Un an într-o burtă

Acum fix un an, vorbeam noi doi, într-o seară liniștită, după ce tocmai terminasem de văzut un serial bun, băusem un vin de porto, poate făcusem și niște sex, detaliul ăsta uite că l-am uitat.

– Și, mai facem unul?
– Păi… hm… ce, nu ți-e bine acum? Copilul doarme nopțile, dormim și noi, avem și ceva timp liber, poate chiar putem plănui o vacanță…
– Da, mă, dar dacă mai vrem unul, acum ar fi momentul, că uite, eu mă simt bătrînă și devine tot mai ușor cu Sofia, n-o să mai am curaj s-o mai iau de la capăt…
– Deci tu zici să mai facem unul?
– Mna, iau în calcul. Ar fi fain cu doi, nu? Adică pentru ei ar fi fain, cred…
– Clar pentru ei o să fie mișto.
– Și cît de greu o să ne fie oare, așa, fără ajutor de la neamuri?
– Destul de greu, mă gîndesc.
– O să ne omoare?
– Hm… nu cred.
– O să ne despartă?
– Posibil, dar destul de puțin probabil.
– Deci… încercăm? Probabil o să dureze niște luni, poate o să mai pierd o sarcină, mai trece un an, și cine știe cîți ani fertili mai am… dacă mi se termină ovulele cît noi stăm aici și ne socotim?
– Bine, încercăm, vedem.

Două săptămîni mai tîrziu, omul la Viena în delegație.
– Alo, omule, știi, am ceva să-ți spun.
Liniște. Apoi:
– Aaaa! NU! Nu-mi spune. Fuck. FUCK!

Și uite așa anul ăsta pe vremea asta omul meu doarme la televizor cu puiul lui cel nou pe piept.
Murim? Nu, dar nici nu trăim prea comod. Deocamdată. Ne despărțim? Uneori așa ne vine, deh, oboseală, nervi, țipete stereo de copii nervoși, obosiți, flămînzi, răciți. Noroc că ne trece repede.

A fost un an bun ăsta de-a trecut. Dintre toate minunile care se pot întîmpla într-un an, mie mi s-a întîmplat cea mai minunată: mi-a crescut la piept un pui!

2014-10-19 17.14.48

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4194

34 comentarii

  1. Ce tare, exact asa a fost si la noi, doar am apucat sa ne exprimam un gand si pac, ne-am trezit cu doua liniute pe test. Si acum avem cea mai minunata fata (dupa minunata cea mare, desigur!).
    Greu-greu, dar si frumos si inca ne minunam de ele in fiecare zi!

  2. mi-am amintit de povestea mea cu copilul nr.3 unde intrebarea de inca unul a venit din partea…..tatalui si am zis ca-i vre-o criza ceva de-a lui de aproape 40 ani si ca glumeste si ca mie nu-mi mai trebuie ca nu prea stau bine cu nervii si da-I cu argumente contra o mie. la o luna- doua dupa aceasta discutie……soc ! sint insarcinata. lacrimi din partea mea (rusine mi-e acum! dar pur si simplu am fost socata) si risete din partea lui. si acum copila (e fata) e oscumpete blonduta cu ochi albastri-verzi si farmeca pe toata lumea. sa vatraiasca cei doi si numai bucurii sa va aduca!

  3. sun frumos, suna incitant, dar nu cred ca o sa am curaj sa il mai fac pe al doilea. Bine, si sa ne hotaram sa il facem pe primul ne-a luat 3 ani

  4. Si cu bune si cu mai putine bune, uite cum a trecut un an. Trece repede timpul si maine poimaine ai sa scrii cu acelasi har si pasiune cum puii tai au ajuns la scoli inalte si tu cu omul tau stai comod pe canapea si va uitati la un film, beti un pahar de porto si discutati despre ale voastre ganduri stiute si nestiunte, contempland la nemurirea sufletului. Nu-i asa ca viata e pumoasa si roz. Iti doresc cat mai multe posturi minunate si pe sufletul tau.

  5. Descrii atat de frumos momentele astea incat …. abia astept sa fac si eu copii 🙂 Iti citesc articolele cu mare drag si desi, uneori subliniezi ca e greu, din tot ce scrii reiese ca e frumos, e al naibii de frumos sa ai copii :). Bravo pt inspiratie!

  6. Si noi am avem discutia asta aproape lunar de vreo 4-5 luni, doar ca invers! El vrea acu (ca doar el nu sta asa mult cu piticu) si eu vreau sa mai astept macar pana la anu’…macar sa intre la gradi…

  7. Ce tare…Asa a fost si la noi, ne apucam? Da. Hai. Si ne-a iesit mult mai repede decat ne-am fi asteptat. Chiar dupa o luna:)) acum astept cu ardoare momentul. Sunt in 38 saptamani. Ufa. Mai e putin si tin gagalicea in brate.:))

  8. Tot anul trecut in octombrie am avut aceeasi discutie, acum pe 29 octombrie se implineste 1 an de cand am aflat ca sunt insarcinata si o sa ii serbam si prima onomastica a fetei, Anastasia. Este minunat cand se intampla asa, un simplu gand se transforma in realitate mai repede decat te astepti. Este superb cu amandoi, greutatile si oboseala pur si simplu nu se pun. Si noi obosim si mai clacam, dar pe rand, asa ca trecem peste. Sunt incredibili copii, chiar acum cel mare doarme (o viroza intestinala l-a tot suparat si recupereaza se pare) si cea mica rade la mine din leagan si vorbeste in limba ei de bebelus de 4 luni! Fiecare clipa alaturi de ei e unica!

  9. Fetelor, femeilor, dragilor , daca e ceva care sa fi meritat tragediile din zilele revolutiei e libertatea pe care a adus-o femeilor in a-si planifica numarul de copii. Mi se pare absolut minunat faptul ca acum poti sa te gandesti daca il vrei si cand il vrei si nimeni nu te obliga sa faci copii daca nu ti-i doresti. Eram studenta si stateam in camin inainte de revolutie iar filmul românesc 4 luni, 3 saptamani si 2 zile l-am vazut ”live” de mai multe ori… horror, nu dramă 🙁

    • Cam offtopic comentariul tau , aici toata lumea e pe vrute:). N-am prins vremurile alea ca adult, n-am trait live filmul ala…. dar te felicit ca ai scapat cu bine din el. Si da, acum poti sa controlezi mai mult aparitia unui copil. Sunt sigura ca se intampla si ”accidente”, nu functioneaza pilula sau se rupe prezervativul, dar oricum- daca chiar NU vrei ,nu-l faci.

  10. Anul trecut, de ziua lui, m-a surprins cerandu-ma de nevasta. Dumnezeu ne-a surprins si mai tare si ne-a daruit in ziua cu pricina un baietel. Nici nu visam anul trecut, pe vremea asta, sa fiu mama. Si uite ca acum avem un baietel superb, care a implinit de curand trei luni. Cat de neasteptata, frumoasa si miraculoasa este viata.

  11. Hahaha… la fel a fost si la noi.
    Acu un an ai un pic… adic pe 29 iulie. Al meu in teambuilding, eu acasa singura crosetam plictiseala. Baiatul in vacanta la mama.. si incep si ii dau sms-uri obscene (era pe drum spre casa)….
    Ajunge acasa si il asteptam cu o cafea. Si ne apuca discuratul celui de-al doilea copil.. el da, eu nu … sau macar nu acum…
    Si fugim in dormitor sa punem in practica sms-irile :)))…
    Dupa 2 sapt ceream de mancare la servici si la insistentele fetelor mi-am facut testul.
    Acum la un an si-un pic ma uit la minunea mea care doarme asa frumos langa mine in timp ce eu va scriu despre sosirea ei aici.
    Te pup printesa deosebita .

  12. Foarte frumoasa povestioara ta! Noi avem un pui de o luna si suntem zombi deja. Cand il apuca iar nesomnul pe bebe si agitatia, il amenintam ca daca nu e cuminte nu mai pupa vreun fratior :))

  13. Foarte frumos scris. Dupa 1 an si cateva luni, incepem si noi sa fim mai odihniti, sa dormim cate 5 ore neintreupte, sa nu mai mormaim unul la altul si sa ne gandim sa o luam de la capat. Deocamdata, doar planuim. Te imbratisez!

  14. Cand citesc ce scrii imi dau singura incredere ca o sa am putere si pentru bebe 2. Clar vom avea nevoie de o bona. Cred ca ce ma sperie e ca prima sarcina a fost una grea si numai la pat. Noi avem 11 luni, iar eu deja sunt la munca. Nopti inca nedormite, sentimentul de vinovatie…mai e ceva pana cand voi ave iar putere, pana atunci ne delectam cu experienta voastra.

  15. Simplu si eficient!Noi suntem asa bine in 3 incat deocamdata nu mai avem curaj sa planificam bebe 2. Cu acordul tau- pt fetele care urmeaza sa nasca curand: ofer un voucher cadou de la cord blood center in valoare de 700 ron valabil pana la 28.10.2014.O zi frumoasa tuturor

  16. Noi n-am apucat sa avem discutia asta. La noi s-a infiintat pur si simplu bebe 2 in burtica. Sa vedem cum va reactiona domnisoara care va avea 2 ani si o luna cand se va naste bebe mic si il va vedea si va intelege ce tot ii spun eu acum si nu ma baga in seama…

  17. Noi planuiam bebe 2 in octombrie sau noiembrie, dar am asteptat degeaba menstruatia in septembrie pentru ca n-a mai venit, a vrut el sa vina mai devreme (sau eu in subconstient)! Am facut testul de ziua Valentinei care a inplinit un anisor pe 27 septembrie si a iesit pozitiv. O sa apara pe lume la sfarsitul lui mai/inceputul lui iunie.

  18. Si ma apuca iar bocitul! E greu si frumos la voi acolo! Sa va fie tot mai frumos si mai puțin greu. E așa fain când privești in urma …

  19. Felicitari, draga printesa! Nu ma mai satur de citit articolele tale!! Ma ajuta extraordinar de mult si-mi dau curaj si vitalitate! Pai daca eu cu un copilas ma plang tu cu doi ar trebui s-o iei razna!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *