Dragă Iv de trei luni,

Cică umblă vorba-n tîrg că despre tine nu scriu pe cît ai merita, că sora ta ar fi o muză mult mai prolifică. Dar nu-i adevărat, eu scriu despre și pentru tine romane și enciclopedii, doar că nu apuc să le și pun pe hîrtie, pentru că mîinile mele sînt prea ocupate cu… ei bine… cu tine. Și, desigur, cu ea.

După cum bine știi, dar probabil că la fel de bine și uiți, de cum faci ochi de dimineață eu sînt acolo cu brațele gata. Te iau și-ți dau lapte și zîmbet și atunci începe romanul. Apoi tu îmi rîzi și se încheie primul capitol, eu te schimb de scutec și începe altul. Și ne plimbăm și adormi și iar bei și iar rîzi și eu mai dau o foaie și te mai iubesc o viață. Și repetăm pînă se face noapte și te îmbăiez și mănînci și apoi te îmbrățișez și adormi cu o mînă bine prinsă de bluza mea și acolo încheiem romanul zilei de azi. Și de ieri și de mîine și încă alte sute de romane la fel, dar totuși diferite.

Nu prea mai fac nimic altceva în afară de tine, cu pauze în care o mai iubesc și pe sora ta, fără să te las pe tine deoparte. Și ei îi scriu cărți, uneori i le citesc din minte și le dezbatem împreună, ea e puțin mai mare ca tine și e deja maestră în dezbateri, cum presimt c-o să fii și tu curînd.

Ieri v-am scris o poezie. Pe hîrtie adevărată. Se cheamă „Iubiții mei de mici dimensiuni”. Probabil e destul de slabă, dar mie mi se pare nemiapomenită, doar e prima mea poezie scrisă pentru copiii mei! Am pus-o în cufărul vostru cu amintiri. Să nu rîdeți de mine, nu poezia e punctul meu forte!

Pînă una alta, ai împlinit trei luni. Ai împlinit și (de fapt, chiar l-ai depășit) gradul de pufoșenie stabilit. Pentru asta, dar mai ales pentru toate celelalte, te iubesc nemăsurat.

2014-10-22 20.25.53

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4218

20 comentarii

  1. Ce frumos! Nici nu stii ce placere e pentru mine cand ajung la birou si gasesc un articol nou!
    Deci inseamna ca scrii, hm…..noaptea!

    Sanatate la toata lumea!

  2. Sa-ti traiasca puiul tau pufos si pumos care a depasit gardul de pufosenie, alaturi de voi familia cea pumoasa. Sa fiti sanatosi si cat mai multe dezbateri cu cea mai inteleapta „maestra in dezbateri” iar apoi impreuna cu micul mare intelept Iv. Muza creatiei literare sa fie mereu cu tine, printesa.
    Numai si numai de bine sa aveti parte.

  3. ce misto suna „iubitii mei de mici dimensiuni” 🙂 Ivan face simbioza acum, nu e chiar distinct, e partea din tine detasabila si despre Sofia scrieti impreuna. Cred ca poezia e foarte frumoasa. Te-ai gandit sa scrii o carte pentru copii?

    • De milioane de ori. Am si inceput, aveam si numele personajelor, insa niciodata nu am trecut de primul paragraf. Cred ca trebuie sa mai cresc.

  4. Si eu dimineata cand ajung la birou, caut cu nerabdare daca ai mai scris un articol. Foarte frumos, se vede ca fiecare cuvant vine din inima!! O zi frumoasa iti doresc!

  5. Oh, Doamne, ce dor mi-e de pufoseniile fiica-mii.. <3
    si ce frumos scrii, tare mandri vor fi cand vor citi randurile astea..

  6. aseara, inainte de culcare alaturi de fetita mea de 1 an si 3 luni, ma gandeam la voi si ma hotarasem ca azi sa te dojenesc pentru ca subiectul principal al postarilor este Sophia si lui Iv nu ii dedici asa multe scrieri, si nu va avea si el asa multe amintiri precum Sopia

  7. Multa sanatate si fericire! Si baietelul meu a implinit de curand trei luni. Te citesc cu nerabdare, cautand povestile cu Iv, iar in multe dintre ele ma regasesc. As vrea sa fie mai multe, dar sunt constienta ca Sofia este la varsta la care fiecare zi vine cu ceva nou si frumos. Petrecere frumoasa! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *