproape lesinat, fara grai si cu palpitatii.

  • Laura spune:

    S-a intamplat acum o saptamana. M-am trezit dis de dimineata pentru a ma pregati sa merg la serviciu. Imi fac un dus, imi pun o rochita si niste sandale cu toc. Imi trag un machiaj natural care sa-mi ridice self of stim-ul si purced la drum.
    Ajung la metrou, cobor primele trepte foarte tantosa, sigura pe mine si calc stramb. Calc stramb cu dreptul, apoi cu stangul, cu amandoi…deja ma vedeam la capatul scarilor, cu capul spart. Dar nu! Am scos un tipat si m-am prins de persoana de langa mine.
    Am continuat sa merg ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Am coborat la unirii sa schimb metroul. Mi-a intrat tocul intr-un grilaj. Mi-am pierdut un flec.
    Am ajuns la serviciu, am mers cu fetele sa ne facem cafea. Mi-am umplut cana cu cafea. In timp ce o tineam in mana, imi scapa si se varsa pe rochie. Toooata cana de cafea fierbinte.
    Mai tarziu merg la toaleta. Cand imi trag rochia, descopar ca s-a rupt in dos. Fix pe cusatura.
    La interval de o ora, in timp ce-mi admira o colega sandalele, constat ca, aceeasi sanda al carui flec a ramas pierdut la unirii, este rupta in talpa.
    Am ras foarte mult in ziua aia…eu si toti cei cu care am intrat in contact. 🙂

  • otilia spune:

    Sfarsitul verii lui 2012, o statiune ”selecta” bulgareasca, eu si consortul. Buun. Stam, ne plimbam, ne bronzam, dar se duc zilele de vacanta repede… si trebuie sa eliberam camera pensiunii.
    De mentionat ca era sfarsit de septembrie, putini turisti, in pensiune nu mai era nici ma-sa lu’ dracu, darmite el. Iar noi statusem sus, intr-un fel de mansarda, unde doua camere erau unite de un holisor mic, care se inchidea cu o usa semi-defecta care dadea inspre o terasa. Trebuia sa urci jdme mii de scari ca sa ajungi acolo, dar am luat fix camera aia, nu una de la parter, pentru ca se vedea bine marea. Si era mai ieftin nitel.
    Cum domnu’ consort carase de zor bagajele de la masina si cauta prin curte proprietarul, sa ii lase o spaga ceva, sa ne dea camera si la anul, ca ne placuse acolo, dar mai erau vreo doua ore pana cand ar fi trebuit sa elibaram camera, eu ramasesem sa ma dichisesc de drum.
    Dupa o saptamana de plaja, cu soare fie el si de septembrie, eram si racita, si la ciclu, si cojita prin toate partile, deh, bronz imi trebuise… Si fiind eu ca o gazela delicata, iesita din dus, parfumata si machiata, iata ce am eu geniala idee sa imi introduc un alt tampon in camera, nu in baie, ca era ud pe jos, de-abia facusem dus… si, tot incercand sa ma cracanez mai cu spor, ca sa alunece ob-ul mai usor… se deschide laaarg usa si ma trezesc cu un pustan bulgar, la bustu’ gol, cu ochii cat cepele, in mijlocul camerei. Yep, nu eram ultimii turisti, el fiind fiul unei familii venite intr-un weekend de sfarsit de sezon, sau asa ceva, ca parintii erau la masina, in curte, iar asta fusese trimis de proprietar sa-si aleaga o camera…
    M-am facut vinetie la fata, am zbughit-o in baie si asta s-a simtit si a iesit.
    Habar nu am de ce oare…, dar proprietarul pensiunii, mosulica bulgar la 60j de ani, mi-a primit cheia tot un zambet.
    Prietenu’ a ras de mai ca facea congestie cerebrala, dar eu am decretat ca nu mai calc prin Krapetz in viata mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *