50 de umbre de dureri de spate

Să vedeți. De vreo două luni, spatele meu mă tot amenință că se sinucide. Îmi dă tot soiul de mesaje deloc subtile, de la junghiuri pe picioare la tăiat temporar de respirație. Problemele au început încă de prin trimestrul doi de sarcină a doua, cînd burtocul era considerabil și îndreptat exagerat de mult înspre afară, iar șalele mele strigau de durere la fiecare plimbare mai lungă de 10 minute. Mai zic că o mai ridicam în brațe și pe Sofia, care avea vreo 13 kilograme delicioase?

Și s-a născut perfectul, care s-a declarat rapid mare fan al poziției „în brațe” și al strategiei de adormit și dormit „exclusiv plimbat și ținut de mă-sa la cerere” (tipic bebelușesc, aș zice). La început, totul era minunat, bebelușul avea puțin peste 2 kilograme și jumătate, îl țineam relaxată cu juma de mînă, ca pe un bol cu salată. În cîteva luni însă, ce să vezi, puiul de porumbel adăpat consecvent cu lapte de mumă s-a transformat într-un godac de peste 8 kilograme. Preferințele de adormit și stat treaz nu s-au schimbat însă, că de ce să se schimbe? La mama- n brațe-i Paradis. În plus, soră-sa, care se cere şi ea des în brate, pe sistemul concurenței, a mai pus şi ea un kilogram de perfecțiune. În total peste 22 de kilograme de iubire în cîrca mamei care cu bocanci în picioare adună 45 de kg dacă se cîntăreşte după ce tocmai a mîncat.

De adormit la sîn nici nu se pune problema, mîncarea şi somnul sînt pentru el (ca și pentru soră-sa) activități care nu se întîlnesc niciodată. E drept că în primele săptămîni adormea sugînd, dar atunci adormea oricum și oriunde și dormea fără probleme în orice poziții, în chiuvetă în timp ce-l spălam la fund, pe masa chirurgului fix în timp ce omul îi tăia frenul cu bisturiul, în brațele mele în timp ce eu alergam după Sofia, cu muzica dată la maximum etc.

Dar de-atunci şi pînă acum, exclusiv somn în brațe. Încă are 4 somnuri pe zi plus multe treziri noaptea, stau încremenită sub el ore bune (fragmentate de treziri şi plimbat şi readormit), vezica mea plînge de disperare, stomacul e pe calmante. Am atît de puține kilograme că îmi cad pantalonii de pe mine în timp ce-l plimb (apropo, v-au căzut vreodată pantalonii în timp ce cărați în brațe un copil de 8 kile? O să vă povestesc și despre asta, cum stăteam eu în mijlocul camerei cu blugii în vine, cu bebe semi adormit în brațe și mă gîndeam ce naiba fac, să mă opresc nu puteam că se trezea bebe, să merg nu puteam că-mi rupeam gîtul, genuflexiuni cu el în brațe am încercat, dar am paralizat la jumătate, în fine, amuzant rău).

Cum încerc să-l pun jos, zbang, ochii mari. Aşa că m-am sacrificat şi m-am despletit şi-am cărat şi-am stat saltea zile fără număr. Dar vine o vreme cînd puterile mele se termină şi atunci ceva trebuie să se schimbe.

Cînd Ivan cască prima oară, vertebrele mele încep să-și smulgă părul din cap. Cînd Ivan cască a doua oară, bazinul începe să plîngă cu lacrimi invizibile. Mușchii spatelui se dau cu fundul de pămînt, genunchii țipă pe șapte voci. Cele 8 (și ceva) kilograme de băiețel se cer plimbate, șalele mele vor concediu pe caz de boală. Îl plimb și plîng, plîng și-l plimb. Uneori adoarme în 2 minute. Alteori în 15. Dacă mă așez, zbang, ochii cît aplica.
– Păi ce faci, mami, TE AȘEZI? Haide, haide, în picioare, mai am chef să fiu plimbat.
– Desigur, odorule, te-am făcut să te fac fericit, haideți, șalelor, vertebrelor, mușchiuleților, hai și voi, genunchilor drăguți, încă un efort, vă rog eu mult, știu că puteți, sînteți ale mele, eu sînt mamă, am puteri nebănuite, musai le aveți și voi.
Și pornesc iară la cărat și mi se taie respirația, mă plimb și plîng.

Și într-o zi nu mai pot. Vreau, vreau încă nespus de mult, dar mușchii și vertebrele mele nu mai răspund la comenzi. Trebuie să schimbăm obiceiurile prințului. Dar cum? Legănatul pe picioare și plimbatul în căruț prin casă sînt excluse, nu vreau să înlocuiesc o strategie dificilă pentru mine cu alta dificilă, tot pentru mine. Cel mai simplu ar fi să adoarmă singur în patul lui, pe care se pare că l-am cumpărat degeaba. Soră-sa, pe care o plimbam la fel, pe la 5 luni a început să mi se zbată în brațe, am pus-o la ea în pat și s-a culcat singură. De atunci nu s-a mai cerut cărată la somn. Evident, el nu e ea, el vrea cărat, nu lăsat. Asta cu pusul în pat nu merge. Atunci:

Faza 1: Negocierea
– Facem un compromis, că așa e în viață. Te adorm în brațe, dar neplimbat.
Moaca lui spune:
– Ba o să mă plimbi!
– Iubitule, regret, nu mai pot.
– Hai să vedem care-i mai încăpățînat!

Faza 2: Așezatul
Am început implementarea cu somnul de seară, atunci adoarme cel mai rapid. Plimbat puțin în brațe să scoată aerul după lapte, apoi așezat în fund pe pat cu domnul culcat în brațe. Șîșîit încet, mîngîiat. Adorabilul se zbate:
– Păi ce-i asta? În picioare, haide, că mi-e somn.
– Iubitule, hai să facem nani, te rog, nu mai poate mama etc etc.
Exclus. Se împinge, mîrîie.

Faza 3: Întinsul sincron
Îl întind lîngă mine. Mă privește uimit.
– Ce pana mea mai e și asta? Nu mă mai culci?
– Puiule, uite, adormim amîndoi aici lipiți, eu te mîngîi…
Zece perechi de palme mai tîrziu, după încă niște zbătut, tras de păr, de haine, zgîriat pe nas, zvîrcolit, bebe e mai treaz ca niciodată.

Faza 4: Muzica
Încep să-i cînt. Naani naaani puișor…
Încremenește cu ochii beliți:
– WTF??
Mă ascultă liniștit 10 secunde, zic taci că i-am găsit șpilul! Aia era, mă, puiul meu voia să-i cînt, awww…
Dar mnu.
Izbucnește în rîs.
– Aide bre mamă, eşti copil? Drăguț cîntec, dar mi-e somn. Nani acum, spectacol mîine, ce zici, hai, plimbi ceva?

Faza 5: Repetă faza 2
Îl iau iar în brațe, mă ridic în fund în pat. Îl mai mîngîi, îi mai explic. Cască. Dă să plîngă nervos. Aș putea să mă ridic să-l plimb, dar nu, șalele mi-au transmis deja că ele refuză să colaboreze. Rămîn în pat. Bebe se foiește.
– Mi-e somn, hai, dormim? Pierdem timpul aiurea, zău…

Faza 6: Întinsul singular
Îl întind pe saltea între picioarele mele întinse. Îl mai mîngîi. Pufnește. Se întoarce de pe o parte pe alta de 10 ori, eu îl șîșîi încetișor. Adoarme. ADOARME!!! A durat 35 de minute în loc de 5, dar am reușit, yey mommy! Îl mut în patul lui, unde doarme cuminte două ore. Apoi se trezește urlînd, îl iau în brațe și-l adorm plimbat.

Dar hei, a mers, a mers o dată, o să meargă din nou! Există speranță, dragi șale. Există viitor și fără diclofenac, stați fără grijă. Mă ocup!

sursa foto preview: mamă cărînd bebe, via Shutterstock.com

Tags

133 Comments

  • Simona spune:

    Eu am patit-o cu blugii pe scari. In fata apartamentului avem scari, exterioare. La 1 luna dupa nastere, tot cat casa poporului, inca purtam blugii din sarcina, pe la mijloc!:))
    Noroc ca era al meu in spate. Ca eu il aveam pe pitic in brate!
    Buna treaba cu Ivan! Acum, sa va tina si sa dormiti asa muuult!!

  • feedback spune:

    n-am reusit sa inteleg niciodata de ce unele mame tzin bebelusii in brate (si) DUPA ce acestia au adormit! orice raspuns am incercat, nu m-a convins.

    te intreb si pe tine, poate poate-i dau de capat :))) de ce il tzii in brate dupa ce adoarme? 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      pai pentru ca daca il las jos se trezeste si apoi iar trebe carat sa adoarma si tot asa. un somn de 2 minute nu-i de-ajuns…

    • feedback spune:

      inteleg, dar esti sigura ca se trezeste din lipsa de leganat? intreb pt ca eu la copiii mei am observat ca diferenta de temperatura ii trezea. stand in brate se incalzeau, iar cand il asezam in patut, care era mai rece, se trezea imediat. pt a evita asta, puneam o paturica intre mine si el, si cand il asezam in patut il asezam cu tot cu paturica (incalzita si ea intre timp de noi). nu mai era asa mare diferenta si dormea linistit.

      eu zic sa incerci si asa… 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      incercat. nu mers. in plus, eu nu il legan, doar merg cu el usurel. adica mergeam.

    • feedback spune:

      dar pus in landou si plimbat prin casa ai incercat? cand eram ultraobosita il mai adormeam si asa uneori.

    • Printesa Urbana spune:

      exclus plimbat prin casa cu caruciorul. tre sa il spal de noroi etc.

    • Yoyo spune:

      Dar cu mingea de travaliu ai incercat? La noi a facut minuni. Il puneam culcat pe burta pe mainile mele ( pozitia tigru pe creanga) ma asezam pe minge si dupa maxim 5 minute de batzaiala adormea.

    • Printesa Urbana spune:

      nu am minge, si oricum e mare acum…

    • Stefi spune:

      Confirm si eu: la unii copii nu merge sa-i adormi undeva si sa-i transferi altundeva, nu dupa 2 nu dupa 10 nu dupa 30 de minute, si indiferent de modul de a incerca sa-i transferi.

    • feedback spune:

      am inteles. daca unii copii sint „netransferabili” ma gandeam totusi ca ar putea fi adormiti astfel incat sa nu necesite transfer (in leagan, in landou, in pat langa mama, etc ), ca e important si somnul copilului si sanatatea mamei. 🙂

    • AlinaV spune:

      Așa ‘i că nu ai încă bebe ? Dacă da înseamnă ca este noroc cât carul la voi acolo. Pentru ca la noi dacă a adormit și îl pun imediat jos înseamnă să o iau de la căpăt cu tot ritualul . De multe ori încerc să îl pun în pătuț chiar dacă spun că a adormit tun . Cum i-a contact cu salteaua zici ca ai turnat ceară pe el .

    • feedback spune:

      am doi copii 🙂 e drept, nu mai sint chiar bebelusi, dar ceva ceva tot imi amintesc :)))

    • AlinaV spune:

      Deci da you lucky mum.:)) . Eu din cauza asta plus mult mult nesomn nu știu dacă o să ajung să vă egalez cu bebe 2. Încercat și treaba cu păturica. Eșec total :)).

    • feedback spune:

      „Deci da you lucky mum.:))”

      da, posibil sa fie si noroc, posibil sa fie si meritul copiilor, posibil sa fie imortanta si varsta copilului, cum e posibil sa fie doar chestie de obisnuinta :))

      „Eu din cauza asta plus mult mult nesomn nu știu dacă o să ajung să vă egalez cu bebe 2. ”

      perioada cu nesomn va trece. cu bebe 2 vei avea deja experienta si va fi mai usor. deci… sa fie! 🙂

    • Mihaela spune:

      Pentru ca se trezeste dc il pui jos 🙂

    • Yoyo spune:

      Dupa 23 de ore nedormite de nici unul dintre noi, l-am lasat pur si simplu in pat ca nu mai stiam ce sa ii fac, am iesit din camera si m-am dus sa-mi fac o cafea. A adormit brusc de cum am iesit din camera. Si de atunci tot asa doarme, singur la el in pat la el in camera. Dar ce-i drept doar de pe la 4 luni. Inainte de asta, mergea doar faza cu batzaitul pe mingea de travaliu.

    • Andra spune:

      Fix asa am facut eu cu al meu de 2 luni..rezultatul urlat si mai tare dar cand l am luat ultima data in brate a dormit 5 ore fara sa vrea lapte doar cu un pic de foiala..puteti sa mi ziceti ca sunt nebuna dar as prefera sa dorm eu cate 20 min decat sa mai urle ca atunci..pur si simplu nu voia nimic asa ca l am lasat sa urle

    • AlinaV spune:

      Până la 3luni am dormit cu el in brațe altfel nu era chip să închid și eu ochii 30 minute.

    • Alina spune:

      Simplu: il pui jos, se trezeste. Doh…

    • feedback spune:

      va multumesc pt raspunsuri 🙂

  • Oana spune:

    Vai … am ras,pentru ca felul de a povesti e delicios, dar e de plans cu durerile de spate. Si eu sufar cumplit de ele. Atat ca eu am noroc, n-a adormit niciodata in brate si plimbat. Niciodata. Doar in pat, intins la dublu si ramas in pat. Fiecare cu ale lui :). Spooor la treburi.

  • AlinaV spune:

    Parcă sunt eu . Nu de multe ori am zis că o să rămân înțepenită cu el în brațe . Așa a adormit și fimiu până pe la 9 luni când a început sa se zbată în brațe . Plimbat și răsplimbat. Probleme mele cu spatele sunt mult mai vechi dar de la sarcină plus cărat în brațe una bucată bebeluș s-a ruinat de tot. Chiar de 2 zile am niște junghiuri în josul coloanei de mă apucă plânsul. Dar ce am timp de plâns ? A nu nu se poate . Băgăm un paracetamol , mai ungem cu un voltaren că doar astea ne sunt permise în alăptare. În câteva zile face 1 an și acum adoarme în brațe la sân sau lângă mine în pat foindu-se pe toate părțile . În maxim 10 minute este ko că nu se termină nici melodia de leagăn care durează 10 minute. Dar tot mai avem sieste în care brațele mele plimbătoare trebuie puse în mișcare. Nu are decât vreo 10 kg . Și la noi pătuțul stă mai mult degeaba. Il folosim mai mult pentru somnul de peste zi și în prima parte a nopții. Nu a apucat niciodată dimineața în el .

  • Ioana spune:

    Mi-am adus aminte de o fază de acum enșpe mii de ani când fiu-meu avea vreo 2-3 ani și urcam scările la bloc (stau la etajul 4 și blocul nu are lift). Era obosit frânt, eu la fel, plus că aveam și plase cu cumpărături. Pentru că el nu urca scările decât în două ore, l-am luat în brațe dar pe la etajul 3 l-am lăsat jos că simțeam că-mi dau duhul și i-am spus ”de-aici urci singur că eu nu te mai pot căra”. La care el, cu mutrița angelică și ochișorii albaștri îndreptați spre mine mi-a răspuns ”Ia-mă-n brațe, că nu mori”.
    Și n-am murit 🙂

  • Ștefania spune:

    Minunat ca ai găsit alternativa. Ai meu copil tot plimbat vrea pentru somnul de prânz și are 12 kg la cei 1.5 ani ai lui. Trozneste coloana de îți e mai drag sa o asculți pe ea decât troznitul scărilor. Și uneori, mi se lasă o durere pe picior de ori îmi amorțește, ori îmi paralizează temporar. Cert e ca nu mai îl simt.
    Dacă e în mediu nou, nici ca se pune problema sa doarmă altcumva decât pe mine. Așadar, depinde de personalitatea copilului. Al meu e mai dependent momentan, dar ma bucur pentru ca atunci când o creste, nu o sa mai vrea nici în brate, nici legănat, nici pupat, nici alintat. Asa ca salelor, suportați :))

    • Stefi spune:

      Daca doresti poti incerca sa-l ajuti sa invete sa adoarma fara leganat, modificand ritualul treptat. La inceput doar tinut in brate, apoi pus in patut si tinut de mana sau cu o mana peste, treburi de genul. Sanatatea ta e importanta (cu spatele stricat si picioare cu amorteli nu te prea poti juca cu copilul), iar pentru copil e important sa invete sa se adoarma singur (nu singur in camera neaparat, dar fara mult ajutor din afara).

  • Me spune:

    Aş vrea să te încurajez că mai e un pic, dar al meu flăcău la aproape 4 ani vrea încă în braţe la plimbare, aşa că ştiu cum e cu durerea de spate. Noroc cu Manduca, încă o folosesc aproape zilnic.

    Aşa sunt unii, mai mămoşi. Ăla mare a fost mai independent, de la 2 ani mergea de mână până-n parc (şi e ceva de mers).

  • Madalina spune:

    Of printesa, ca bine ai mai descris situatia 🙂 the same here: o bucata de 15kg+ si o bucata de 7 kg, in crestere. Cel mai mare a descoperit o noua distractie: dusul in carca! Cea mica, purtata la greu in marsupi, ca altfel nu ma descurc cu doi… am norocul ca adoarme la san, daca ma intind cu ea pe pat, dar ma tine arestata. Daca ma ridic de langa ea, cum zici tu, beleste ochii mari si gata somnul, zici ca are senzori de miscare. Mai doarme si in brate, si cand nu mai razbesc cu ea, hop cu ea in marsupi si baga somn instantaneu. Dar tot spatele meu urla…Te ajuta cu ceva daca iti spun ca si eu am slabit de blugii stau pe mine doar legati cu cureua, asa kg putine nu am mai avut din facultate, cand mancam toata ziua iaurt, mere si pufuleti! Cat despre durerile de spate, te-ai ridicat vreodata de pe un scaun/ pat/ fotoliu si primii zece pasi sa-i faci adusa de spate, ca nu te poti indrepta? Le zic puilor mei ca atunci cand vor fi mari si eu batrana, o sa-mi plateasca masajul cel mai cel si o sa ma duc la cel mai grozav spa. Dar pana atunci…sper sa ne tina balamalele 😉

  • Issa spune:

    Mie, una mi-ai redat speranța!!! Parca, parca văd si eu o urma de luminița pâlpâind la capăt de tunel!Astept cu nerăbdare sa ne povestești ca ai reușit sa il faci pe delfin sa doarmă , nu doar o data , fără a fii legănat! Iti țin pumnii si le doresc șalelor tale însănătoșire grabnica !!!!!

  • nicoleta spune:

    E greu asa, cu purtatul in brate. La noi a durat pana la 10 luni (9 kg) si am decis ca trebuie sa o dezvatam pentru ca dura prea mult (cel putin 30 de minute inainte de fiecare somn) si incepuse si noaptea sa se trezeasca de cateva ori si o luam de la capat. Nu mai rezistam de spate. Cand avea somnul superficial se trezea si ma cauta plangand, sa o leagan. Tot la trei ore, noaptea aveam o repriza de plimbat cam de 30 de minute. Saptamani in sir. Crunt a fost… O saptamana a durat dezvatul, timp in care plangea pana adormea, dar o mutasem langa mine in pat si o mangaiam, o alinam… :). Oricum, mai convenabil decat cateva ore de plimbat pe zi, doar pt adormire. A trecut greu dezvatul, dar dupa ce ne-am hotarat, am fost de neintors din drum.. Cand era ora de somn imi scria sotul mesaj (stia ca ea plange si eu o alin cum pot) sa nu cedez (am plans si eu cu ea o data), daca tot ne-am chinuit atat cu supararea ei ca nu e plimbata, macar sa nu fie irosite stradaniile noastre si lacrimile ei… Oricum, cine nu a leganat sau plimbat intensiv, nu stie cum este… Dupa dezvat, cand se trezea noaptea se misca putin si sta adormi singura la loc. O tin si acum in brate oricat vrea (are 2 ani si jumatate), dar e altfel imbratisarea de drag, alint, pupaceala si joaca fata de dependenta aceea de adormire.

    • nicoleta spune:

      Aaa, sa nu uit! Si acum o mai plimb pentru somn daca ii e greu sa adoarma, daca e bolnava sau agitata, daca o supara ceva sau are nevoie sa ma simta aproape, orice motiv, insa stie sa adoarma si singura, alaturi de altcineva, etc, nu mai este strict dependenta de ajutor.

    • Doina spune:

      Cita dreptate ai! Asa e, invatul are si dezvat, poate era mai simplu daca hotarati mai devreme, dar clar este singura solutie de trecere de la bebe mic la bebe ceva mai mare 🙂 va admir pentru consecventa, stiu cit e de greu sa rezisti lacrimilor siroaie, dar putina fermitate face bine citeodata – mai ales ca binele e pe termen lung, pentru toata lumea.

    • Michelle spune:

      Doina, noi am purces la dezvățat pe la 7 luni. Încercasem și mai devreme dar cu mai puțină hotărâre.
      Aș zice că dincontră, când e un pic mai mare pricepe că-l lași in pat ca să doarmă, știe deja cum e cu permanența obiectelor și e mai puțină frică. Plus că se trezeste mai rar pentru alăptat, si fizic e mai puțin fragil.. eventualul stress al schimbarii îl afectează mai putin.

  • roxana spune:

    Vaiiii, imi pare rau Ioana, pentru salele tale, pentru genunchi & Co., darrr eu m-am tavalit pe jos de ras la articolul asta!!! Ai un stil de-a scrie…pfuu :))))

  • Angy spune:

    Ma bucur mult ca ti.a iesit macar somnul de seara. Noi am incercat varianta voastra castigatoare, dar nu prea se aplica… Maine facem 6 luni 🙂 Pe la 5 luni, cum ai zis si tu cu Sofia, se zbatea in brate, il puneam in patut si adormea in 5-10 min. Am zis ca am scapat, dar fericirea a durat o saptamana doar. Acum daca il pun pe pat cand ii e somn, o ia la sanatoasa ca omiduta sau se rostogoleste disperat sa ajunga la un colt de cearceaf pe care sa il bage in gura, si se duce toata urma de somn.
    Cu pantalonii, am patit.o saptamana trecuta, noroc ca eram cu el in wrap si am refacut legatura astfel incat sa ii strang bine pe talie 🙂

    • Michelle spune:

      probabil e intr-una din fazele de regresie a somnului (din pacate sunt multe faze d’astea)… gen de la ieșitul dințișorilor.
      Hang in there, it should pass.

  • daniela spune:

    Off topic: la cate luni ai mers la chirurg pt fren? Ai sesizat tu problema sau un ORL-ist? Imi poti recomanda medicul daca ai fost multumita de el. Interventia a fost chinuitoare pr Ivan? Multe intrebari dar al meu bebe are 6 luni si mi se pare ceva in neregula. multumesc!

    • Printesa Urbana spune:

      ivan avea 12 zile si nu sugea corect din cauza frenului. a fost diagnosticat de un pediatru consilier in alaptare. frenul i l-a taiat dr. mircea andriescu, medlife.

  • Georgiana spune:

    Delicios articolul…modul tau de exprimare este tare de tot, dar din păcate durerile de spate si la mine sunt in floare.

  • Corina David spune:

    Nu-mi amintesc de cand n-am mai ras cu asa pofta, probabil ultima oara tot la un post de-al tau, iti multumesc ca m-ai ajutat sa ma destind la sfarsit de zi. Te inteleg perfect, sunt in aceeasi situatie, tot ce pot sa-ti recomand e o husa din aia de facut masaj, eu o am din Lidl, tot gasesc eu 10 min libere o data la 2 zile sa ma asez pe ea, ma simt putin mai bine dupa masajul ala.

  • Marina spune:

    Da, si de pe mine cad pantalonii, cei de pijama. Tot cu baiatul in brate, tot plimbat sa adoarma. Ii ridic cu o mana si mai bag tricoul in ei ca sa stea. Arat jalnic, dar… mno. Legat de dureri, spatele ma tine, inca, dar genunchii m-au suparat destul de rau. Credeam ca ma dor din cauza milioanelor de genuflexiuni pe care le fac zilnic cu Mihai in brate, dar am observat ca in zilele in care nu luam elevit, nici genunchii nu ma mai suparau. Asa ca am oprit pastilele de tot si am rezolvat-o cu durerea de genunchi. Sunt cateva luni de-atunci, iar Mihai are acum aproape un an. Genuflexiuni tot facem, dar genunchii sunt ok.

  • Michelle spune:

    Seara buna’ printesa

    Asa era si piticul nostru.. te inteleg perfect. Noi facusem un ritual absolut ridicol la culcare seara: cu adormit la san in timp ce ne plimbam sau stam in poang (ikea) si ne balanganim (asta in serile norocoase). Apoi eu cu tac’su ne miscam cu incetinitorul spre dormitor, unde il depuneam in pat cu tot cu perna de alaptare (eu tineam bebe, sotul tinea coada pernei de alaptare..) mergeam in varful picioarelor, intr-o unduire lenta, in liniste perfecta. Daca aveam noroc, nu se trezea la transfer si apucam sa dormim vreo 3 ore. Daca nu, se trezea si trebuia s-o luam de la capat. Era greu tare tot procesul.. dar faceam orice pentru cateva ore de somn.
    Asta a mers pana pe la 6-7 luni cand am fost nevoiti sa coboram nivelul somierei de la patutz. Dupa aia, a inceput sa se trezeasca sistematic la momentul „transferului” mami-pat.
    Tin minte clar o seara cand a durat 3 ore sa-l culcam… am inceput la 8 si abia dupa 11 am reusit, era rupt de oboseala, casca continuu, dar se lupta sa nu adoarma. In seara aia am cedat nervos si am zis ca tre sa schimbam.
    M-am pus eu pe citit, am studiat marc weissbluth si harvey karp, am incercat sa ne punem de acord si sa facem strategii. Am mers pe mult-hulita CIO. Sotul nu prea voia, dar eu eram la capatul puterilor. Cea mai importanta parte a fost cea cu momentul culcarii, si bebe sa nu fie prea obosit. Ziua 1 a plans 20 minute. Ziua 2 n-a mai plans, doar a marait vreo 5. Dupa aia a inceput sa adoarma singur. Pus jos dupa alaptare, adormit sau doar somnolent, se intoarce pe-o parte si incepe sa sforaie. M-am simtit ca o mama teorista timp de cateva zile, dar dupa aia l-am vazut ca e mai odihnit si mai vesel.
    Am reusit sa trecem de perioada cu iesitul dintisorilor, de o raceala si de milestone-ul mersului in 4 labe si ridicatului in picioare. Acum are 11 luni (regresia de 12 luni a aparut mai devreme), doarme de la 7.30-8 seara pana pe la 6.30-7

    Ca sa nu credeti ca e totul roz, … in timpul zilei doarme numai pe om viu pentru cele 2 sieste. Am reusit sa-i reglez un pic orele de somn, cateodata dureaza 5 alteori 35 minute adormirea. Nu reusim sa negociem locul de somn. Am incercat tot felul de scheme, tot felul de sugestii, nimic. El vrea mami si tity…. asa ca 2-3-4 ore pe zi sunt arestata cu bebe in brate +/- agatat de un san. Cateodata mai accepta si tati, dar asta e rar. (unele voci mi-au zis ca iubeste prea tare alaptarea si ca o sa treaca abia atunci).. sigur ca la mami e cald si moale si laptic, deci Raiul…
    Credeti ca am vreo sansa sa ies din prinsoarea asta inainte de intarcare ? sa mai sper ?

  • mara spune:

    hehehe, join the club! iata si motivul pentru care nu prea sar eu in sus la miscarea „bebelusi purtati”. la 45 de kile si copil nr. 2 viata e mai apasatoare. 😀

    • Printesa Urbana spune:

      de purtat inca il pot purta, ca in sistem greutatea se distribuie oleaca mai bine, dar cind se face de zece kile, cam gata si purtatul.

    • Maria spune:

      Marsupi mai e bun de Ivan sau acum folosesti doar manduca? Bebele meu are aproape 4 luni, manduca e prea mare si ma gandeam daca s-ar merita investitia intr-un marsupi second…Merci

    • Printesa Urbana spune:

      Marsupi ramine mic pe la 5 luni asa sau chiar mai devreme daca e bebe mare. Noi folosim doar manduca de vreo 2 luni.

  • Claudia spune:

    La noi a fot noroc chior cu de cand am nascut am alaptat-o culcata in 99% din cazuri. In ciuda faptului ca toata lumea imi spunea ca nu e bine sa alaptez asa…ca pozitiile corecte de alaptare sunt in fund, pe fotoliu, pe perna, etc… dar mie asa imi era cel mai comod. Fata sugea bine, adormea la san, dormea mai multe ore legate. De la 3 luni a dormit toata noaptea in camera ei, fara treziri 10-12 ore 🙂 dupa 6 luni a inceput sa se mai trezeasca noaptea…luat in pat, san, pus la loc in pat in camera ei, continuat somn 🙂 Acum are un an jumate si tot asa facem. Doarme seara pe la 8 jumate – 9 la san si cateodata se mai trezeste noaptea (are si nopti in care se trezeste de mai multe ori, dar are si nopti in care doarme fara intreruperi pana pe la 7.30 – 8 dimineata).. Mersul cu ea in brate ca sa adoarma l-am practicat si inca il practic daca se trezeste imediat dupa ce am pus-o in pat…se mai intampla sa se trezeasca dupa 15-30 de min si nu pot sa o pun iar la san…asa ca ne plimbam incet prin camera pana o simt grea la mine in brate (are si ea o greutate de 13+ kg). Eu am fost intotdeauna f hotarata si relaxata in ceea ce priveste somnul. Mi-am propus de la inceput ca orice s-ar intampla cu mine copila va avea parte de tratament adecvat ca sa adoarma, orice ar fi presupus asta…plimbat in brate, leganat, san, stat in cap…orice. Am avut noroc ca a fost mai usor decat ma asteptam…dar eu cred ca m-a ajutat si faptul ca nu m-am stresat deloc. Am cunoscut mama f stresate si speriate de faza culcatului copilului seara. Cred ca asta face lucrurile mai grele pt ca bebe simte tot si se streseaza si el…si m-a mai ajutat si faptul ca intodeauna m-am gandit ca e doar o perioada si nu va dura vesnic. So I enjoyed it 🙂 and I still do.

    • DENISA spune:

      excelent! asta ziceam si eu, atitudinea asupra chestiunii e secretul. sunt si exceptii, copiii care nu vor sa doarma ziua si au in general mai putine ore de somn/24. Asa sunt ei si punct. Eu de exemplu nu am dormit niciodata ziua dupa varsta de 2 ani

    • Frunza Galbenă spune:

      Ai mare dreptate Claudia… e foarte adevărat că bebeii preiau din stresul/ calmul mamei, am văzut multe cazuri… Plus că mamele stresate tind să ”perfecționeze” procesul somnului, adică liniște absolută, ritual de legănare etc, astfel încât copilul se obișnuiește așa și cum i-ai schimbat mediul, cum devine agitat și nervos.
      Am cunoscut o familie unde bebelușul a stat mai mult cu tatăl (concediu de paternitate) care îl plimba prin oraș, îl lua la ieșirile cu prietenii, îl ducea oriunde avea și el treabă, la 6 luni au urcat prima dată pe munte amândoi (evident cu bebe la rucsac special pentru munțomani) :)) etc. Este un copil căruia i se acordă toată atenția necesară, dar ce am observat la taică-su este că nu îl lua în brațe când mârâia degeaba și știa că speculează, doar îi vorbea ”Mă porcușorule, hrănit ești, dormit ești, de jucat ne-am jucat, iubire primești, băgat în seamă ești, ia zi tu acuma ce oare mai vrei?”… și se calma după 2-3 minute de mârâială :)) Dormea copilul fără probleme în mașină, pe afară în scoică, în marsupiu, pe orice fel de pat, chiar și pe scaun în timpul unei petreceri cu muzică și gălăgie :))
      Evident, avea și el momentele lui de moft, când n-ar fi adormit nici cu mama ritualurilor, dar în general adormea bine și fără probleme, pentru că era obișnuit de mic să doarmă în orice condiții. Tăticii sunt mai puțin stresați decât mămicile 😀
      La capătul opus pot aminti o mămică atât de stresată cu ritualul de adormire încât fie-sa se trezea și de la sunetul pașilor pe covor (dacă apăsa pe clanță deja era clar că se trezește), pentru că mereu o adormea în liniște deplină.
      Complicat cu bebeii ăștia, uff, eu nu sunt așa stresată defel, dar nu pot să știu ce mă așteaptă… poate am noroc și eu ca tine, de copii mai puțin mofturoși… cel puțin așa sper 😀

  • Irina spune:

    Si noi am facut asta primele 2-3 luni, dupa care am scos mingea de pilates pe care il leganasem cat era in burta, si am zis sa incerc si asa, ca si asta tot miscare e. Si uite ca de atunci sarim in fiecare seara usor pe minge, sau ne leganam stanga-dreapta cate 10-20-40 min 🙂 Iar spatele si bratele mele au fost salvate.

  • Ruxandra spune:

    Asa am fost si noi intr-o perioada,adica timp de 9 luni..pana cand si spatele meu a cedat in fata greutatii prochindelului de 10 kg..faceam kilometrii prin camera in timp ce numaram vreo 50 de elefanti pe putin ;))..insa de cateva zile am schimbat strategia…il pun in patutul lui(care este lipit de al meu si cu gratia scoasa) iar eu ma intind langa el si dau drumul la un sunet alb..si incredibil dar adoarme dus..nu credeam ca va fi posibil un asemenea miracol vreodata :))))…am parte de cateva perechi de palme,cateva degetele grase bagate in ochi si ceva par smuls dar in final cedeaza..si cel mai important este ca nu plange deloc..asa ca Good luck!!

  • Ioana spune:

    Te rog eu frumos ia-ti un wrap testut si pune copilul in spate. O sa adoarma inainte sa ajungi sa numeri la 3.
    Iti explic legaturi, te ajut cum pot. Eu fara wrapul tesut cred ca eram… nu vreau sa ma gandesc unde sau cum. Mai ales ca acum are zile de greva somnului cand totul si orice e mai interesant ca somnul. Si eu am un copil cuminte, nu am voie sa ma plang.
    Si stiu foarte bine ce zici (minus Sofia), pentru ca si al meu are peste 10 kg la nici 6 luni.
    In plus, cu wrapul tesut poti sa iti legi si spatele, sa se simta si el iubit, protejat si tinut in brate.
    In pluuus, poti sa ii legi pe ambii copii. Sof in spate, Iv in fata. Dupa ce adorm, te pui pe-o rana si dormi si tu cu ei.
    Daca vrei sa mai povestim despre asta, sunt aici. 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      doamne fereste de ce as vrea sa leg ambii copii? jesus christ nu vreau sa mor cu ei de git, chiar nu.

      daca il adorm in brate dar stind cu el pe pat o sa se simta mai putin iubit?

      nu vreau sa mai dau banii pe jnca un sistem de purtare, am deja 9 bucati. 🙂 si de carat mai.pot cara copii inca 3-4 luni, n-are sens.

    • Ioana spune:

      Pomeneai de faptul ca Sofia se cere in brate, de-aia am zis sa ii pui pe amandoi. In prea putine cuvinte, e drept…
      Nu era vorba ca o sa se simta mai putin iubit, Printesa… era vorba de ce si cum faci pana adoarme in brate.
      Nu trebuie sa iti cumperi inca un sistem – poti lua un wrap tesut de la libraria de care apartii si il testezi. Te decizi dup-aia.

    • Printesa Urbana spune:

      Daaa, am inteles, stiu ce spui, dar nu, nu mai vreau sa mai car. Vreau sa mai si stau. Nu mai pot, pur si simplu.

  • Raz spune:

    Si eu sunt la pământ cu spatele, articulatiile, nervii si toti neuronii

  • Dana spune:

    In ceea ce priveste durerile de spate, mi-au definit viata din copilarie. Iar fie-mea a adormit NUMAI in brate, de fapt a trait luni de zile in bratele mele/noastre…. ce vroiam insa sa spun: noi am cumparat un fotoliu Poing de la Ikea, gandindu-ne ca il vom folosi pe post de fotoliu alaptat (nu a fost sa fie, eu m-am mulls cu pompa vreo 7 luni). insa…. pentru mine (si chiar si pt ta-su, care nu avea neaparat probleme de spate, ci doar din motiv de tinut in brate copil) acel Poing a fost… cum sa zic…balsam…genial. Plus ca functiona si ca un somnifer (pe langa durerile de spate am suferit mereu de insomnii cumplite): batzaiala aia usoara ne adormea pe amandoua. Singurul loc in afara de pat si masina (cand incapeam pe intinsa pe bancheta din spate) in care am adormit vreodata.

  • Laura spune:

    aia cu pantalonii am patit-o din aceeasi cauza…n-au mai vrut sa mai stea pe oasele proeminente alea soldurilor si m-au lasat, miseii, la greu…incearca un sling, barem e mai usor decat in brate…desi si ala da dependenta…de ceva timp incercam si noi sa adormim in pat (in patul nostru, respectiv o saltea pusa pe jos, ca patutul lui a zburat de mult din casa)…il las, se mai foieste, daca incepe sa miorlaie, il pun putin in sling, se calmeaza, il las inapoi pe saltea…ii ia mai mult sa adoarma, dar vorba ta…spatele meu nu mai poate…si mai grav de atata, spatele lui buni deja cred ca nu mai poate demult

  • De cand l-am adus acasa l-am pus singur in patut si a dormit dus. Niciodata nu a adormit in brate. Cand vedeam ca ii e somn il puneam in patut, mai maraia un pic si apoi somn. Problema la noi a fost ca se culca la 6-7 seara si la 3-4 dimineata facea ochii mari si urla. Trebuia biberon si apoi luat si jucat etc. Pana intr-o zi cand sotul i-a dat biberoul la 3 dimineata, apoi a stins lumina si somn. In prima noapte a marait vreo 30 de minute, s-a foit ca nu intelegea de ce nu il ia nimeni din patut, a adormit. A doua noapte s-a trezit, a mancat biberonul si a adormit instant singur. De atunci nu am mai avut probleme. Se culca la 7 seara si se trezeste la 5-6. Rezonabil din punctul meu de vedere. Mai face in general nazuri la somn ziua, dar il punem in patut si iesim din camera. Urla aprox. 30 de secunde, maxim 1 minut si cand vede ca nu il bagam in seama, adoarme singurel. Are acum 1 an si 4 luni si am ajuns la un relativ consens. Bineinteles, ca se mai intampla sa nu adoarma in niciun fel si atunci e destul de mare razboi, cu luat in brate si leganat si rugat, dar destul de rar. Niciodata nu am facut liniste perfecta in casa, a dormit cu televizorul deschis cu sonor, cu vorba, cu galagie.

    • Michelle spune:

      eh, norocoaso ! Bucura-te, bebele tau are o personalitate mai linistita.
      Am si eu prietene cu copii care dorm in orice loc, in orice zgomot.
      Insa multi sunt ca puiul printesei- cu somn fragil… marea arta e sa-i adormi si menti somnul chiar daca ei nu vor. Pentru ca la varsta lor somn=sănătate. Fizică si psihică.

  • bestiutza spune:

    Mda…aceeasi problema…numai ca bebelusul meu are 7 kg la 3 luni…in brate curge lapte (hehehe) si miere…in pat curge lava.

  • DENISA spune:

    Poate e noroc in cazul meu, dar totusi as crede ca e o (alta) chestiune de atitudine: adorabila doarme exclusiv in patut din primele zile – sincer am instalat-o acolo de frica sa nu ma urc noaptea pe ea – am un somn neobisnuit de profund. Niciodata, dar niciodata nu m-am gandit cat si unde TREBUIE sa doarma. nu am venit pornita sa o adorm la o ora fixa, am convingerea ca aceste nevoie (mancarea si somnul) sunt reglate de necesitatile copilului. Dati-le un pic de spatiu si independenta si poate va fi mai usor, nu vor simti presiunea care va apasa pe voi si in consecinta si pe ei – pt ca DA, bebelusii sunt extrem de empatici cu trairile mamei.
    E teoria mea,nu stiu si nu ma intereseaza daca e scrisa prin vreo carte, la noi a functionat, doarme de la ~ 9 seara la ~ 8 dimineata si 3 somnuri in timpul zilei la aproape 6 luni.
    Postul merita o editare in perioada dintilor de exemplu, si mai ales cand va sosi al doilea adorabil, dar pana atunci sa ne bucuram de frumosul prezent 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      nu sint toti copiii la fel. si fetita noastra a vrut in patul ei din prima zi si a dormit bine si toata noaptea singura etc. uite ca la al doilea e diferit, desi am aplicat aceleasi strategii ca la primul (program dictat de copil etc).

  • elyda spune:

    Vai, parca ma regasesc in fiecare fraza! Cu exceptia faptului ca spatele meu e super ok….. sanii sunt problema.. eu alaptez si plang, plang si alaptez. Asa niste dureri am, ca-mi vine sa urlu si plang la fiecare masa a lui. Cum bebe, 5sapt, e destul de linistit, am ajuns sa cred ca eu am plans mai mult decat el, de cand am nascut. La fiecare supt imi jur ca trec pe lapte praf, si probabil o voi face pana nu imi iau campi de atata durere se sani!

    • Printesa Urbana spune:

      ai chemat un consultat in alaptare? nu ar trebui sa doara alaptatul, probabil nu e corecta atasarea…

    • Elyda spune:

      Am avut o consultatie cu un specialist, cand avea bb 5zile. Eu cred ca atasarea e ok, exact asa cum mi-a aratat. Insa n-am avut sfarcuri formate deloc, si a supt cu mameleon ceva timp. Durea si cu mameleon, insa fara e moarte curata!

  • Lavi spune:

    A mea adoarme usor, tinuta in brate langa mine si dupa 2 minue de maraiala…somn. Eu am alta disperare: nu reuseste sa doarma mai mult de 30 de min ziua, orice as face si orice as incerca. Abia apuc sa mananc si sa ma spal pe dinti in alea 30 de min, in rest non stop cu ea in brate. Culmea e ca eu nici nu slabesc desi mancatul e o chestie asa sf acuma… Tips?

    • Printesa Urbana spune:

      majoritatea copiilor de pina la 1 an dorm in reprize de juma de ora, e absolut normal. tips pt slabit nu prea am.

    • Michelle spune:

      cateodată alăptarea ajută la pierdutul kg. Dar nu mereu. Tre să fie la cerere, cat si cand vrea puiul. Si cu ceva activitate sportiva asociata.
      Bref, acolo unde ne apropiem de limita epuizarii se consuma caloriile. E greu

  • bibi spune:

    Amuzant, ca știi sa faci haz de necaz… În rest, doare ca naiba… La noi pătuțul tot mobila a rămas, iar adormit se face numai lângă mama, la sân, întinse în pat. Durează intre 15 Min și o ora jumate în zilele cu adevărat distractive. Și are 1 an. Bafta sa fie! 🙂

  • claudia spune:

    Istoria pantalonilor se repeta in cazul meu in variante usor schimbate si azi, cand fetita are 1 an. Diferenta e ca acum sta in genunchi si-i trage jos cu multa determinare!:)
    In privinta adormitului in brate am retinut din carti o fraza: tot ceea ce faci imediat dupa nastere, fii pregatit s-o faci mult timp de atunci incolo!. Asa ca desi o tin enorm de mult in brate, in momentul in care da semne de somn, de la bun inceput am pus-o in patut, tinand-o de manuta. Rareori n-a dormit asa, iar atunci cand refuza sa doarma, o scoteam(si o scot in continuare), o mai las un pic la joaca, dar in camera e semiobscur, n-o stimulez doar o supraveghez, si cand se pare ca s-a molesit suficient, o pun din nou in patut. Inca ceva:suzeta doar la somn, imediat ce se trezeste o scot. Asa incat suzeta are efect pavlovian: cum incepe molfaiala, incepe si frecatul la ochi, moleseala, etc.
    Insa toate lucrurile acestea sunt mai simple facute imediat dupa nastere,probabil cu cat trece timpul si se formeaza alt tipar de somn, e mai greu de destructurat ulterior…

  • alexandra spune:

    Si minunea mea de fata la fel adoarme,plimbata in brate cu nasul sub barbia mea.dar dp 15 elefanti doarme dusa.rar ajungem la 25 :).eu am reusit sa o pun pe pat langa mine la somnul de peste zi in aceasi poziție in care o plimb.si doarme asa lipita de mine intre 30 min si 2 ore,dar dacă m-am ridicat de lg ea are ochii cat 2 baloane cu aer cald :)).seara o pun direct in patut dupa plimbare si doarme pana i se face foame,uneori la 2,alteori la 6 😀

  • ionela spune:

    Savuros articolul, Ioana. Tin pumnii sa iasa schema. Am ras si nu prea, pentru ca la mine durerile de spate din exact acelasi motiv s-au lasat cu o hernie de disc urata, o operatie de urgenta si un an de recuperare. Evident, am neglijat problema inainte. Eram blocata, mergeam ca bunica indoita de spate, da’ tot ridicam 10 kile de copil. Si la doctor, dupa RMN, am intrat cu minunea dolofana in brate. A facut omu’ ochii cat cepele si a zis ca el daca ar avea asa ceva s-ar opera a doua zi.

  • Anotherday spune:

    Eu am o fetita pe care am invatat-o sa adoarma singurica, la ea in pat, nu cu tinut in brate, de mana, stat in camera pana adoarme… Si doarme foarte bine, nu se simte mai putin iubita, etc
    Evident, cum zicea si Denisa mai sus, a se exclude perioadele cand sunt bolnavi, le dau dintii, etc, cand, evident au nevoie de noi sa stam cu ei.

    Nu sunt de accord cu adormitul exclusive in brate si jucat rol de saltea pe timpul somnului.
    Evident, copilului ii place, cui nu i-ar placea? Si daca mama da, el nu refuza. Si cu cat dai mai mult, cu atat cere mai mult.
    Ne gandim ca le facem un bine stand lipiti de ei mereu, dar nu cred. Au nevoie sa invete sa doarma singuri. La fel cum invata incet incet sa doarma toata noaptea, inlantuind ciclurile de somn care sunt scurte cand sunt bebelusi.
    Si daca alt argument nu te convinge, gandeste-te un pic si la termen lung: in zece ani inca vrei sa mai poti alerga cu copii, sa-i iei pe sus, sa te joci. Ca sa nu mai zic ca peste 20, cand ei vor pleca de acasa, o sa vrei, poate, sa faci si altceva decat sa stai incovoiata, ca ai probleme pentru ca te-ai „sacrificat” la nasterea copiilor.
    Eu cred ca e mai egoist sa iti distrugi sanatatea acum, pe motiv ca asa cere copilul (repet, nu cred ca e esential si vital dormitul in brate) si pe urma sa suferi toata viata si sa nu poti profita de copii mai tarziu.

    • Michelle spune:

      Corect, nu e esential sa doarma leganat in brate in pasi de dans. Dar e esential sa doarma. Ce facem cu cei care doar asa dorm ?

    • Yoyo spune:

      Super comentariul! Exact asa am gandit Si eu, desi mamele din jur ma considerau denaturata ca imi duc copilul in carucior si nu in wrap. Dar dupa ce am bolit 2 zile in pat cu febra si coloana umflata de un inceput de hernie, am zis ca fiul meu merita o mama apta fizic si pe mai tarziu cand chiar avem ce face impreuna, nu doar cat e mic. Si eu o viata si un corp am, si trebuie sa am grija de ele.

  • crina spune:

    Tacaneala maxima. Tot asa am patit. Ce a functionat in final? Bebe in brate, eu pe marginea patului topait pe saltea si cantat at the same time. A tinut muulte luni. Greu d’le, greu…..Dar a trecut… 🙂

  • Mirabela spune:

    Same here. Eu am ajuns la 40 kg, aveam vreo 44 inainte de sarcina. Baietelul meu de 1 an si 9 kg adoarme doar in brate sau purtat, in caz exceptional adoarme la san dupa ce se zbenguie 2-3 ore prin parc. Seara adoarme extrem de greu, am zis ca la vara ies cu el afara in pijamale purtat, in casa il port vreo 30 de minute pana adoarme. Si m-am saturat sa aud ca purtatul nu doare si e floare la ureche, fara sa jignesc pe nimeni cred ca e o mare diferenta intre o persoana de 40 kg si una de 60 sau mai mult care poarta un copil de 9-10 kg.

  • Ana spune:

    Evan de numai 7saptamani are aproape 6kg. ca si Ivan vreA sa adoarma numai in brate, plimbat SI leganat. Cand ma asez incepe scandalul, am crezut ca poate sunt colicii, dar chiar de fiecare data…. Nope. El se simte bine langa casuta unde a stat 42saptamani 🙂 M-am regasit atat de bine in descrierea din articol:) te-am descoperit recent. Imi plac mult articolele tale .

  • Diana C spune:

    Nu-l poate adormi si tatal? Sa faceti pe rand, sa mai iei si tu o pauza.

  • Andreea Ilie spune:

    Citind povestea ta și comentariile de mai sus, realizez ca eu am mare mare noroc. Bebe al meu de 5 luni și aproape jumătate adoarme singur în patul lui pe la ora 21-22 și doarme pana pe la 6-7 dimineata. Cum am făcut? Nu l-am leganat/plimbat în brate niciodată la somn. Am dormit cu el pana la 3 luni, apoi l-am mutat în pătut,unde l-am pus, i-am zis „Ingerasul”, i-am povestit că mami și tatii îl iubesc enorm, ca sunt dincolo și orice ar fi venim la el căci îl auzim, i-am zis noapte buna și am plecat din cameră. Avem și suzeta care ne ajută. El asa adoarme seara de seara. În timpul zile nu prea doarme și nu ma deranjează asta, când e obosit adoarme singur sau ma solicita sa stau întinsă un pic lângă el și să îl mângâi pe cap. În restul timpului îl tin în brate, îl dragalesc, îl port în Manduca, nu privat de aceasta placere, dar la somn lucrurile nu vreau sa stea altfel. El e fericit, eu sunt fericita, toată lumea e multumita.
    Iar ca să vedeti cum pot altui sa ne bage bete în roata, într-o zi a venit soacră-mea la mine și în se părea ei asa, ca al meu copil ar cam trebui sa doarmă. Și a luat o păturică și a început să mi-l legene și să mi-l plimbe prin casa. Am zis că mor acolo pe loc. I-am explicat ca noi nu facem asta, copilul doarme singur când e obosit, nici nu ma baga in seama. A trecut episodul și i-am zis sotului meu ca o data dacă mai văd o asemenea chestie, o sa isi mai vadă nepotul când intră la școala! Exagerez evident, dar astfel de lucruri trebuie foarte bine controlate dacă vrei să ai viata ușoară fără dureri de spate….

  • Mada spune:

    Printesa, nu stiu daca ai mai auzit de acest scaunel sau daca esti dispusa sa investesti in asa ceva, dar este un lucru care mie mi-a atras atentia acum cateva luni si l-am pastrat pentru cand o sa am copii, tocmai ca ma astept sa ajung in situatia ta, iar articulatiile mele imi fac figuri de cand eram pustoaica.
    Mamaroo este un scaunel pentru copii care imita miscarile mamei atunci cand isi plimba puiul. Gasesti mai multe detalii aici: http://www.4moms.com/mamaroo
    Sper ca poate ii aduce spatelui tau un pic de alinare 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      nu zic ca n-o fi bun, eu insa nu ma abat de la metoda mea. 🙂

    • Ana Q. spune:

      Da, de tinut minte. Eu una sincer as prefera un scaunel ca cel prezentat de tine , tocmai pentru ca si eu am prb cu coloana si cu articulatiile. Sa nu mai zic ca am avut si-o dezlipire de retina pe la 20 de ani si nu am voie sa ridic greutati mai mari de 4-5 kg.

  • Petit Nuage spune:

    Copilul care adoarme in bratele mamei, atunci cand se trezeste in patul lui nu intelege de ce nu mai e in bratele ei. De aceea el trebuie pus in pat cand este treaz sau foarte somnoros. Adoarme singur, se trezeste singur. Deci nu prea are motive sa urle la trezit. Am avut si eu un superbebe care nu voia sa doarma decat la noi in brate pana am zis ca nu mai putem de nedormit/oboseala, cand avea 4 luni si jumatate. Si am inceput sa il punem in pat cand era inca treaz. A plans in primele zile, nu il lasam sa planga singur, ma duceam la el din doua in doua minute pana se linistea si minune, nu a plans niciodata mai mult de 20 de minute. Cateodata adormea in 2 minute, linistit, in timp ce se juca cu ursuletul lui. Noaptea cand plange (pentru ca se poate trezi plangand de 5-6 ori pe noapte) ma duc sa verific daca nu s-a lovit (pentru ca se ridica in picioare si cade de multe ori), daca nu are febra, nasul infundat sau daca nu il doare ceva. Cateodata nu isi gaseste suzeta. Daca vad ca vrea doar sa fie cu mine atunci il las sa planga. Prima data cand l-am lasat sa planga noaptea eram amandoi epuizati. El nu voia dacat sa doarma la mine in brate (sau sa ma tina de mana). Nu a plans mult. Acum are opt luni si stie ca noaptea trebuie sa doarma singur. In timpul zilei il mai iau in manduca sau ma intind cu el in pat. Dar noaptea, regula de aur e sa nu il iau niciodata in brate (exceptie: daca e bolnav sau s-a lovit).

    • Andreea Ilie spune:

      De acord. Eu îl pun treaz în pat, el se mai joacă puțin cu maimutica lui apoi adoarme. La trezire nu plânge, se trezește și se joacă și ma așteaptă cu papa… E ideal asa…

    • Anotherday spune:

      Exact asa am facut si eu, dar déjà de la 1luna. In prima luna a dormit in landou langa patul nostru. De la 1 luna la ea in camera. Ma duceam la ea cand se trezea, alaptam cand vroia, dar apoi adormea singurica. Mi-Au mai stricat si ai mei ritualul cand steau cu ea in camera pana adormea si apoi aveam ô sapt de plansete pana se reobisnuia singurica. Bine ça au inteles pana la urma. Apoi se minunau: ce cuminte e, ce repede adoarme!

  • ioana spune:

    Pai de ce nu-l adormi in mandunca? Eu asa am procedat de cand a depasit 9 kg…..plimbata prin casa dar in mandunca, in 5 minute e adormita.

  • maria spune:

    off..de mine vorbesti :)) si eu am 45 de kg cu cojocul ud pe mine :)) are 17 luni al meu..si somnul pentru el nu este o varianta cam niciodata. eu am recurs la leganat pe picioare si nu ma intereseaza daca il legan pana la 18 ani :)) macar doarme. patutul l-am dezmembrat de un an. oricum era loc de depozitare. acum suntem bine. sta cu noi in pat..titi la cerere 🙂 nasol e cand va veni bebe 2.

  • Petit Nuage spune:

    La cele opt luni ale lui, SuperBebelul meu e foarte activ. Il las sa cutreiere toata casa in patru labe, se ridica in picioare pe unde apuca. Nu prea vrea la mine in brate pentru ca are prea multe pozne de facut. A venit bunica in vacanta si l-a obisnuit numai in brate. Cum maraie putin, cum il ia, sa nu planga, saracutul. Pe jos nu il lasa sa nu raceasca saracutul. In patru labe nu il lasa, sa nu se ridice si sa cada, saracutul. Ieri l-am lasat 8 ore la bona si saraca la sfarsitul zilei era epuizata pentru ca nazdravanul nu voia decat in brate. Vina cui? Hmmm… Intr-o saptamana mi-a transformat bebelusul intr-un monstrulet dependent de plimbat in brate.

    • Michelle spune:

      da, asa am patit si noi cu soacra cand avea bebe 6 luni.. vizita de 2 sapt, l-a invatat in brate, aproape cu forța.
      deci inapoi la zero cu stimulat independenta. Ne-au trebuit 3 luni de muuuulta rabdare si intelegere…
      Cu bunicele (ca si cu dadacele), am instaurat reguli stricte.

  • Cristina spune:

    Buna,
    Pentru spate recomand terapia Bowen. La primul copil nu au fost problems,dar la al doilea a pocnit. Efectiv am auzit prr-ul,si m-am blocat. Bineinteles s-a intamplat in oras si a fost tragedie pana acasa.Dupa ce am facut o sedinta a 2-a zi relativ bine,dupa 2 zile ca nou. Nu stiu daca functioneaza asa la toata lumea.A mai pocnit inca o data deoarece am fost viteaza la nici o saptamana de cand imi trecuse si iarasi l-a rezolvat o sedinta.
    In ceea ce priveste somnul am apelat la un sleep trainer ( am primit recomandari de la in coleg de-al sotului care avea aspiratorul in priza toata noaptea). Inca nu am inceput colaborarea,dar copiii mei comploteaza si-si trimit mesaje sa o ceara pe mami si doar pe mami exact in acelasi moment.( 2.7 ani respectiv 4 luni).
    Avand in vedere ca e primul post si am scris de la o sincronicitate vroiam sa-ti multumesc pentru zambete.
    Succes!

    • Printesa Urbana spune:

      eu nu am timp de terapie, dar marti il duc pe ivan la bowen. chiar sint curioasa.

    • Yoyo spune:

      La noi terapia Bowen a facut minuni. Si pt spatele meu inflamat si pt copil. S-a nascut la 7 luni cu 1,8 kg si in urma terapiei a ajuns la 4 luni la 6 kg si recuperat neuro- motor complet si fara colici. Acum are 1 an Si 3 luni iar neuro motor e conform medicilor de aproape 2 ani. Si spatele meu e muuult mai bine cu terapia asta.

  • Geo spune:

    Dincolo de a da sfaturi, pe care caut sa le evit, mai ales necerute, asta cu durerile de spate care coboara pe picior suna a hernie de disc lombara…Doamne fereste! Eu am patit-o recent, e dubla, probabil mai veche, activata dupa ridicarea unei greutati mai mari beside bb mic, ce sa zic…am intepenit o sapt, iar rmn ul inca il diger…nu e gluma, din pacate, cu ridicatul, mai ales din pozitii incorecte, gen aplecat peste pat. Ironia e ca pregatisem un post sa ti l trimit fix pe subiect si de dimineata chiar ma gandeam cum de nu ai pomenit de asta pana acum…si apoi am vazut postarea:-). Nu sunt fatalista, dar poate ca nu e chiar intamplator. Se cam lasa cu endless story legat de ce e de facut Dupa!…mai bine e sa prevenim, atat cat putem.

  • Beatrice spune:

    Si eu la 1.1 ani si aprope 12 kg de carat in brate, sunt praf cu spatele, bratele, picioarele, you name it ( sunt zile cand ma dor si degetele de la picioare:))… nu am apelat la calmate inca, insa merge diclofenacul in alaptare? pe prospect zice ca nu..

  • Geo spune:

    P.S.Spre Bowen ma indrept si eu, Doamne ajuta!:-)

  • alina spune:

    9luni de fata grasă. Ziua adoarme în brate, in timp ce dansez ,doar pe melodiile consacrate. Cand schimb pe mezzo se trezeste. Ma trezeste de enspe ori pe noapte pentru san. Cand e trează vrea in brate sa se joace. Cand mănânc o tin in brate, cand spăl vase in wrap. La fel ca si tine daca as fi perfect sănătoasă nu M-ar deranja. De cateva săptămâni fierea mea da semne ca se sinucide. E tare nasol cand mami are o problema de sanatate. Sper sa te lase durerile si sa găsiti solutia perfecta pentru amândoi. Sanatate printeso.

  • Myajok spune:

    Minunatele dureri de spate…daaa…sau se pot numi si Durerile Facerii ep 2. Tot timpul m-au incercat dar niciodata asa de intens ca acum o luna. Senzatii tari si alta nu. Dupa treziri nenumarate cu ridicat din patut, pt ca al meu ficior se decisese ca trebuie sa intre in rand cu colegii de breasla si sa se trezeasca noapte la fiecare 2 ore, am ramas blocata. Pana seara eram si stramba de durere. Dupa o vizita de 3 ore la Urgente si o perfuzie de paracetamol,am ajuns acasa mai indurerata decat inainte. Nefiind satisfacuta…astept inca o zi…trec pe la alt medic…fac investigatii…ma trezesc cu scolioza…minunat…eram Cocosatul de la Notre Dame. Las sa treaca o alta sapt…vad alt medic…alte investigatii…veste buna :scolioza a fost temporara,facut din cauza pozitiei ciudate adoptate datorita durerii tampite de spate, veste rea: am ramas totusi cu o herniuta micuta de disc. De o luna ficiorul e carat mai putin. Se stramba dar n-am ce-i face.Are si el posterior…sa-l foloseasca, are tata…sa abuzeze si de el. Noaptea e distractiv tare…bb se foieste,mami se trezeste si tati mormaie si nu-i vine sa se ridice,spera ca bb e fraier si adoarme la loc. Asadar mamici….asa ne distram noi cu durerea de spate.E o experienta de grup.

  • ALINA ILIE spune:

    Bebe al meu(5 luni jumate) adormea la san noaptea sau la el in patut in timpul zilei.Am crezut ca a dat norocul peste mine(nu stiu de ce dar avem impresia ca ma va chinui).Asta numai pana pe la 2luni jumate.Seara in balansoar la san,papa si adormea.Cand credeam ca e suficient de adormit sa vroiam sa-l pun in patut facea ochii mari si refuza sa mai adoarma.Rasete,tipete,plans si iar rasete dar nu somn.Eu insa nu insistam sa-l tin in brate , il lasam in patut si ne jucam cu o jucarie pana adormea,eventual cu una care chitaie si il adormea zgomotul ala in cele din urma.In timpul zilei cam la fel doar ca adormea mai repede.Acum la 5 luni ,la fel noaptea iar ziua adoarme singur,cu muzica sau cu jucaria in functie cat e de obosit.La mine o solutie a fost sa ne jucam astfel incat el sa obosesca destul ca sa adoarma mai repede.Incearca si varianta cu obositul incat sa nu-i mai pese asa mult ca nu e in brate si sa vrea sa adoarma mai repede!
    Daca bebele meu nu adorme musai in brate ,in schimb cand e treaz vrea in brate sa ne jucam si tot timpul altceva(se plictiseste repede).Te inteleg perfect cum e cu durerea de sale(si la mine a debutat in timpul sarcinii).Mi-am facut si eu abonament la diclofenac si astept sa invete sa mearga,poate ma mai lasa si pe mine salele.

  • Simona Gabriela spune:

    Clar copiii nu seamana intre ei, iar daca sunt frati parca sunt si mai putine sanse! 🙂 Fiica mea (1 an si 5 luni) a dormit cu noi in pat pana la 4 luni, plimbata in prealabil in brate cu sunet de cascada pe fundal (sau de ploaie, de i s-a urat sotului), de la 4 la 8 luni in patut, iar de-atunci din nou cu noi in pat, dar leganata pe picioare. Eu o legan foarte usor si de obicei o ia somnul repede, doar cand a facut trecerea la mai putine reprize de somn a fost mai greu, gen eu insistam sa o culc de 3 ori pe zi, ea nu mai simtea nevoia de al treilea. Si eu sunt slabanoaga, ma invart pe la 42-43kg, acum am mai multe pentru ca sunt in sase luni cu bebe 2. Fii-mea e tot silfida, a atins 8kg pe la 11-12 luni, noroc ca de mult nu mai vrea in brate, ii place sa zburde.

  • oana spune:

    Eu am dormit sub bebe zi si noapte timp de 4 luni pana mi am facut curaj sa l culc pe burtica. Stiam ca asta isi doreste,dar aveam o mare teama cs se va sufoca. De la 4 luni doarme numai be burta si refuza sa mai doarma in brate, dar adormirea in sine e tot in brate,acum la 8 luni se peste 8 kg. Am ss incerc si eu sa aplic 7metodele tale. Succes!

  • Madlen spune:

    La cele putin peste 6 luni, activitatea banala pe nume ‘somn’ se anunta a fi cu turle si trambite. De cand au inceput ca ne iasa dintisori nu ne mai intelegem pe cale amiabila ca inainte.. INAINTE!!?? Da inainte..sa apara dinti dupa prea bine cunoscuta epistola ‘Colici’. In acest interval minune de doar 2 saptamani intre cele doua momente cheie din viata copartenerilor mama-fiu, activitatea de somn la noi era una de vis si anume: dormit pe timpul zile de unul singur cu degetul in gura si o jucarie langa el pe care o luam in mana( o ora si 30 min.); dormit seara de unul singur la fel in patutul lui cu cele doua accesori la purtator. Asta se inampla pe la 3 luni jumate-4 luni. De la 4 luni jumatate cand deja aveam primul dintisor iesit, ritualul de somn al bebelului nostru sta in felul urmator: pe timpul zilei 2 reprize de somn de max 30 de minute si astea langa mami sau pe picioarele lui mami leganat (la cea mai mica tentativa de a pleca de langa el sarim ca si curentat); seara pfff nu vrem nici cum sa adormim.. Cantat, jucat leganat si intr-un final rupt de oboseala cadem lat.. Dar nu dormim mai mult de 2,3 ore dupa care ne trezim cu binele cunoscute „turle si trambite”.. Si noapte se continua in ritmul acesta din ora-n ora uneori o data la doua ore.. Singurul remediu de linisitire si adormire la loc este la san intins langa mami. Deci de la 1,2 noaptea ne petrecem impreuna pana-n zori si apoi de la capat!!:)

  • Liza spune:

    Printesa, parca vorbesti de Stefan al meu, exact asa facea si el, nu adormea decat plimbat in brate. Am incercat de toate si degeaba. Distractiv a fost cand avea 15 kile deja si imi venea sa mor navetand cu el, simteam ca ma lasa si spatele si mainile…Am crezut ca n-o sa scap niciodata de etapa aia, acum si daca ar vrea in brate n-am cum sa-l mai iau ca are 23 de kile 😀

  • ela spune:

    Te inteleg perfect! Acum a mai crescut, are 15 luni si adoarme la san, dar am plimbat multi km prin camera bb-le. La noi mai scartaie ingrozitor si parchetul si uneori, cand il plimbam noaptea, ma gandeam la bietii vecini care incearca sa doarma.
    Tine-te tare, ca esti pe drumul cel bun!

  • Margot spune:

    si mie mi-a cedat spatele pe la 8 luni de bebe, inca alaptam dar m-am dus si am facut kineto si fizio, o ora pe zi, timp de o sapt, a fost magnific, si relaxant si am invatat miscari super folositoare pentru muschii coloanei, si cand ma apuca iar spatele (inevitabil) ma menajam sa imi treaca, faceam iar miscarile si putea lua iar copilul in brate. acum la 2 ani de bebe am avansat (eu) la mers la sala, dar eu tin foarte mult la facut sport si pot ridica la nevoie si face orice cu bebe daca taticul e plecat

  • Tatiana spune:

    Vai draga mea cat te inteleg, doar ca eu am Gemeni, deci adormitul celor doi timp de 10 luni era exclusiv leganati pe perna amandoi, deseori asa si dormeu cate 2 ore in cate 4-5 reprize deci imagineaza-ti ce spuneau picioarlele mele… pana intr-o zi cand am zis ca nu se mai poate si iam culcat pe ambii in pat cu mine, iam lasat cam 30 min pana sau varcolit, a durat cam 2 saptamani sa invatam sa dormim singuri, pfuuuu am reusit. Mama fericita ca poate intinde picioarele, gemenii dorm mult mai strans din moment ce adorm singuri.

  • Flory spune:

    Ohoo dureri de spate , credeam ca voi scapa de ele dupa nastere dar din pacate mi s au tasat in 2 locuri in afara de cele tasate de la prima sarcina , n am voie sa ridic nimic dar n am incotro . Bebe il mai port in we si adoarme repede , in rest adoarme la san , il alapte culcati amandoi in pat fata in fata. . Mie imi solicita mult coloana kg pe care le am in plus, am reusit sa dau jos 17 kg si mai am 15 🙁

  • Loredana spune:

    Vaiii, dincolo de problema reală, tare-i funny tonul articolului. Bine, ce să mai zic de comentarii, sunt deliciulll!!! Serios, de cele mai multe ori citesc toate comentariile… 🙂

    Mie una mi s-a făcut dor de Puștiul mic pe care-l țineam pe mine în timpul zilei, să doarmă. Și amorțeam sub el, mai citeam o carte, nu mă puteam mișca să nu se trezească și vai ce bine-mi era în liniște sub el… de plimbat nu-mi aduc aminte… deh, au trecut vreo șase ani… :))

    Altfel… tare-mi place că descoperi și cum e să fii mamă de băiat. Din start, în privința kilogramelor, e o mare diferență, nu-i tot una să cari o fetiță sau un băiețel…
    Mno, să fiți sănătoși. Tu, musai, ca să poți să fii pentru ei.

  • CrinaM spune:

    La fi-mea, mă puneam în șezut, puneam una bucată pernă mare, țărănească, d-aia de la mamaia, pe genunchi. Peste pernă, pe burtă, una bucată somnoroasă. Bâțâiam ușor genunchii stânga-dreapta până adormeam copila. Când socoteam că e adormită bine, mutam pernă+atașament în pat. La copii cu care stau, tati a cumpărat fotoliu-balansoar. F. bun. Acolo și-a hranit ea micuții, acolo îi adormeam eu la prânz. Îl mai au și-acum pe undeva.. Mi-aduc aminte că începuse să scârțâie la un moment dat (horror, că nu adormea cu scârțâiala la cap), dar a reparat tati problema cu ceva ulei spray.

  • carmen spune:

    legat de durerile de spate, daca sunt in zona lombara iti recomand un corset lombar (luat din farmacie evident, nu din bazar). am ajuns si eu la el la recomandarea unui medic si acum il folosesc ori de cate ori am de facut treaba sau de stat mai mult in picioare si e minunat. atata doar ca e cam de baba, dar mai conteaza daca spatele meu e fericit? 😀

  • Adina spune:

    Eu iti recomand mai multa grija! Am si eu o poveste asemanatoare dar cu un episod scary. Fetita mea nu vroia decat plimbata in brate, cum ma asezam jos dadeam de spumele marii. In epoca noastra am vrea sa ne planga puii cat mai putin spre deloc, dar trebuie sa tinem cont de limite. Intr-o zi cand o puneam in patut, nu am putut sa revin la verticala. M-a ajutat bona, mi-a facut sotul un masaj si cu chiu cu vai m-am reverticalizat. Spre seara durerea s-a dus pe picior in jos, nu spun ca devenise acuta, parca cineva imi infigea pumnale in zona lombara (era o durere cu pulsatii). Am avut groaznica experienta sa ma dau jos din pat si sa cad gramada nemaiputand sa ma tin pe picioare. M-au dus la urgente, mi-au dat calmante care au reusit sa reduca durerea cu 50% si mi-au facut RMN. Diagnostic: hernie de disc lombara medie, nu de operatie. Mi-am revenit cu chiropractica si reiki pentru ca medicina traditionala iti ofera doar analgezice care pot da gastrita (vinovo) si operatie pentru cazurile grave, fara garantia rezolvarii problemei. Mi s-a pus in vedere ca urmatoarele recidive pot fi mult mai grave. Asa caci am invatat sa creez limite si dupa negocieri cu fetita am inceput sa nu mai stam intruna in brate (a fost destul de drastic pentru ca aproximativ 1 luna nu am avut voie sa o ridic deloc!) iar pentru adormit am recurs la a o culca pe o saltea mare cu mine intinsa langa ea (si asa am renuntat si la patut). Este un compromis care ii place si ei si suntem fericiti! Toate in viata au o rezolvare! Asa caci din episodul meu scary, eu iti recomand sa nu te neglijezi si sa fii atenta la corpul tau ca iti da semnale pana nu este prea tarziu! Nu zic ca vei pati ca mine, dar am zis sa iti povestesc ca unele dureri de spate nebagate in seama si ametite cu diclofenac pot fi preludiul unei probleme grave care it va crea limite vrei nu vrei. Ai grija!

  • Alina spune:

    De un an si 8 luni incerc sa gasesc alternative la metoda asta de adormit. Dupa cateva succese pasagere, am ajuns de unde am plecat. Mai fun a fost dupa ce piticul a invatat a grai si a da porunci: „Batze, dot!” ( sa il plimb pe jos in brate).

  • Estsanatlehi spune:

    Can’t believe my eyes!
    Pana si pe un blog al carui autor crede cu toata fiinta ei in attachment parenting, se gaseste cate o desteapta, care vine si se lauda ce frumos si-a invatat ea bebelusul sa doarma singur lasandu-l sa planga „numai” 20 de minute pe seara… Ei, daca nu ai fost in stare sa te informezi (macar din posturile precedente, daca din carti nu ai timp), afla de la mine, ca nu l-ai invatat – l-ai dresat, ca pe un animal salbatic, care primeste soc electric, daca isi urmeaza instinctele. Si nu, copilul tau nu tace pentru ca s-a linistit, tace ca sa-si conserve energia, sa supravietuiasca asa cum poate, pentru ca saracul si-a dat seama, ca degeaba striga dupa mama, ea nu vine sa-l ajute.
    Da, din pacate fiecare are dreptul sa insele increderea micilor oameni dependenti de parinti, asa cum vrea. Dar hai sa nu vorbim prostii ca sa ne linistim constiinta, si sa nu ne credem pentru nici un moment mai destepti decat idiotii, care se lasa manipulati de bebelusi in asa hal, incat sunt dispusi sa-si puna in pericol sanatatea pentru a le oferi ce e mai bun copiilor lor.
    (O idioata.)

    • Petit Nuage spune:

      Copilul meu nu plange 20 de minute in fiecare seara cand adoarme, ba chiar nu mai plange deloc. Se poate trezi plangand in timpul noptii, din diferite motive (dinti, raceli). Deci nu adoarme plangand. Care e problema? Faptul ca a plans maxim 20 de minute pe seara timp de cateva zile? Ar fi trebuit sa stau cu el de gat inca cateva luni ca sa nu creada lumea ca sunt o idioata care isi tortureaza copilul? Si nu l-am lasat niciodata sa planga singur, chiar am zis ca m-am dus sa il vad din doua in doua minute, i-am vorbit, l-am mangaiat. Iar daca l-am lasat vreodata sa planga in timpul noptii a fost pentru ca se trezea din ora in ora si voia sa fiu langa el mereu (ne intorsesem dintr-o calatorie, dormise cu noi in camera timp de vreo 10 zile si se obisnuise sa ma aiba aproape. Il luam in brate cand plangea noaptea ca sa nu trezeasca fetita prietenilor care ne gazduiau). Nu vad cu ce l-ar fi ajutat sa ma duc sa il iau in brate din ora in ora. A plans putin,am plans si eu de plansul lui, a dormit, dimineata s-a trezit cu zambetul pe fata. Si noaptea urmatoare nu s-a mai trezit deloc. Primele luni din viata si le-a petrecut in bratele mele, din cauza colicilor. Putea sa planga cate doua ore in timpul noptii, fara sa se opreasca. Sa doarma 2-3 ore si sa trezeasca din nou. Nu vad de ce ar trebui sa imi doarma copilul in brate mereu. E sanatos, are patul lui, camera lui. De citit carti chiar am citit, am consultat medici pediatri, medici generalisti, osteopati, moase. Am ales metoda cea mai potrivita mie si copilului meu. Bebelusul meu nu ma foloseste drept saltea, e vesel, activ, il iubesc si ma iubeste. Ultimul comment chiar m-a facut sa zambesc.

  • Alexandra spune:

    Funny rau!!! De fapt ….not funny! Ivan cred ca se vorbeste cu Sebi al meu, identici!!! Caut saloane de masaj, homeopati , remedii ….orice!!! Praful de somn sa apeleze la mine (si la voi dragilor) !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *