– Mami, tu ești hotăranca mea! îmi spune ea tandră într–o seară acum vreo două luni.
– Ce drăguț, dar ce înseamnă asta, iubito?
– Înseamnă că tu ești hotăranca mea fotă!
– Aha, mulțumesc frumos. Și tu ce ești în cazul ăsta?
– O fetiță. Sofia.
– Perfect. Și Ivan?
– Ivan e un ciuciul. Că e mic.
– Și tati?
– Tati e un șmorg. Că e mare și puterrrrrnic.
Aceștia sîntem, ca să știți cu cine stați de vorbă.
PS: Nici nu știți ce tare mă bucur că-i place și ei joaca de-a cuvintele. Am inventat și eu două mai demult, speritic și crastic. Am uitat ce însemnau… ea însă are repertoriu foarte bogat. În primăvară se amuza spunîndu-ne să i-l aducem pe Forel (care evident, nu exista, dar ne lăsa să-l căutăm o vreme) și că are un nou prieten, Pencusc, iar noi speram să fie băiat bun. Și mai era și rincoric, care iar nu mai știu ce însemna.
A dumneavoastră,
Hotăranca Fotă, mamă de posibilă viitoare scriitoare
Geniala! Bine ca scrii perlele astea, sa nu le uiti.
Abia astept sa inceapa si al meu cu asa ceva
:)))
Superb!!!
Ştefana avea şi un nume aparte pentru limba pe care o inventase: şapteza. Şapteza avea vreo şaptezeci şi ceva de cuvinte care chiar sunau a cuvinte.
Noi încă mergem seara în miutor (dormitor) și ne îmbrăcăm cu mandaraua (pijamaua) deși au trecut vreo 20 de ani :)))))
Și ne concolim ( adică de drăgălim ) una pe alta 🙂
Priceless 😀 Neelucidat din copilaria mea „fisiu’ ” Imi place Shmorgul – suna hobitic.
Mi-ai adus aminte de limba spargă scornită de Nina Cassian, a scos şi câteva poezii în limba asta. Deci Sof are talent 🙂
Pentru mine in copilarie cuvintele-si gaseau imagini dupa propria lor vointa,n-aveau chiar nicio treaba cu realitatea: de exemplu Oradea(unde locuiesc ) era un glob auriu, Laura un bol cu smantana,Aurica un bob de orez,si tot asa… 🙂 P.s.Sofi e minunata:)
Fetita mea vorbeste fluent Romana si engleza, si invata araba la gradinita. Cind ii vine sa faca haz de noi, vorbeste intr-o limba amestecata. Interesant e ca foloseste aceleasi cuvinte si nu se incurca! Koksi, prikska,mabrukska, ….