Cum ajutăm copilul să învețe să vorbească?

Am citit în ultima vreme cîteva articole despre felul în care cei mici învață să vorbească, încercînd să înțeleg diferența considerabilă între viteza cu care copiii învață limba sau limbile pe care le vorbesc cei din jur. Cunosc copii care la doi ani și jumătate vorbesc perfect, cunosc și copii care la trei ani și jumătate vorbesc încă în limba lor, imposibil de înțeles de alții decît propria mamă. Am auzit de copii care la doi ani vorbeau binișor două limbi, dacă nu chiar trei. Deși e destul de evident că mai toți copiii ajung să vorbească bine pînă la 4-5 ani, observ că mulți părinți se îngrijorează mult mai devreme. Mi se pare absolut normal, probabil și eu m-aș îngrijora dacă aș vedea că al meu pare c-a rămas cu multe luni sau chiar 1-2 ani în urma altora de aceeași vîrstă. M-am gîndit că poate ar fi util un post cu ce cred eu că putem face pentru a ne ajuta copiii să vorbească mai repede, să învețe cuvinte cu mai multă ușurință și fără frustrări. Nu sînt specialistă, am doar experiența de părinte și o sumă de lecturi pe care le-am rumegat temeinic în ultimul an.

Ca informație de background, Sofia a vorbit foarte devreme, acum la doi ani și jumătate vorbește perfect, are un vocabular bogat, a înțeles cum se folosesc timpurile verbelor și pluralul substantivelor, folosește corect genitivul, vocativul, uneori chiar și diateza pasivă, toate astea doar ascultîndu-ne pe noi vorbind. Ce cred eu că e foarte important în procesul de învățare a vorbirii?

1. Genetica. Sigur, asta nu înseamnă că dacă mama și tatăl au vorbit fiecare de la 1 an, și copilul va vorbi de la 1 an. Înseamnă că bagajul nostru genetic include o predispoziție la a învăța vorbitul mai devreme sau mai tîrziu, predispoziție pe care n-o putem ghici, o putem doar afla în timp. Eu cred că mare parte din abilitatea copilului de a deprinde limba e determinat genetic. Cu alte cuvinte, dacă cel mic e setat să înceapă să vorbească inteligibil la 4 ani, puține lucruri din cele pe care le poți face tu ca părinte vor face diferența. Invers, dacă cel mic e programat să înceapă vorbitul la 2 ani, chiar și cu minimum de efort din partea părinților, copilul tot va vorbi bine repede (nu va avea cine știe ce vocabular, dar se va face înțeles rapid).

2. Atașamentul securizat cu măcar un părinte. Un copil care se simte iubit, acceptat, înțeles, respectat în orice condiții se poate concentra mai bine pe propria dezvoltare. Nu pierde timp și energie testîndu-și părintele, rezolvîndu-și frustrări și anxietăți. Știe că brațele de care are atîta nevoie sînt mereu acolo, deci pășește în viață cu încredere, curaj și curiozitate.

3. Expunerea timpurie la limba corectă. Vorbiți-i copilului din prima zi de viață. La început îl ajută să vă audă vocea, apoi îl ajută să deducă din ton și din privirea voastră sensul vorbelor. Deja la 4-6 luni poate înțelege ce-i spuneți și foarte curînd va și răspunde. Am citit de curînd un studiu (o să revin cu link cînd îmi aduc amitne unde am citit, majoritatea articolelor le citesc de pe telefon cînd doarme Ivan pe mine și nu reușesc mereu să salvez linkurile) care spunea că e extrem de important ca părintele să verbalizeze ce crede el că gîndește copilul (chiar dacă greșește), pentru că în acest fel copilul va prinde și mai rapid sensul cuvintelor. Nu e nevoie de ton pițigăiat, nici de strîmbături. Vorbiți normal, pe ton firesc, cumm ați vorbi cu un adult.

4. Expunerea corectă la limba corectă. Nu folosiți pluralul cînd nu e cazul, păstrați pronumele așa cum sînt ele făcute să fie folosite. Copilul e TU și părintele e EU. Nu facem caca, ci ai făcut caca. Nu sugem la sîn, doar tu sugi. Fără diminutive. Cel mic va înțelege mult mai repede sensul cuvintelor și felul corect în care se folosesc ele.

5. Posibilitatea (pentru copil) de a lucra și integra vorbirea. Puneți cuvintele noi în context, mereu. Explicați sensul celor spuse prin fraze ample, lăsați timp copilului să rumege informația nouă. Într-un alt studiu am citit că între 2 și 3 ani copiii au o capacitate de 10 ori mai mare ca înaitne de 2 ani și dupa 3 ani de a deduce sensul cuvîntului din context. Așa că oferiți-le contextul! Lăsați-l să vă întrebe lucruri despre cuvîntul sau noțiunea nouă, răspundeți amplu folosind des cuvîntul cel nou în situații variate, la singular și plural, la genitic și acuzativ, în diverse declinări.

6. Comunicare calitativă. Într-un alt studiu publicat de curînd în New York Times, cercetătorii spun că mult mai importantă decît numărul de cuvinte la care e expus copilul mic e felul în care aceste cuvinte sînt introduse în conversație, tonul plăcut cu care părintele le rostește, disponibilitatea lui de a le dezbate cu cel mic.

7. Comunicare cantitativă. Eu cred însă că și volumul de cuvinte e extrem de important, mai ales pînă la 3 ani, cînd cei mici au o capacitate uriașă de a reține tot ce le iese în cale. Numiți în conversație tot ce vă iese în cale. Sofia de exemplu știa la 2 ani și un pic care e cărămida și care e betonul, cum arată tencuiala și la ce e bună, cum funcționează burlanele și țiglele din acoperiș.

8. Lectura timpurie. Cărțile sînt extrem de importante pentru că ele oferă copilului un punct de plecare pentru propria imaginație. Pozele și cuvintele rostite în jurul lor îl incită la visare, îi ajută să pună în context cuvintele. E important să îi dați timp să înțeleagă poveștile din cărți, discutați cu copilul pe marginea fiecărui detaliu.

9. Răbdarea. De a-i explica de fiecare dată, cu multe cuvinte, ce te întreabă. De a-l lăsa în ritmul lui.

10. Odihna. Un copil obosit e un copil cu capacitate redusă de învățare, cu chef redus de a deduce, de a integra cuvinte noi între cele pe care le știe deja, de a le reține și de a le folosi. Un copil obosit nu va avea răbdare să fie corectat, se va enerva, se va frustra și va comunica verbal și mai puțin.

11. Tehnica de corectare a părintelui. Cel mai simplu mod de a corecta o pronunție greșită este de a repeta cuvîntul în varianta lui corectă, dar fără a atrage atenția asupra greșelii. Pur și simplu folosiți cuvîntul corect, copilul va înțelege. Dacă cel mic greșește sensul, oferiți-i contextul corect în care trebuie folosit. Nu insistați, repetati de două ori, apoi așteptați următoarea ocazie de a-l corecta discret, s-ar putea să nu mai fie nevoie.

Par multe și complicate, dar dacă stați să vă gîndiți la ele, sînt de fapt lucruri naturale, care vă vor veni foarte ușor imediat ce le veți conștientiza. Foarte important e, cred eu, să nu aveți așteptări în nicio direcție. Cel mic va vorbi mai devreme sau mai tîrziu, simpatici sînt toți la început cînd stîlcesc tot ce prind doar pentru a deveni tot mai suprinzător de fluenți pe parcurs și înainte să știți ce v-a lovit, cel mic o să vă bată la scrabble!

73 Comments

  • corina spune:

    Bun articolul. Eu am un baietel de 2.4 foarte vorbaret. Pe langa ce ai scris tu aici, lucruri cu care eu sunt de acord, cred ca mai conteaza mult si lectura la varste fragede. De la 4 luni noi am citit sau rasfoit carti iar cand a inceput sa vorbeasca a asimilat foarte multe cuvinte din carti si legaturi cu viata reala. Eu cred ca si noi ca parinti putem avea o influenta mare asupra dezvoltarii limbajului si calitatii lui. Mi-a placut faza cu betonul si caramida, dar le stie tocmai pentru ca ii explicati mereu

  • Oana Na spune:

    Hai, Ioana, recunoaste ca fata e la gradinita, doar nu e o rusine. 😉

  • Alexandra spune:

    Sunt copii si copii. Al meu la 2 ani si-a dat drumul la vorbit in doua limbi (la noi in casa, fiecare e cu limba lui si nu le incalecam). Corect si curat – cu toate ca eu in continuare am impresia ca limba romana o vorbeste ca un student grec :)))) Ne-au speriat toti – vaaai, dar il ametiti, n-o sa mai stie care-i cum, nu o sa o vorbeasca pe nici una corect, o sa intarzie cu vorbitul etc. Pana la urma au fost frici nefondate dar au ajutat mult si cateva dintre punctele enumerate de tine mai sus. Noi n-am vorbit cu el niciodata pe „bebeliceasca”, i-am citit de cand era mic, mic de tot, explicatiile pana picam lati (noi, parintii evident). Nu zic, o fi ajutat si genetica – eu cand incep sa vorbesc nu ma mai opresc :)))
    O chestie care pe mine una m-a socat putin, a fost o discutie cu o prietena ce-i logoped. Imi spunea ca multi parinti se rusineaza daca ai lor copii nu vorbesc bine, nu pronunta corect sau intarzie mult cu vorbitul, dar rusinati ori ba, nu accepta ajutor. Avea cativa copii care ii erau adusi la birou, pe ascuns, de catre bunici (mai destupati la minte). Bine, asta-i un caz ce s-a petrecut la noi, in Grecia, in Romania or fi mai deschisi, zic eu…

    • Ramona spune:

      Hai lasati laudele,k aveti copii destepti,si ca au inceput sa vb devreme,fiecare copil se dezvolta diferit,cel care nui mai tace gura,va incepe sa vb devreme,cel mai rusinos,si mai retras va vb mai tirziu,si mult ajuta gradinita,daca iti copilul de la un an pe mina altuia,sigur ca va incepe sa vb devreme,dar sunt ca stau acasa cu ei ca nau posibilitatia de asi da copilul la gradinita,asaca hai sa ladam laudele,si plus la aciasta copilul care incepe sa vb mai tarziu,este cel mai destept-:)).fara glume..va deveni un om mare.

    • abbas alisia spune:

      Bravo… ma bucur ca in sfarsit este o mama cu capul pe umeri. E ceva normal ca un copil sa vorbeasca exact cand vrea. Pe un copil nu il poti obliga ca de ce il obligi de aceea nici nu va face. Bravoo roxana. Ma bucur pt acest sfat. O zi buna

    • abbas alisia spune:

      Scuze ramona.

  • Omnia spune:

    Sunt curioasa daca Ivan va vorbi la fel de repede si corect ca Sofia, presupunand ca au circumstante identice. La noi cel mare a vorbit devreme, corect si complex, iar cel mic a vorbit tarziu si putin balbait cand se grabeste. Chiar urma sa cercetez problema balbaielii, dar nu fac inca un caz din ea ca e evident ca doar atunci cand se impacienteaza e prezenta.

    • Printesa Urbana spune:

      De fapt, fratii nu au circumstante identice, genetica joaca un rol foarte important si genele se combina in feluri diferite, chiar daca are aceeiasi parinti. Vedem, e foarte posibil ca Ivan sa fie foarte diferit de Sofia (desi acum, de exemplu, fizic seamana mult).

    • Geo spune:

      Nu e neaparat. Sora-mea, care e mai mica decat mine a vorbit perfect de la 2 ani (cu „r”, cu tot ce presupune), pe cand eu abia pe la 3 ani jumate mi-am dat drumul si cu stalceli (de genul cofetarie la mine era ofecatarie, prosopul era sorop – don’t ask – mi-a povestit si mie mama :D)

  • Ioana spune:

    Cred ca e foarte important pentru un parinte sa stie ca bazele articulației (posibilitatea micutului de a articula cuvinte) nu are legatura cu coeficientul de inteligenta al acestuia. Pur si simplu unii copii incep sa vorbeasca mai tarziu. Sa ne aducem aminte de Lucian Blaga care pana la varsta de 4 ani a fost ”mut ca o lebădă” iar la maturitatea a fost un poet si un filosof stralucit.

  • Lili spune:

    Ai mare dreptate, fiul meu a vorbit foarte repede si aici este meritul soacrei mele (foarte vorbareata si fosta profesoara de romana).

    Imi aduc mereu aminte cum la 8-10 luni stia poezia „Balada unui greier mic” fara sa stie sa vorbeasca, stia ce urmeaza, se intrista sau se insenina in functie de versuri, la versul „zise el, ridicand un piciorus” ridica si el piciorusul .

    A vorbit repede, bine, l-a spus pe R foarte repede.

  • Lela spune:

    Baietelul meu a vb. destul de tarziu, dat. faptului ca este bilingv.Eu am vb. cu el exclusiv. in lb. romana, iar cei din jur lb. greaca!Med.pediatru care la fiecare intalnire ma intreba si nota in „carnetul de sanatate” al copilului, ce cuvinte noi spune…si eu eram cam…eeee….pai….arata cu degetul si zice cateva cuvintele…care nu prea inseamna nimic nici in romana nici in greaca!Mi-a sugerat (cam agresiv) sa-i vb. numai in greaca, dar eu am insistat si i-am vb. in continuare in lb. romana.
    Acum la 4 ani si 5 luni vb. si romana si greaca.De mentionat ca si-a dat drumul dintr-o data, greaca-perfect, romana-aproape perfect!
    Cunosc insa si mamici romance, casatorite in Grecia, cu sot grec, al caror copil nu stie nici un cuvand pe lb. romana si caruia i s-a vb. exclusiv greaca….nu sunt de acord, dar fiecare in ograda lui face cum considera de cuviinta!

  • Daniela spune:

    Multumesc foarte mult pentru articol. Imi place mai ales pentru ca este foarte bine documentat. Vroiam sa aflu si opinia mamicilor cu experienta in ceea ce priveste copii care aud constant mai multe limbi. Acestia vorbesc mai tarziu?Au dificultati de vorbire pe termen foarte lung?Pot asimila mai multe limbi de la varste foarte mici? Bebele meu aude aproape zilnic 4 limbi si ma gandeam cum se va descurca pe viitor.

    • Printesa Urbana spune:

      Din ce am citit, e foarte important ca fiecare adult din jurul lui sa vb o singura limba straina (adica mama vb cu el doar in romana si tatal doar in engleza, de exemplu, nu amandoi amestecat), in acest fel poate invata simultan pina la 4 limbi. Nu va vorbi mai tarziu.

    • Stefi spune:

      Da, e important ca adultii sa vorbeasca consistent cu copilul aceeasi limba. Copii care cresc invatand mai multe limbi o data nu vorbesc mai tarziu, dar e posibil sa atinga anumite praguri de dezvoltare ceva mai tarziu (de exemplu propozitii de doua cuvinte la 2 ani si jumatate in loc de 2 ani). De asemenea, e posibil in prima faza sa stie mai putine cuvinte in fiecare limba comparat cu un copil monolingv, dar per total sa stie mai multe cuvinte in toate limbile. Tot in prima faza, nu e exclus sa amestece cuvinte din diverse limbi (si mai ales sa foloseasca un cuvant de care are nevoie in limba in care il cunoaste chiar daca interlocutorul lui vorbeste alta limba). Diferentele astea dispar cel tarziu pe la 4-5 ani. Copiii crescuti cu 2 sau mai multe limbi, chiar daca stapanesc limbile in mod egal, au totusi de obicei o preferinta pentru o anumita limba, si limba respectiva e cea a celorlalti copii (de exemplu, copiii romani care cresc in America au o preferinta pentru engleza, si uneori o folosesc si cu parintii cunoscatori de engleza, chiar daca vorbesc perfect romaneste cu bunicii care nu cunosc engleza). Bi-/multi-lingualismul e un lucru bun, si eventualele aparente intarzieri de moment nu ar trebui sa descurajeze, pentru ca intr-un timp scurt aceste eventuale intarzieri dispar. Aici niste articole scrise pentru publicul larg de un cercetator in domeniu (in engleza): http://www.lel.ed.ac.uk/~antonell/generalpublic.html

    • Geo spune:

      Eu sunt de loc din Sf Ghe, Covasna, unde datorita prezentei foarte mari a maghiarilor, s-au format foarte multe familii bilingve. La un moment dat, in scoala, s-a facut un studiu pe copiii ce proveneau din astfel de familii si s-a dovedit ca ar fi mai inteligenti. Asta zis asa, grosolan, ce am retinut eu din anii respectivi.

    • Alexandra Oancea spune:

      La noi in casa se vorbesc mai multe limbi straine pe care eu le predau curent si fetita mea de 3 ani si jumate mi-a spus prima oara mama in araba, culorile le stie in engleza, cantece si poezii in romana si asculta curent si franceza, italiana, spaniola cand am lectii acasa. Nu cred ca afecteaza negativ capacitatea copilului de a vorbi, din contra il ajuta sa isi dezvolte limbajul corect de mic. Cel putin ei nu i-a creat nici o confuzie :). Din experienta mea dupa a 4-a limba straina cunoscuta ca adult nu mai traduci din romana, pur si simplu gandesti in limba strana pe care o vorbesti la momentul respectiv. Foarte interesant articolul! Bravo!

    • Nu mai traduci din romana si daca inveti o singura limba straina, pe care sa o stapinesti cum trebuie.

    • Lil spune:

      Am in jur de ceva ani familii mixte si fiecare vb in limba lui, iar copiii incep sa rosteasca mai tarziu primele cuvinte, dar de la trei in sus devin tot mai fluenti in ambele limbi. Cel mai complex caz: ea rusoaica, el roman, intre ei vorbesc in engleza, fiecare copilului in limba materna si unde locuiesc se vorbeste greaca. Primele cuvinte spuse timid au fost dupa trei ani, a inceput sa vb inteligibil de pe la 4 si acum la 5 ani e fluenta in toate cele 4.

    • Lil spune:

      Dupa ce am citit comentariile de mai jos, o completare: copiii se adreseaza corespunzator limbii pe care o vorbeste fiecare parinte. Deci fara griji ca nu o sa-i intelegeti atat timp cat vor cunoaste ambele limbi.

    • Daniela spune:

      Baiatul meu are 3 ANI si jumatate dar inca nu vorbeste…spune cuvinte in romana(nu ft multe)
      , cateva in italiana pt ca locuit acolo 3 ANI iar acum a inceput sa spuna mai multe cuvinte in engleza deoarece locuim in Anglia acum si merge la gradinita de cateva luni. In ce limba sa ii vorbesc? Ii vorbesc in romana dar nu pare interesat, nu vrea sa repete nimic. Cand ii repet si in engleza pare mai interesat. Sunt ingrijorata ca nu face propozitii inca, dar intelege ce ii spun, fie in romana, Italiana sau engleza. Cum sa procedez?

  • Marmota spune:

    Printesa draga, ai cumva niste linkuri despre bilingvism? Sau orice online despre tema abordata azi, ca iar vorbesti despre ce ma framanta, pupa-ti-am mainile 🙂

    • Anna spune:

      Poate te/va ajuta acest link: http://ourenglishhomeschool.blogspot.ro/.
      Eu am gasit multe informatii utile in acest sens, plus „dovezi” de plurilingvism cu o minunata fetita de 4-5 ani, care provine dintr-un mediu diametral opus celui in care a crescut de la 1 an incoace.

    • ioana spune:

      O carte excelenta, scrisa de o lingvista chineza care locuieste in America cu cei doi copii si sotul Elvetian: Growing up with three languages de Xiao-lei Wang. Cartea descrie cum au crescut baietii, invatand 3 limbi, tehnici, exemple, e foarte interesanta.

    • Irina spune:

      Marmota, deci vrei sa caute Printesa cu coi copii in brate linkuri despre bilingvism pentru tine? Sa le citeasca si sa iti faca si un rezumat, huh?

  • mura spune:

    Da,subliniez si eu faptul ca daca aude cat mai multe cuvinte direct de la sursa si cat mai devreme( de la parinti,rude,copii, nu de la tv) ajuta la dezvoltarea vorbirii.
    Este f important sa si cantam copilului pentru a-l obisnui cu melodicitatea limbii, dar nu numai.Ne ajuta si sa construim o relatie armonioasa cu el si sa trecem peste anumite dificultati:de ex spalatul pe dinti,pe cap etc.
    Faptul ca vorbeste mai tarziu nu are nici o influenta asupra fluentei vorbirii.
    Daca aude mai multe limbi le va vorbi pe toate si bine,chiar daca mai tarziu.Piciul meu aude mai multe limbi in jurul lui si am remarcat ca intelege indemnuri simple : vino,da-mi
    De ingrijorat ar trebui sa ne ingrijoram daca dupa varsta de 4 ani poate fi inteles doar de cei din familie.Cei mai multi pediatri recomanda logoped.
    Cam atat am gasit necesar sa adaug nu din capul meu, ci din ce am citit si retinut si eu 🙂

  • Adriana B spune:

    Ar mai fi un aspect, valabil nu doar la topicul despre vorbit.

    Sunt de acord ca fiecare copil se dezvolta in ritmul lui. Insa este important sa ne asiguram ca exista stimuli adecvati in preajsma copilului. Am intalnit parinti care, atunci cand nu e vorba despre sanatate si / sau grafice de crestere, au o atitudine pasiva, neimplicata. Cred ca ajuta daca suntem atenti la mesajele pe care ni le transmite copilul (nu doar atunci cand cere ceva), daca il incurajam pe copil sa incerce, sa caute, sa intrebe.

  • alexandra spune:

    asa incerc si eu cu baietelul nostru de 4 luni, sunt de acord cu toate punctele descrise si mai ales cu faptul ca sunt lucruri care vin natural, le faci mai mult instinctiv. In ce priveste invatarea mai multor limbi, noi incercam sa-i oferim contextdiferit pentru fiecare limba – acasa cu parintii si familia doar romana, la intalniri cu prietenii in engleza, cu altii in ceha, la doctor in ceha, la gradinita va fi in ceha. E foarte important cred sa ii oferim asocierea asta – limba respectiva cu un context diferit.

  • nina spune:

    Buna! Am si eu nelamurirea legata de mai multe limbi vorbite si ma documentez cum e mai bine sa procedez. La noi exista 3 limbi:a mea, a sotului si limba noastra comuna. Eu si sotul nu vorbim limba materna a celuilalt si ma gandeam ca eu cand sunt singura cu bebe vorbesc limba mea, el cand e singur cu bebe vorbeste limba lui iar cand suntem impreuna vorbim engleza. Ma ingrijoreaza faptul ca eu nu o sa inteleg ce vorbeste propriul copil in limba materna a sotului. Ufff, nu avem bebe deocmdata, dar daca ati experimentat cazuri similare mi-ar folosi sa aud real stories.

    • alexandra spune:

      foarte interesanta situatia ta, Nina. Stiu doar un caz, unde ambii parinti au invatat limba materna a celuilalt, fiecare vorbeste pe rand cu copilul in limba lor materna si cand sunt impreuna in engleza.

    • nina spune:

      Multumesc frumos Alexandra pentru raspuns. Asta intentionam si noi, sa invatam limba materna a celuilalt, dar vroiam sa stiu daca mai exista cazuri similare cu al nostru si cum s-a procedat.

    • Roxana spune:

      Cunosc si eu o familie in care se vorbesc trei limbi: a mamei, a tatalui si engleza-limba comuna a parintilor. Fiecare parinte a vorbit cu copiii in limba lui materna si, in timp, a invatat si limba celuilalt parinte. Copiii nu au nicio problema, vorbesc cele 3 limbi + a 4-a limba- cea de la gradinita 😉 Copiii au o capacitate extraordinara de a invata limbi straine cand sunt mici!!

    • ioana spune:

      Am spus mai sus despre o carte: Growing up with three languages, daca vrei, o am. Este exact situatia descrisa de tine si la un momentdat, da si un exemplu, la masa, baietii vorbesc intre ei si cu tatal in franceza, apoi cu mama in chineza iar parintii intre ei in engleza, toate despre acelasi subiect.

    • nina spune:

      Da, multumesc Ioana, o vreau. O ai in format electronic? Poti, te rog, sa mi-o trimiti?

  • Andreea M spune:

    Buna! Sunt de acord cu tot ce ai scris. Vreau insa sa subliniez ceva. Daca un copil nu spune nici un cuvant pana la 18 luni, sau pare ca nu intelege comenzi simple, este foarte important sa il vada un specialist. Abia dupa ce au fost excluse cauzele medicale care pot determina intarzieri ale vorbirii (de la simple malformati ale limbii pana la autism)putem sa ne linistim si sa spunem ca puiul e mai”lenes” si ca va vorbi cand va fi pregatit. Dar alfel eu zic ca nu putem sa ne consolam cu ganduri de genul si X filozof, sau sciitor a vorbit tarziu sia a ajuns mare geniu.

  • Alina30 spune:

    Buna, fetelor! Fetita mea are 2.4 ani si vorbeste dar stalcit. Am incercat sa ii citesc dar nu are rabdare sa stea langa mine nici 2 minute…cum faceti voi sa le captati atentia? Intelege si repeta tot ce ii explic, este extrem de curioasa dar se plictiseste repede…

    • Roxana spune:

      Buna Alina, nici pe baietelul meu nu l-au interesat cartile pana pe la 1 an si 9 luni, nu avea rabdare sa-i citesc nimic. Dar apoi am inceput sa aleg cartile in functie de subiectele lui de interes – mai intai niste povestioare scurte cu masini, avioane, tren, vapor si apoi am descoperit alte povestioare al caror personaj principal e un baietel, care merge la cresa, ca si baietelul meu, care are un animalut de plus de care nu se desparte niciodata, ca si baietelul meu si atunci s-a produs declicul. Baietelul asta face lucruri simple pe care le fac toti copiii: merge in parc, se da pe tobogan, merge la doctor, face baie, se joaca cu pisica, isi pierde jucaria preferata, sta in casa cand ploua, merge la circ…despre asta e vorba in carticelele astea. Le-am citit de sute de ori, la cererea lui bineinteles, si treptat a devenit interesat si de alte povestioare. Acum are 2 ani si 3 luni si imi aduce singur cartile sa i le citesc. In continuare insa nu ii plac cartile cu animalute si, in general, povestile clasice, alea care n-au nimic de a face cu realitatea lui. Asa ca incearca sa diversifici, alege cartile in functie de ce-i place ei, eventual niste povestioare scurte cu o fetita…

    • riri spune:

      pur si simplu nu are suficienta maturitate ptr experienta asta.mai incearca la intervale de timp.la noi a mers la 3 ani jum.cred ca ii placea,dar sa ii simplific povestea in fraze scurte,care eventual povesteau imaginile.adica are inteligenta ingineristica,am observat,nu imaginara.fratele ei cand era mic a fost diferit,un sofia .

  • Natalia spune:

    Interesant articol. Iată situația mea: am o fetita de 2,2 ani (dar arată de 3 ani) care vorbește puțin, e foarte activa, stie aproape tot alfabetul, ii place sa-i citesc. Mamicile care au copii care vorbesc se uita la fetita mea de parca e bolnava sau proasta daca nu vorbește ca si copiii lor… Ma afectează ca trebuie sa le dau explicatii… In cazul fetiței mele este vorba de GENETICA. Eu am început sa vorbesc la 3 ani, brusc si foarte corect. Viteza de vorbire si vocabular bogat am si acum fara ca mama mea sa ma fi dus pe la medici… Stau cu fetita mea acasă, m-am dedicat doar ei, i-am citit, i-am vorbit non-stop clar si frumos, i-am acordat toata atenția. Stie multe cuvinte, doar ca nu le spune… Si sunt plictisita de sfaturile mamicilor care îmi considera copilul prost! Si bineinteles ca aceste mamici stiu de ce nu vorbește fetita mea: fiindca nu merge la gradinita! 🙂 Consider ca tare este nevoie de o educație de bun simt al mamicilor care vesnic fac comparație… Fiecare copil se dezvolta in ritmul sau!

    • DanielaG spune:

      Sunt de acord cu ce spui tu. Nici ai mei nu vor merge la gradinita pana la 3 ani si, desi inca nu vorbesc (au 20 de luni), spun „mama”, „tata”, „caca”, etc. In schimb, imi dau seama ca inteleg perfect absolut tot ceea ce le spunem (si nu folosim diminutive sau bebeluseasca lor). Nu doar gradinita le dezvolta vorbirea, ii ajuta, desigur, dar si acasa pot invata sa vorbeasca frumos si corect.
      In privinta cititului, imi e foarte util ce a scris Roxana mai sus, una bucata copil are rabdare sa ii citesc, iar cealalta bucata copil (sunt gemeni) nu sta in ruptul capului sa ii citesc. Insa o vad ca prinde tot ce ii citesc fratiorului. Voi incerca sa le caut carti cu care sa se identifice.

    • vio spune:

      Sib eu sunt de accord cu voi. Andrei nu e la gradi, are 2 si 11, vorbeste correct grammatical, dar e peltic (inca?si eu eram):). Avem copiii in jur care sunt la gradi si nu vb nici pe departe cat vb el. Eu cred ca aici a fost improtanta genetica, intai de toate. Plus ca..si eu sunt alergica la comparatii. Chiar daca ele sunt facute in favoarea fiului meu, ma simt prost sa fie umilit alt copil de propria lui mama-bunica(mai des bunica) cu faze gen „uite cum vb Andrei, tu de ce nu…etc-etc”. Frate, lasati-i, toti vor vb cand o sa le vian vremea. Ajutati-i, faceti tot ce e bine ca sa le usurati inceputul, dar nu stresati copilul daca nu vb bine-mult-etc.

  • Madalina spune:

    Am fost cu baietelul la pediatru si la logoped pentru ca a inceput greu si tarziu cu vorbirea. Are 2 ani si 2 luni. Circumstantele il obliga sa se descurce in 3 limbi zilnic si ocazional in 5. Foarte dificil pentru el. Situatie e foarte complicata si pentru el si pentru noi, dar eu am rabdare si nu sunt genul de parinte care dispera daca pana la x luni nu face copilul nu stiu ce actiune. Atat logopedul cat si pediatrul mi-au spus ca pentru fiecare limba in plus, se adauga 6 luni de intarziere.
    Fiecare copil e diferit si cred cu mare tarie ca fiecare are ritmul lui si in afara de situatiile care cer interventii speciale, e important sa le respectam ritmul.

  • Dan spune:

    Inca o perspectiva – am citit zilele trecute un articol despre cum a evoluat parentingul in ultimii 40 de ani in SUA (si nu e departe de ce sa intampla aici de cand a venit si la noi globalizarea). Spunea acolo ca asistam la o segregare intre „clasele de jos” si „clasele de sus” in ce priveste „investitia” in proprii copii. Pe de o parte fata de anii ’70 parintii petrec mult mai mult timp cu copiii (a-propos de articolul tau cu „am timp”) si investesc mult mai multi bani in activitati educative. Dar pe de alta aceasta crestere nu e uniforma: parintii din „zona de jos” petrec in medie cu 50% mai mult timp cu copiii lor acum fata de anii ’70 in timp ce in „zona de sus” cresterea este chiar de 150%. Era o estimare grosiera acolo, cum ca parintii cu posibilitati financiare mai ridicate petrec cu pana la 3 ore in plus, in medie, pe saptamana, doar cu copiii lor, fata de „ceilalti”. Analiza trecea si la un alt nivel, cel al comunicarii cu copiii de pana in 3 ani si se spune acolo ca intr-o familie bogata un copil poate sa auda pana la de 4x mai multe cuvinte decat intr-o familie pe ajutor social, diferenta de „bagaj educational” la intrarea la gradinita fiind imensa. Practic un copil de familie buna a auzit pana la varsta de 3 ani cu cateva zeci de milioane (zeci de milioane!) mai multe cuvinte decat un copil crescut, cum se spune, „vai de capul lui”. Iar la inceputul scolii diferenta deja e uriasa, copiii din familiile „bune” fiind pur si simplu mai bine pregatiti pentru a face fata provocarilor, mult mai putin predispusi la esec scolar, etc.

    • Rox spune:

      Mi se pare normala diferenta de „bagaj educational” din simplul motiv ca un copil dintr-o familie instarita are acces la mult mai multe.
      Poate ca are acasa obiecte pe care alt copil nici nu le-a vazut niciodata, stie ce se face cu ele, de unde provin, etc, de aici rezulta ca are mai multe cunostinte.
      Poate ca l-au dus parintii in locuri sau la activitati de care celalat nici nu a auzit, de aici – alte cunostinte.
      Poate ca mananca alimente si vede ingrediente mult mai variate decat un altul ai carui parinti pur si simplu nu si le permit (lasam separat eventualul dezinteres al unora care si-ar permite).
      Si apropo de timp, nu cred ca e vorba doar de cat timp petreci, ci si de ceea ce faci cu copilul in timpul ala. Degeaba stai non stop cu copilul 1-2 ani daca tot ce vede e traseul de acasa pana in parc si inapoi. Invata mult mai putin lucruri decat unul care azi e dus intr-un loc din oras, maine in altul, poimaine in altul si tot asa.

    • Kathy Bates spune:

      Asta se contrazice niţeluş cu ideea (repetată până la obsesie în ţările anglofone, şi de câţiva ani buni şi la noi) că părinţii mai avuţi nu petrec timp cu copiii lor, sunt reci faţă de ei, îi lasă singuri în casă, nu ştiu să se poarte cu un copil etc

  • Ioana spune:

    Eu am intalnit o familie de romani cu 4 copii, parintii le vorbeau numai in engleza si picii vorbeau o engleza perfecta 🙂 Mi s-a parut impresionant pentru varsta lor, evident ca vorbesc dupa cum aud, deci ma gandesc ca cel mai si cel mai important este sa vorbesti cu copilul tau cat mai mult posibil.
    Si mi se pare o tampenie felul in care unii adulti simt nevoia sa se maimutareasca verbal in preajma copiilor, de parca ar fi niste fiinte in miniatura gresita. De ce sa nu le vorbesti ca unor adulti, fara diminutive si scalambaieli ale cuvantului? E ca atunci cand te duci la piata si doamna mai in varsta care iti vinde legume, te-ar intreba daca vrei niste morcovel, varzuca, cartofior, etc 🙂

  • Rodique spune:

    Un articol foarte util pentru copilul meu de un an! Multumim printesa!
    Chiar intentionam sa te intreb daca ai vreo informatie cu privire la mersul copilului la gradinita si invatarea unei noi limbi in cadrul acestuia. Baietelul meu sta cu bunica dar cochetez cu ideea de a-l duce part-time la o gradinita in care sa fie expus la o limba straina.

  • Valy Volcinschi spune:

    Dupa Francoise Dolto, o mare psihiatra in pediatrie( daca nu ai citit-o, ti-o recomand cu caldura), trebuie sa vorbim cu copilul din uter. Si e important ca si tatal sa faca acelasi lucru, pentru a incepe sa faca diferenta.

  • Mihaela spune:

    Hmm.. nu stiu ce sa zic. Eu am doi copii,băiețelul are 3 ani si 8 luni,fetița 2 ani si 7 luni. Fetita vorbeste aproape perfect, nu-l rosteste pe r, insa vorbeste la nivelul acesta dinainte de doi.. Baietelul a pornit mult mai greu, acum, la varsta asta, inca nu vorbeste la fel de corect ca surioara lui. Eu sunt profesoara de romana, vorbesc mult, sotul fiind la munca, pana seara sunt singura cu ei, astfel vorbesc cu ei despre tot si toate, de la ingredientele pe care le pun in mâncare, pana la culorile tuturor lucrurilor din jurul nostru.. Vorbim non-stop, citim povesti si la somnul de prânz si la cel de seară, uneori citesc pana mi se usuca gura, dar totusi unul a vorbit foarte repede, unul mai târziu. .
    Sunt convinsă ca toate lucrurile enumerate de tine mai sus au importanta lor, insa totusi genetica isi spune cuvantul. .

  • Crengu spune:

    Și ar mai fi ceva de adăugat: nu lăsați copiii la televizor! Nici măcar o jumătate de ora pe zi,nu e deloc atât de inofensiva precum se spune. Nu contează ca se uita la desene animate și nu la filme,conținutul programelor nu face diferența. Privitul la televizor modifica efectiv părțile structurale ale creierului… La 4 ani, un copil care se uita destul de mult la TV în comparație cu alții care nu privesc deloc, vorbește o limba înțeleasă doar de părinții lui și e caz concret,nu poveste.

  • Mediere penal spune:

    Nu toti copii incep sa vorbeasca de la 8 luni dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa le vorbim continuu sau ca este ceva in neregula cu ei !

  • Simona spune:

    Si eu eram curioasa legat de multilingvismul copiilor,chiar vorbea cu sotul meu despre capacitatea lor extraordinara de a invata.
    Despre vorbitul corect al cuvintelor cu, copiii pot spune ca asa este,stiu persoane care au vorbit de la inceput cu ei ca si cu un adult si s-au dezvoltat bine.Am citit si la sotul tau o postare despre asta.
    Iar cu vorbitul inca din pantece,la fel este adevarat. Cumnatul meu intra in casa si o auzea pe sora-mea vorbind (in timpul sarcinii) si intreba- nevasta, vorbesti singura?Si ea ii zicea-nu, cu bebe 🙂 Sora mea vorbeste de fel mai mult si fetita ei care este de o seama cu Sofia este o vorbareata si inca le spune bine.

  • Mamica ingrijorata spune:

    Bună mamicilor. Eu am o fetita de 4 ani si ea vorbeste întruna dar nimeni nu o intelege, spune câteva cuvinte uzuale dar la nivel de 1 an. Eu si sotul ne-am panicat de pe vremea când avea 2 ani, dar doctorii atunci au zis că e normal pentru că aude 3 limbi, nu are probleme cu auzul e sănătoasă. Am facut tot ce a scris printesa in articol si stăm cu orele pe podea cu ea ne jucăm si vorbim. Ea repeta multe cuvinte după noi dar nu le foloseste in vocabularul ei. Acum la 4 ani nu a avansat decat cu câteva cuvinte asa că am luat legatura cu un logoped si saptamana asta a început exercitiile. Ea intelege tot ceea ce îi spui, intelege toate 3 limbile, e un copil vesel si adoră să se joace cu copii. Dar ne doare enorm când o vedem că incepe sa realizeze ca ea e diferită, uneori copii o evit in parc pentru că nu o inteleg iar ea incepe să plângă.
    Eu si sotul stăm noaptea târziu si vorbim, ne documentam , facem totul ca să o ajutăm. Logopedul nu a vrut să ne spună prea multe deocamdata pentru ca e la inceput. A spus ca creierul uman e cel mai misterios organ si uneori se văd rezultate după câteva luni alteori este nevoie de câtiva ani de muncă,depinde de copil.
    E greu când copilul tau e diferit si lumea e rea uneori, te critică, te barfeste se uită ciudat la fetita ta.
    Legat de copii bilingvi, am prieteni care au o fetită de 7 ani vorbeste perfect romana si limba vorbită la scoală, aici toti doctorii si profesorii te sfătuiesc acasă să vorbesti limba maternă, la scoală cealaltă limbă. Copilul cu timpul va face diferenta, dacă le amesteci nu il ajuti ci mai mult il incurci. Valabil si dacă părintii vorbesc limbi diferite, fiecare parinte vorbeste cu copilul lui in propria limbă.
    Iar pentru mamicile care erau interesate, va pot da un caz real al vecinilor nostri care au o fetită de 10 ani si vorbeste cursiv 4 limbi. Ei au stabilit urmatoarele reguli in casă: mama e poloneză si vorbeste poloneza cu fetita, tata e neamt si vorbeste germana cu ea, atunci când stau la masă sau au o conversatie care ii vizează pe toti 3 vorbesc engleză, iar la scoală fetita vorbeste limba tarii in care locuiesc. Deci curaj mamicilor si răbdare cu copii bilingvi.
    La noi e un caz mai special si va intreb dacă ati auzit de cazuri similare si cum au evoluat lucrurile? Pe net gasesti informatii despre copii care nu vorbesc deloc dar despre cei care vorbesc dar nu sunt intelesi mai putin.

    • Mirona spune:

      Este foarte posibil ca fetita ta sa vorbeasca limba ei pentru ca le amesteca pe cele 3. 🙂 Logopedul s-ar putea sa o ajute mult. Si disciplina in folosirea celor 3 limbi. Exact cum povesteai de familia polonezo-germana. Pana pe la 8-9 ani copiii nu pricep ca una e franceza, alta engleza etc. Ei stiu de „limba lu’ mami”, „limba lu’ tati”, „limba de la scoala” etc. Deci de aia e foarte important ca adultii sa nu zapaceasca copilul.
      Asta e concluzi ala care am ajuns eu dupa o gramada de observare directa a copiilor care vorbesc mai multe limbi corect. No, nu perfect gramatical, dar corect in sensul ca nu le amesteca.

  • Mirona spune:

    Eu chiar cunosc copii carora li s-a vorbit in 3 limbi de mici. Nu fortat, ci pentru ca parintii au nationalitati si limbi materne diferite, iar doi dintre bunici o au pe a treia. Amuzant e ca, desi vorbesc corect cele 3 limbi (neerlandeza, franceza si germana), fiecare din ei are preferinte si o limba in care pricepe conceptele abstracte (matematica, de exemplu) mai bine decat in celelalte doua.
    La un moment dat scriam in ograda proprie ca vreau sa-mi cresc copilul bilingv. O fi sunand a snobism sau mai stiu eu ce, dar adevarul e ca unde locuim noi nu e greu sa facem asta, mai ales ca unul din parinti vorbeste 4 limbi deja, 3 in mod curent si, sa spunem, fluent, chiar daca gramatica limbii franceze inca ne ucide cu zile! :))) Si mi-a lasat o cititoare un comentariu demn de… ma abtin! Cica ea ii compatimeste pe copiii care cresc in familii bilingve pentru ca nici nu-si poate inchipui cat de confuzi sunt.
    In plus, cred ca cititul ajuta enorm la dezvoltarea vocabularului. Iar contactul cu cartile de cand e mic, il va ajuta sa le pretuiasca si cand e mare.

  • Georgiana E spune:

    Printeso, te urmaresc de ceva vreme si orice articol il citesc cu sete! Imi place ca puntezi fiecare detaliu importat din viata „omuletilor” nostri ce contribuie la dezvoltarea fizica dar si psihica a acestora. La foarte multe chestii nu m-am gandit absolut nici o clipa, pana in momentul cand citeam randurile tale..dar si printre ele. Desi nu am nici un bebe in brate (inca… e pe vine 🙂 ) m-am documentat din timp deja in ceea ce priveste educarea lui, desi mai e cale lunga… Insa e bine sa mai citesti si din jurnalul unor mame ca tine 🙂
    Imi place mult de tine! Esti o super mama! Sper si imi doresc sa reusesc pe jumatate cat reusesti tu!

    Cat priveste partea cealalta.. a cititoarelor tale, nu vreau sa ma dau acum cotofana, dar…: Fetelor, Doamnelor, Mamicilor, Bunicilor…etc.. atata vreme cat reusiti sa scrieti aici un comentariu, ma gandesc ca va este posibil sa va cautati si singure anumite „surse de informare”. E plin Googleu’, Bing, Opera, Internet Explorer (sau ce mai folositi voi) de linkuri,site-uri, blog-uri. Lasati femeia in pace! Daca stie sursa unui articol, sunt convinsa ca o va posta 🙂
    Nu doresc sa ma dau aparatoarea portilor stelare..insa e bine cand bunul simt si „ne-lenea” isi cunosc masura. Va salut cu drag!
    G

  • ciobanu iulia spune:

    dragă „prinţesă”, dă.mi voie să te contrazic. nimic din ce spui nu este valabil în cazul unui copil cu probleme de vorbire/exprimare. toate sfaturile sunt o.k. pentru copii obişnuiţi, întrucât vorbirea e precum respiraţia: te naşti cu acest instinct.
    iar spun din experienţă. băiatul meu de 9 ani, care merge de 5 ani la logoped nu vorbeşte nici pe departe la fel de bine ca fata care are 5 ani. şi am făcut tot ce spui tu. ba mai mult decât atât. degeaba. toată evoluţia se datorează logopedului şi, evident, şcolii, unde vrea nu vrea trebuie să comunice cumva. dar nici pe departe aşa cum ar trebui pentru 9 ani şi clasa a II a.
    eu una nu ştiu cum să mai procedez.

  • diana spune:

    Buna, am 2 copii de 3 si 5 ani, nu au decat putine cuvinte in vocabularul lor, locuim in anglia, ei fac terapie la scoala in lb engleza, as vrea sai duc in romania sai inscriu acolo la gradinita, poate daca aud aceeasi limba tot timpul vor vorbi mai repede, nu stiu ce sa fac, sa raman aici in continuare, in rom o sai accepte in scoala daca nu vb, as vrea sa aud niste pareri de la voi mamicilor

  • Ramona spune:

    Mai da laudaroase mame mai sunt,stiti ca copilul care incepe sa vb mai tirziu este cel mai destept,si va fi un om mare?-:),asac nu va mai ridikati nasurili ca kopii vostri au inceput sa vb devreme.ku ajutorul gradinitelor sigur ca e usor..

  • Cristina spune:

    Am o nepoțica si are 1 an si 9 luni de mica cind pkingea am observat ca nu are voce pkinge dar ragusit acum a inceput sa vorbeasca dar numai pe şoapta nu are voce este o probkema?

  • ioana spune:

    Fetita mea a vorbit foarte devreme la un an si 6 luni reusea sa spuna toate cuvintele dar nu forma propozitii;mai apoi la 2 ani si o luna a inceput sa vorbeasca corect ;dupa 6 ani a venit pe lume baietelul care in prezent are 1 an si 7 luni si nu prea vorbeste.Spune mama,tata,apa,papa,Patri(Patricia o chema pe sora lui)pa,sete,foame,da,lapte.Am procedat cu el fix cum am procedat cu primul copil(fetita)in sensul ca,citim povestioare,cantam ,ne uitam la imagini amuzante si ii pronunt fiecare cuvant ,propozitie in parte.Dar el se incapataneaza sa nu vorbeasca!!!Am fost si la logoped …dar mi-a spus ca e prea devreme pentru el sa fie supus la anumite „lectii”.Sunt cam infricosata mai ales ca,cuvintele pe care le spune nu le pronunta bine!Nu stiu ce sa fac!sa las totul sa mearga de la sine continuuand sa comunic la fel ca pana acum sau sa incerc mai mult?

    • Printesa Urbana spune:

      e inca foarte mic, aveti asteptari prea mari, setate de fetita. majoritatea copiilor de 2 ani nu spun mai lucru inteligibil. aveti rabdare. daca la 3 nu vorbeste inteligibil puteti face o programare la un logoped.

  • Fejza Monica spune:

    Buna ziua ma numesc Monica si am un copil de 2ani si 4 Luni Care nu merge decat sustinut spune doar cateva cuvinte si astazi am fost la Neurologie psihiatrie logopedie mi s-a spus K are intarziere deoarece este nascut prematur la 7luni si ni s-a prescris un medicament Carnil eu urmeaza Sa ma intorc in GermaniA cu sotul meuu deoarece acolo locuim dar din cauza unor Probleme a trebuit Sa stam aici 2ani.Eu vorbesc romana cu copilul meu(baiat) ,ma gandesc ca ar fi o problema si din cauza faptului K vb 2limbi cu parintii mei romana iar cu sotul germAna.Am facut o greseala mare dandu-i telefonul Sa se uite la musica pt K asa era fericit nu o Sa se Mai repete.Am facut fizioterapie 2luni dar parca Nici un Rezultat plus K aici au o tehica primitiva cu o bicicletarupta si niste saltele murdare.Astept pareri in legatura cu recuperearea copilului.Cat ar putea Dura recuperearea daca se Mai poate si daca fac bine ca merg ialta Tara si continui acolo recuperearea.Va multumesc

  • Laurentiu spune:

    buna ziua sunt Laurentiu din Movilita jud.Vrancea si am un fratior la 5 ani si nu vb are autism de gradul I ce pot face ma puteti ajuta va rog?

  • Merlusca spune:

    Bună ziua,
    Am o fetita de 2 ani si 6 luni care de o saptamana a inceput sa lungeasca literele. Pana acum a vorbit fff bine. Nu stiu ce a patit? ? Este ceva normal oare? Sunt o mămica fff îngrijorată. Vă rog să mi spuneti daca ati avut copii cu aceasta problemă. Multumesc mult!

    • Printesa Urbana spune:

      Buna, daca sunt ceva schimbari majore in viata ei (aparitia unui frate, tensiuni in familie, inceperea gradinitei, schimbarea domiciliului, moartea cuiva apropiat), e firesc sa ii fie afectat limbajul, va trece odata cu restabilirea sigurantei emotionale. Daca nu, probabil e doar o faza, experimenteaza si ea, va trece. Daca sunteti foarte stresata, poate ar fibine sa mergeti la un logoped, sa va linistiti.

  • STANISLAU GEORGE spune:

    Eu am probleme cu copilul meu de 3 ani si jumatate: el nu formeaza propozitii, scoate cateva cuvinte simple.
    Am fost la logopezi, l-au evaluat, ne-au spus ca este intarziat(blocaj emotional) in vorbire dar simturile receptive sunt in regula si ne-au pasat la altii care tot asa ne-au pasat ca sa nu-si asume nici o raspundere nici macar contra cost si sa nu lucreze sa-si puna in valoare priceperea si talentul.
    Cine imi poate da un sfat sa stiu ce sa fac cu el: ce jocuri as putea sa fac cu el ca sa-l fac sa vorbeasca, ce carti as putea citi, unde as gasi indrumare in asemnea problema?
    Multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *