Prima născută nu e deloc pupăcioasă (sper al doilea să fie). Nici eu nu-s, recunosc, dar pe ea aș pupa-o non stop. Cînd o văd cu pielea aia albă, cu mînuțele și picioruțele alea grăsune și molcuțe, cînd îi simt mirosul ăla de nou și curat (nu și l-a pierdut nici la 2 ani, ce bine), îmi lasă gura apă instantaneu. Și trebuie s-o gust nițel. Așa că mă reped la ea ca un vultur și o pup unde prind. Sau o mușc. Sau doar o miros. Și o strîng în brațe pînă icnește. În tot timpul ăsta ea se zbate, mă împinge, uneori mă mușcă și ea, cînd sînt foarte norocoasă mă pupă înapoi sau acceptă s-o mozolesc cu o privire resemnată pe moacă. Dar cel mai adesea se zbate.
– Mami, nu pupaaa, bleaaaah.
– Mami, nu mîca, eu nu sut de mîncaie.
– Mami, nu poți muca, pundul meu e învelit cu piele și chiloț.
Ieri am tăbărît pe ea cu pupat și drăgălit, a stat o vreme, apoi a început să mă împingă.
– Gata, mami, ai pupat destul, mi-a zis. Mai pupi mai tîziu.
– A, da?? Păi să știi că oricum nu te mai pot pupa, că mi s-au terminat pupii.
– Cum adică teminat?
– Adică nu mai am pupi, ți i-am dat pe toți pe care îi aveam.
Se uita la mine cu o moacă… Confuză, tristă, complet surprinsă, în căutare de soluții.
După 10 secunde de derută în care eu mă prefăceam că lucrez, a sărit pe mine să mă pupe.
– Mami, uite, dau înapoi pupii. Pe toț!
Și m-a pupat. Nu o dată sau de două ori, s-a ținut după mine încontinuu de dimineața să mă pupe, să-mi refacă rezervele de pupi. După fiecare sesiune mă întreabă:
– Acum ai pupi? Mai ai?
Îi spun că da, acum mai am vreo sută, ne ajung 2-3 zile.
Deci de fapt, ea ar fi pupăcioasă, dar n-are loc de mine. Aia e, oricum nu mă pot abține, de la dulciuri mă abțin fără probleme, la fel și de la țigări, sex și alcool, dar de la ea, nu pot, e ceva dincolo de puterile mele.
trebuie sa incerc si eu chestia asta! 🙂 ca am aceeasi „problema” cu puiul meu deloc pupacios incat credeam ca toti copiii sunt asa (pana cand am avut de-a face cu vara-su, un pui cu 5 luni mai mic, care pupa si mozoleste tot ce prinde 🙂 e delicios)!
Miruna are 8 ani si inca am acest sentiment. Ma bucur in fiecare zi ca ma lasa sa o dragalesc, pentru ca peste doi ani probabil nu ii va mai face placere. Deja mi-a spus ca nu vrea sa semene cu nimeni din familie, ci doar cu ea insasi, si ca intimitatea e importanta. Culmea a fost ca stia ce inseamna intimitate :))
:). Ceva similar am avut eu cu David, baietelul meu de 5 ani, cu „te iubesc”. Ii spun des, foarte des, ca il iubesc mult, mult de tot, pana la luna, la soare, la martieni si inapoi de 100 de ori. La un moment dat, a protestat, spunand ca stie, ca i-am spus deja de multe ori, ca nu mai intra in urechile lui. Si i-am zis eu, atunci, ca o sa ii spun mereu ca il iubesc, dar ca, daca vrea, imi poate da cuvintele inapoi ca sa faca loc pentru altele. A cascat putin ochii, pe urma a inceput sa rada si sa topaie, „sa isi scoata cuvintele” si a decretat ca mereu va trebui sa ii spun ca il iubesc. 😛
De la dulciuri si celelalte inteleg, dar de la sex de ce trebuie sa te abtii?
Pentru ca este gravida in ultimul trimestru de sarcina! nu este un motiv destul de pertinent?!!
Nu , de cand e interzis sexul in ultimul trimestru de sarcina ?
Poate porni contractiile si travaliul in unele cazuri, asa ca sunt medici care recomanda sa te abtii cand se apropie ‘sorocul’.
aaa..nu!!? Eu personal am facut sex cu barbatu’meu in ultima luna de sarcina mai abitir decat oricand. Si am nascut copil la termen 😉
Eu la 42 saptamani , ca nu voia sa ma iasa 🙂 Stiam ca e posibil sa porneasca travliul din cauza asta , insa doctotrul meu a zis ca nu e nevoie de vreo abstinenta…..si asa dupa nastere numai la sex nu mi-a fost gandul pentru muuuuult timp
Ziceam asa in general, ca ma pot abtine daca e nevoie, nu ca trebuie.
Fetelor, nu considerati totusi ca nu e treaba noastra daca face sau nu face sex? 🙂
Ioooi, asta a fost taare!!
Cat e de dulce :))
Si eu am 2 copii dar am făcut dragoste pana-n ultima zi fără probleme….
Superb!!! Cred ca e un sentiment minunat!!! Te inteleg perfect ca iti vine sa o mananci!!!! 🙂
Dragalasa mica, cum a gasit ea repede solutia :))) deci de fapt ii placeau pupicii 😀
jocul preferat al lu’ fi-meu cu mine e ‘Te muca mami’ – se pune pe jos si asteapta sa vin sa-l musc de unde apuc / nimeresc. Si rade… de zici ca cine stie ce chestie hazlie face mami…
Nici el nu e prea pupacios, dar e afectuos totusi. Are momente cand zice singur ‘te buiete (iubeste) mami’ si vine sa ma imbratiseze tare-tare si eventual sa ma umple de saliva (ca inca nu stie sa ne pupe altfel decat ‘stampilandu-ne’ cat mai umed posibil). Sau, cand era mai mic, striga ‘mami, mami’ si-si raspundea singur (cu o voce voit rasfatata): ‘da puiu, da puiu’ 😛
Iar seara, cand il adorm, trebuie neaparat sa stea ‘cu fata a mami’ – si se frichineste pana cand gaseste punctul in care fata lui e cel mai aproape de fata mea. Iar daca il pup, scoate un ‘eeee’ de matza scarpinata sub barbie 😛
Ah, si de curand, dupa o noapte mai mult alba fara motiv, cand sa plec la servici imi zice ‘ubec pe mami’ – si vine sa ma dragaleasca, apoi tot el zice ‘a ubit pe mami. Gata, peaca mami. adute teva bun’ (mami pleaca sa aduca ceva bun, intotdeauna :-P)
Foarte frumos 🙂 Si eu sunt inebunita dupa fi-mea, as sta cu nasul in pielea ei toata ziua, as lua-o noaptea in pat pe post de perna 🙂
Mortali copiii astia!
Astea sunt momentele care fac sa dispara amintirea noptilor nedormite, sa uitam de grijile si stresul cotidian, sa ne umplem inimile de frumusete si iubire (neconditionata). Ma topesc, de-a dreptul, atunci cand gemenii mei de 18 luni vin sa ma iubeasca, Lucas, un lipicios de baiat care e dispus sa fie dragalit oricand, in contrast cu Elena, o fetita deja independenta si opinionata, care te iubeste sau iti permite s-o iubesti numai cand vrea ea.
da,de acord si cu drag de toate.
mai putin de faza cu muscatul,din pacate….
un copil de pana in 2 ani,muscat din joaca si de drag de mama,tot de drag mi-a muscat copilul meu de pana in 2 ani,de omoplat,de mai avea un pic si trebuia dus la chirurgie estetica sa-l coasa… 🙁
ei au dintii foarte ascutiti si nu inteleg de ce nu e bine sa-i muste pe ceilalti,ei invata doar prin imitatie… si nu stiu care sunt limitele…
el ,bietul,nu facea decat sa-si manifeste dragostea…si a continuat asa si in parc,iesind scandal cu celelalte mamici,pana a mai crescut un pic si a inteles de vorbe…
Cred ca depinde … si eu am avut acest joc cu David. Bine, nu ma jucam „de-a muscatul”, ci „de-a mancatul”, dar a inteles de la inceput ideea de joaca si nu ne-a muscat pe bune niciodata. Se prefacea si el. Si nu a incercat jocul in sine nici cu alti copii, nici cu alti adulti.
Dar e adevarat ca trebuie avut grija cu cei mici, pot prelua comportamente de la adulti dar intr-un mod diferit 🙂
Daa, sa stii ca m-am gindit si eu la asta, mai ales ca am si vazut in parc citiva copii care musca la suparare (desi acolo parea mai mult un gest instinctiv). Mai, eu nu o musc la propriu, adica nu e cu dinti si toate astea, e mai mult un joc in care-mi apropii mult gura de ea si ea se preface ca se sperie, apoi face ea la fel si ma baleste… n-am simtit vreun pericol ca se poate naste ceva violent de-aici, dar o sa fiu atenta la semne, sa fiu sigura ca nu-i vin ei alte idei. Thx!