Dragă Delfină de trei ani fix,

În prima noastră zi împreună te-ai lipit de mine ca ploaia de praful de pe drum, te-ai transformat și m-ai transformat pe loc, am devenit dintr-o femeie și un embrion în ea o mamă și un copil fantastic, întotdeauna împreună, niciodată una fără alta. Ai plîns de bucurie și de teamă să mă cunoști, eu am plîns de bucurie și de teamă că n-o să te cunosc niciodată suficient.

Cînd ai împlinit un an, pășeai ținîndu-mă de un deget, mă priveai atent la fiecare mișcare a mea și a ta, mă învățai să trăiesc aici și acum, să iert, să aștept.

Cînd ai împlinit doi ani îmi explicai deja ce înseamnă să fii bun cu adevărat, pentru că așa-ți vine. Mă mîngîiai pe cap, îmi citeai din cărți și-mi alegeai hainele.

Azi la ora 15.40 se împlinesc trei ani din ziua aceea de duminică a Paștilor în care te-ai lipit de mine prima oară pe dinafară. Ești mare, blondă, frumoasă, vie. Îți place să cînți în limbi inventate de tine, să dansezi în rochii lungi, să culegi flori și să le aduci acasă. Îmi spui că mă iubești cînd mă aștept mai puțin.

Mă bag în patul tău mic cînd te trezești din somn și mă chemi, îți pipăi toate oasele și mușchii și pielea și-ți spun: Iubito, eu te-am făcut, uite, picioarele astea, părul, buricul, nasul tău, toate eu le-am făcut la mine-n burtă, cu tot sufletul meu, te-am împletit și te-am croșetat cum am știut mai bine. Ești cea mai iubită fetiță din lume!

Sînt un alt om acum. Tu m-ai făcut alt om.

Te iubesc.

Încă miroși a migdale.

Resize of 20150410_121319

PS: Nu știu dacă ai observat cum reușim noi să ne asortăm, absolut fără intenție, aproape de fiecare dată. 🙂

Pin It

65 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *