Alimentația sănătoasă pentru cei mici: regulile noastre

A trecut mai bine de un an și jumătate de la începutul diversificării alimentației Sofiei. Doamne, și acum mă ia cu fiori cînd mă gîndesc cît de stresată eram. Cum nu știam cu ce să încep, cît, cum să aburesc și să pasez. Noi am început mai devreme, pe la 5 luni, din cauza refluxului care o împiedica să ia în greutate. A fost mai greu pînă am ales o sursă de încredere conform căreia să fac meniul și pînă Sofia a început să deschidă gura cu drag către lingurițele pline. Acum e bine. Sînt mult mai sigură pe mine, știu ce să aleg pentru ea și cum să prepar, știu și ce-i place (aproape tot), și de ce cantități are nevoie, și cum s-o refuz fără să se supere (dac-ar fi după ea, ar mînca non-stop și nici așa nu-i tocmai bine).

Pe de altă parte, văd multă lume stresată de felul în care decurge relația celor mici cu mîncarea solidă. Mi se întîmplă des în parc sau pe stradă să fiu întrebată ce vîrstă are Sofia și ce greutate. După răspunsul nostru (2 ani, 13 kg), vin și mai multe întrebări. Ohoo, ce bine a crescut, mănîncă bine, nu? Cum o convingeți? Ce vitamine îi dați? Cum ați scăpat de piureuri? Cum de nu cere mereu dulciuri? Carne vrea? Dar legume? Că al meu mănîncă doar paste și mămăligă etc.

Întîi de toate, vreau să spun că-s sigură că faptul că-i place să mănînce are în primul rînd legătură cu ea. Îi place să mănînce și gata. Sînt mulți copii care nu agreează solidele (fie pentru că pur și simplu așa sînt ei, fie pentru că ceva s-a întîmplat și le-a afectat cheful de mîncare – o boală digestivă, o traumă, un stres prea mare din partea familiei pe zona asta, fie preferă laptele matern, fie pentru că au dat de anumite feluri de mîncare mai interesante, gen dulciuri sau fast-food, pe lîngă care orice altă mîncare pare fadă). În plus față de faptul că sîntem norocoși cu un copil atît de îndrăgostit de mîncare, cred c-au ajutat și cîteva reguli pe care le-am aplicat de la început cu ea. Despre unele dintre ele am detaliat și cu alte ocazii, puteți citi și alte posturi pe tema diversificării aici.

1. Mesele copilului respectă un program (aproximativ). Avem lapte la trezire și culcare, mic dejun în jur de ora 10, prînz în jur de ora 1, o gustare sănătoasă la trezire (ora 4), masa de după-amiază la ora 5. Rareori primește snackuri suplimentare, neapărat sănătoase (migdale, nuci, biscuiți făcuți în casă, grisine cu tărîțe cînd revenim din parc seara). Experiența noastră cu refluxul ne-a învățat că sistemul digestiv are nevoie de pauze pentru a digera și asimila corect nutrienții din alimente. După micul dejun las cel puțin 2-3 ore pînă la prînz, după prînz gustarea vine și ea la 2 ore, fructele au o oră să se digere înainte de masa de după-amiază. De cină nu e nevoie încă, probabil o s-o introducem după 2 ani și jumătate.

2. O s-o spun indiferent cîte roșii bio stricate o să primesc în cap: copilul nu primește dulciuri din comerț, sucuri, prăjeli sau fast-food. Are abia 2 ani, nu consider că o privez de ceva nedîndu-i ciocolată sau chec sau napolitane de la magazin. Dragostea de dulce (și aici includ și fast-foodul, care este plin de monoglutamat de sodiu, tot un dulce) e un gust care se cultivă și, odată cultivat, nu duce la nimic bun (nici pentru organism, nici pentru preferințele pe termen lung ale copilului), așa că amîn cît pot introducerea lui în alimentația Sofiei. Bonus, pentru că nu știe ce se ascunde în spatele ambalajelor, putem merge liniștite prin supermarketuri fără istericale și lupte pe coșul de cumpărături. Și nu, nu vreau să aud replica obosită cu echilibrul, ea are șanse cînd vorbim despre un lucru care are avantaje și dezavantaje pe care le punem în balanță și decidem să le servim la pachet, dar cînd vorbim despre dulciuri la copii mici, avantaje nu-s, așa că nu poate fi vorba de nici un echilibru. Nu e cazul s-o învăț de la doi ani cu ele (din același motiv pentru care nu-i dau alcool, droguri, țigări): cu cît mai tîrziu cu atît mai bine. Nu cred că atunci cînd o să „scape la dulciuri” o să facă prăpăd, în primul rînd pentru că n-o să scape la dulciuri, ci cel mult va fi expusă la ele (nu e ca și cum va avea banii ei de cheltuială la 3 ani și se va duce singură la mega să-și cumpere napolitane de toți banii, tot eu voi fi gardianul dietei ei în proporție mare încă niște ani, grădinița o voi alege și după meniu, care nu va conține dulciuri din comerț), va gusta, or să-i placă sau nu, va mai cere sau nu, cîtă vreme nu are la dispoziție cantități industriale, nu le va mînca și gata (decît cel mult ocazional, și asta e ok). În plus, eu sper că va fi înțeles deja pînă la vîrsta cu pricina că nu-s bune decît în doze mici. Nici noi nu mîncăm dulciuri, nu avem în casă, are un exemplu bun în noi, cred că avem șanse mari să creștem un copil care va ști ce e bun pentru el (mai cunosc copii de 5-7 ani care nici acum, perfect integrați în comunitate, nu se ating de dulciuri, sucuri, fast-food, pentru că pur și simplu știu că nu-s bune). Facem dulciuri în casă, clătite, biscuiți, plăcinte, crumble, gogoși coapte, nu se omoară după ele, preferă fructele și semințele.

3. Momentul mesei e întotdeauna unul plăcut. Mîncăm împreună, fără televizor sau alte distracții, îi explic ce are în farfurie (uneori alegem împreună ce facem de mîncare și gătim împreună), o las să mănînce singură, din farfurii identice cu ale noastre, nu insist să ia mai mult sau mai repede. Cînd nu vrea să (mai) mănînce, nu insist. O mai las la masă cîteva minute, în caz că se răzgîndește, apoi e liberă să meargă la joacă și nu-i mai ofer nimic pînă la următoarea masă sau gustare.

4. Porțiile de mîncare ale copilului sînt moderate. Ca volum, ea mănîncă mai mult ca mine, dar nu îi pun farfurii cu vîrf. Mai degrabă o las să ceară supliment decît să se obișnuiască să mănînce mai mult decît îi trebuie sau să lase în farfurie munți de mîncare.

5. Nu bem apă în timpul mesei, nici noi nici ea. La final îi dau cîteva guri, dacă îi este sete. Altfel nu (apa diluează sucurile gastrice, încetinind astfel digestia). Îi ofer apă des în timpul zilei, nu știu exact cîtă apă bea, dar udă bine scutecele, deci presupun că bea destulă. Nu îi dau sucuri de nici un fel, nici carbogazoase, nici făcute în casă (au multe zaharuri, puține fibre, mult mai sănătos este fructul întreg).

6. Supa sau ciorba vin după felul solid (îi plac mult, totuși nu vreau să-i umplu burta cu lichid care are aport de vitamine și calorii mai mic decît solidele, care sînt proteină cu legume sau carbohidrați).

7. Nu îi dau pîine decît rar și puțin. Am observat că pe măsură ce primește, cere și mai multă (e normal, cui nu-i place pîinea?), nu cred că pîinea (chiar și cea făcută în casă) are un aport semnificativ de nutrienți și prefer să-i ofer alte alimente mai sănătoase care să-i umple burta. Sigur, cînd fac cremă de avocado sau pate de casă, de exemplu, i le ofer cu pîine, în rest primește cam un sfert de felie de pîine pe zi (cel mult, în unele zile deloc).

8. Regimul alimentar trebuie să fie echilibrat, adică să conțină din toate: carbohidrați mai degrabă în prima parte a zilei (produc energie), proteine și lipide (grăsimi) în a doua parte a zilei. Fructe și legume proaspete în fiecare zi. Proteină animală în fiecare zi. Lactate grase, foarte importante la această vîrstă pentru dezvoltarea sistemului nervos.

9. Ingredientele folosite (pentru ea și pentru noi) sînt alese cu grijă, din surse pe cît posibil curate. Nu sînt focusată pe 100% bio, nici vorbă, fructe și legume iau de la piață, caut și eu vînzători care să nu arate dubios, lactate și ouă de la supermarket, carnea de pasăre de la bunica, cea de vită și peștele proaspăt de la Metro. Prefer produsele de sezon.

10. Nu îi dau suplimente de nici un fel fără analize (și cum analize n-am mai făcut de 1 an și jumătate aproape, nici nu ne-am grăbit cu administarea lor). Nici Vitamina D, pe care o primește, împreună cu vitamina C, doar pentru un boost de imunitate cînd mai are muci.

11. Cît mai mult timp în aer liber. Afară la alergat, afară pe terasă, geamuri deschise tot timpul (și cînd e mai rece). Îi crește natural pofta de mîncare, respiră liber, consumă energie, o vede soarele (asta nu înseamnă că o și arde, îi pun mereu ceva pe cap și prefer hainele deschise la culoare și lungi).

12. Nu o alerg cu mîncarea în parc. Cui îi place să mestece și să înghită în timp ce aleargă, se cațără, chiuie, sare? Ce digestie e aia? Ce obicei sănătos se dezvoltă din asta? Masa e masă, joaca e sport (cel puțin la vîrsta asta). Ia alergați voi pe bandă în timp ce cineva vă îndeasă în gură fructe și cereale sau iaurțel, vă priește masa? Sau alergarea?

Vă sînt datoare și cu un post despre ce mănîncă Sofia acum, mereu e loc de idei noi pentru meniul celor mici, o să-l scriu și pe el curînd. Pînă atunci, vă invit pe voi să-mi spuneți în comentarii cum arată meniul dintr-o zi al celui mic, să mă inspir și eu.

PS: Doar pentru că nu le bea nu înseamnă că Sofia nu interacționează cu iaurturile cu fructe (pe care ocazional le mai beau eu). Aici, de exemplu, ne jucam de-a magazinul.

IMG_0991

– Mami, cumpeli auțel de la magazin?
– Da, iubito, dă-mi trei sticle.
– Dau tei bani.
Îi dau banii (imaginari), îi ia cu mîinile ei grăsuțe, îmi dă o sticlă de iaurt.
– Păi numai una?
– Tei bani fiecale!
Auzi la ea, le cumpără cu 2 lei și le dă cu 3, pesemne lactatele alea grase de le consumă de mică dau deja roade…

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4269

125 comentarii

  1. fetita mea e de varsta sofiei (1 sapt in plus) si 14,5 kg. la noi programul unei zile arata cam asa: in jur de 8 – mic dejun (cu paine), 10 – gustare (iaurt cu fruct sau cu cereale, bucatele de branza sau urda etc), 12.30 – supa sau ciorba, de la 2 la 4 – somn, 4 – banana, in jur de 6.30 – cina (ce mancam noi). avem curte si iese pe afara sau in parc, bea apa cand ii e sete, fara dulciuri (le evit si pe cele facute in casa), fara sucuri, pufuleti, biscuiti sau alte prostii.
    nu bea lapte deloc de cand am intarcat-o (2 ani), nu bea ceai, nu reusesc sa o conving sa manance legume crude (rosii, castraveti, ardei) si nici alte fructe in afara de banana, mar, para si ocazional capsune.

  2. ma distreaza doar faptul ca fix azi, la 10 zile de la debutul diversificarii, le scriam unor mandre de pe un grup magic de mamici „dragelor, va rog sa imi povestiti experientele voastre naspa despre diversificare .. acum cat sunt senina, sa ma pot amuza”
    imi plac regulile voastre, sunt bune de urmat – doar ca nu stiu ce-o sa facem cu dulciurile pe care le devorez eu 🙂 cu siguranta imi va fi intinsa o mana cersetoare peste ceva vreme, sa guste din chestia aia maronie care-i face lui mami ochii sclipitori de bale :)) cu siguranta solutia ar fi sa renuntam si noi, treptat – va fi greu!
    retete n-am, dar le astept si eu

  3. Cum nu am copil nu am ce sa comentez pe subiect, dar nu ma pot abtine sa iti spun ca probabil sunt singurul om din lume caruia nu ii place painea 🙂 E gretoasa, are gust de clei si nu am gasit pana acuma nici una care sa poata fi mancata cu pofta si sa fie chiar buna. Prefer sa mananc fara paine si toata lumea ma intreaba cum pot sa mananc asa ca mi se apleaca 🙂 In loc de paine mananc ardei gras (cu salata vinete, zacusca), lipie libaneza in cantitati foarte mici (cu pateu de ficat sau icre) si mai merge uneori „painea wasa” – feliile alea subtiri si crocante.

    Ca extindere, nu mananc nici patiserie de nici un fel. Orice care contine coca mi se pare extrem de gretos si de nemancat.

    Mai e cineva asa „nebun” ca mine la mancare pe aici sau sunt singura ciudata care nu mananca paine, covrigi si patiserie?

    • Pff…cat mi-as dori sa am si eu aceeasi parere despre paine! Am mai incercat sa scot painea din alimentatie, dar la mine este fix invers: mi se pare gretoasa mancarea fara paine.

  4. Ioana, noi am gasit o gradinita care nu are deloc dulciuri, nici din comert, nici facute. Toata mancarea este gatita acolo cu ingrediente bio/organice, in mod sanatos, chiar mai sanatos decat o facem noi acasa. Au ceva paine in meniu, dar evita glutenul. Mi s-a parut mare chestie ca au „reusit” sa scoata „gustarica dulce” din meniu. Adica sigura chestie de genul „dulce” a fost o budinca de mei cu stafide. Atunci cand este o petrecere si fac tort este unul raw, fara zahar. Educatia conteaza foarte mult, nu o sa „scape” de nicaieri, tu ii explici, ea va intelege, nu e ca si cum o tii la puscaria mancatului sanatos. Matilda este foarte mancacioasa si pofticioasa, dar stie ce anume ii va face rau pe termen lung si are deja autocontrol. Chiar daca i-au mai fost oferite lucruri pe care noi nu le mancam si chiar daca a gustat din ele, nu le cere si stie ca nu sunt lucruri de mancat mereu. Asa ca ai incredere in tine si in ea!

    • Miruna, unde ai gasit gradinita-minune? Noi deocamdata ‘vizam’ o gradinita unde ne lasa cu mancare de acasa, altfel…. ma ingrozesc cand vad meniuri de gradinita de genul: musaca de cartofi cu carne tocata, orez cu carne, paste bolognese, etc. Pai sunt mancaruri pe care eu, ca adult nu le mananc si combinatii numai din categoria ‘asa nu!’, cum sa-i dai asa ceva copilului?!?

    • pentru ca sunt combinatii de carbohidrati si grasimi (ca nu exista carne fara grasimi) care nu fac decat sa-i creasca apetitul si sa-i umfle burta. Carnea se poate combina cu alte legume, mai sarace in carbohidrati. Singura exceptie pe care o fac de la ‘combinatiile interzise’ este masa de dimineata – quinoa/amaranth cu peste oceanic sau ficat de cod. Dar asta pentru ca inca nu am gasit leguma cu care sa-l conving sa manance pestele…
      Plus ca orez, paste, cartofi ii dau cat mai rar posibil – ca el oricum e grasunel si are toate sansele sa fie supraponderal (s-a nascut macrosom, din parinti la randul lor macrosomi ca nou-nascuti si supraponderali ca adulti).

    • Va raspund eu, dat fiind faptul ca asteptati un raspuns si Miruna nu a apucat sa-l dea. Este vorba de gradinita Montessori, numai ca nu stiu exact la care dintre ele se refera Miruna. (stiu ca-s mai multe si mai stiu si ca exista diferente de abordare de la una la alta..)Dar cred ca le puteti cauta pe net si vedeti care potriveste cu descrierea ei.
      Succes.

  5. Buna dimineata, daca nu avem sursa de carne se pui de la tara, de unde as putea cumpara carnea de pui? Ce producator ar fi mai ok? Multumesc

    • Ii poti da carne de curcan, e mult mai curata. Se gasesc si pui bio in comert. Si multe firme care aduc in orase pui de tara, cred ca gasesti pe google variante.

    • Eu i-am luat Pui Osenesc(e in Cora, Auchan..); i-a placut la nebunie pieptul facut la cuptor, cu multe legume, usturoiul in prim-plan:)

    • Curcan oras = pui oras, nici o diferenta in modul de crestere si hranire… faptul ca e mai curat sau mai pretentios e o legenda urbana. Curcanul poate e mai sensibil dar si mai indopat cu medicamente.
      Stiu pe cineva care lucreaza la o fabrica de furaje, si produsul cel mai cumparat era concentratul pentru curcani.

    • Din ce stiu de la specialisti in carne, curcanul creste foarte bine fara hormoni (nu e nevoie sa fie injectat la fel de mult), si carnea nu retine la fel de multe toxine (am uitat motivul).
      Faptul ca sint hraniti cu concentrate nu e un motiv de panica, antibioticele si hormonii sint problema.

    • Ce noroc am eu cu ai mei, de vreo doi i-au apucat gandurile batranetii si si-au cumparat casa la tara, iar mama a descoperit o noua pasiune: puii :)) ! Cum ies puii de la clocitoare, cum mai pune o tura, nu se mai opreste, parca a devenit dependenta :)) Dar macar asa avem si noi carnita sanatoasa 😛

    • concentratele contin hormoni de crestere. Maica-mea cumpara pui de curcan de 1 zi pe care trebuie sa-i hraneasca cu concentrate in primele 2 luni, altfel mor (daca le da cereale, iarba, etc. – ca la puii scosi de clostile noastre).
      Apoi, dupa primele 2 luni, ii trece incet-incet pe hrana naturala, dar nu-i taie mai devreme de 6-8 luni, ca sa apuce sa se elimine cat de cat concentratele din organism. Oricum nu au acelasi gust ca puiii nascuti si crescuti 100% natural, in curte, dar nu reuseste nicicum sa obtina pui de curcani in curte.

  6. Fetita mea are 1 an si 8 luni. Mananca 3 mese solide pe zi, dimineata si seara lapte praf. Prima masa solida contine de obicei iaurt cu cereale/paine, dar mai sunt zile in care mananca si ou fiert cu mustar, branza, unt (toate cu paine). Are o pasiune pt paine. La pranz mananca tocanite de legume cu carne, orez cu legume, piureuri de diverse legume, ciorbe cu carne si taietei de casa, supa de galuste care are intotdeauna si legume in ea, legume si carne „aburite”, iar seara paste cu branza, chiftele, paste cu sos. Dupa somnul de la pranz mananca uneori banana/mar. Anul trecut pe vremea aceasta manca 5 tipuri de fructe diferite iar acum nu mai vrea nici unul. Sper sa-i revina apetitul pt fructe. Astept cu interes post-ul cu meniul Sofiei. Eu cu pestele am avut tot felul de surprize si imi este frica sa mai cumpar. Icrele facute in casa sunt ok pt copii pana in 2 ani? Stie cineva daca sunt contraindicate?

    • Eu nu as da icre inca, sint oua crude. Oricit de sigura ar fi sursa, tot nu mi se pare ok. Nu-i dau carne cruda, oua de gaina crude, deci nici icre n-as da. Pot purta listeria, salmonella…

    • Printesa icrele nu au oua. Cred ca te-ai gandit la cele din comert care au maioneza. Oricum cred ca sunt prea grase (au mult ulei) pt. copii mici.

    • Icrele sint ouă (de pește). făceam o analogie. sînt produs animal neprocesat termic si foarte sensibil la infestari cu bacterii periculoase.

    • Buna, sunt Alina. Te-am descoperit recent, draga printesa, si-mi placi. 🙂 Apropo de icre, acum doua zile a fost doctorita noastra la noi, sa o vada pe Carmina, fetita noastra de 1 an si aproape 3 luni, si am intrebat-o, printre altele si de icre. Mi-a zis ca sunt alergene si ca deocamdata nu sunt indicate. Dupa 3 ani putem incerca. Sper ca v-am fost de ajutor.

  7. Cand ai renuntat la piureuri? Noi, la 1 an, inca bagam totul la blender. Orice alta textura o da afara si imi e teama ca o sa manance asa si la gradinita:)))
    Miruna, ne poti spune te rog numele gradinitei?

    • Pe la 1 an si 3-4 luni am inceput sa pasez mai putin, mai rar, si in 3-4 luni am scapat de tot de blender (ideal e sa aiba deja masele, sa poata mesteca bine).

    • Clau noi am reusit cand am inceput sa le dau prin chestia aia prin care dai usturoiul Nu era nici pireu dar nici foarte tare si a fost foarte incantata.

    • Sau cu furculita sau cu instrumentul ala de zdrobit cartofii pentru piure. Carnea o taiem in bucatele mici, apoi amestecam cu piureul asta mai grosut.

  8. Salutare, printesa draga, si multumesc pentru blogul tau care imi e de mare ajutor.

    Maelenn a mea e un copil mare, cu nevoi pe masura. La nastere avea 56cm si 4,040 kg; desi eu am avut diabet gestational, ea este mare pur si simplu pentru ca asa e tatal ei (2m) si asa is toti in familia ei.
    Banuiesc ca nu am avut lapte suficient, pana pe la 4 luni jumate plangea de foame, banuiesc eu, mai ales ca aproape nu lua in greutate iar laptele praf il regurgita de indata ce il mirosea. Am decis sa o diversific treptat si cantitati f mici si a fost bine, plansetele au incetat, curba greutatii s-a normalizat: morcovi (la care am renuntat rapid, si acum o constipa), avocado, pepene galben si rosu, CAPSUNI si zmeura (si aici o sa imi iau niste rosii stricate in cap, dar sorry, am si eu teoriile mele, aplicabile la copilul meu, care s-au dovedit ok). Apoi am inceput cu legume aburite si pasate, pe care le adora: PRAZ (her all time favorite), dovlecel, spanac, fasole verde pastai, bostan etc.
    Am introdus devreme si pestele, pe la 5 -6 luni, doar sardine si mai ales macrou, dupa care e innebunita.
    Dintii i-au iesit f repede, asa ca pe la 9 luni a inceput sa manance cam de toate. Despre astea nu am indoieli, stiu ce si cat sa ii dau: iaurt nedegresat, ou, pui (restul de carnuri sunt inca prea atoase si nu stie sa le marunteasca), toate legumele, toate fructele, miez de paine integrala sau cu cereale – acum devine ok si coaja.

    In schimb nu prea sunt sigura de unele chestii, care sunt consumate traditional pe aici, chiar si de astia mici: lactate gen rocquefort, branza topita (adaug uneori un triunghi in supa ei de legume pasate, dar prefer o lingurita de smantana sau de ulei de masline ori rapita). Branzeturile sunt delicioase, ok, dar sunt prea sarate pentru asta mica!!

    Maelenn a facut ieri 14 luni. Are 86cm si 11.960 kg. Iata meniul de azi:

    Ora 9, tocmai s-a trezit. 300 ml biberon, o felie paine integrala.

    Ora 11. Vreo 4-3 ciresoaie taiate bucatele intr-un iaurt à la grecque (de vaca).

    Ora 13. Supa de legume pasate (azi: 4-5 rondele de morcov, pentru gust, praz cat cuprinde, cartof, patru cinci pastai de fasole verde + 1 lingurita ulei masline). Vreo 10 cubulete de emmental, mici cat o unghiuta. Vreo 10 capsuni din gradina ca desert.

    Ora 17. Biberon 240 ml.

    Ora 19. Din cauza programului de lucru special al lui tata, asta e masa principala a familiei. Incerc sa o fac light pentru noi doua, si cat mai consistenta pt tata, dar nu e usor… Salata de orez, cu ton si rosii. Pepene galben.

    Ora 22-23. (Aici se intuneca mai tarziu ca in Ro, prin urmare ne culcam tarziu si ne trezim tarziu) Biberon 240ml.

    Cat despre apa, ii dau cat de des, Hepar ( f bogat in magneziu); aici se recomanda chiar sa ii dam sa bea apa cat de des in timpul meselor, dar daca totul e ok cu Sofia, iti inteleg logica.

    Nu ii cumpar biscuiti, sau iaurturi dulci, normal ca nici sucuri de fructe sau coci cole (de care sunt eu addicted). In schimb Taxu e slab de inger si daca de exemplu mananca o inghetata, se simte obligat sa ii dea si ei, mai ales ca pushlamaua acum stie tot si nu mai merge pacalita. L-am mustruluit, da’ cred ca nu destul.

  9. Oooooooof, Tudor nu mananca. Am incercat sa fie distrctiv, fara conservanti, fara chestii din comert.. Ma rog. Mergea cum mergea, desi pranzul cu piureuri inca la 1 an si 8 luni, si cu multe avioane dansuri etc. Si iata ca de o saptamana ne-a lovit pe toti ai casei prima viroza. Inclusiv pe el, prima boala reala si nasoala, nu doar muci. Febra, tuse, antibiotic.. nu stiu dc era absolut obligatoriu dar am mers pe mana medicului. Ei .. si asta a fost, acum nu -si mai bea nici laptele praf. Sincer, am fost dispusa acum sa ii dau orice, inclusiv ursuleti din comert, nu da doi bani pe ei. Nici siropurile nu le ia, nimic! Biscuiti da. Ii dau Organix mai ales.. I am dat acum si chestii cu zahar, recunosc.. Covrigi si iaurt, un pic de mar… A slabit, s-a tras la fata, medicul mi-a recomandat siropuri din plante pentru stimularea apetitului, dar cum sa i-l dau? Orice vrei sa ii dai sa inchita e o trauma. Ptr el si ptr noi. E f f f greu dc nu e mancacios, iar dupa boala e si mai greu. Sanatate multa si pofta de mancare sa aveti… Si sfaturi primesc cu mare drag.. Mai zic prietenii, da-i siropul cu ceva ce ii place lui mult. Nu ii place nimic mult. Nu mancare. Nici ciocolata cred ca nu ar manca, nici McDobalds..

    • Imi permit eu sa spun ceva: nu te ingrijora prea tare daca cat e bolnav nu-ti mananca nici ca inainte…e „normal”..nici ca adult n-ai pofta de mancare cand nu ti-e bine.Antibioticul schimba pofta de mancare si el. In sensul ca „iti ia gustul mancarii” nimic nu mai are gust sau are un gust din ala de medicament pe care n-ai chef sa-l simti in gura..Cand va trece viroza isi va reveni si el cu mancatul… Cel putin pe la noi asa a fost (o singura viroza, la 1 an, dar din AIA oribila-adica devenita oribila pt ca a fost prost tratata initial..asa ca s-a ajuns la antibiotic dupa 15 zile in care nimic nu mai mergea…).
      Ce slabesc in perioada de boala recupreaza cand se pun iar pe picioare.
      Crede-ma, am trait asta si eram ingrozitaaaa..cand vedeam cum se trage la fata si scuipa tot ce incercam sa-i dau…Brrr…a fost horror. (mai ales ca al nostru era super mancacios..eu nu stiam ce-i ala copil care nu mananca…)
      Cand am oprit antibioticul, la vreo saptamana distanta, I-a revenit apetitul. Sper sa fiti si voi norocosi:)

    • De obicei copiii (ca si noi) cand sunt bolnavi „simt” ce mancaruri le-ar face bine. Covrigi si iaurt nu e rau pentru un copilas cu febra si care ia antibiotic, laptele poate nu-l mai bea din cauza mucilor, daca inca bea din sticla – poate merita incercat cu pahar, daca deja bea din pahar? Dar daca mananca cate ceva acum cat e bolnav, si bea suficiente lichide, nu mi-as face griji. Din experienta mea, o sa recupereze si o sa manance mai mult dupa ce-i trece raceala. Si sincer, cand e sanatos, poate ar trebui sa renunti la avion si dansuri, si nici sa nu faci mare caz daca mananca sau nu (asta e o batalie pe care daca o incepem, noi ca parinti nu avem cum sa n-o pierdem, pentru ca hranirea cu forta nu merge). Parerea mea e ca mancatul e un loc unde trebuie sa le lasam libertate – ei sa decida ce si cat sa manance (desigur intre optiunile pe care le pune parintele la dispozitie, adica nu ma refer alegere la pranz intre haribo si ciocolata, dar de ex daca felul de mancare e peste cu legume si cartofi si copilul decide sa manance doar pestele sau doar cartofii sau doar legumele, asta e, nu l-as forta in nici un fel). Imi permint sa las un link la un articol care mi se pare foarte de bun simt: http://pediatricinsider.wordpress.com/2008/06/10/food-fights-fixed-how-to-have-a-successful-family-meal/
      De altfel, tot blogul are, dupa parerea mea sfaturi foarte utile si pertinente (inclusiv despre raceli et co, inclusiv de ce antibioticele sunt de cele mai multe ori inutile in racelile copiilor).

      Nu cred ca e usor sa faci un copil nemancacios sa manance de toate, dar sigur din toate grupele de alimente are anumite preferinte – eu as avea grija sa se repete respectivele des, si mereu sa-i ofer si altele, dar cu o alternativa sigura la indemana (si fara nici un fel de rugaminti de a manca ce nu vrea, de a manca mai mult decat vrea etc).

    • Multumesc din suflet, vineri am oprit antibioticul, nu mai are febra, ca tonus e ok, a inceput sa semene cu el 🙂
      Da, probabil ar trebui sa fim mai relaxati cu mancarea.. Multumesc inca o data.

  10. Buna! Am vazut ca ai zis de iaurt cu fructe. Noi am descoperit ca ne mai place mai mult sa cumparam iaurt grecesc (mai gras) si sa il amestecam acasa cu ce fructe poftim noi. Le taiem bucati si amestecam bine. Ne-a venit ideea facand smoothie mai mereu si am descoperit ca ne place mai mult asa.Plus ca ei nu ii dadeam smoothie ca are doar 10 luni. Asta e ca un desert. Dar mai mancam drept mic dejun iaurt cu ovaz cu fructe si seminte. Este foarte satios.

    • Da, si Sofia maninca iaurt cu fructe amestecate in casa. Pentru mine mai cumpar, cind sint pe drum si mi-e foame.

  11. Noi la 1 an si 2 luni papam bine.ii place aproape orice,mai putin supele,astea le gusta max 3,4 linguri si gata.nici noi nu bem suc.ii place carnea,mai ales pestele,mancarea preferata e mamaliga cu branza si iaurt.dim si seara avem lapte,la 10 fructe cu cereale sau branza,la pranz legume cu carne sau omleta facuta la abur cu legume,seara iaurt cu fruct si cereale,gris cu fructe,mamaliga cu branza,paste,cartof cu iaurt….nu ii prea plac cheatiile noi,nu ii place orezul de nici un fel,fara perisoare,chiftelute,ardei umpluti oricat de ok le prepar pt el.ah,singura supa pe care o adora e cea crema de rosii cu mozarella.e buuna.si ca gustari,cate un biscuite de bebe,fructe,branza goala sau cu f putina paine

  12. Ioana, am niste intrebari:
    La ce varsta ai reusit sa ii faci program de masa Sofiei? (Fiica mea de un an inca doarme in timpul zilei destul de haotic, prin urmare si mesele sunt la fel, in unele zile doarme de doua ori in altele o data…)
    Cum mananca Sofia singura? Cu lingura sau cu mana? (Pitica mea vrea foarte tare sa manance singura dar suntem la etapa piureuri si este aproape imposibil, cu lingura nu se descurca singura iar dinti nu are decat doi, deci nu pot sa ii dau nepasat

    • Program de somn (deci si de masa) are de pe la patru luni. Uneori la prinz doarme 1 ora, alteori doua, alteori juma de ora, dar gustarea de dupa somn e cam la aceeasi ora (respectiv la 2,5 ore de la masa de prinz).
      Pina pe la 2 ani i-am dat noi cu lingura, mai minca si ea singura cu mina, dar citeva imbucaturi, nu o masa intreaga. Acum maninca singura cu tacimuri, dar daca e ceva ce poate lua cu mina, gen omleta sau mamaliga, mai maninca si cu mina.

    • poate e putin off-topic, dar cum ai reusit sa-i faceti program de somn? fetita mea are acum 4 luni si doarme haotic ziua, iar seara nu reusesc nicicum sa o adorm mai devreme de 10.30.

      revenind la diversificare, tu ce parere ai despre auto-diversificare?

    • de mica (1 luna) i-am oferit conditii de somn la max 90 de minute de la ultima trezire, daca devenea prea obosita adormea greu si dormea putin. s-a invatat destul de repede sa adoarma usor. in timp, pauzele de trezire au crescut, acum are un singur somn pe zi. de cind o culc seara la 8 (de pe la 4 luni) doarme intins si se odihneste foarte bine. cind adormea la 11 noaptea se trezea din ora in ora. daca amin ora de culcare se trezeste mai devreme si doarme mai prost. cum? rutina. constistenta. rabdare. intotdeauna, dar intotdeauna cind a fost momentul de somn (te uiti la copil, iti da semne) am culcat-o, somnul ei a fost prioritatea noastra nr 1, nu stat la terase, nu musafiri. 🙂 cu cit e mai odihnita cu atit adoarme mai usor.
      nu am o parere despre auto-diversificare, ca nu stiu prea multe despre ea in practica, la sofia n-a mers, ea a vrut din start din lingură, mult si cu de toate. 🙂

    • Stiu ca vorbesc neintrebata, dar imi dau si eu cu parerea 🙂

      Concur cu programul – cumva practic copilul isi face singur programul de somn (si implicit de masa) daca esti foarte pe faza sa vezi cand se cere la somn (la 4 luni nu prea pot sta treji mai mult de 2 ore – in plus, desi poate parea contra-intuitiv, cu cat dorm suficient peste zi, cu atat adorm si seara mai bine). Copilul meu, sub 6 luni dormea aparent haotic, in unele zile de 3 ori, in altele de 4 ori, dar de fapt nu era chiar haotic pentru ca depindea daca dormea de 3 sau 4 ori in functie de cat de lungi erau somnurile (seara se culca pe la 8.30). Dupa 6 luni a trecut singur la 2 somnuri mai lungi peste zi, dar se culca la 7 seara, si culcatul seara la 7 l-a pastrat pana aproape de 2 ani (candva pe la 1 an a trecut la un singur somn in mijlocul zilei). Acum la 2 ani doarme in continuare un somn la pranz (la nevoie doarme in masina, dar incercam sa evitam asta pe cat posibil), si si-a prelungit statul seara pana la 8. Nu reusim sa facem activitati prea excitante cu programul asta, dar avem un copil vesel si calm si ne bucuram de viata cu el (timp de iesiri seara, sau excursii toata ziua o sa avem cand mai creste putin).

      Programul de masa cumva si l-a facut tot singur in functie de programul de somn. Acum la 2 ani are 5 mese – dimineata la 5-6! lapte (dupa care de obicei mai doarme), 8.30-9 mic dejun (iaurt, oua, paine cu unt si gem, branza de vaci, legume crude, lapte cu muesli – nu toate o data hihi, ceva/combinat din astea), 11.30 pranz (ce mancam si noi, proteina+legume+cartofi, nu mereu mananca din toate trei), 15 o gustare (iaurt, fructe, biscuiti integrali, legume crude, in functie de chef), 19 cina (ce mancam si noi, in cursul saptamanii facem pizza cu legume, alteori paine + ceva, paste cu creveti, sambata si duminica gatim mai frumos si mai special). Baietelul meu merge la cresa, si incerc ca mesele de acasa (cina in cursul saptamanii, + mesele din weekend) sa fie complementare cu ce primeste acolo (de ex, la cresa primeste rar peste, drept pentru care si sambata si duminica o masa include peste). Dupa perioada initiala cand i-am introdus 3 mese solide, el singur a renuntat la masa de seara de lapte si si-a aratat dorinta sa manance cu noi. La noi prima masa solida au fost legumele, si pentru ca nu l-au interesat cerealele, a doua masa a fost de fructe; cerealele initial i-au placut amestecate in fructe, si gris cu lapte et co i-au placut tarziu; scriu din experienta noastra pentru a sublinia ca „retetele” de diversificare uneori trebuie un pic adaptate in functie de preferintele copilului.

      Cat despre auto-diversificare, cred ca depinde de abilitatile (si interesul) copilului in primul rand – unii copii pot mesteca de la 7-8 luni , altii de-abia rod si la un an (fructe/legume pasate nu prea merg mancate cu mana si daca copilul nu poate mesteca bucatele mai mari de fructe/legume nu se prea poate auto-diversifica). In plus, recomadarea pentru a preveni alergiile este de a nu incepe diversificarea mai tarziu de 6 luni (undeva intre 4-6 luni, in functie de interesul copilului), si la 6 luni putini cred ca pot mesteca.

    • Si mai vreau sa completez ca la lista de ce-i dam sa manance nu-s neaparat alimente pe care le consider superioare altora, ci sunt ceea ce mananca copilul nostru cu placere. De ex nu am nici un motiv sa-i dau legume crude si nu aburite sau in tocanite, decat ca asa le mananca copilul meu (ii plac si la gratar uneori, dar nu avem mereu timp sa le facem la gratar si eventual sa nu le manance cand le mananca sigur crude). Si cum ma bucur si eu sa citesc idei de ce mai mananca alti copii, m-am gandit ca o insiruire poate fi de folos cuiva. Si sper ca toti copiii vor creste sa manance din toate, chiar daca de mici mananca 4 legume si 3 fructe.

    • As vrea sa mai precizez ca nu consider nicidecum ca ce-i dau eu copilului meu sa manance e cumva superior fata de ce primesc alti copii – e doar adaptat la ce mananca el cu placere acum (si oarecum balansat cat sa manance in medie pe saptamana, din toate grupele principale de alimente). De ex, singurul motiv pentru care primeste legume crude e pentru ca le prefera asa, nu pentru ca le atribui ceva proprietati magice fata de legumele gatite in ciorbe/tocanite.

    • si eu am incercat sa o las sa-si faca singura un program da n-a prea mers. pana pe la sase saptamani adormea destul de usor dupa ce papa, daca nu urla cumva de la colici. dupa aia s-a schimbat treaba, nu mai dormea, era maraita si mi-am dat seama ca trebuie sa ma apuc eu s-o adorm. cam la o ora jumate-2 incerc s-o culc, uneori merge, alteori ba. ce nu-mi place e ca ziua nu doame niciodata mai mult de 30 min legat daca e singura. daca dorm cu ea sau e in port-bebe doarme mai mult, uneori si 2-3. nu stiu cum sa fac sa o obisnuiesc, sa mai apuc sa mai fac si eu una-alta. seara la fel, am incercat sa o culc pe la 8 jumate, da nu merge, adoarme uneori cate o jumatate de ora, nu reuseste sa adoarma adand decat pe la 22.30. ori n-am fost eu pe faza la timp cu somnul, ori tine de personalitatea fiecarui copil.

    • nici sofia nu a dormit ziua mai mult de 30 de minute cind avea mai multe somnuri pe zi. acum ca are unul, doarme o ora cel mai adesea, uneori 40 de minute, rareori 2 ore. sigur ca depinde de copii, dar pentru majoritatea, un 8-9 e ora ideala de somn (la fel cum 12 ore dormite pe zi sint necesare, desi sint si copii care supravietuiesc si cu 8).

    • da clar ca asa e ideal, dar nu pot nici s-o oblig sa doarma, sper sa isi faca un ritm incet incet

    • A, da, cred ca e comuna treaba cu dormitul in jur de 30 de minute in perioada in care au multe somnuri pe zi. Nu sugerez ca trebuie sa schimbi ceva daca fetita e odihnita, calma si vesela peste zi. Dar daca nu e, poate trebuie incercat o perioada sa faci orice ca somnicurile sa se intample la intervale regulate peste zi (plimbat in carut sau marsupiu daca asa adoarme sigur), si atunci probabil o sa fie si somnul de seara mai linistit (tin minte o perioada pe la 6 luni cred cand in general bebeul meu trecuse la 2 somnuri dar erau zile cand clar, in functie de cat dormise deja, i-ar mai fi trebuit un al treilea somn de jumatate de ora – nu se intampla niciodata in pat, dar adormea la plimbare). Si daca adoarme la 8, la 4 luni aia unii copii se mai trezesc o data pe la 11 sau asa sa mai bea lapte si abia apoi au perioada lunga de somn (dar asta nu inseamna ca alea doua ore de somnic de la 8 le prind rau). Nu stiu, merita experimentat un pic poate (si iar daca singura problema e ca ziua e un pic haotica cu multe somnicuri scurte, din pacate nu prea e mare lucru de facut in afara de asteptat si crescut).

  13. am doi copii: fetita tinuta ca la carte, fara dulciuri , fara gluten, fara……de toate doar ce e bun si sanatos. Acum are 7 ani, poti sa/i dai o ciocolata intreaga nu mananca decat o bucatica, poti sa/i dai sucuri ea cere apa plata, prajituri de casa pot face cate vreau nici macar nu le gusta.
    Nr. 2, adica baietelul de 3 ani a scapat de ceva timp la dulciuri pe care va marturisesc ca cu greu incerc sa i le scot . Inclusiv la apa minerala ma chinui sa/l fac sa renunte. Ce am invatat din toate astea? : cum esti educat asa vei manca toata viata. Degeaba ma duc eu la restaurant japonez si mananc sushi…..eu vreau tot cartof cu ceafa la gratar ca doar asta am fost invatata sa mananc. De dulciuri, numai o minune face sa nu am diabet……ASa ca incerc pe cat posibil sa/mi salvez copii de la mancaruri pe care oricum cand vor fi mari le vor consuma mai mult sau mai putin dar macar sa am eu linistea sufleteasca ca am facut tot ce e mai bine pentru ei.

  14. Stiu ca si mama m-a crescut pe un model asemanator, foarte grijuliu si apreciez mult ca nu am stiut de dulce pana tarziu – pe modelul pizza in casa, saratele in casa, dulce aproape niciodata – doar clatite si gombot la bunica de la Corbi.
    Primul moment in care m-am suparat mult pe ai mei ca nu mananc „ca ceilalti” a fost cand mi-am dat seama, prin primele clase, ca prietenii mei primesc napolitane si bani de covrigi si eu nu. Si atunci am inceput sa fur bani ca sa pot sa imi cumpar si eu – de la bunica, de la tata… Si cumparam 20 de gume, nu una. Si in momentele alea eram cu adevarat fericita, chiar daca dupa m-am simtit foarte vinovata pentru gestul urat.

    In fine, drama side apart (nu cred ca am mai recunoscut chestia asta EVER, pur si simplu m-am oprit din furat la un moment dat), relatia mea bolnaviocioasa (e si in acest moment) a inceput in scoala generala. Apoi a fost multa „presiune” prin adolescenta, cand refuzam mancarea sanatoasa pentru ca aveam ceva cu mama – adolescenta, cum ziceam, un chin pentru mine si pentru mama, care nu stia ce sa imi mai faca (m-a lasat in pace si pana la urma si asta i-am reprosat..). A fost si o situatie ciudata ca eu de la 16 ani lucrez (in State s-a intamplat tarasenia) si am bani pe care ii dadeam pe mult fast food, cereale cu zahar, cafeteria food. Tot atunci am inceput si cu dietele, ca erau la moda.. si cam asa am inceput eu sa nu mai fiu „normala”, kilogramistic vorbind. Yoyo is my middle name!

    Dincolo de experienta mea din care extragi ce iti doresti, sunt convinsa ca si eu o sa-mi cresc copiii cu alimentele cu care sunt de acord acum, aka ce ai scris si tu mai sus. Nu stiu insa cum o sa gestionez adolescenta (lor) dar sper ca pana atunci sa treci tu prin asta si sa invat din ce scrii pe blog :))

    Te urmaresc cu drag!

  15. Stefan (2 ani in curand, 16+ kg) mananca asa:
    – ora 7 – 200 ml lapte de capra si/sau 150 gr iaurt de capra facut in casa
    – ora 9-10 – 35 gr peste oceanic sau ficat de cod, 2 lgt ulei de ficat de cod, 80 gr quinoa/amaranth, 2 lgt seminte de in, canepa si chia
    – ora 13 – supa de oase cu legume (fara cartofi, orez, paste, etc) si eventual putina carne de pe oase
    – ora 16 – fructe sau biscuiti de casa fara gluten sau zahar sau pateu de casa cu putina paine
    – ora 19 – legume (preferata lui: budinca de dovlecei) sau mamaliga cu branza si smantana, sau carne la cuptor sau omleta sau… ce ne mai trece prin cap
    – ora 21 – 200 ml lapte de capra
    E mult, si i-as mai scoate cate ceva, dar habar n-am ce…
    Asta in mare sau in zilele ‘ideale’ cand suntem acasa la toate mesele. Altfel, improvizam.
    Mi-as dori sa-i dau mai multe oleaginoase, mai multe legume crude, dar nu stiu ce sa-i scot si deocamdata astea sunt gusturile cu care s-a obisnuit si e destul de reticent la gusturi noi (desi altfel e un mare pofticios).
    Uneori mai ‘rasare’ tati cu cate un pachet de biscuiti care sunt devorati instant si apoi ceruti insistent multe zile dupa aceea. Alteori, cand se umple de bubite de dermatita, o banuiesc pe bona ca ii mai ‘scapa’ cate un Barni – dar deocamdata nu am absolut nici o dovada, plus ca n-a mai facut de vreo 2 luni, asa ca…. nu pot sa zic nimic. Tati merge pe ideea ‘e bine sa-i dam cate putin din fiecare, ca sa nu dea iama cand o descoperi ca mancarea are si alt gust’. Eu nu sunt de acord, dar din pacate nu l-am facut singura, asa ca tac si-nghit.

    • In fiecare zi mananca la fel? Si mananca diferit de ce mancati voi? Intreb doar de curiozitate (si cumva gandind-ma nostalgic la perioada de inainte de 1 an cand stiam exact ce mananca copilul la fiecare masa in fiecare zi). Poate un inceput ar fi sa aveti unele mese comune (cand se poate) – mic dejun, pranz, cina, si atunci se mai diversifica automat meniul copilului (cred ca dpdv nutritional, daca mananca peste de 2 ori pe saptamana ca fel principal, nu e nevoie de portie mica de peste zilnic la micul dejun si nici de ulei de peste, dar nu-s specialista in nutritie, asa ca nu te lua neaparat dupa mine). Gustarea de dupa-amiaza poate fi alternativ de legume/fructe, si acolo pot fi introduse legumele crude daca crezi necesar, sau la masa de dimineata (unor copii le plac legumele dimineata). Dar daca formula asta functioneaza pentru voi, nu e musai de schimbat doar pentru ca zic eu 🙂 Un sfat pe care l-am primit de la doctorul nostru pentru alimentatia de dupa 1 an a fost doar sa tin cont ca in decurs de o saptamana mananca din toate grupele de alimente relativ echilibrat.

    • Nu, nu mananca chiar in fiecare zi la fel si in zilele in care suntem cu totii acasa mananca ce mancam si noi, impreuna cu noi (numai ca se intampla foarte, foarte rar asta). Am insistat cu pestele in perioada asta pentru ca are nevoie de cat mai mult omega-3 pana la 2 ani – perioada in care se dezvolta sistemul nervos cel mai mult. Acum caut variante inlocuitoare / alternative pentru micul-dejun, desi lui ii place tare-tare sa manance ‘petitol cu temite’.
      Legume crude… am tot incercat sa-i dau: morcovi, rosii, ardei gras, etc. Ia cate o inghititura – maxim 2, apoi gata. Nu conteaza ca mananc si eu in paralel aceeasi chestie. Singura varianta in care mananca legume crude, este salata de rosii, insa i-o da taica-su cu paine 🙁

    • Pai daca-i place sa manance ‘petitol cu temite’, si e simplu asa pentru toata lumea, n-as schimba micul dejun neaparat. Iar de legume, se pare ca fiecare copil are alte preferinte, si servite in alt fel (unii le prefera crude, altii gatite, altii pasate), asa ca nici acolo nu-i mare problema – o rontaitura-doua de legume e ok, salta de rosii cu paine e ok (e o masa!). Si incercat mereu, ca ce nu mananca azi foarte probabil o sa manance maine sau poimaine 🙂

  16. Eu merg pe ideea unui echilibru in toate. Copilul meu (4 ani) primeste de toate, inclusiv prajeli, fast-food, dulciuri, sucuri, inghetata. Asta nu inseamna ca le mananca in fiecare zi, dar cand le cere, le primeste. Le-a primit cam de la 2 ani. Mananca orice fel de legume si fructe, dupa carne nu e topit, dupa peste da. Daca ii las o ciocolata intreaga, mancanca maxim 2 bucatele. Pentru ca stie ca e a lui cand vrea, nu e cu portia.
    Fetele unei rude foarte apropiate au fost crescute dupa un model asemanator: la ei in casa intotdeauna se manca sanatos, nu dulciuri, nu sucuri, nu prajeli. A mers ok cat erau mici. Acum se intampla cam asa: la ultima petrecere pe care am dat-o, ele au fost printre primii invitati. In mai putin de jumatate de ora terminasera un platou cu chiftele si snitele, aveau in ambele maini carne. La dulciuri nici nu mai vorbesc, nu intelegeau ca intai taiem fiecarui invitat cate o felie de tort si apoi primesc si ele o a doua portie …Cea mare invata foarte bine, are bursa, pe care o da toata pe fast food …Nu sunt niste copii care nu au ce sa manance, sa fim bine intelesi. Parintii lor sunt oameni cu bani care au ales sa le creasca intr-un anume fel. Posibil sa gresesc, posibil sa aiba legatura cu firea fiecaruia, pana la urma. Dar eu tin minte ca toate regulile stricte de cand eram mica am avut tendinta sa le incalc cand am crescut. Vine ca un fel de revolta, daca vrei.

    • Incalci o regula daca n-o intelegi, ma indoiesc ca imediat ce te-ai mutat la casa ta ai bagat degetele in priza. 🙂 Daca intelegi ca ceva nu e ok pentru tine, n-o sa exagerezi. Sa maninci la Mac de doua ori pe luna e ok, sa maninci un dulce din punga ocazional iar e ok, sa-ti dai tot salariul pe fast food… alta e problema acolo, sorry, nu cred ca alimentatia prea sanatoasa din copilarie e de vină. 🙂

    • Degetele in priza nu le-am bagat. Dar nu adorm niciodata (ma rog, 2-3 exceptii in 10 ani) mai devreme de 1 noaptea, pentru ca mi s-a impus ora 9 ca ora de somn. Nu dorm la pranz nici daca lesin de somn pentru ca mi s-a impus sa dorm cand eram mica. Nu cu bataia, cu vorba buna si explicatii. Nu mancanc supa sau ciorba nici daca mor de foame. Si mai am o lista luuunga …

    • Eu sunt un (fost) copil caruia i s-au impus anumite reguli, inclusiv restrictii la mancare nesanatoasa (nu era prea multa in anii ’80-’90, dar obiceiuri nesanatoase se pot dezvolta cu orice), iar cand am crescut nu am simtit nevoia sa le incalc pe toate numa’ ca sa-i fac in ciuda la mama 😀 Am inteles ca dulciurile, fast food-ul, sucurile se consuma moderat din motive logice, de sanatate, nu pentru ca m-ar fi urat mama si de aceea nu mi le dadea, asa ca nu ma indop acuma cu ele ca mi-as face rau mie, in primul rand (pe termen scurt, mediu si lung). Aveam ora de culcare, acum nu mai am si nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca daca nu ma culc la timp, tot eu sufar a doua zi, ca-s zombie, nu mama care oricum habar n-are la ce ora ma culc eu.
      In general, cand faci unele lucruri clar bune sau sanatoase fix pe dos de cum te-au invatat parintii, dupa mine e semn de conflicte nerezolvate cu parintii…

    • Din pacate, cu cat ii refuzi organismului anumite alimente, cu atat mai mult le va dori mai tarziu. Pt ca are nevoie de un balans. Eu nu mananc carne pt ca nu-mi place, nu mi-a placut niciodata. Nu mananc anumite alimente pt ca imi fac rau. Da, le gust foarte rar. Imi plac fructele, legumele, pestele, mancarea usoara pt ca imi fac bine. Deci organismului e profesorul meu.

    • Dulciurile si fast foodul nu sint alimente, stim asta, da? adica sper ca nu despre ele zici, M.

    • Incearca sa te relaxezi si sa nu iei totul personal. Intelg ca esti perfecta si le stii pe toate, doar din punctul tau de vedere. Nu m-am referit la un copil de 4 ani. Ma refeream in general, la organismului nostru. Pt mine carnea nu este un aliment sanatos, este mortaciune. Pt tine, da. Avem parere diferite. Plus ca stiu povesti ale adolescentilor asemanatare celor descrise mai sus. Sper sa ai copii perfecti.

    • Uf, nu inteleg de ce te-ai suparat, zau ca nu inteleg
      Si eu sper la fel, dar nu cred ca-s speciala, cred ca toti parintii isi doresc in secret asta, sau ma rog, macar sa fie sanatosi, daca nu perfecti! 🙂

    • Buna intrebare, de ce m-am suparat. Realitatea e ca nu sunt suparata pe tine, nu am nici un motiv, nu asta a fost intenti. La urma urmei scrii articole cat mai detaliate si folositoare pt alte mame, care au la baza regulile tale (asa cum ai mentionat in titlu). Si e normal. Cred ca, mai degraba, sunt suparata pt ca sunt atat de multe pareri, fiecare incearca sa gaseasca solutii cat mai bune pt cresterea copiilor (ceea ce e super OK), iar eu vad o multime de copii si adolescenti neintelesi. Oare ei nu simt presiune parintilor, psihologilor profesorilor de a gasi solutii. Ma gandesc ca au nevoie de continuitate nu de schimbari la fiecare pas. Vb in general, acum. Fiecare copil are ritmul lui de crestere, are ritmul sau interior, la fel si paritnii, Ca sa nu mai zis de relatia parinte-copil. O zi buna si copii sanatosi si fericiti.

    • Nu cred ca neintelegerea copiilor porneste de la daca au primit sau nu dulciuri cand aveau 2 ani. Din unele comentarii reiese ca copiii ar fi frustrati pentru ca nu au primit lucruri pe care NU le-au cerut si care nu le erau necesare pentru dezvoltare. Un copil de 2 ani nu va cere dulciuri si pentru ca nu-s esentiale in nutritie de ce le-am oferi? Probabil, in cativa ani, cand Sofia va cere dulciuri, Printesa va scrie despre cum aceste dulciuri (sau fast food-ul) pot fi o lectie despre moderatie.

      Eu de ex am tot copil de 2 ani si pana acum nu a cerut niciodata dulciuri nici acasa nici la magazin, si nici noi nu-i oferim – de ce i-am oferi? Dar a mancat inghetata cand au fost cu gradinita la acvariu si a fost oferita ca o tratatie speciala (si nu m-a deranjat ca a primit). La fel, cand e ziua unui copil, are voie sa manance tort daca vrea (de obicei nu-l intereseaza, dar nu-mi fac iluzii ca la anul situatia va fi alta :). Dar si cand va fi in masura sa ceara, nu inseamna ca vom avea zilnic in casa tort… Va fi frustrat din cauza asta? Va manca tot tortul cand va merge la petrecerea unui copil sau la a lui? Ramane de vazut…

    • Fiu-meu a fost intotdeauna un mancacios, in plus mosteneste si niste gene din familie care duc rapid la kg in plus. Asa ca evident nu i-am oferit dulciuri, sucuri si fast-food. Dimpotriva, de foarte mic, de pe la 2 ani, i-am explicat in ce fel sunt acele mancaruri rele pt corp si de ce ar fi bine sa le evitam.

      Normal, nu ai cum sa eviti for ever ca un copil sa manance ceva dulciuri din comert sau ceva de la fast-food, si al meu, ocazional, cand iese cu colegii pe undeva, isi ia o saorma si un coca-cola. Dar faptul ca eu nu i-am oferit dulciuri si mancare procesata aproape deloc in copilarie l-a facut sa nici nu tanjeasca dupa genul ala de gusturi. Rareori pofteste la dulciuri, dar pofteste foarte mult la fructe si legume. I se par gretoase majoritatea chestiilor de la KFC si McDo, dar mananca cu placere puiul cu legume facut in casa. Nu suporta gustul de vegeta, de ex, sau alti potentiatori de arome, nu pune limba pe mezeluri, cam toata mancarea procesata/cumparata i se pare mult prea sarata.

      Asta e chestia cu dulciurile, sucurile, alimentele procesate: sunt prea dulci, prea sarate, au potentiatori de aroma, daca te obisnuiesti de mic cu respectivele gusturi nu vei mai aprecia, de ex, dulceata normala si fireasca a unei capsuni sau cirese bine coapte, a unui dovleac la cuptor – fata de o bomboana sau prajituri de cumparat, fructele, legumele, nu par deloc dulci.

      Practic, tu setezi gresit simtul gustului, la un copil, atunci cand ii oferi alimente si gusturi inexistente in natura.

      Asta e beneficiul in a te asigura ca, in primii ani de viata, copiii primesc foarte putine sau chiar deloc dulciuri si alte alimente procesate. Pur si simplu vor avea preferinte pentru alte alimente, pentru alimentele sanatoase cu care au fost obisnuiti de mici. Tu practic le dai un start bun in viata, vor trai cu niste obiceiuri alimentarecorecte toata viata.

    • Cred ca tine si de cum sunt impuse regulile. Daca nu-i dai copilului dulciuri atunci cand le cere, motivand: ‘pentru ca asa spun eu!’…. evident ca in momentul in care va avea puterea sa-si cumpere singur, numai dulciuri va cumpara.
      In schimb, daca reusesti sa-l convingi pe copil de ce nu e bine sa manance dulciuri si in paralel il inveti cu alte gusturi – de mancare sanatoasa si gustoasa, cred ca are toate sansele sa devina un adult echilibrat. Imi amintesc ca citisem pe blogul Mirunei (easiea) o postare cu Matilda care stia ca painea e pentru pasarele si nu pentru oameni, si o convingea pe o tanti in parc sa arunce sticla de Cola la gunoi 🙂

    • Eu nu știu de ce dar cred că iar ajungem la extreme. Eu am tendința să înțeleg oamenii dar prea sărim repede la beregată unii altora. Dulciurile și fast food sunt și ele alimente (depinde de calitatea lor, unele mai proaste altele mai bune, dar sunt alimente). Ce ne facem cu oamenii care nu își permit altceva decât ciocolată cu multă grăsime și mâncare pe fugă (deși e mult mai simplu și mai IEFTIN să mâncăm de ex. o pătrățică de ciocolată amăruie sănătoasă și să ne facem acasă ceva bun). Sunt sigură că fiecare părinte vrea să ofere cele mai bune alimente copilului dar uneori din bune intenții se ajunge la efectul contrar. Eu nu știu la ce vârstă am avut dezlegare la dulciuri (sunt treizecistă azi) dar știu că le-am consumat cu măsură și m-am bucurat de ele toată viața. Și când eram mică mi se oferea ciocolată cu pătrățica nu cu tableta, dar știam ce e și o adoram. De asemenea, mâncam multă miere și fructe. Mai apoi, dulciurile au fost la discreție, dar am mâncat cu măsură, pentru că nu erau tentații irezistibile, erau ceva bun bun și atât. Văd că fiecare are dreptul la un mic extremism alimentar. Unii nu mănâncă deloc carne, pe motiv de ”mortăciune”, ce să mai zic, mă ia amețeala. :)) Un pic de respect nu ar strica,nu e frumos să vă adresați așa celorlate persoane care au ales o alimentație omnivoră.

    • :))) păi foarte mulți studenți mănâncă de la fast food by default și la ce valori au bursele nici nu mă miră că toată se duce pe fast food. Și în studenție nu prea ai timp să gătești și nici bani și timp să mergi la restaurant. Chiar, vă mai amintiți cum gândeam la 20 23 de ani, sigur nu eram obsedați de quinoua 🙂 și alimentația găinii la micul dejun și infuența ei asupra gustului din omletă.Oricum, mai devreme sau mai târziu, fiecare e răspunzător pentru ce mănâncă. Sigur se invață multe din familie, dar eu nu uit în școala generală că aveam colege grăsuțe bine care mâncau 2 3 pachete de acasă și ziceau că TREBUIE să le mănânce pentru că părinții lor așa sunt le îndoapă și acasă și că ei sunt de vină pentru că râd de ele ceilați copii. E o poveste neplăcută, dar deja de la 12 13 ani când fetele se domnișoresc puțin și se uită în oglindă cam știu cum ar vrea să arate. Și sigur puteau decide să nu mănânce toate pachețelele. Eu am avut o perioadă în care nu îmi era foame mai deloc și dădeam pachețelul meu cu șnităl din ăla bun bun cu carne de porc natural 🙂 unui câine al nimănui din curtea școlii de care îmi era milă. Sigur că nici nu îmi dam seama că asta ar fi o problemă și i-am spus mamei în gura mare de fapta mea bună, ea nefiind așa de bucuroasă ca mine.

    • Mda, eu aruncam senvisurile de dimineata pe geam. Si aruncam biscuitii cu unt (pe post de gustare la scoala) imediat ce ieseam din bloc.

    • La noi in casa nu s-a cumparat suc (nici de ziua mea nu vedeam suc) nu s-au prea mancat prostii. In schimb se mancau o gramada de fructe, legume (noi avem gradina). Acum am 24 de ani si pot sa zic ca manac relativ ok: de toate: carne cu cartofi, orez cu carne/peste, paste, fructe legume. Mai mananc fast food o data – de doua ori pe luna ca mai des nu simt nevoia. Am o gramada de prieteni deodata cu mine care sunt dependenti de cola si care beau de mici. Eu nu pot bea asa ceva, nu-mi trece setea si ma deranjeaza gazul ala din suc.
      Am libertatea sa mananc orice, oricat dar asta nu inseamna ca acum fac tot ce nu puteam ca si copil. Eu le sunt recunoscatoare alor mei pentru cum m-au crescut, deci teoria asta cu compensatul ca si adult cred ca tine de bunul simt al fiecaruia.

  17. patrick, la 2 ani si 3 luni mananca la micul dejun lapte cu cereale, gustare iaurt sau fructe, pranz mancare solida, de regula carne cu multe legume, spanac, orez sau paste. ii dau supa/ ciorba pentru hidratare dupa mancare, nu ca fel principal din aceleasi morive ca si tine. la 17 gustare, iaurt sau fructe, depinde ce a primit dimineata, la 19 30 cina, de regula peste cam de 2-4 ori pe saptamana. ii mai dau la cina omleta cu usturoi si o frunza , 2 de spanac, toate in blender, orez/paste cu un pic de bulion de casa, hrisca cu ceapa si morcovi, snitel, in general xeva usor sa se digere repede. la culcare (21 30) lapte cu cereale sau doar un iaurt daca a mancat mult la cina. carne mananca de toate feluri le, inca nu I am dat iepure dar intentionez, pui curcan, ied de la tara. oua doar de la tara, lapte cumparam de la o tanti, legume ce se poate de la tara, fructe la fel. nu mananca deloc paine, f rar, maxim de 2 ori pe luna. nu mananca iaurt cu fructe, nu le amestec, sucuri la fel, f rar. nu mananca dulciuri, nu I am dat si nici nu accepta daca I da cineva, nu bea suc din comert pt ca nu I place. mai mananca tot felul de seminte, catina, coacaze…din pacate astea le pasez.bea f mult ceai de macese si soc, apa, afara sta vreo 4 ore pe zi, doarme neintors, nu se imbolnaveste, e vesel tot timpul si extrem de inteligent!

  18. Citind postul m-am regasit in el total.Iris (1,5 luni) a mea nu e o grasana si uneori nu pare o mancacioasa,in schimb daca i-as da ceva mereu sa manance n-ar refuza.aproape toata alimentatia ei e sanatoasa,direct din gradina socrilor.incerc sa-i asigur o alimentatie echilibrata,sa manance din orice de categorie alimentara zilnic.de la 9,5 luni a refuzat sa mai manance pasat,totul cu mana,de la 1 an sa faca cunostinta cu lingurita ei ca marime medie,sa ceara si furculita cand ne vede pe noi,sa-si foloseasca mainile la maxim,sa simta si sa guste totul.tot cam din jurul varstei de 1 an a refuzat si laptele de seara si atunci a trebuit sa facem cina mai consistenta,dar usoara ca digerare si iaurtul sa fie zilnic.dimineata bea lapte (cam putin la varsta ei),apoi pe la 9-9.30 mic dejun: omleta cu patrunjel fara ulei,pseudocereale cu lapte si scortisoara,gris cu lapte(ocazional),tartine cu unt si miere/gem,s.a. urmate de branza si fructe.intre mic dejun si pranza mai facem pauza,mai ales daca-l mananca bine.pranz:ciorba/supa/mancare gatita cu carne pui/curcan,putina branza si fructe.gustare dupa amiaza fructe in general.cina:peste cu mamaliga,sufleu de brocoli/conopida/dovlecel.orez cu legume,castravete cu rosii,ceapa si branza s.a. iaurtul poate fi inainte de somn sau dupa amiaza,uneri si dimineata.crestem la socrii pui de gaina si de curca,toate legumele le iau de acolo si pun si la congelator si am toata iarna,fructe mananca de orice fel si in cantitati mari,suc de fructe nu bea.i-am facut de cateva ori si nu s-a dat in vant,nu e obisnuita,in schimb apa e sfanta.ii fac clatite si prajitura cu fructe,dar nu se in vant.iaurt ii fac in casaca snack mananca grisine cu seminte,seminte,nuci,biscuti,briosele nu-i plac.nu i-am cumparat niciodata pufuleti sau alte prostii.in parc am fost facuta exagerata ca nu-i dau biscuiti cu cioco,barni sau lotto clasi…ca doar fata cerea si poftea.imi cresc copilul cum vrea,vrem sa-i dezvoltam obiceiuri bune in a manca,sa stie ce sa aleaga si sa o avem sanatoasa.in hypermarket se duce direct la fructe si la legume,n-are treaba cu altceva.si ii gatesc zilnic sau aproape zilnic,mai e si serviciul,important e sa fie totul proaspat si diversificat,de aceea spunem ca suntem tot la diversificare.sanatate multa!

  19. Citind postul m-am regasit in el total.Iris (1,5 luni) a mea nu e o grasana si uneori nu pare o mancacioasa,in schimb daca i-as da ceva mereu sa manance n-ar refuza.aproape toata alimentatia ei e sanatoasa,direct din gradina socrilor.incerc sa-i asigur o alimentatie echilibrata,sa manance din orice categorie alimentara zilnic.de la 9,5 luni a refuzat sa mai manance pasat,totul cu mana,de la 1 an sa faca cunostinta cu lingurita ei ca marime medie,sa ceara si furculita cand ne vede pe noi,sa-si foloseasca mainile la maxim,sa simta si sa guste totul.tot cam din jurul varstei de 1 an a refuzat si laptele de seara si atunci a trebuit sa facem cina mai consistenta,dar usoara ca digerare si iaurtul sa fie zilnic.dimineata bea lapte (cam putin la varsta ei),apoi pe la 9-9.30 mic dejun: omleta cu patrunjel fara ulei,pseudocereale cu lapte si scortisoara,gris cu lapte(ocazional),tartine cu unt si miere/gem,s.a. urmate de branza si fructe.intre mic dejun si pranz mai facem pauza,mai ales daca-l mananca bine.pranz:ciorba/supa/mancare gatita cu carne pui/curcan,putina branza si fructe.gustare dupa amiaza fructe in general.cina:peste cu mamaliga,sufleu de brocoli/conopida/dovlecel.orez cu legume,castravete cu rosii,ceapa si branza s.a. iaurtul poate fi inainte de somn sau dupa amiaza,uneri si dimineata.crestem la socrii pui de gaina si de curca,toate legumele le iau de acolo si pun si la congelator si am toata iarna,fructe mananca de orice fel si in cantitati mari,suc de fructe nu bea.i-am facut de cateva ori si nu s-a dat in vant,nu e obisnuita,in schimb apa e sfanta.ii fac clatite si prajitura cu fructe,dar nu se in vant.iaurt ii fac in casa.ca snack mananca grisine cu seminte,seminte,nuci,biscuti,briosele nu-i plac.nu i-am cumparat niciodata pufuleti sau alte prostii.in parc am fost facuta exagerata ca nu-i dau biscuiti cu cioco,barni sau lotto clasic…ca doar fata cerea si poftea.imi cresc copilul cum vrea,vrem sa-i dezvoltam obiceiuri bune in a manca,sa stie ce sa aleaga si sa o avem sanatoasa.in hypermarket se duce direct la fructe si la legume,n-are treaba cu altceva.si ii gatesc zilnic sau aproape zilnic,mai e si serviciul,important e sa fie totul proaspat si diversificat,de aceea spunem ca suntem tot la diversificare.sanatate multa!

  20. Partea cu fructe si legume de sezon sau numai de la piata e cam exagerata… Sa fim seriosi! nu prea am vazut avocado sau migdale crescute pe la noi la tara. Eu am abandonat lupta, urmaresc sa fie legume si fructe pe cat posibil de la noi, dar daca nu sunt nu ma crizez, ii dau ce gasesc la piata sau la super. Noi am inceput diversificarea la 6luni, in martie adica, iar daca ar fi fost sa astept sa vina sezonul, si acum bebe manca doar patrunjel radacina, pastarnac si morcov.
    Ce laptic primeste Sofia: praf, vaca sau vegetal?

    • Formula, Lactana Bio cu nr 3, imi propun sa trecem la cel gras de vaca (va fi UHT de la Napolact) dupa 3 ani, daca o vrea si ea. Daca nu, cind o vrea.

    • Noi nu am tolerat Lactana 3, probabil din cauza fructelor… Am trecut pe cel Kinder care e de la 1 an dar nu cred ca e suficient de satios pt dimineata si seara ca masa principala. Am inteles ca as putea sa ma intorc la Lactana 2. A mai avut cineva problema asta? Mersi de raspunsuri pt problema cu piureu 4ever

    • Din ce stiu eu de la pediatra Sofiei, formulele de follow-up (2, 3 si 4 au doar diferente de gust, ca se plictisesc ei pe masura ce cresc) nutritional ar fi cam la fel…

    • Cred ca sunt mici diferente de fier si alti nutrienti, etc. Dar nu cred ca diferenta e esentiala. (Tin minte ca cel pentru dupa 1 an era diferit de numerele anterioare, dar poate tin minte gresit, pentru ca noi, la recomandarea medicului dupa 1 an si cateva luni, cand am terminat stocul de lapte praf anterior, am trecut direct la lapte de vaca).

    • Si acum inteleg din comentariul lui Clau ca exista si lapte praf cu gust de fructe – nu ma pricep la ele, nu am folosit (cred ca am o vaga amintire sa fi vazut asa ceva pe raft, dar nu le-am bagat in seama)…

    • Si nu are probleme cu dintii, nu? Ca tot ma sperie unele mamaici ca laptele praf dupa un an e moartea dintilor… Bebe e inca alaptat insa a primit si lapte praf (deh! a fost si este un mancacios).
      Imi place ca nu o fortezi cu mancarea. Nici noi, mananca cat vrea din portia lui, niciodata nu m-am stresat cu mancarea (poate doar cand era mic mic si eu vroiam alaptare exclusiva si el urla de foame – pe noi chiar ne-a salvat laptele praf, si nu mult, era suficient un biberon pe zi, nici acum nu vrea mult, max 180ml, asta daca nu ii ajunge tatica) si bebe simte asta, mananca frumos, nu se murdareste, nu stau cu orele la masa si nici nu treuie sa il pacalesc cu cantecele.

    • Problema cu dintii nu vine de la lapte/lapte praf vs. lapte matern. Nici macar de la bautul din sticla in loc de bautul din pahar, ci de la balacitul dintilor in lapte toata ziua-buna-ziua. O data ce copilul are dinti, chiar si alaptatul ore in sir la rand zi si noapte poate avea ipotetic efecte nocive asupra dintilor (practic dintii ar sta scaldati in zahar timp indelungat). Asa ca daca copilul bea laptele o data sau de doua ori pe zi 5-10 minute de la pieptul mamei/sticla/pahar – ok pentru dinti; daca copilul isi balaceste toata ziua dintii in lapte sau suc – moartea smaltului. Deci nu laptele praf e problema, ci modul de servire. Exista copii lasati cu sticla plina cu lapte sau suc la indemana sa-si tot balaceasca dintii in ea toata ziua, si asta e un obicei foarte rau nu numai pentru dinti, ci si pentru mancat in general. Sucul e dupa parerea mea un rau dublu – pe langa faptul ca e otrava pentru smaltul dintilor, nu e nici cine stie ce sanatos comparat cu mancatul de fructe (si vorbesc aici de sucurile considerate sanatoase). Iar, a nu se intelege ca copilul e stricat pe viata daca bea suc in loc de apa din pahar (obligatoriu!) la vreo petrecere 🙂

  21. Minunat articol! Tania are 3 ani si o luna, este tot o devoratoare de mancare ( dar mereu sa fie altceva, nu mananca acelas fel de mancare 2 zile la rand), si desi nu da semne ca ar lua in greutate mult ( are 12 kg), mananca destul de des. Am citit mai sus ca ai comentat despre rutina somnului. Imi spui te rog cum o adormi propriu-zis pe Sofia?! Tania refuza de vreo 6 luni sa doarma la amiaza, si seara cedeaza greu, dupa orele 22.00 (petrecem destul de mult timp afara, iar inainte de somn citim povesti, dar de cele mai multe ori eu adorm inaintea ei!

    • Intuneric in camera, liniste, ea sta la ea in pat, eu pe canapeaua din camera ei, ii dau obiectele ei de somn (o paturica, o bunita si un cocos de plus, suzeta). la prinz eu sau bona ii cintam incetisor, adoarme in 5-15 minute. Seara ii citeste taica-su de pe tableta o poveste (10-15 min), apoi mai sta cu ea pina adoarme (cam 30 de min).

    • Am auzit de copii dupa 3 ani care refuza somnul la pranz, dar in acest caz, seara trebuie culcati undeva in jur de 7, nu mai tarziu de 8 (altfel ajung sa fie supra-obositi si sa adoarma greu si sa doarma prost). O idee de incercat?

      O alta idee de incercat e „odihna” de pranz – practic regula e sa stea jumatate de ora in pat la ea dupa masa de pranz, si daca nu adoarme in timpul asta, se poate ridica dupa (asta e regula pe care o au la gradinitele in Germania pentru copii peste 3 ani pentru ca unii mai au nevoie de somn si la 5 ani, altii nu mai au la 3, sau unii copii sunt mai obositi in unele zile si vor sa doarma dar nu in altele). O clepsidra de jumatate de ora poate fi utila, sa fie in campul vizual al copilului si sa stie cand se termina timpul de odihna, sau un ceas cu limbi pe care parintele poate indica unde trebuie sa fie minutarul cand are voie sa se dea jos (fara trisari, jumatate de ora e jumatate de ora). Cei mai multi copii adorm in jumatatea de ora, dar si daca nu, ii revigoreaza oricum odihna.

    • Ma bucur sa aflu ca si alti copii de varsta ei refuza sa doarma.Tania, Indiferent daca doarme sau nu la pranz, seara adoarme greu. Greu inseamna 2-3 povesti, discutii, explicatii, stat in pat vreo ora si abia apoi vine Mos Ene pe la gene. Da, e evident ca ar trebui macar seara sa adoarma mai devreme, dar are atat de multa energie, si dupa vreo 4-5 ore petrecute afara… oricum, probabil difera mult de la copil la copil. In cazul nostru, cam o data pe saptamana reusesc „sa o pacalesc” cu un somn de amiaza!

    • Daca doarme destul si nu e obosita, recalcintranta peste zi, inseamna ca asta e ritmul ei la 3 ani. Dar daca pare ca i-ar trebui mai mult somn, in afara de incercatul cu odihna (nu neaparat dormitul) la pranz, o solutie ar fi dusul la culcare ceva mai devreme oricum (probabil tot va dura peste jumatate de ora, copiii mai mari au nevoie de mai mult timp pentru a se linisti si a-si recapitula ziua). Asta cum am zis, daca fetita pare ca nu doarme suficient. Altfel, poate asta e noul ei ritm, si va puteti bucura de zile pline de mers in excursii si seri de iesit pe terasa 🙂

    • eu nu am copii (am mai spus-o) insa subiectul mi se pare interesant.
      o sa fiu un pic off topic si eu dar asta pentru ca s-a atins tangential subiectul „somnului”.

      am lucrat la un moment dat la o gradi unde in timpul somnului de dupa-amiaza, melodii linistitoare in conditii normale, erau „cantate” la un aparat audio al carui volum era la maxim. da, la maxim.

      eram eu la doi douazeci, ca adult, daramite bietii puiuti (culmea e ca unii dintre ei adormeau si pe acel sunet iritant).

      directoarea se plangea ca unii dintre ei ” nu vroiau nici cum sa adoarma” si ca manifestau probleme de comportament…fara cuvinte…asta legat de „filosofii educationale”.

    • Buna gradinita aia… NU. Nu s-o fi gasit nimeni sa sugereze ca poate alea nu erau tocmai conditii propice de somn? Or fi mers pe principiul de obisnuit copiii sa doarma in galagie, sa nu se „invete” cu linistea si sa se trezeasca la orice zgomot (am primit „sfatul” asta).

    • Normal ca i s-a sugerat directoarei ca nu este sanatos pentru copii…raspunsul a fost „orginal”: „in momentul in care vei publica o carte despre psihologia copilului, atunci parerile tale vor fii luate in considerare”…colega mea (cea care isi exprimase opinia) si-a gasit un alt loc de munca :).

    • Andrei- 2 ani si jumatate. Acum vreo luna a inceput nu sa refuze somnul de pranz ci sa adoarma foarte greu. La fel este si acum. Adoarme ..de adormit..dar cel mai des dupa vreo 40-60 (!!!!)minute de foiala. Nu se da jos din pat (nu pt ca-i impunem noi ci pur si simplu vrea el sa stea acolo..), dar ..sta cu ochii cascati si nu adoarme. Nu s-a schimbat nimic in programul lui, iese tot aprox 3 ore pe-afara (ba chiar uneori are si bazin 1ora)- unde alearga si face toate cele….Tot liniste si semiintuneric in camera…
      Insa…m-am prins ce s-a schimbat si tind sa cred ca asta l-a cam bulversat. Bona lui a aflat ca are cancer la san si ne-a parasite intr-o sapt de la veste. De atunci a stat ba cu mine, ba cu sora-mea, ba cu o…incercare de bona noua (1luna si o spat)..si da, eu cred ca aceste schimbari l-au cam destabilizat si mor de ciuda!!! Dar…nici n-am ce face…in afara de faptul ca uneori imi vine sa-mi dau demisia si sa stau cu copilul acasa ca sa nu-l mai expun la asa ceva..

      Raspund la ce-ai scris tu, Maria, pt ca si el are acelasi stil: in zilele in care n-a adormi la pranz (vreo 3 in total in ultimele 2luni)NU adoarme mai devreme. Nici macar cu 1/2 de ora. Stiu ca altii „pica” pe la 19-19.30 si drom pana dimineata. Nu si el. El tot la ora lui (21.30-22) adoarme…desi il vezi ca se misca in reluare.. Parca e teleghidat… Asa ca mie mi-e clar ca la el scosul somnului de parnz la varsta asta este exclus.. Dar poate ca Tania este ok cu atat cat doarme si..atunci asta e…
      Eu de la 4 ani nu am mai inchis un ochi la pranz. Sie ra teroarea copilariei mele..cand venea amiaza..si stiam ca „trebuie” sa stau in pat desi nu lipeam geana de geana..:(

  22. Am citit cu interes fiecare postare :).Imi plac discutiile astea,din care am ceva de invatat.
    La noi e asa:
    1 an si 8 luni – alaptat la cerere
    ora 9 – fructe sub forma de piure amestecate cu fulgi de ovaz,mei orez si semine macinate(in,chia,susan) sau nuci,migdale,uneori sunt fructele in proportie mai mare,alteori fulgi si atunci ii spunem porridge :),mai punem si fructe uscate,scortisoara,nucsoara,ghimbir.Fulgi ii inmoi in apa fiarta. Asta de cele mai multe ori,pentru ca nu prea vrea sa manance fructele altfel.In week-end cand mananca cu noi mai fac pate din ficat de pui,chiftele sau drob de curcan/pui,sunca de curcan. Paine doar la pateuri sau cu unt si miere,dar nu in fiecare zi.
    ora 12:30 – felul 1 ciorba sau supa,cu taitei,galuste,mei,orez,dar cu foarte multe legume si zarzavat,de fapt lichidul e foarte putin sau supa crema. Se culca dupa,doarme 3-4 ore
    ora 16:30 – felul 2 -carnita cu legume sau pilaf,uneori doar carnita singura,pe care o adora,iar impreuna cu mazarea e cea mai buna combinatie.Alteori omleta la cuptor cu legume sau sufle de conopida.
    ora 20:00- cina – iaurt simplu cu banana si cativa fulgi de ovaz inmuiati sau mei, mamaliguta cu branza si smantana, gris cu lapte si sos de fructe cu putina miere sau cu banana, paste integrale cu nuci macinate si banana,dar iaurtul e cel mai des si obligatoriu unul pe zi.Daca ma hotarasc sa fac altceva,iaurtul il serveste simplu pe la 6.Ii place foarte mult.
    Poate pare ca mananca mult,dar cantitativ nu e.Are 11 kg.Am introdus o masa seara pentru ca se trezea mult noaptea.
    E tentat sa manance mezeluri,dulciuri,pufuleti,dar mai mancam doar pe ascuns ce nu vrem sa ii dam si oricum asta ne-a cam facut sa rarim salamul pe la masa, dulciurile.Le spun si celor cu care mai interactionam sa nu ii dea,desi uneori e greu,mai ales daca e deja e mana lui.Incerc sa fac tot ce pot sa il tin departe de ce consider ca nu e sanatos sau nu are nevoie. Dulciuri nu ii dau,nici facut in casa in mod obisnuit,dar la evenimente e deja greu sa nu il las sa manance putin tort.Daca e rar,nu e atat de rau :(.

    • Si eu cred ca daca e ceva asociat cu un eveniment special poate chiar fi un mod de a-i face pe copii sa inceapa sa inteleaga moderatia si diferenta intre lucururi care se fac la ocazii speciale si lucruri de zi cu zi.

  23. Hm…meniul lui actual. Baiat, 2 ani jumate, 1 m si-un pic si 16+ kg. Numa’ bine pe curba, doar ca nitel mai mare pt varsta (cica are dimensiunile unuia de 3 ani, dar aici e ereditatea..ca de nascut l-am nascut mai devreme, si avea 2.240kg si 46cm…)
    Dimineata-cum se trezeste daca cere ii dau lapte.Daca cere. Cam 200 ml.
    Daca nu cere lapte, cere suc. Care suc e de morcov+mar..sau altele…cat mai de sezon… Facut in casa, atunci, pe loc. 100ml,cam asa. NU mai mult.
    La 1/2ora-1ora mic dejun.(aprox 9am). Paine (mda…) cu „ceva” sau doar „ceva”. Ceva-ul fiind fie branzica, fie ou, din astea… Paine nu mereu, dar uneori cere si-i dau.1/2 felie..1 felie maxim..
    Gustare de fructe in jur de 11. (mar, cireasa, capsune, banana-f rar. Altele nu le ia intregi si tin la idea de fruct intreg!!…)
    La aprox 13, pranz. Da, eu ca si tine,Printesa, ii dau felul 2 mai intai. Spanac cu ou sau peste cu cartofi natur sau legume cu curcan sau piure cu vita&sos rosii.. Le tot invart astfel incat sa-mi ia si din unele si din celelalte pe parcursul unei saptamani. Ciorba ar manca de orice fel si oricand si oricata (bine, exagerez nitel) asa ca…felul doi-ia cat vrea din el si ciorba dupa felul doi. Tot cat vrea. (intotdeauna merg pe idea–cat vrea, ba chiar la unele opresc eu… caci daca-i place mult ceva e in stare sa nu se opreasca..)
    Doarme apoi. Mult. 3 ore..3 ore si ceva. Bine…dupa 3 ore de fuga pe-afara..cred ca-i normal..
    La trezire…in jur de 17-17 si ceva, gustare. Aici e partea nasoala…caci nu ia nici sa-l pici cu ceara fruct intreg. Asa ca..bag de ex o caisa si-o piersica in blender si i le dau asa, in canita.Sau kiwi cu ceva. Sau capsune cu ceva..Depinde ce-i in sezonul ala.. Asa le ia, nah, ma declar multumita…Si ceva ce detest, dar o recunosc public:), dupa asta urmeaza (pt ca imi cere) iaurt cu fructe. CUMPARAT ASA!!:((( Daca i le fac in casa eu, nici gand sa le ia. Am incercat inclusiv sa i le „ascund” in borcanasele lui stiute..ce credeti ca-i fraier?? 🙁 De 4 luni, de cand a refuzat iaurtul (pur si simplu a venit o zi in care n-a mai vrut sa puna gura pe el!) am apelat la varianta asta..crezand ca-mi va merge sa I le fac eu in casa si sa I le daug in recipientele alea cumparate… M-am crezut desteapta, l-am crezut usor de pacalit..GRESIT!… Ma consolez cu idea ca, macar iau din alea bio. Dar..ma rog..nu am asa o buna parere nici despre astea..so…:(
    (sunt deschisa la sugestii..de aducere a copilului inapoi la iaurtul iaurt..)
    Avem si cina, pe la 20…Cere el. Servim chestii usoare..mamaliguta-branza-smantana…gris cu lapte & scortisoara….paste cu sos… peste slab (daca n- avut/luat carne la pranz)..etc..
    Si..well…la culcare e dependent de cana lui de lapte.. Ii dau doar 200, ca oricum mi se pare ca are cam multe lactate, dar ii dau…

    Dulce…cand este..este facut in casa. Cu zahar brun sau deloc zahar. Compensam lipsa zaharului cu scortisoara, pe care o adora. Ar fi in stare s-o cunsume asa..pudra:). Alt dulce, cunoscut si ca „bomboane”: stafidele. Am descoperit -de curand- si-i plac si batoanele alea Nutribon (poate le stiti)- asta e alt dulce. Chec..uneori.. Chestia e ca nu e mare fan dulce. Dupa 2 ani a gustat si din cioco si din ou Kinder si din biscuiti si din jeleuri (don’t ask! la bazin, dupa lectia de inot, antrenoarea a impartit jeleuri…pana sa ma prind..copilul deja infuleca ranjand pe-al lui:P). Dar desi stie gusturi NU cere, nici macar cand trecem pe langa ele prin magazine. Singurul dulce pe care-l cere sunt „biscuiti cu scortisoara si ghibir” …sunt unii la Ikea, eu l-am stricat, eu i-am dat.. Din fericire ajungem fooooarte rar la Ikea:))

    • Zaharul brun e tot zahar (bun sau rau), dar intr-adevar da gust mai bun anumitor prajituri. Scortisoara in cantitati foarte mari poate avea efecte nedorite (http://www.med-health.net/Cinnamon-Powder.html). Zic doar ca e usor de cazut in capcana ca zara = rau, scortisoara = buna, cand de fapt mai e si o treaba de masura.

      De treaba cu iaurtul nu stiu ce sa zic – daca chiar e o mare problema ca e de cumparat, poate merita incercat iaurt simplu amestecat nu cu fructe, ci cu dulceata de fructe (tot are o gramada de zahar, probabil mai mult decat iaurtul de fructe, dar mno, e facut in casa 😉 Sau pur si simplu cumparat doar iaurt simplu, explicat ca asta e singurul care e in casa si gata.

    • Pai eu nu tin sa nu-I dau deloc zahar! 🙂 Doar ca am luat brun pt ca noi, ceilalti din casa, nu folosim ..asadar daca tot am luat pt praji facute in casa, am luat brun.
      Iar scortisoara..are cam 1 lingurita la ..aaa…cred ca la o saptamana. (grisul cu lapte il vrea cu scotrisoara, iar din asta ii fac o data pe sapt. In unele sapt nici nu ii fac)

      Cu iaurtul…ma declar happy:) pt ca ieri am reusit sa-i pun iaurt normal facut de mine cu fruct(in blender) pus in recipinetul din comert!! Da, stiu, nu-I frumos ca mi-am pacalit copilul, dar aveam si eu o fixatie cu iaurtul ala . Ah, la iaurtul asta deja preparat nu zaharul mi-era problema ci idea ca..daca faci in casa amestecul ala nu are cum (ca nu-I natural!!) sa tina cat are termen de valabilitate cel cumparat! Deci logica spune ca e cu conservanti si p-astia ii urasc!

    • Da, au conservanti, desi cel mai adesea conservantul folosit e acidul ascorbic (o forma de vitamina C), sau acidul citric (un conservant natural care se gaseste in fructe). Pe mine una ma dispera iaurturile facute special pentru copii – au zahar cel putin la fel de mult ca cele pentru adulti, sunt mici si costa dublu fata de cele normale.

      Nici eu n-am problema cu zaharul in sine (fie el alb sau brun – unii cad in capcana ca daca e brun e brusc magic), ci cu cantitatea care se poate aduna peste zi din diverse produse care merg si fara zahar.

      Asa ca ma bucur de victoria cu mancatul de iaurt cu fructe si atat!

      Si n-am vrut sa fiu carcotasa cu zaharul vs. scortisoara, doar am vrut sa subliniez ca e usor de cazut in capcane naturaliste.

    • Ah, stai linistita, nici n-am luat-o ca pe-o carcoteala. 🙂
      E bine cand primesc info, chiar nu stiam de faza asta cu scortisoara, din intamplare ii dadeam moderat. De fapt cam asta aplic cu el..cu mine…moderatia. La alimentatie.

      Iar iaurturile alea pentru copii, mi-amintesc cand era (mai) mic si erau unele de la Nestle..aveau un an garantie sau cam asa ceva..ma cutremuram:)

  24. AH! Desi am scris mult am uitat sa spun ceva esential… Cat o sa pot eu o sa-l tin departe de mezeluri. Cat nu-i la gradi nu mi-e greu caci la noi in casa chiar nu sunt mezeluri (eu sunt singura care se mai scapa o data la o luna-doua la cate-un salam de Sibiu sau la cate-o pastrama de vita).
    Din pacate nici noi nu prea mancam salate (de fapt manancam, dar la pranz, la job,a dica el nu ne vede…) si ma gandesc ca poate d-aia nu vrea legume crude nici daca te dai peste cap in fata lui… A gustat si din castravete si din ardei…dar o data si apoi n-a mai vrut. Rosia o scuipa de zici ca-i alta aia… Cu rosia nici n-am insistat caci refluxul lui se cam face simtit la unele alimente, iar rosia e una dintre ele…

    Daca aveti idei de ..convins copilul sa consume si legume crude…sunt deschisa la propuneri:)
    Multam’ de postare, Printeso, ia uite cate-am avut de zis:)))

  25. Dragelor, as obosi inutil la cat de scurta e viata, cautand mereu mancarea perfecta , gradinita pefecta, jucariile ideale, etc.
    Al nostru copilas are 2 ani si 2 luni. Are 14 kilograme apx si 92cm. L-am alaptat pana la 1an, diversificat de la 5 luni si nu avem probleme.
    Mananca de toate. Inclusiv prajeli, dulce… Prajeli nu va imaginati ca orice. Dulce, asemeni. Iar la produse de comert evit clar aromele „identic naturale”.
    Acum… Fiecare cum considera. Insa trebuie privit si alt aspect:
    Nicoleta , mai sus, afiseaza un meniu care eu nu l-as gasi decat la 40 km.
    Nu retin cine, vorbeste despre gradinita ideala fara dulce si eu mai stiu ce. Insa cine n-are de unde alege, Si sta intr-un oras mic, il tine acasa? Ca la caminele din orasul meu se da orice mancare. Si dulce. Inclusiv dimineata ca le scapa asistenta (cea care sta de altfel la cresa cu cei mici, ca personal special nu este). Noi ce facem?

    • Nu mi-as face mari griji. Ce fel de dulce primesc zilnic? Din amintirile mele presitorice, la gradi nu primeam prajituri sau bomboane decat daca era ziua vreunui copil, altfel singurul dulce erau fructele – masa de pranz nu avea desert, fructele erau gustare la trezire. Cred ca la orice gradinita se poate discuta ce dulciuri sa fie permise zilnic si ce nu (si nu cred ca s-ar supara nici cei de la gradi sa nu fie nevoiti sa faca/cumpere prajituri sau mai stiu eu ce, mai ales ca sigur sunt mai scumpe decat mancarea gatita). Si pana la urma, si la meniu se mai poate discuta in limite rezonabile, dar eu cred ca cele mai multe gradinite ofera gustarele cu care am crescut si noi (paine cu ceva, fructe, legume) si la pranz mancare gatita (nu m-as ingrijora daca grupele de proteine, carbohidrati, lipide nu sunt combinate/separate conform ultimei mode in ale alimentatiei). Iar daca dulcele e uneori in loc de fruct, iaurt de fructe de la alimentara, iar nu mi-as face asa mari probleme (se poate insista pe iaurt simplu la o adica, multi copii il prefera de fapt, si gradinita nu cred ca ar protesta pentru ca e mai ieftin).

  26. Perfect de acord cu regulile! Din pacate la capitolul snackuri din comert am cam esuat pe motive de prieteni. Eu nu cumpar si nici nu am in casa gustati gen ciocolati sau tot felul, dar le vede si le mananca cand mergem in vizita. Am multe prietene cu copii de aceasi varsta cu ai mei, iar ei nu sunt la fel de atenti cu evitatul mancarurilor artificiale. 🙁

  27. Foarte bun aricolul!
    Fetita mea are 11 luni. Fructe, iaurt si cereale ar manca oricand. Cu legumele avem insa o problema. Nu prea le doreste nici fierte, nici crude, nici aburite, nici piure, nici pasate, nici intregi, nici cu crne sau ou. La nici o ora din zi. Daca aveti vreo propunere pe care nu am incercat-o sunt foarte receptiva. Le accepta doar foarte rar. De crescut creste bine nu pot sa ma plang.

    • Andreea, a mai zis cineva intr-o alta postare a printesei (inclusiv ea). Sa mancati si voi o data cu fetita. Daca voi mancati legume gatite normal (fara blender sau pasate), si o sa va vada, poate ia exemplu, sau o sa fie cel putin curioasa la ce mancati voi.
      Nu stiu, nu am copii, dar eu cred ca asa as face.Si sa ii pui in farfurie ca a voastra, a ei sa nu fie diferita.

    • Am incercat si asta. Am mancat aceeasi mancare, din acelasi tip de castron. Pana la urma eu am mancat. Ea a luat 1-2 imbucaturi si gata.

    • Eu cred ca 1-2 imbucaturi de legume fata de nimic tot e ceva. Cred ca asta ar trebui facut zi de zi, nu o data. Nu cred ca copii ar manca tot sau aproape tot din prima. Azi o imbucatura, maine 2, poimaine 3.Oricum, eu zic sa nu te ingrijorezi ca pana la urma precis o sa manance si legume, mai devreme sau mai tarziu.

  28. Vad foarte multe mame care dau omleta la ora 19, stiu din batrani o vorba :oul dimineata e medicament, la amiaza aliment si seara otrava.

    • Roxana, dezvolta putin 🙂 batranii aia sunt cumva nutritionisti sau dieteticieni? daca nu, da-mi voie sa-ti zic ca e doar o vorba. Daca ne aduci niste argumente pertinente cum ca oul seara e otrava, ar fi super. Sa nu ne mai otravim… si iti zic de pe acum ca desi oul are colesterol, colesterolul alimentar din galbenus nu are legatura cu cel din sange.(numai ca pe langa colesterolul ala oul este alimentul cu cei mai multi nutrienti/calorie, are proteine usor digerabile, grasimi, vitamine etc)

    • E vorba ca oul e greu de digerat chiar si pentru adult (in special galbenusul), de aceea nu e recomandat seara. Eu il vad ca pe o mancare de dimineata sau cel mult de pranz, ca sa aiba timp sa se digere pana la culcare. Presupun ca si pentru copii e la fel 🙂

      PS. Sunt alta Roxana decat cea de mai sus, dar si eu am remarcat treaba cu oul dat la cina citind in diagnonala meniurile descrise mai sus.

  29. Ma bag si eu in discutie cu toate ca nu am copii si nicio varsta la care pot sa zic ca am cine stie ce experienta de viata, dar vreau sa spun ca si eu am observat ca gusturile se educa si poftele pentru anumite alimente vin fie din diverse lipsuri ale mineralor/vitaminelor din corp, fie din starea psihica de moment. Sunt un fost copil crescut cu de toate, dar ce-i drept nu-mi amintesc sa fi mancat ciocolata sau zahar pana la 4 ani. Si cu toate ca imi puteam lua suc sau dulciuri oricand doream, iar in liceu aveam zile cand nu trecea zi in care sa nu beau un pahar mic de suc sau cateva bucatele de ciocolata, de vreo 3 ani au inceput sa nu ma mai atraga. Daca vreau ciocolata, imi iau o tableta cu minim 80% cacao si imi ajunge 3 saptamani ( asta daca nu sunt in sesiune) iar sucurile mi se par gretoase acum. Mai beau un pahar de cola pe luna sau la doua luni daca am tensiunea mica (nu suport cafeaua). Si cu toate ca am mancat iaurturi cu fructe in copilarie, acum nu le sufar. Imi prepar acasa si sunt de zeci de ori mai bune. Si cu monoglutamatul de sodiu sunt in ,,relatii de indiferenta”: il folosesc, ma rog, folosesc in special condimente care il contin, dar nu zilnic si nu pot sa spun ca mi-a dat dependenta. Am incercat sa caut si condimente fara, dar ori nu aveau ce imi doream, ori aveau alte ingrediente mult mai periculoase. Am zis ca in vara asta imi fac eu propriile condimente din legume si ierburi aromate. Am mancat si fast-food cand eram in liceu, dar nu m-a pasionat (din nou am ingnorat monoglutamatul si el pe mine). M-am cam lungit: ce am vrut sa spun este ca daca in viitorul apropiat/indepartat, copiii care nu au stiut ce e ala zahar, fast-food etc. vor manca aceste produse si le vor cere de cateva ori, nu-i un capat de tara, or sa se sature mai repede decat ar crede, mai ales daca au alternative mai sanatoase. Acum 10 ani spre exemplu nu se gasea avocado la orice supermarket, nu erau atat de populari fulgii de ovaz in loc de cereale cu mult zahar. Alternative sunt multe si cred ca ar fi bine ca singuri sa isi dea seama la un moment dat ca trebuie moderatie. Aaa si inca un lucru: eu am descoperit abia tarziu ca pofta pentru ciocolata venea de la o lipsa de magneziu pe care o duceam pe picioare de cativa ani. Cum am inceput sa o tratez, cum a scazut.si cantitatea de ciocolata consumata. Asa ca niste analize facute anual si un medic competent ar trebui sa fie la indemana oricui.

  30. Din unele comentarii de aici reiese ca sunt mamici care nu vor sa le dea alimente care contin gluten copiilor. Din cate stiu eu, glutenul e rau pentru cei care au intoleranta la ei. In rest, dat fiind faptul ca se gaseste in grau, se mananca de sute de ani. Daca nu au nicio problema de ce nu le dati faina de grau? Bunicii nostri nu au avut nicio problema cu ea, au mancat paine facuta in casa de mici si pana la batranete, iar acum, dintr-odata, e rea. De ce?

  31. Matei mananca ce mancam si noi de mai bine de 1.5 ani.
    Mic dejun ca al nostru, mancare gatita din care mancam si noi. Orice facem ii dam si lui. A mancat si mujdei de usturoi cu peste si mamaliga,pizza,ceapa verde, mancarica de tot felul.
    Nu ma stresez ca nu are niciun rost.
    Eu i-am dat dulce din comert gen biscuiti (am cautat sa fie mai putin dulci). Nu a primit ciocolata sau chestii cu cacao.
    Fac in casa chec, placinte si clatite americane – nu prea se omoara.
    De sarbatori a mancat si cozonac – nu prea s-a omorat cu el.

    Vreau sa va spun ca mergem la mama la tara saptamanal si au ai mei pe langa gard vreo 3 corcodusi. Mamanca corcoduse (zarzare) de moare. sunt acre, acre, oare cum de ii plac? Maicamea acreste ciorba cu ele.

    Pana la 2 ani si 1 luna (azi a implinit) nu i-am facut nicio analiza – cu toate ca am avut scandaluri cu soacramea pe tema asta „cum de nu ii faci copilului analize uzuale?!”
    Vitamine nu a luat deloc, niciodata, nimic! Mint – a luat cam 6 picaturi de vit D date in 3-4 zile (apoi am uitat sa-i dau si nu i-am mai dat deloc nimic).
    Orice va fi, orice carenta va avea o vom trata la momentul respectiv. Atat timp cat mananca, doarme, se joaca, alearga – a inceput sa mai si vorbeasca….are rost sa chinui copilul iar eu sa ma stresez?!
    Aud in parc mamici : „analize la 6 luni” …intreb si eu:” dar are ceva?!!”
    ” nu, dar le facem preventiv!” hahahah

    cu analizele mi-ar placea un post (analize si vitamine) – nu neaparat la copii.
    si atunci sa va explic eu mai pe romaneste cum sta treaba cu ele, cumnatul meu lucreaza in domeniu.

    • nu cred c-o sa scriu curind despre asta, ca nu am nici o specializare in domeniu si nici timp de documentare serioasa nu mai am.

    • Cred ca recomandarile cu analizele difera de la tara la tara, ceea ce-mi spune ca probabil nu sunt esentiale pentru toata lumea. In Germania, adultilor sanatosi si copiilor sanatosi nu li se recomanda analize de rutina si nici vitamine ca rutina (la copii, se recomanda doar niste teste imediat dupa ce se nasc – nu sunt analize obisnuite ci testeaza anumite posibile probleme de metbolism, plus vitamina K, si apoi vitamina D de la 10 zile pana la 1 an – 1 an jumatate, si fluor pana incepe spalatul pe dinti cu pasta cu fluor; alte teste/analize doar daca exista motive de ingrijorare). In America, chiar si fara analize unii doctori recomanda copiilor multi-vitamine dupa 1 an. Aici parerea unui pediatru serios despre vitamine la copii (http://pediatricinsider.wordpress.com/2011/11/03/who-needs-vitamins/)

    • da, asta ar fi o idee buna, problema e cum gasesc unul bun si reliable, ca majoritatea medicilor de la noi sint promotorii diverselor branduri pharma.

    • pai si cum stii ca are ceva daca nu ii faci analize de nici un fel? Chiar daca ia in greutate poate avea anumite pb.

    • Daca mananca bine, se dezvolta bine, in lumea dezvoltata e foarte putin posibil sa aiba carente de vitamine. Daca nu mananca carne sau alte surse de fier, poate fi recomandat un bilant la fier. La fel, daca nu sta deloc la soare si nu mananca alimente fortificate cu vitamina D, poate avea carente de vit D (si pentru ca bebelusii nu e recomandat sa stea la soare se recomanda ca rutina vit D pana la 1-1.5 ani, in functie de cand e nascut copilul). Dar in ce tari cunosc eu (unde hrana variata e din abundenta si parintii nu sunt la limita sarciei), nu se recomanda analize la copii sau adulti sanatosi ca rutina.

  32. Si fetita mea face parte din categoria care mananca mult si orice. Nu se omoara dupa legumele crude din salate (gen telina/morcov ras) dar mancarea gatita o adora. In cazul ei am observat ca a l-a mostenit pe sotul meu: e pofticioasa, ii place mult carnea, are fix aceleasi gusturi ca si el. Desi eu mananc carne mai rar si putin (pt ca asa ma simt bine), si baza sunt cruditatile pe ea nu o pot obisnui asa deocamdata. La fel, cand mai fac tarta cu fructe, prajitura cu lamaie, chec, nu pleaca din fata cuptorului pana nu e gata „praji”. Deci, eu sunt convinsa ca predispozitia spre mancare e genetica. Nu inteleg de ce sunt asa de stresate mamicile cu diversificare. Care e graba? Nu incercati sa ii indopati pe copii cu diverse doar ca sa dormiti voi linistite. Copilul mananca atat cat are nevoie. Unii sunt mai pofticiosi, altii nu.

    Nu cred povestea ca la 5-6 ani ei au discernamant si ca vor refuza ceva nesanatos, gen biscuiti cu cacao doar ca nu au primit pana atunci. Nu e vorba de discernamant, e vorba ca unii sunt mai ascultatori din fire, si fac exact ce spun parintii (eu am fost un copil din asta) si atunci va refuza.

    Sunt unii mai rebeli care, sa fiti sigure, ca vor incerca si un pic de dulciuri, din curiozitate. Nu putem sa ii tinem departe de dulciuri toata viata, come on! De parca voi nu mancati un patratel de ciocolata la cateva zile, sau pandispan cu fructe. De ce sa fim absurzi? Sigur ca daca ei nu cer nu are rost sa ii dai, dar daca vezi ca vrea ce faci? Ii explici biochimia alimentelor? Ca zaharul rafinat e nasol? Oricum daca vrea si e pofticios la un moment dat isi va lua singur, va fura cand nu sunteti atent.
    Pledez pt mancare facuta in casa, nu danonino sau alte porcarii.

  33. Alinutza, e indicat sa faci analize la 6 luni. Am si motive:
    Al meu copil avea o lipsa mare de fier. Stiam ca cei alaptati pot avea carente. Si ada a fost. I-am dat supliment.
    Al doilea motiv: poti descoperi vreo anomalie/boala la niste simple analize. O vecina a mea a descoperit tarziu ca fi-su avea talasemie.
    Mi se pare indicat. Nu moare copilul de la intepatura. Plange si se linisteste.
    Si chiar daca mananca bine, asta nu spune nimic despre cat asimileaza din vitaminele necesare.

  34. Ma asteptam sa fie mai greu pana invat toate aceste lucruri insa esentialul este sa citesti, sa inveti iar in rest totul vine natural, intuitiv, nici nu stii cum de iti vin unele idei atunci cand ai mai mare nevoie de ele 🙂

  35. Mi-a placut teribil expresia: „Și nu, nu vreau să aud replica obosită cu echilibrul”, si contextul si articolul. Am descoperit de curand blog-ul tau, felicitari! Imi place foarte mult despre ce scrii / ai scris in trecut.

    Avand in vedere ca baietelul meu are 5luni jumate aproape, articolele tale le-am gasit nu utile, foarte utile si oarecum ma regasesc in ele din situatiile descrise.

    Felicitari inca odata!!:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *