Dragă Iv de trei luni,

Cică umblă vorba-n tîrg că despre tine nu scriu pe cît ai merita, că sora ta ar fi o muză mult mai prolifică. Dar nu-i adevărat, eu scriu despre și pentru tine romane și enciclopedii, doar că nu apuc să le și pun pe hîrtie, pentru că mîinile mele sînt prea ocupate cu… ei bine… cu tine. Și, desigur, cu ea.

După cum bine știi, dar probabil că la fel de bine și uiți, de cum faci ochi de dimineață eu sînt acolo cu brațele gata. Te iau și-ți dau lapte și zîmbet și atunci începe romanul. Apoi tu îmi rîzi și se încheie primul capitol, eu te schimb de scutec și începe altul. Și ne plimbăm și adormi și iar bei și iar rîzi și eu mai dau o foaie și te mai iubesc o viață. Și repetăm pînă se face noapte și te îmbăiez și mănînci și apoi te îmbrățișez și adormi cu o mînă bine prinsă de bluza mea și acolo încheiem romanul zilei de azi. Și de ieri și de mîine și încă alte sute de romane la fel, dar totuși diferite.

Nu prea mai fac nimic altceva în afară de tine, cu pauze în care o mai iubesc și pe sora ta, fără să te las pe tine deoparte. Și ei îi scriu cărți, uneori i le citesc din minte și le dezbatem împreună, ea e puțin mai mare ca tine și e deja maestră în dezbateri, cum presimt c-o să fii și tu curînd.

Ieri v-am scris o poezie. Pe hîrtie adevărată. Se cheamă „Iubiții mei de mici dimensiuni”. Probabil e destul de slabă, dar mie mi se pare nemiapomenită, doar e prima mea poezie scrisă pentru copiii mei! Am pus-o în cufărul vostru cu amintiri. Să nu rîdeți de mine, nu poezia e punctul meu forte!

Pînă una alta, ai împlinit trei luni. Ai împlinit și (de fapt, chiar l-ai depășit) gradul de pufoșenie stabilit. Pentru asta, dar mai ales pentru toate celelalte, te iubesc nemăsurat.

2014-10-22 20.25.53

20 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *