35

Peste cîteva ore împlinesc 35 de ani. Sigur, aș fi putut spune că împlinesc 30 de ani a șasea oară, dar nu mai simt asta despre mine, gata, am împlinit 30 de ani de suficiente ori. 🙂

35 de ani sună mult. Sună, matematic, ca și cum cea mai bună parte a vieții mele s-a dus. Am trecut de jumătate, jumătatea cea mai frumoasă s-a scurs. Matematic vorbind, așa e. Mi-am parcurs mai bine de jumătate din viață. Practic însă, simt altfel.

Nu pot fi bătrînă dacă mă joc zilnic mai mult de șase ore pe zi, nu?

Dacă mă trezesc rîzînd așa, ca prostul la soare, de zeci de ori pe zi?

10821920_10204166415454044_1674964345_o

Dacă de la răsărit pînă la miezul nopții eu inspir miros de bebeluș și de copilă blondă, mă încarc cu pielea lor proaspătă, cu zîmbetele lor mici, n-am cum să fiu bătrînă.

Dacă dansez și cînd cu voce de dinozaur ca s-o fac pe Sofia să rîdă?

Dacă mai toată ziua mi-o petrec pe parchet, colorînd, mermeling nisip sau făcînd castele din lego.

Dacă alerg în jurul canapelei cu un bebeluș în brațe și cu altul trăgîndu-mă de coada mea imaginară, nu pot fi prea trecută, așa-i?

Mă simt mai bine ca totdeauna. Sînt bucuroasă să mă trezesc devreme, să alerg toată ziua de la unul la altul sau cu ei împreună. Seara pun capul pe pernă și simt cum îmi frig tîmplele de oboseală, dar e o oboseală mult mai bună ca aia de după trei nopți consecutive de Club A, acum 15 ani.

Sînt puternică, fizic și psihic. Iubesc (nu doar un bărbat, ci și pe copiii lui și ai mei). Am energie, fac planuri, am bunici sănătoși și pe alocuri la fel de tineri ca mine, sper, pentru mine și pentru ei, minuni nesperate. Plus că uite, am adunat la petrecerea de ziua mea o sută și ceva de oameni extraordinari. Sînt tînără, nu?

ziua mea

Poze de Magda Constantin

70 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *