Greu

Ce e mai rău decît să-ți fie rău tot timpul, ba uneori să-ți fie mult mai rău ca de obicei, fără să știi ce exact dinăuntru te doare mai tare? Vă spun eu, că experimentez din plin și sînt atît de nervoasă că-mi vine să sfărîm tot. Mai rău e să te simți vinovată că te simți rău și nu te bucuri de asta. Că doar nu e rău de boală, e rău de sarcină. Și ce poate fi mai minunat decît o sarcină?

Așa e, știu. Și merită. Și sînt fericită că o să am o fetiță. Sînt recunoscătoare că sarcina asta există. Mă bucur de ea, n-aș schimba-o nicio clipă pentru tot confortul din lume.

Dar pot, vă rog eu foarte mult, pot, măcar uneori, să mă plîng de cît îmi e de rău? Am voie să-mi vină să distrug tot ce-mi pică-n mînă, de furie că nu mă lasă răul ăsta o secundă? Ba dimpotrivă, de la o vreme e mai rău, tot mai rău, și nu mai am resurse, nu mai știu să mă consolez. Mi-e rău din vara trecută. De 7 luni încheiate. Șapte luni. Nu mai funcționează nimic. Degeaba mă legăn, degeaba mă vaiet cu voce tare cînd singură acasă, degeaba stau în patru labe pe covor, cum am învățat la curs. Mă trezesc plîngînd aiurea pe canapea, și-mi dau seama că nu e de oboseală sau epuizare, e de durere, ori de la un junghi de prin burtă, ori de la arsurile de pe gît.

Nu mai dorm, nu mai pot mînca, nu mai pot sta nici pe scaun, nici în pat, nici în picioare, nu mă mai pot preface că-mi umplu timpul și-mi distrag atenția cu nimicuri. Mă surprind în oglindă uneori și-s palidă, transfigurată cumva.

Nu vreau să aud că o să treacă, știu c-o să treacă, nimic nu e veșnic. Nici că merită nu vreau să aud, știu și asta, o simt, chiar dacă nu mă ajută. Și nu, nici pe-aia cu ștersul memoriei n-o vreau azi, e posibil să uit, dar faptul că peste 5 luni de-acum încolo o să am un minut în care poate o să-mi fie bine și-o să uit cît de rău a fost nu mă ajută să-mi fie bine acum. Nu vreau să mă certe nimeni că mă plîng (asta e pentru tine, Bunica), mă plîng pentru că nu mi-a rămas nimic altceva de făcut, pentru că nimic nu mă ajută și pentru că gîndul că mai am două luni de noi și noi soiuri de rău mă face să vreau să pornesc un război mondial.

Puteți să nu spuneți nimic, e ok. Nici eu nu cred că e ceva de spus. Azi mi-am dat o pauză de la a mă preface că-s bine. Am avut nevoie să mă plîng, să plîng, să scot capul pe geam și să strig că deși nu mai pot, nici n-am de ales, e musai să mai pot, în ciuda mea și spre rușinea mea, că-s slabă și nici să-mi fie rău fără să mă simt vinovată nu pot.

Pin It

93 Comments

  • marcel spune:

    de ce te simti vinovata ca iti e rau…ca nu imi iese din cap asta……

    • Printesa Urbana spune:

      E teoria aia care zice ca orice sentiment negativ, ca sint nervi, frustrare, tristete, plins, se transmite la copil si-i face rau, asa ca ideal ar fi sa fiu tot timpul fericita.

      • Cristina spune:

        cred ca ideal ar fi sa nu ascundem niciun sentiment. sa le acceptam pe toate si sa ne imprietenim cu ele. poate ca fericirea inseamna sinceritate si acceptare.:) iar daca e asa, copilul stie cu siguranta.

      • Deea spune:

        O doamne, chiar nu cred în teoria aia…asa că plângi cât ai chef si plânge-te cât de mult poți, bebe nu pățeste absolut nimic din cauza asta! 🙂

  • mara spune:

    Pe cât naști?

  • k. spune:

    O bere? Un jumate de pahar de vin?

  • Gabitza spune:

    Ia la mama un umar si plangi si descarca-te cat vrei tu, e waterproof. Nu pot sa-ti zic decat ca te inteleg, si daca te ajuta, descarca-te la noi cat vrei tu, plangi daca vrei, injura daca vrei. Suntem aici, la un click distanta.

  • Roșcata spune:

    Uofff, eu nu sunt insarcinata dar imi inchipui ca e dificil, stresant si obositor.
    Eu mereu am cate o durere de ceva, cand scap de durerea de cap incepe cea de burta, apoi de spate, apoi vreun dinte… si tot asa!
    Plangi, plangi, pana iese tot, pana te opresti si zici, gata, am terminat! Acum sunt mai bine!

    • Printesa Urbana spune:

      Uite ca am terminat de plins. Nu stiu daca e mai bine, stiu ca mi s-au umflat ochii ca naiba.

    • @ Roscata: Si sunt cu dureri tot timpul. O saptamana ma doare burta, o saptamana spatele, in alta saptamana ma trezesc cu o durere in mana de nu pot sa desfac un dop, ba ma doare in piept (sternul), ba am arsuri la stomac, ba o stare de agitatie si de rau inexplicabila, saptamana asta inghit cu mare dificultate (si asta-s doar cateva). Ma bucur ca esti mai bine, ma bucur ca exista si cazuri fericite in care trece la un moment dat totul si ramane starea de bine care ar trebui din start sa fie starea predominanta.

      @ Printesa Urbana: Partea buna a lucrurilor in cazul tau este ca stii clar de la ce e si ca dupa tot acest rau stii sigur ca va veni binele. Ai o delimitare in timp: 9 luni de rau dar apoi bine. Stiu ca nu e o consolare, si mie imi vine sa sparg tot in calea mea cand vad ca IAR mi-e rau. Ma simt vinovata fara de ceilalti pentru starea mea de rau, motiv pentru care ma chinui din rasputeri sa trec peste si imi duc viata cat pot eu de normal. Desi as face atat de multe alte lucruri dar nu m-as mai simti rau cu cate ceva mereu. Si uneori spun ca nu mai pot. Insa mai trece o zi si inca o zi si alta zi si uite ca mai pot. Zilele in care ma simt mai bine (nu de tot, doar mai bine) ma consoleaza ca poate poate m-oi face si eu bine de boala asta neidentificata de catre doctori. In prezent frecventez un homeopat. Macar placebo de-ar functiona. Singurul lucru pe care ti-l pot spune este sa nu te mai judeci singura. Ai destule pe cap ca sa mai adaugi si tu sentimente de vinovatie! Permite-ti tie insati sa iti fie rau si sa plangi si sa te plangi daca asta simti, fara pic de cenzura.

      • Printesa Urbana spune:

        Of, poate n-ar fi rau sa cauti un bioenergetician… Iti tin pumnii sa mearga homeopatia.

      • ioana spune:

        Oh, Mihaela, legat de homeopatie, te rog mult uita-te la clipul asta: http://www.youtube.com/watch?v=BWE1tH93G9U
        E o pierdere enorma de timp si bani (chiar foarte multi bani).

        • Cristina spune:

          inseamna ca cei care s-au vindecat aveau nevoie de un impuls care sa le stimuleze autosugestia…conteaza cum m-am vindecat? 🙂
          altfel, nenea ala zice si el niste chestii. e nedrept pt altii care au facut multe pt omenire, in domeniul asta…inteleg si disperarea lu’pharma…dar asta nu inseamna ca o si accept.
          apropo, remediile homeopate sunt cele mai ieftine. 5-10 lei, de regula nu iei mai mult de 2/luna, iar consultatia aprox 50-80 lei

          • Printesa Urbana spune:

            Eu nu ma bag in conversatia asta, experienta mea cu homeopatia n-a fost una fericita, dar sint sigura ca poate functiona, stiu citeva povesti fericite. Am incercat si eu la un moment dat un tratament homeopat pentru o echilibrare hormonala, m-au chinuit mult restrictiile impuse (gen nu te spala pe dinti cu pasta de dinti, nu folosi parfum, nu lua nimic altceva – am racit groaznic atunci si n-am putut lua nici o aspirina) si nici n-am vazut rezultate, asa ca dupa 6 luni am renuntat. Dar, cum ziceam, sint sigura ca in unele cazuri poate functiona foarte bine.

            • Nici eu nu stiu inca ce sa spun de homeopatie, nu sunt nici pro nici contra, este doar nevoia mea de a incerca si altceva. Momentan nu am cheltuit cine stie ce, doar 2 consultatii platite, niste ceaiuri si niste pastile din plante pentru stomac (care au fost foarte ieftine). Am inceput sa merg la homeopat dupa ce am cheltuit tone de bani doctori obisnuiti, pe analize si tratamente alopate scumpe si am ajuns o leguma de la atatea antibiotice (date pe bajbaite de doctori care nu stiau ce sa spuna). Probabil ca voi vizita in curand si un psiholog, o fi vreun stres acolo neconstientizat care ma macina si fizic, cine stie. Sanatate multa va urez tututor!

              • A. spune:

                Aia nu e homeopatie (ceaiuri si pastile din plante), poate doar medicina naturista cu care, din pacate e confundata deseori. Homeopatia inseamna o dilutie fantastic de mare, peste orice limita cceptabila chimic, a unei substante asa zic active in apa, la care se adauga zahar. Ieftine nu-s, ca de exemplu Oscillococcinum costa in jur de 20 de lei (si nu face nimic).
                Cu chestiile naturiste n-am nimic, multe-s foarte bune, dar sa-mi spuna cineva de la laboratorul producatorului ca dilutia e asa de mare de nici nu exista instrumente cu care sa se masoare existenta vreunei urme de substanta activa in „medicamentul” homeopat, s-avem pardon!

                Va recomand documentarul CBS pe tema asta, e foarte bun.

            • Andreea spune:

              Este apa cu zahar, normal ca nu functioneaza. A, pardon, apa din aia desteapta cu memorie, probabil o avea si ganduri sau suflet, cine stie….

  • Laura spune:

    Eu nu stiu ce sa zic… haven’t been there yet, I can only imagine. Zic doar sa lasi vinovatia deoparte, nu ii esti datoare nimanui cu lipsa de autenticitate. Asta ne sfarma des, ca nu suntem, nu simtim cum sunt sau simt altii. Durerile si Raul nu o fac pe Sofia mai putin minunata sau dorita, nici pe tine mai putin puternica sau capabila. Dar incetez cu cliseele si zic din nou sa te lasi sa fii asa cum esti. Fara vinovatii, fara explicatii. Te imbratisez!

  • Mada spune:

    Si eu sunt insarcinata, abia 4 luni, dar deja nu mai dorm din cauza durerilor de spate. Ma plang mereu, inca nu plang, stiu ca inca nu au inceput chinurile mari si durerile alea insuportabile, dar ma plang si nu ma intereseaza ce cred ceilalti. Mai e o vesnicie pana nasc in august si ma plang si din cauza asta. Oricum cand ma vait si ma plang parca mai uit de durere. Asa ca vaita-te si tu peste tot si mereu, poate te ajuta. La mine functioneaza.Fruntea sus si burtica inainte 🙂

  • Diana spune:

    Of, scumpa printesa, e perfect normal sa simti asta, e la fel de normal sa ai nevoie de o supapa, sa te poti descarca.
    Si de asemenea e normal si chiar recomandat sa o si faci; sa te descarci, sa te plangi, sa plangi, sa strigi, sa faci ce te ajuta pe tine ca sa iti strangi puterea de a merge pana la capat.
    Si daca nu te poti descarca in fata celor care iti sunt alaturi zilnic – chiar si numai virtual – atunci cui altcuiva sa ii spui aceste lucruri?
    Cum spune si Laura, n-aqm trecut prin asta, DAR te inteleg perfect si te-as asculta oricand si ti-as fi alaturi.
    Descarca-te asa cum simti si poti, ca noi iti suntem alaturi!

  • Monica spune:

    Uof:( baga un film lacrimogen, sa plangi si mai abitir. Stiu ca poate suna a tampenie, dar cand nu ti-e bine, tot ce poti face pentru tine e sa te ajuti sa te descarci, ca are nevoie si sufletul tau sa se tanguie dupa atata greu. Plus ca face bine la hormoni:D

    Te pup si te imbratisez.
    Monica

    • Printesa Urbana spune:

      Of, inca n-am avut timp de stat azi, am bocit asa, de una singura pe canapea, vreo 2 ore. Apoi a urmat un drum la medic care mi-a dat noi motive de tristete, asa ca acum ma simt prost ca am plins pentru mine mai devreme. Deh.

      • Ami spune:

        Ce ai patit? Ce motiv de tristete ai dupa vizita la medic? 🙁

        • Printesa Urbana spune:

          Eh, se pare ca din cauza ca-s mica, 1. s-ar putea sa nu aiba loc sa se intoarca, 2. s-ar putea sa am travaliu prematur, 3. e posibil sa fie nevoie de cezariana si 4. de-acum incolo tot mai rau o sa fie, pentru ca ea creste repede, iar eu nu mai am loc pe dinauntru.

          • Corina spune:

            Astea sunt din categoria „drob de sare”, nu cred c-ar trebui sa-ti faci probleme, nici n-ar trebui sa le iei ca litera de lege. Si eu am fost si sunt inca, dupa 2 nasteri, destul de mica in solduri, in inaltime si in ce ar mai putea fi considerat reprezentativ pentru o femeie in culmea fertilitatii 🙂 dar am nascut normal, copiii s-au intors cum trebuie, am nascut cu 2-3 zile inainte de termenul calculat, n-a fost nici un travaliu prematur, nici cezariana. Spre deosebire de tine insa, am avut niste sarcini minunate, fara probleme in afara de luatul in greutate (cam 16-17 kg) si faptul ca ma miscam greu, nu puteam sa ma inchei la sitreturi, chestii de-astea 🙂
            Hai, nu-ti mai face probleme, bucura-te de saptamanile astea in care esti libera sa faci tot ceea ce ti-ai putea dori in urmatoarele luni, ca dup-aia n-o sa mai ai timp deloc!

            • Carmen Tobias spune:

              Eu am putin peste 1.50, plus ca aveam doar 38 kg cand am ramas insarcinata. Si 2 operatii la coloana, niste dureri infernale, greturi, tensiune mica, de toate 🙂
              Plangeam fara sa ma vada nimeni, o singura data m-am plans la mama si m-a facut sa nu mai deschid gura de fata cu ea 🙁
              Noroc cu sotul 🙂 Cate a indurat saracul…

              Ideea e ca am nascut cu cezariana, la 8 luni, copilul crestea ff mult (3,350 kg la nastere la 8 luni 🙂 , eu eram extrem de burtoasa si miiiica 🙂 dar am scapat cu bine, si imi doresc acum si o fetita, cand te aud ca tu o sa ai fetita imi vine sa te iau in brate asa virtual! <3
              Sa stii ca te intelegem, orice femeie care nu e ipocrita recunoaste ca sarcina nu e chiar roz! 🙂 Sau poate pt unele e, norocoasele… 😛

              Te imbratisez si plec la somn ca mi se amesteca literele si iese comm incalcit… 🙂

          • Mrs. Vizy spune:

            Draga mea, I don’t think they come any smaller than me 🙂 A mea era atat de inghesuita saraca, incat efectiv i se vedea forma pe burta mea. Si am nascut prin cezariana (caci nu m-a lasat oftalmologul natural),la 39 de saptamani desi din luna a 4-a a trebuit sa stau la pat pentru ca sarcina era extrem de jos si eram in pericol sa o pierd. Stiu ca nu te consoleaza lucrurile astea, pentru ca am auzit si eu o gramada cand am aflat vestea nasoala si oricat imi spunea lumea ca o sa fie bine, saptamana de saptamana, inainte de control, ma treceau fiori reci pe sirea spinarii si imi era teama de ce o sa aud. Insa tu ai parcurs 3/4 din drum. Mai ai f putin! Noi suntem aici de cate ori ai nevoie sa te descarci!

          • Deea spune:

            Eu am 1,55 în înălțime si când am rămas însărcinată aveam 43 de kile, ca să-ți dai seama de dimensiuni. Si am născut normal (cu trei săpt mai devreme decât termenul calculat de medic) fără nicio problemă, un ditamai băiețoi grăsan de peste 3,5 kg, desi doctorul pe toată perioada sarcinii mi-a tot măsurat soldurile cu un soi de echer enorm de lemn (???) si mă sfătuia să fac cezariană. Când colo, am născut în 2 ore, fără dureri mari…O să vezi tu la fața locului ce se întâmplă, dacă e nevoie de cezariană sau nu, dacă travaliul se declansează mai devreme au ba…Dar chiar nu are rost să-ți faci sânge rău acum.

  • Alina spune:

    Of, mi-aduc aminte. Intr-o zi, dupa serviciu, m-am asezat pe bordura jos, pe strada, si-am plans un sfert de ora intruna, de oboseala de rau si iar rau si vomitat si apa … Dupa care mi-am sters mucii si mi-am sunat sotul sa ma culeaga de acolo cumva, ca alea cinci minute de mers pe jos pana acasa nu mai eram in stare sa le parcurg.
    E tare greu. Simti ca nu se mai termina … dar se termina, zau, si uite ca eu asa am avut timp sa uit ca am mai facut-o de doua ori, tot cu hiperemesis. 🙂
    Hai ca mai e putin. Plangi si ridica-te. Poti! Big hug.

    • Printesa Urbana spune:

      Doamne, nu stiu cum ai trecut prin asta de TREI ori… Greu greu of.
      Gata, am incheiat bocitul pe ziua de azi. Multumesc si te imbratisez.

  • Adriana spune:

    Pai …daca iti vine sa plangi, plangi si gata.
    Cand eram insarcinata eu ma plangeam ca plang si plangeam ca ma plang.

  • degetica spune:

    eu te inteleg.
    acu 10 ani, la Sofia, eram f mandra de sarcina si nu mi-era deloc rau. eram si f tanara, 22 de ani. Iar fata a fost f nelinistita si e f challenging si in ziua de azi.
    la Gheorghe a fos f naspa sarcina, nu m-am bucurat deloc. Mi-era rau nonstop, ba de la una, ba de la alta. M-m ingrasat f mult, samd. Asa ca am vrut doar sa vad copilul afara mai repede. Care copil e super echilibrat si fericit si vesel si foarte intelept asa.
    Nu te mai simti vinovata, teoria e sa te accepti de fapt, nu sa iti provoci fericiri ca asa scrie in carte.

    • Printesa Urbana spune:

      Of, ma incurajeaza ce zici, multumesc, Degetico!
      Si sa-ti traiasca piticii! (desi Sofia e ditamai domnisorica deja…)

  • Merat spune:

    Princess, nu mai cere atatea de la tine. Ai trecut printr-o perioada lunga si solicitanta, perioada cu probleme care se intinde pe mai mult de sapte luni, dupa parerea mea. Cat sa fii si tu de puternica? Nu poti sa zambesti tot timpul daca chiar iti e rau. Ar fi vorba de frustrare si nervi si le-ar simti fetita si pe acelea. Poate le-ar simti mai rau decat simte ca plangi. Cred ca este foarte okay sa te descarci atunci cand simti nevoia. Si ce daca nu ajuta instant? Te mai descarci iar 🙂 Ai emotii, ai griji, ai dureri, ai greturi, treci prin schimbari fizice si hormonale greu de imaginat asa ca sa te mai gandesti si la cine te judeca pt ca te plangi… well, e un mare chin in plus 🙂 Te imbratisez!

  • Intuneric spune:

    […]
    Adica asta sunt eu, nespunand nimic, conform instructiunilor primite. 😀

  • Emilia spune:

    Sincer eu zic ca ar trebui sa mergi la medic si sa-i descrii cu lux de amanunt tot ce patesti. Nu de alta dar iti jur ca de-a lungul timpului am tot fost inconjurata de gravide, proaspete mamici, toate prietene suficient de apropiate incat daca vreuna din ele s-ar fi simtit pe jumatate atat de rau ca tine, as fi stiut. Inteleg ca fiecare femeie e diferita, dar parca nu-i normal sa te simti asa rau. Ce povestesti tu e parca rupt din episodul cu Mirror Pregnancy din Dr House.
    Multa sanatate iti doresc.

    • Printesa Urbana spune:

      Hello, da, medicul meu stie, ultima oara mi s-a facut rau chiar in fata cabinetului ei. Se pare ca fac parte dintre putinele gravide care trec prin toate cele rele. Se cheama ghinion. In plus, dupa cum am aflat chiar la controlul de azi, faptul ca sint mica nu ajuta deloc, ba dimpotriva. Copilul creste normal, burta mea insa o cam stringe, asa ca ea apasa pe toate organele mele interne. And it will get worse.
      Multumesc pt urari.

  • catt spune:

    legea compensatiei… te va ajuta imediat ce va iesi la lumina si va fi un copil calm luminos si intelegator.

  • Ile spune:

    Te îmbrățișez de departe! >:D<

  • Adela spune:

    Partea buna e ca nu te vei ingrasa prea mult, ca nu poti manca orice si oricat, ca ti-e rau. :)) E ok sa te plangi si sa plangi.

  • Ramona spune:

    Inca un pic…

  • Laura spune:

    Buna!
    Ai incercat lapte rece de la frigider cand ai arsuri? La mine a functionat de minune!

    • Printesa Urbana spune:

      Hello, nu, am intoleranta la lactoza, nu ma pot apropia de lapte crud sub nicio forma. Am incercat lamiie, mar, bicarbonat de sodiu, dicarbocalm, rennie, ceaiuri, banana, piine prajita, piine uscata, pastilute naturiste. Uneori trece de la sine, alteori reusesc sa adorm.

      • nusch spune:

        Pai, mie, la prima sarcina, imi trecea cu portocale, desi cei din jur se mirau, cum ca portocalele, acide fiind, ar trebui sa provoace arsurile…
        Acuma, la a doua foarte incipienta, portocalele deja imi produc arsuri. Deci, in cazul femeilor insarcinate/copiilor nu exista retete, din pacate.
        Eniuei, asa cum zice si Dege mai sus, ideea nu e sa afisezi o fericire tampa no matter what, ci sa iti asumi ce se intampla, sa exteriorizezi, sa traiesti, sa nu le acumulezi in frustrari si retineri, care sa izbucneasca mai tarziu, dupa ce ai nascut si alaptat, in te miri ce depresii! Eu am avut destule provocari emotionale in sarcina si, in cele din urma, Tudor e foarte cumintel si intelegator, e foarte activ, insa deloc isteric, cum am fost eu :D.

        • Printesa Urbana spune:

          Ahahaaaa, esti insarcinata! I knew it! Bravo, sa fie totul bine!

          • nusch spune:

            :-), multumesc. N-am nici o confirmare, de nici un fel, dar nici nu ma grabesc sa alerg la medic. Mi-e sila de cat am sa umblu pe la ei dupa ce se confirma si-mi trantesc pachetul de analize-n brate.
            Si, de altfel, n-am chef sa afle nici ai mei, nici colegii, nimeni din cei care se arata stupizi in preajma unei sarcini.

  • oq spune:

    😀 eu recomand sa te concentrezi putrenic la ceva diferit – sa te lasi absorbita de : citit, gatit, editat poze si ordonat…la mine asta ajuta. vinovatia nu foloseste nimanui. ceaiul de tei, calmant ar trebui sa fie bun. aam si eu de mers azi la o tomografie si sunt terorizata (de rezultat?) . anywayz, din sectorul de timp pe care il aveai de parcurs, din 9 au ramas 2:D, asa ca „be chill”! All the best!

  • Civilizatu' spune:

    Draga Printesa,in natura dupa cum bine stii,unei actiuni ii corespunde o alta actiune,de sens contrar.Deci raul cel mare pe care-l simti tu acum,este binele pe care l-ai simtit atunci!!!Stii tu care ATUNCI!!!!Si sa nu-mi spui ca n-a fost BINEEEEEEEEEEEEEEE!!!

    • Printesa Urbana spune:

      Sincer?? N-a fost ATIIIIIIIIIIT de bine. De fapt, ATIIIIIIT de bine cit sa corespunda raului astuia nu cred ca exista. Sorry, nope.

      • frmshk spune:

        Hai, Prinţesă, comentariul Civilizatului nu face să-ţi treacă toate relele? :))))
        Îmi pare rău de probleme. Tu fă cum simţi, când simţi. Nu vorbim aici de reguli sau norme în care să te încadrezi. Din păcate, se pare că ăsta e firescul la tine… să treacă repede!!!

  • Ana (Milano) spune:

    Printesa draga sarcina nu e usoara deloc…nu degeaba se cheama ca esti..grea! Asa te si simti. Nici eu nu am inteles femeile alea care aveau burta si pareau ca plutesc pe un norisor alb 9 luni. Si mie mi-a fost rau, raud e tot, am ajuns sa vomit pe strada ca o drogata in primul trimestru…de ultimul nici nu mai povestesc avand in vedere ca am nascut la mijlocul lui iulie…eram umflata ca un balon si nu dormeam si nu reuseam sa mananc si eram vesnic intoarsa pe dos.
    Multe mame nu spun adevarul despre cat e de naspa cand esti insarcinata…mai tarziu nu vor spune despre cat e de greu cu bebe cand nu doarme si cat e de dureros alaptatul la inceput si multe altele. Asa fac unele mame…muuulte!
    Nu exista solutie decat sa astepti, sa te gandesti ca macar e bine pt ca ti-e rau datorita delfinei si nu vreunei boli si sa rezisti. Si plange-te si eu am facut-o. Mi-as dori muuult de tot un alt bebe dar sincer ma gandesc cu groaza la alea 9 luni. Inainte nu intelegeam cand unele prietene imi spuneau: sa ai un copil e cel mai frumos lucru de pe lume insa sarcina e o faza execrabila. Pe urma le-am inteles.
    Asadar rezista si plange-te si plangi caci e greu la naiba, cum sa nu fie daca ai inauntrul corpului o alta fiinta, ai venele triplate, ai de 2 ori si jumatate mai mult sange in tot corpul, ceva kg bune peste tot, stomacul in plamani si buricul in afara corpului 🙂 E bine doar pentru ca stii motivul si mai stii si ca nu e pentru totdeauna 🙂
    Rezista viitoare mamica! :-*

    p.s. la mine a ajutat mult de tot mersul a piscina…ma umflasem ca un gansac dar cum am mers si am stat in apa….alta poveste…parca nu mai eram insarcinata, s-a mai relaxat si coloana, m-am desumflat, am reusit sa mananc. ultima luna am mers in fiecare zi…rezistam doar cate 17 minute dar erau ok, au contat mult. daca ai unde si cum incearca.

    • Printesa Urbana spune:

      Uf, pina acum mi-a fost frica sa merg la piscina, pentru ca racesc foarte usor, si trecerea de la caldul din piscina la frigul de afara, cu toti porii deschisi, sigur mi-ar fi facut probleme. Acum daca se mai incalzeste, poate imi fac curaj… Desi recunosc ca mi-e frica si de ciuperci si alte chestii care inoata prin piscine, chiar si prin cele mai curate…. Uf. Dar tare mi-ar placea sa stau in apa un pic, recunosc.
      Te imbratisez!

      • Ana (Milano) spune:

        Si mie mi-a fost teama dar m-am informat si am mers. Am cautat o piscina cat mai putin umblata, dar am ales una de stat, curata si plina de clor si gata. Oricum nu rezisti mult dar face fooooarte bine.

        Uite una decenta e la Hilton la Bucuresti, stiu ca e deschis si publicului, e micuta si aproape goala mereu. L-am vazut acolo cu mare surpriza pe Tatulici. Eu am facut baie acolo 2 saptamani, in fiecare zi, cand eram in 6 luni si facusem o vizita la Bucuresti…si n-am avut absolut nimic. Nu stiu cat ar costa dar sper sa nu fie mult si sa poti merge.

        E ok daca te usuci bine dupa si te imbraci mai gros si fuga acasa. Ajuta foarte tare, incearca macar o singura data si dupa aia decizi. Ai sa vzi ca se linisteste si bebe…va fi intr-un lichid care sta intr-un alt lichid…superba senzatia.

        Ciupercile si daca le-ai lua nu le transimiti la bebe, deci fii fara teama. Ai un dop efectiv si prin vagin nu intra absolut nimic care poate deranja pe bebe, de aia poti face si sex neprotejat cu sotul…evident :-))). Poti transimte copilului doar boli transmisibile prin sange, altceva nu.

        • Printesa Urbana spune:

          Ei da, stiu de existenta dopului, dar daca vreau sa nasc natural, nu e tocmai bine sa gazduiesc balauri acolo. Si inteleg ca in multe cazuri, tratamentele sint ineficiente pe ultima suta de metri. Asa ca prefer sa nu risc. Chiar azi am vb cu dr. despre asta si mi-a zis sa ma feresc cit pot, ca mai bine de jumatate dintre pacientele ei care fac candida in ultimul trimestru nu reusesc deloc sa scape de ea pina nasc.
          Iar cu clorul iar nu e bine, am pielea cumplit de sensibila, ultima oara cind m-am scufundat in piscina olimpica de la floreasca, care are procent considerabil de clor, ca deh, schimba apa o data la luna, am avut pielea ca arsa cu fierul o saptamina incheiata. e greu sa mergi la piscina in orasul asta. si nici cu racitul nu e cum spui, ca e suficient o data sa ma ia frigul. in octombrie am racit ultima oara, mi-a trecut de craciun. pina nu se fac 15 grade afara, nu cred c-o sa risc. Imi doresc mult, dar prea-s multe riscuri. 🙂

          Nu stiam ca au piscina la Hilton, esti sigura ca nu zici de cea de la Marriott sau cea de la Ramada?

          • Ana (Milano) spune:

            Absolut sigur. Hiltonul de langa Muzeul de Arta si din fata Ateneului, acolo am stat. Am stat de 2 ori la ei dar am mers la piscina doar tura asta, de fapt asa am descoperit ca-mi face bine si intoarsa acasa la Milano am continuat.
            Au si sala de fitness si solarium dar n-am mers niciodata la ele.
            Daca nu mergi la piscina sa innoti atunci pot face altceva care oricum te ajuta. Dar ai nevoie de o piscina pentru copii, adica sa aiba maxim 1 m…chiar mai putin ar fi ideal. Fara sa intri toata, mergi prin apa care sa-ti ajunga maxim pana la coapse. Ajuta foarte tare circulatia, te simti ca un fulg dupa aceea (nici eu nu innotam niciodata mai mult de 10 minute sa zic…restul mergeam prin apa). E un masaj foarte bun si te desumfla puternic si cred ca pe picioare poti sa te dai apoi cu ulei pur de migdale si nu vei avea probleme.
            Si eu am pielea sensibila asa incat toata sarcina m-am dat din cap pana-n picioare doar si numai cu ulei de migdale bio. Rezultatul este ca nu am nici macar o singura vergetura. M-am surprins si eu de cat de tonica mi-a ramas pielea ca sa nu mai spun ca a devenit mult mai rezistenta la de toate (ras, gomaj, etc etc etc).
            Prinde curaj si fa ceva cu fizicul ca sa imbunatatesti starea psihica 😉

  • Ana (Milano) spune:

    Si faza asta cum ca copilul simte ce simti tu… Pai cel mai important e stresul…nu tristetea. Stresul elibereaza ceva hormoni care se transmit la copil. Deci e mai rau daca te stresezi ca TREBUIE sa fii fericita cu orice pret chiar daca tie ti-e rau. Deci fii tu insati, delfina numai de asta are nevoie. Accepta cum te simti, asa am facut si eu si baietelul nostru e super ok. Si am si plans si m-am si vaitat si ma si saturasem de fiecare minut de gravida. Dar am incercat (n-am reusit mereu ca nu-s perfecta) sa nu ma stresez in legatura cu asta. desi multa lume se uita chioras la mine ca uite ce nerecunoscatoare sunt…dupa ce ca am pierdut 2 sarcini si iata in sfarsit sunt insarcinata mai am curaj sa ma plang. Ei bine da, adica mi-era rau eu ma plangeam si mult. Bietul meu sot a auzit de toate pentru toti. Si toate incepeau cu: imi dau seama ca ar trebui sa multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru acest miracol dar…si apoi curgeau plangerile. E inuman si anormal sa fii fericita daca ti-e rau. Poti fi fericita pentru ca vei avea un copil sanatos dar de restul plange-te si accepta ca e ok, esti ok daca o faci.
    Detest societatea asta formata din gravide perfecte, cu parul stralucitor, putine kg pe ele si pline de recunostinta pentru viata din burtica. Partial era valabil si pentru mine insa doar partial. Si m-a uimit uimirea celor din jur cand ma plangeam. Si ca sa raspund unei cititoare de-a ta care are doar prietene gravide perfecte…baietelul meu e sanatos si sarcina a fost ok cu nastere naturala si cu mine care dupa 7 luni mai am de dat jos 2 kg..restul le-am pierdut prin alaptat. Dar mi-a fost rau de nu mai puteam si nu a fost ghinion…ginecologul meu mi-a spus foarte relaxat ca…cu cat sarcina s-a prins mai bine si hormonii curg cu succes cu atat, de regula, mama se simte mai rau.
    Si mi-a si injurat putin revistele glossy pentru mame care, dupa parerea lui, prezinta o realitate care nu exista.
    Deci continui sa fiu convinsa ca mamele/viitoarele mame mint…de ingheata apele…pentru ca asa e obiceiul.

    • Ami spune:

      Ana, sunt o viitoare mama care chiar a avut noroc sa aiba o sarcina foarte prietenoasa. Si nu mint de ingheata apele. Ah, o arsura din cand in cand imi da si mie tarcoale noaptea, dar nefiind ceva constant probabil ca nu mai ajungi sa te plangi de ea… Singurul lucru de care as putea sa incep sa ma plang acum (sapt 33) e ca am inceput sa ma umflu ca un balon si ca picioarele mele nu mai au nicio forma si ma dor ingrozitor. Dar in rest, chiar fac parte din categoria aia de viitoare mamici care nu prea au avut motive sa se planga de sarcina…

      • Ana (Milano) spune:

        Pai nu-mi ramane decat sa te invidiez in sensul bun al cuvantului si sa sper ca, cu al doilea bebe, va fi si pentru mine ca la tine 🙂 Pentru picioare functioneza doar mersul prin apa la piscina sau de ce nu in cada. Eu eram in luna a-9-a in iulie si le aveam ca un butoi. Dupa prima zi de mers prin apa deja pe jumatate se desumflasera. Am mers la piscina sa fac asta tocmai la sfatul ginecologului. Ah…mai ajuta si sa dormi cu picioarele un pic mai sus decat corpul…gen cu o perna sub glezne…desi stiu cat e de incomod sa dormi oricum. Sarcina usoara in continuare iti doresc.

    • Printesa Urbana spune:

      Haha, da, stiu, nu tre sa caut bloguri straine, sint inconjurata de tinere mame curajoase si sincere si imperfecte. Zilnic sint pusa la curent cu toate nenorocirile, nedormirile, grijile, vomele, dintii. I know. Iar faptul ca majoritatea dintre ele spun ca nimic nu e mai rau ca sarcina ma incurajeaza sa cred ca nimic din ce urmeaza nu poate fi mai rau decit astea 9 luni. O sa le citesc si pe astea, thx. 🙂

  • Liza spune:

    Hai, mami, capul sus! nu esti nici slaba si nu trebuie nici sa te simti vinovata! ultima parte a sarcinii e cea mai grea, cel putin pt. mine asa a fost, aveam arsuri oribile, ma dureau oasele bazinului de-mi crapau creierii si abia reuseam sa ma intorc in pat de pe-o parte pe alta. mai sunt si hormonii sarcinii care-si fac de cap…deci e complet tabloul! inca putin si scapi! pupam burtica!

    • Printesa Urbana spune:

      Ei uite cu „putin”-ul asta nu-s eu de acord, dar nah, nu e ca si cum am ce face… 🙂

      • Liza spune:

        asa-i, stiu feeling-ul, imi venea sa ucid pe toata lumea in momentele alea si toti, dar absolut toti, imi spuneau acelasi lucru: mai ai putin si scapi…as fi vrut sa aud altceva, dar nu stiau probabil ce sa-mi spuna. si oricum n-ar fi avut efect la mine, am fost isterica la propriu. ii spuneam sotului in fiecare zi ca as vrea sa-l omor. doar uitandu-ma la el imi venea sa-l iau la bataie sau sa-i fac ceva sa simta si el ce nasol e 🙂 bine ca am scapat, vei intra si tu in categoria asta in curand. aaaaa, si mai era nasol ca toti imi spuneau sa ma odihnesc cat de mult pot ca apoi va fi foarte obositor…

        • Printesa Urbana spune:

          Haha, da, dac-as putea dormi in picioare, cred ca m-as odihni tot timpul… 🙂
          Eu nu vreau sa-l omor pe Omu, dar recunosc ca ma enerveaza uneori cind il vad cum doarme, cum bea o bere, cum e el, asa, sanatos si confortabil…

  • Amelie spune:

    Mi se strange stomacu’ de frica tot citind despre cele 9 luni prin care treci. Ce imi era mie frica de nastere, acu mi-e teama si de perioada de sarcina. De ce duci atat de greu sarcina? Am auzit de simptome ca ale tale la o cunostinta care a avut sarcina toxica iar in ultimele luni chiar a stat internata. Iti doresc sa treaca intr-o clipita cele 2 luni ramase si poate dupa cat rau ti-a fost in perioada asta, nasterea chiar o sa ti se para floare la ureche.Hugs

    • Printesa Urbana spune:

      Amelie, nu te panica, nu e la fel la toata lumea. Am prietene carora le-a fost mult mai putin rau ca mie. Ideea e ca la inceput, hormonii de care are nevoie embrionul ca sa se prinda si sa se hraneasca iti fac organismul sa reactioneze ca si cum ar fi otravit, de aici greata, iar pe final, nu mai e loc, organele interne sint apasate si mutate de omul tot mai marisor dinauntru. Teoretic, trimestrul 2 ar trebui sa fie ok, in cazul meu insa, n-a fost. Hormoni prea puternici si trup mic, in care creste un copil normal de mare.
      Asta nu inseamna ca si la tine o sa fie la fel, de fapt, sanse mari sa nu fie.

  • Vulpitza spune:

    Si pe mine ma enerva groaznic cand imi era rau in primele luni si toata lumea imi spunea ca trece. Nu ma consola deloc asta. A… si acum e rau. De sambata ma tavalesc in pat de niste pietre la rinici. Dupa 2 ore la urgenta m-au trimis acasa cu NoSpa, sa stau in pat si sa beau lichide :)). Hai sa plangem impreuna 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Haide. Miine dimineata la ora 9 mi-am programat urmatoarea sesiune.
      Groaznice pietrele la rinichi, of, acu si-au gasit sa se miste?? Sanatate multa, bine ca poti sta in pat..

    • corco spune:

      Ceai de matase de porumb, cozi de cirese, merisor! Sa bei putin si des!

      La mine functiona apa fierbinte pusa pe rinichi si bineinteles urlatul de rigoare!

  • Fimolici spune:

    Daca te consoleaza cu ceva, sa stii ca natura a lasat un fel de lege a compensatiei. Mie nu mi-a fost asa rau in sarcina, dar nasterea a fost o experienta destul de nasoala. Iar acum nu dorm nici ziua, nici noaptea pentru ca juniorul e agitat, are colici si alte alea. De aproape 2 luni o tine asa. Am mai plans pe alocuri, pentru ca epuizarea isi spune cuvantul. Dar micile detalii ale vietii noastre (in marea majoritate a timpului) in 2 fac toti banii. Capul sus, nu mai e mult! Sa vezi ce fata frumoasa si desteapta o sa aiba mama! Pup.

  • Squiko spune:

    Si eu sunt gata sa pop pe 30 aprilie.. Greata, rau, arsuri, nedormit, picioare umflate, burta in drum, nedormit, grasimi, dureri, degete umflate, crampe, junghiuri, nedormit.. Le stiu pe toate! Nu cred ca exista ceva atat de frumos care se va naste dintr-un rau atat de acut, insa uite ca asa e. Si nimeni inafara de tine nu stie cat de rau e sa iti fie atat de rau!
    Citeam la inceputul sarcinii insemnarile unor doamne care povesteau cat de mult au iubit sarcina, cat de glowing au fost si ca de ce dureaza doar 9 luni cand dansele ar fi putut sa stea gravide si cate 2 ani ?!?!?!?
    E nasol, e greu, plange cu lacrimi si cu cuvinte si uite asa a mai trecut o zi. Mai da-i o dunga cu unghia in perete si marcheaza amr-ul.
    If it makes you (and me) feel any better, aud ca sarcina grea=nastere usoara si copil linistit.. Hang in there!

  • Daniela spune:

    as vrea sa te ajut cu ceva

  • Cami spune:

    Te imbratisez! Azi am vazut ca esti glumeata rau, deci trebuie sa fi lasat in urma macar un pic din greu.

  • Omnia spune:

    Sex nu, shopping nu, poate un masaj bun, hidromasaj si aromaterapie? Hang in there! Delfina e superspeciala!!! 🙂

  • O mama spune:

    E a treia oara cand ajung pe blogul tau si, din pacate, de fiecare data am citit un post despre cat de greu si de rau iti este, probabil ca le nimeresc eu doar pe astea 🙂
    M-am gandit mult daca sa-ti scriu sau nu pentru ca fiecare percepem, simtim si traim in felul nostru, tocmai de accea fiecare e minunat de unic. Dar singura solutie pentru a face din toata experienta asta, daca nu ceva frumos, macar ceva suportabil esti doar TU! Puterea mintii este ceva uimitor. Am intalnit femei cu sarcini usoare care nu au facut decat sa se planga si sa se vaite, sa faca si din nastere o trauma si sa transmita toata starea asta copiiilor lor.. la fel cum am intalnit femei cu stari si mai ales probleme foarte grave care au trecut prin toate demne, mandre si pozitive, au nascut razand si au adus pe lume copii echilibrati si fericiti. Fireste ca la mijloc suntem noi, majoritatea. 🙂
    Vad ca foarte multi te incureajaza sa te plangi, eu te-as incuraja sa nu o mai faci (ba chiar sa le eviti pe cele care isi proiecteaza propriile sarcini nefericite asupra ta), sa te aduni si sa te pregatesti de marea intalnire, pentru ca atunci vei avea nevoie de toata forta ta psihica si fizica, urmeaza sa iti aduci minunea pe lume! Care sunt sansele ca nasterea sa fie ceva frumos daca esti dupa 9 luni de „drama”?! Sarcina nu este o lupta, nu este despre tine, nu este o continua cautare de solutii si metode, este daruire, renuntare de sine, este acceptare.
    Nu vorbesc nici din auzite nici din carti, vorbesc din ce am trait eu. Stiu ce inseamna sarcini pierdute, groaza unui nou esec, stari de voma de nu puteam nici sa clipesc, hipersalivatie si voma pana in trim III, dureri de parti pe care nici nu stiam ca le am, interpretari gresite ale analizelor asa ca mi-au zis ca are Down; hernie de disc, copilul angajat si intrat in travaliu la 32 de sapt, deplasatul burtii pe maini, inghesuiala in burta incat puteai sa desenzi copilul prin ea, mers 10 ore pe zi la serviciu pana in sapt. 38, etc. Uneori cand ma gandesc la episoade din sarcina mea asa imi imaginez ca ar trebui sa fie in iad, atat de rau mi-a fost. Iar eu am trecut prin toate astea fara un partener.
    Dar cu cat trecea timpul cu atat legatura dintre mine si puiul meu era mai puternica, cu cat imi era mai rau cu atat o iubeam mai mult si cu atat eram si eu mai puternica. Cand simteam ca nu mai pot mi-o imaginam pe fetita mea fericita, sanatoasa, razand si plina de lumina, ii vorbeam, o mangaiam, ii „povesteam” despre ce viata fericita si frumoasa o sa aiba, despre cat este de iubita. Pentru mine dragostea fata de copilul meu a fost „medicamentul” care m-a trecut peste toate greutatile si m-a facut atat de puternica incat am adus-o pe lume (la exact 40 de sapt) zambind si aplaudata de moase. Si culmea ca s-a dovedit a fi exact copilul vesel, pozitiv si echilibrat pe care mi-l imaginam atunci cand imi era greu.
    Incearca sa uiti de problemele tale si sa te concentrezi pe fericirea si bunastarea copilului!
    Sa fiti sanatosi si fericiti!

    • Printesa Urbana spune:

      Nah, uite asta e fix genul de sfat pe care eu nu-l pricep. Cum adica sa uit de problemele mele? Eu incetez sa exist din momentul in care devin mama?
      Felicitari pentru puterea ta, si ma bucur ca totul e bine la voi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *