Pierdut spirit de Sărbătoare

Pe vremea cînd eram copilul familiei mele, Sărbătorile erau despre:
– tocat legume pentru salata de boeuf
– dat prin maşină nucă pentru cozonaci/tort
– frecat maioneza cu lingura pînă mă ustura mîna
– poftă de mă lua cu leşin, pentru că posteam şi nu mă atingeam de nimic pînă după Înviere
– mers la biserică noaptea, cîntat, împărtăşit, adus lumină
– stat la mese lungi cu bunicii
– ciocnit ouă, spălat cu apă în care a stat un bănuț
– mîncare pe care în restul anului nu puneam gura
– rugăciuni, planuri, gînduri
– kilograme în plus

Acum, cînd sînt părinte în familia mea, Sărbătorile sînt despre cum vine mama de departe să-mi facă salata de boeuf (cu carne de curcan) şi să vopsească ouă. Cozonacii i-am comandat, la biserică nu mai merg de mult, mi se pare că relaţia mea cu Dumnezeu se desfăşoară mult mai bine fără intermediari. Bunicii sînt departe, de postit nu e loc, şi aşa-s slabă şi slăbită de abia mă mai țin pe picioare.

Am pierdut spiritul Sărbătorilor. Nu ştiu exact cum s-a întîmplat asta, poate e pentru că de cînd avem copiii, toate zilele sînt speciale, în toate mă rog, mulțumesc, fac planuri. Poate de fapt am cîştigat spiritul vieții întregi şi nu mai am nevoie de sărbători creştine să iert, să cer şi să ofer pace, să poftesc şi apoi să-mi dau voie să gust.

Totuşi, aş vrea ca fetița şi băiețelul meu să se bucure de Sărbători cînd or mai creşte aşa cum mă bucuram eu de ele cînd eram copil. Şi nu ştiu dac-o să fiu în stare să le ofer asta, din păcate. E nevoie de mulți bunici aproape, de o maşină de tocat nucă, de o lingură de lemn mare, de o carte cu tradiții, de încredere în nişte credințe pe care le-am rătăcit de mult, dar care nu-s pierdute poate de tot. Îmi propun ca peste cîțiva ani, cînd vom ieși de tot din vîrtejul bebelușeniei, să îmi recapăt tihna, să recuperez spiritul pierdut al Sărbătorilor și să-l ofer în variantă optimă și copiilor mei. Uite un plan bun pentru Sărbătorile astea!

Vă doresc zile calde pe dinăuntru şi pe dinafară!

46 Comments

  • Cristian spune:

    „relaţia mea cu Dumnezeu se desfăşoară mult mai bine fără intermediari”
    Asta-i geniala.

  • Corina spune:

    Credeam ca numai eu simt asta. Noi vom colora totusi oua cu copiii, sa simta ceva din traditie si din sarbatoare. In rest… al meu baiat e la regim ca e deranjat la burtica, deci nici cozonac nu va manca din pacate.

    Sarbatori Fericite alaturi de familia ta pumoasa!

  • Andreea N.V. spune:

    Si eu am pierdut spiritul sarbatorilor. Nu stiu, mi se par ca orice alta zi in care se mananca anumite preparate si cam atat… Bine, de Craciun mai e si bradul, de Paste e Iepurasul. Cred ca unde au ajuns mult prea comerciale sarbatorile. Imi aduc aminte cu nostalgie de copilarie si orice as face stiu ca nu voi mai simti la fel sarbatorile. Si nu e vorba despre religie, credinta si traditii, la mine cel putin era atmosfera, nerabdarea.

    • Shirel spune:

      Ei daca erai si tu in strainatate sa vezi cum le simteai pe toate!Eu de dragul cozonacului din Romania m-am dus aici in piatza de lucruri vechi si mi-am cumparat o masina de macinat nuca pe care copii mei 4 la numar se cearta intre ei care sa macine mai multa nuca.Daaa parca nu mai este aceeasi dar incerc cat de cat sa las mostenire ceva din traditia romaneasca a mea din copilarie si copiilor mei.Paste fericit si multa pace sufleteasca!!Imi place cum scriii!Shirel

    • thea spune:

      Asta mi s-a intamplat si mie de cand nu mai locuiesc in Romania… tin seama de traditii mai abitir decat mi se intampla acolo…

  • Andreea Ilie spune:

    Sarbatori frumoase va dorim si noi! Eu, de cand am devenit sotie si mamica simt ca am depasit perioada aceea in care mergeam la mama si mancam de toate, fara ca eu sa fac ceva. Astazi am facut cozonaci, pasca, am colorat oua, sotul a facut curatenie generala. Cel mai frumos moment a fost cand am colorat oua cu bebe in bucatarie, el in scaun, eu colorand la ele si cantandu-i lui. Mai nou, asa simt eu sarbatorile pascale. Sarbatorite in aluat de cozonac ( traiasca masina de facut paine) ,in pasca, oua colorate, iepurasi prinsi de ferestre si pusi in cosuri impletite.

  • Snow Flow spune:

    La noi nu s-au serbat niciodată „sărbătorile”. Nu am ținut posturi, poate se gătea ceva mai special -miel în nici un caz!- dar cum nu prea aveam rude, nu se stresa nimeni cu mâncăruri și alte nebunii.

    Mie drept să zic mi se pare oribil ce se întâmplă acum de Paște și Crăciun, de iepurele ăla idiot care nu are nici o legătură cu ouăle care nici ele nu au vreo legătură cu Învierea lui Iisus pentru cei care cred. Și culmea e că tot cei care cred (numai ei știu în ce) perpetuează aceste obiceiuri fără nici un motiv creștin de altfel. Ce fac oamenii de „sărbători”? Se îmbuibă, devin brusc mai buni că-și amintesc de săracii inexistenți pe parcursul anului?!

    Noi nu facem absolut nimic special și nici nu simțim nevoia. La copii nu vine nici un freakin’ bunny și iată c-o să trecem și de acest Paște fericit ce n-ai păscut tot anul.

    Nu am dus lipsa acestor Sărbători și nici copiii mei cred că n-or să sufere pe tema asta așa că dorm liniștită, mi-a trimis soacra un cozonac :).

    • Printesa Urbana spune:

      Nu stiu ce e asta cu iepurele, la noi acasa nu exista asa ceva.

    • Georgi spune:

      Traditia iepurasului de Paste

      Iepurasul aducator de oua rosii provine de pe meleaguri germane si simbolizeaza fertilitatea. Prima aparitie a iepurasului ca simbol al Pastelui a avut loc in Germania, aparand mentionat in carti in jurul anului 1500, desi e probabil ca el sa fie prezent de mai multa vreme in traditia populara. Germanii sunt, de altfel, primii care au inventat dulciurile in forma de iepurasi, la 1800, din aluat si zahar. In aceeasi perioada, in Franta si Germania au aparut si primele oua din ciocolata.

      Simbolul iepurelui provine inca din vremea festivalurilor pagane dedicate zeitei Eastre. Legenda spune ca Eastre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe camp; pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta pastrand insa capacitatea de a depune oua. Pentru a-i multumi binefacatoarei sale, iepuroaica decora ouale facute si i le daruia zeitei. Din aceasta legenda s-a nascut si traditia ca iepurasul sa aduca daruri copiilor.

      In America, aceasta traditie a iepurasului de Pasti, care aduce cadouri oua vopsite copiilor cuminti, a fost adusa de emigrantii germani.
      Si pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legenda. La unele triburi exista un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, in timp ce in cultura mayasa era creditat cu inventarea scrisului.

      Este frumos totusi sa ii inavatam pe copii cate putin din traditiile fiecarei sarbatori in parte.Hai sa nu mai sarbatorim nici Craciunul,ca ce-i aia Mos Craciun?Hai sa nu le mai zicem de zana maseluta.Asta se cheama,de fapt,magia copilariei.Personaje fantastice,de care, am fost cu totii fascinati cand eram mici.
      Lasati-ii pe ei sa decida,cand vor fi mari,daca vor sau nu sa sarbatoreasca ceva.
      O sa ajungem o generatie de oameni robotici,fara niciun fel de bucurie,de motiv de sarbatoare.
      Nici eu nu mai merg la biserica de ani de zile, ca nu-s cea mai religioasa persoana din lume, dar tot inrosesc oua si fac drob de dragul de a simti ceva diferit in casa, un eveniment,ceva,iar pentru copiii verilor mei,mereu am ceva pus deoparte de la Iepuras.Zambesc cand vad ca zambesc si ei si se bucura de cadouri.Abia astept sa am copii si sa continui cu asta.
      Fiecare popor are sarbatorile lui si lumea abia asteapta sa aiba un motiv sa stranga familia la un loc ,sa zambeasca,sa manance,sa povesteasca,sa se simta bine.

      Eu cand eram mica abia asteptam sa vina Iepurasul sa vad ce mi-a adus.

    • Printesa Urbana spune:

      eu am auzit prima oara de iepurasul de paste la 25 de ani. nu toata lumea are aceleasi traditii.

    • Alexandra spune:

      Festivalurile pagane cu iepuri ce au cu crestinismul?

    • Ioana spune:

      Am crezut ca numai mie iepurele asta mi se pare idiot 🙂 Chiar ca nu are nicio legatura cu Pastele.
      Azi maine de Rusalii o sa vina vreo pisica si de Sfanta Maria o vrabiuta sau alta zburatoare ca sa aduca daruri. Adica sa cumparam si sa transformam totul intr-un circ.

    • Stiu de iepuras de cand ma stiu si fac 36 maine-poimaine! Cum sa nu aiba legatura, are cu primavara si cu fertilitatea si da, e o chestie „pagana” dar pentru mine si idiotenia cu „a inviat unu” e la fel de incredibila. Si nu ca aducea cadouri dar inainte se cumparau lucruri noi „de iepuras” inainte de Paste ca sa te inoiesti cu ceva. Nu e o chestie de azi sau ieri.

    • Cristian spune:

      Imi aduc aminte foarte vag, de niste figurine de ciocolata neagra, tare si cam rea la gust, in forma de iepure, dar nu pot localiza daca era inainte sau dupa Revolutie.
      Eu am auzit mai intai de iepurasul Playboy, prin anii ’90 si dupa foarte muuuulti ani de iepurasul acesta ce aduce cadouri de Paste.

      Nu am nimic cu primenirea si innoirea, dar deja e o miscare de masa, foarte comerciala si extrem de profitabila pentru cei ce vand. A trebuit sa ii cumpar ceva si lui fii-miu; le-am auzit pe mamici vorbind la gradi de iepuras si cadouri, asa ca a venit si la el, ca sa nu se simta prost in cercul sau de prieteni.

      Totusi, nu are rost sa jignesti gratuit sentimentele si trairile religioase ale celor ce citesc si comentariile aferente articolului, chiar daca doamna SLOW FLOW a utilizat un epitet mai tare, dar se pare ca asa e ea din fire, mai directa, vis-a-vis de acest iepuras aducator de cadouri.

    • Andreea spune:

      Apropo de traditii si cum percepem placerile sau credintele altora … eu niciodata nu am putut intelege traditia „nuntii” si a „rochiei albe de mireasa”. Mi se par de o stupizenie fara margini! Nu pot sa imi imaginez cum o femeie adulta, teoretic matura si stabila emotional, isi poate dori asa ceva … si mai ales cum poate investi energie si bani in niste prostii ! … si cel mai mult m-au mirat mereu cele „moderne” si „emancipate”, sau cele care „nu cred in Dumnezeu” … Mi-am intrebat mai multe prietene, pe masura ce au facut nunti cu tot tacamul … ce anume din ele le-a facut sa-si doreasca asa ceva ? a meritat ? Nu am fost rautacioasa, dar am fost mereu curioasa cum de o femeie isi poate dori sa ia parte la asa ceva … am primit fel de fel de raspunsuri, bineinteles cel mai mult s-a repetat „asta am visat toata viata”:))) … si apoi am ras impreuna fiindca nici ele nu puteau intelege cum de mie mi se par prostii nunta, ritualurile ei, verighetele, rochia de mireasa sau alte chestii asociate:)

      Concluzia mea : suntem foarte diferiti intre noi, iar credintele si placerile noastre pot fi de neinteles uneori … asa ca eu abordez traditiile si sarbatorile relaxata, observandu-i pe ceilalti, bucurandu-ma cand cei apropiati mie iau parte la ceva ce le face placere, indiferent daca e vorba de oua rosii, miresica, brad, etc., etc. Simplul fapt ca eu gasesc patetic un obicei sau o credinta – asta nu descalifica traditia respectiva, asa cum nici omniprezentul „pentru ca asa se face” nu are pentru mine vreo relevanta:))

    • Cristian spune:

      Snow Flow,

      O sa incerc sa iti explic pe scurt legatura dintre spargerea oualelor si Iisus.

      Exista o legatura simbolistica puternica intre spargerea cochiliei oului de Paste si invataturile spirituale ale lui Iisus, desi nu pare. El a vorbit oamenilor de a doua nastere, cea din Duh , din Spirit, nastere ce o capata adevaratii crestini in timpul vietii.

      Asa cum pasarea pui sparge oul ermetic, ce o izoleaza total de lumea exterioara si isi incepe viata, prin analogie, cel ce se naste a doua oara, din si prin Spirit, trece intr-o alta dimensiune a constiintei, fizic nu se modifica nimic, insa atinge si incepe sa perceapa Realitatea.

    • Snow Flow spune:

      Și a zis Iisus ceva de ouă și de Paște că nu-mi amintesc așa ceva. Ba chiar, odată cu moartea Mielului, sărbătoarea pascală a evreilor care jertfeau miei cum li se ceruse la plecarea din Egipt, nu mai avea sens, ritualul fusese înlocuit. Chiar crezi că Dumnezeu vrea să vopsim ouă de Paște? 🙂

    • Cristian spune:

      Este un obicei curat, inocent nu cred ca il deranjeaza.
      Nu hrana este asa importanta, ci cum ne raportam la cele 10 porunci, cum luptam cu demonii nostri interiori, ce capacitate de a ierta avem, inclusiv pe noi insine, cum ne purtam cu ceilalti. E foarte greu, dar daca acum ne-am nascut, in timpurile acestea confuze, om avea un rost pe lumea asta.

    • Claudiu spune:

      Într-adevăr, ai memorie excelentă, Isus nu a zis nimic despre ouă. Legenda spune că Fecioara Maria când s-a dus să-şi jeleacă fiul de pe cruce avea la ea un coş cu ouă, acestea s-au vopsit de la sângele scurs. Deci roşii, nu picturile apărute ulterior.
      Sigur, putem să ne întrebăm de ce le avea la ea într-un astfel de moment, dar nu analizăm o legendă care a generat un ritual religios (că erai nelămurită). Cert este că e mai veche decât minunile cu animăluţe apărute sute de ani mai târziu.

  • unniana spune:

    Uff, exact asa ma simt si eu, dar nu stiam sa pun in cuvinte, pana am citit. Asa erau sarbatorile si pentru mine. Se petreceau pe indelete, iar pregatirile cu mama la bucatarie, depanand povesti, erau mai frumoase decat sarbatoarea insasi. Acum trec asa de repede si, parca, fara sa le prind sensul.

  • no name spune:

    Astazi am fost intr-o biserica impreuna cu puiul. Pura intamplare, pe negandite, m-am dus luată de val cu alte doua mămici din parc ( ultima data acu un an jumate la botez). I-am multumit lui Dumnezeu ca ne iubeste atat, am aprins o lumanare pentru mamaia mea care nu a mai apucat sa ne vada in formatie completă. Ieri am vopsit 10 oua, azi am făcut toți trei o pască. Bunicii ne trimit artileria grea: drob, borș de miel, friptură, sarmale. Nu strâmb din nas, pentru că știu cât se chinuie și cât sunt de bucuroși când le lăudăm opera. Asta este bucuria lor si eu de ce sa le-o stric? Așa ca primesc cu drag și mănânc cu același drag. Și da, duminică dimineață o sa ne spălăm cu apa in care pun un ouț roșu si un bănuț, ca sa avem bujori in obrajori tot anul! :)). Si mâine seară am sa fac o baie buna ( toți trei de altfel), iar după ce-i culc pe pui si pe bărbat in așternuturi curate, îmbrăcați in pijamale curate, am sa ma duc la biserica si am sa aduc acasă lumină. Ăsta este la mine Paștele în primul rând: drumul singură spre casă, cu o candelă aprinsă în mână, la cei doi pui ai mei ( unu mare, unu mic, unul dormind altul asteptandu-ma). De ce? Habar n-am. Nu ma-ntrebati care-i faza cu hainele si așternuturile curate, ca nici asta nu stiu.. 🙂

  • C spune:

    Eu cred ca merita sa fii happy fie si doar pentru treaba asta: „Acum, cînd sînt părinte în familia mea, Sărbătorile sînt despre cum vine mama de departe să-mi facă salata de boeuf (cu carne de curcan) şi să vopsească ouă”.
    Nu multi au (avem) norocul asta.
    Sarbatori Fericite tie, alor tai si cititorilor tai, din Romania pana in Olanda si din Polonia pana in Irlanda.

  • yoyo spune:

    Traditiile mi se par de cele mai multe ori obositoare si degeaba. De cand am familia mea facem exact cum vrem, nu cum se face sau cum fac altii. Mie nu mi-au placut niciodata pregatirile de sarbatori, mancarea multa care trebuia mancata ca sa nu se strice, curatenia facuta degeaba ca veneau musafirii incaltati si mancau pe langa farfurie si oboseala aia degeaba cand era vacant a si aveam si eu chef sa dorm.

  • Maria spune:

    Din păcate nici eu nu mai simt sărbătorile ca altădată. Si mie mi se părea ca e prea multa munca si prea multa bucatăreală pentru 2 zile de sărbătoare, dar poate ca si asta făcea parte din magia sărbătorilor de altădată. Ei se pregăteau efectiv, in primul rand postind pregatindu-si sufletul si corpul, apoi pregătind bucate alese de care se bucurau doar de 2 ori pe an, hai 3 daca punem si hramul, apoi își onorau viii (reuniune de familie) si morții ( curățirea mormintelor, plantarea de flori, aprins lumânări), in straie noi de sarbatoare de calitate. Părinții, bunicii noștri s-au născut intr-o perioada in care daca voiai sa mănânci era necesar sa faci, nu aveau supermagazine la care sa dea fuga după bucate gata facute. S-au obișnuit sa facă toate bucatele cu mare drag. Apoi mai era mersul cu coșul la sfințit, luatul luminii, cantarea ”Hristos a Inviat”, mersul la cimitir unde se dădeau de pomana ouăle roșii frumos incondeiate cu ceara (cu Crucea Paștelui, frunze de stejar….bunicii mei sunt din zona Botosaniului), ciocnitul oualelor (cine are cel mai tare ou din parcare

  • dojo spune:

    Mi-am pierdut ‘spiritul’ undeva pe la 20 si ceva de ani. Lucram la radio si aveam mereu ‘norocul’ sa fiu in emisie de Sarbatori (Pastele cel putin il ratam mereu, ca aveam 6 ore de emisie duminica, exact la pranz). Ii dadeam cu povestile de sarbatori pe post, faceam concursuri etc. Am venit o data acasa si pur si simplu eram secatuita de toate astea. Da, eram bucuroasa ca sunt cu ai mei, ca suntem sanatosi, dar nu mai aveam nicio energie sau placere sa sarbatoresc.

    Dupa ce am terminat capitolul asta din viata, nu mi-am regasit placerea, desi eram acasa toata ziua. De cand s-a nascut copila insa, incep sa ma gandesc mai mult la Mos Craciun si Iepuras, de dragul ei. Ea va avea, ca si mine, totul pregatit cum trebuie, brad in timpul iernii, oua frumos colorate (le va face ea cand e mai mare), cadouri etc. Pe cand eram copil asteptam cu infrigurare zilele astea, vreau si ea sa-si traiasca la fel de frumos copilaria 🙂

  • Lili Toma spune:

    Sarbatorim Invierea Mantuitorului, cel care s-a jertfit pe cruce pentru noi. Mereu simt sa nu merit tot ce am primit in dar de la Dumnezeu. Si ii multumesc in fiecare zi. Imi doresc ca fetita mea sa fie o mai buna crestina decat mine. Ideal ar fi sa daruim in fiecare zi cate ceva si atunci am fi mai smeriti si mai apropiati de credinta. Ce inseamna Sf. Paste pentru mine? Privirea luminoasa si urarile frumoase ale unui necunoscut. Multumirea sufleteasca ce insoteste o fapta buna. Speranta ca binele va invinge intotdeauna raul. Sanatatea si familia unita alaturi de care ne bucuram cum se cuvine de fiecare sarbatoare. Iti doresc ca focul credintei sa ramana viu mereu in inima ta! Esti norocoasa din multe puncte de vedere, ai o familie frumoasa si sunt sigura ca treptat, vei recapata magia sarbatorilor. Am spus magia? Da. Este magic sa iubesti si sa fii iubit.
    Paste fericit!

  • andaz spune:

    Eu acum sunt la socrii, in jud. Neamț, pe lângă Agapia. Sfârâie oala sub presiune, iepurele e in cuptor, pasca e făcută, drobul l-a făcut mama (e cu noi). Eu nu am făcut nimic. Voi încondeia ouăle, mai târziu cu Sara, ca acum e dusă la joacă, la râu, cu prietenii de aici. După ce stă la oraș numai in casă, școală, extra activități, aici nu mai știu de ea. Si nici de Victor.
    Când am locuit în Brazilia am înroșit ouăle cu ceapă roșie, într-un an și în alt an, cu sfeclă roșie. Îmi lua vreo două zile. Mai făceam drob și friptură de curcan. Cumpăram Panetone, invitam singurul român care mai era acolo și petreceam duminica. La biserică nu mergeam ca nu exista nici una ortodoxă. Și vorbeam cu ai mei pe Skype.

  • Alina Anghel spune:

    Cred ca este o stare generala, din pacate. De cativa ani nu mai simt sarbatorile ca in copilarie, cand abia asteptam sa vopsesc oua, sa fac prajituri, sa toc legumele pentru salata … Acum fac toate lucrurile astea mecanic, pentru ca trebuie.
    Poate pentru ca „am crescut” si nu ne mai arde de nimic?

  • Simona spune:

    Si mie mi se pare ca nu mai au acelasi farmec sarbatorile.Mi se pare ca ne straduim prea mult sa facem 7 feluri de mancare pentru o singura zi si nu despre asta sunt Sarbatorile.Copii fiind, parca ne bucuram mai mult de aceste zile. Oricum ar fi, iti doresc un Paste frumos si linistit!

  • elida spune:

    Eu cred ca sarbatoare ar trebui sa fie mereu in familie. Sa gatim bunatati in orice zi a anului. Pastele este sarbatoarea Invierii, iar traditia iepurasului este de provenienta pagana (si sincer cred ca ar fi bine sa nu fie amestecate). Pentru noi cel mai fain este sa fim impreuna cu toata familia, cozonacul este un fel de bonus

  • Elena spune:

    Mi emi-au placut intotdeauna sarbatorile De Paste. Anul acesta am si eu puiul cu mine, la 1,5 luni, e al doilea Paste al lui, dar primul in care se minuneaza de toate pregatirile, de ouale rosii, de rata umpluta cu portocale (facuta in premiera si cu multa mandrie).

    Am decis sa nu mai plecam la ai mei sau la ai lui, sa ramanem noi cu familia noastra in Bucuresti, in 3 si sa ne gospodarim cum vrem. Eu chiar am tras si un pui de somn azi cand tati a terminat rata…
    La socrii se mananca miel, la ai mei la fel, noi am facut supa de pui cu galuste, salata de boeuf cu pui, pasca am cumparat si am facut – suntem acum pe final – un tort glace – nici nu stiam bine ce inseamna dar m-am trezit azi cu gandul la un tort de asta, noroc cu netul ca e plin de retete.

    Cu apa cu banut sau ou su m-am spalat niciodata – noi de Pasti primeam pantofiori noi – i-am luat si lui bebe si mie sandale.

    Am fost joi la Denii, ieri la trecut pe sub masa si am fost la Prohod, azi de dimineata ne-am impartasit si ce mare bucurie vom avea diseara, cand , la 23,30 mergem la biserica si luam lumina la ora 0. In fiecare an am facut asta, apoi stam 30 min la slujba in aer liber, venim acasa cu lumina si mancam pe masa mare din sufragerie cu totii.

    Asta e pentru mine spiritul sarbatorilor, iar duminica ne trezim tarziu si ne uitam la filme!

  • Anca spune:

    Mie imi plac sarbatorile, imi place sa miroasa casa a sarmale, sa plecam la biserica dupa lumina si eu sa raman sa pun cadorile in locul iepurasului „idiot” si sa vad surprinderea si bucuria in ochii copilei mele care va descoperi cu emotie ca iepurasul de care a auzit atatea si acasa si la gradi a trecut intr-adevar si pe la ea. Imi place sa ciocnesc oua si sa cant Hristos a inviat in fata bisericii. Imi place in egala masura Craciunul si Pastele. Imi place si iepurasul si mos craciun si bradul si ouale rosii si tooot ce tine de sarbatori si face zilele astea niste zile speciale. Sincer, nu ca-as fi impatimita a bisericii, dar nu imi amintesc nici un an in care sa nu fi fost la biserica de inviere. Vreau sa simta si fetita meabucuria pe care o simt ei de sarbatori (nu fac cozpnaci, ii comand 😉 )

  • Anca spune:

    In familia mea s-au tinut mereu sarbatorile, cu bucurie si cu veselie. Traditia, care mie imi place enorm si incerc sa o respect cu familia mea, este ca in ajunul Craciunului (nu cu o luna inainte…), in timp ce eu dormeam, cand eram mai mica, si impreuna dupa ce am mai crescut, sa impodobim bradul iar spre seara venea mosul (apareau cadourile sub brad, nu venea niciodata nimeni imbracat in Mos). Ne imbracam toti frumos, mancam impreuna si povesteam pana spre dimineata. De Pasti, sambata seara pe la 11 jumate plecam la biserica (nu-mi aduc aminte nici un an in care sa nu fi mers, desi poate au fost) iar mama ramanea mereu in urma (atunci nu intelegeam de ce, acum stiu ca ea ii deschidea usa iepurasului si-l primea in casa sa lase cadourile 😉 ). Acum iubesc sa-mi vad pitica nerabdatoare sa vina Mos Nicolae, Mos craciun sau Iepurasul.Iubesc sa o imbrac frumos si sa plecam impreuna la biserica, sa ma intrebe mereu ce e cu atata lume, cu lumanarile, cu ouale rosii si de ce face mama atata treaba si mancare 😀 Iubesc bucuria din ochii ei cand gaseste cadourile si realizeaza ca Iepurasul „idiot” chiar a trecut si pe la ea… Cred ca, cel putin de sarbatori, sunt copil si eu alaturi de pitica mea 🙂

  • Ileana D. spune:

    Eu un singur lucru chiar nu îl înțeleg! De ce la români sărbătorile sunt strâns legate de mese interminabile, cu 7 feluri de mâncare, care mai de care mai grase! Ai crede că în restul anului nu mănâncă nimic!
    Când mă duc în vizită pe la rude, suntem așteptați cu masa întinsă….. dar masă neică. Așa rămâne cam 2-3 ore. Este nepoliticos să refuzi…așa că măcar mănânci mai puțin, dar până și asta trezește suspiciuni din partea gazdei, cum că nu e mâncarea bună 🙁
    După masă se întreabă – cine vrea un triferment? Mi se pare penibil că oamenii mănâncă până nu le mai este lor bine…până au nevoie de ajutor medicamentos ca să poată digera mâncarea. Acest program mi se pare foarte plictisitor. În al doilea rând, mi se pare trist că am început să iau în calcul să refuz să mă mai văd cu familia de sărbători ….. pentru că asta implică prea multă mâncare,
    Când vin sărbătorile….eu personal aștept cu interes să treacă.

    • Elena spune:

      Pentru noi Sărbătorile înseamnă sa mergem pe la ai mei si pe la socrii unde mâncăm miel sub diverse forme, vin rosu, radem, muzica tare, lume multă. Nu simt nevoia sa ma spetesc cu gătitul, curatenia, postul, de iepuraș nici eu nu am auzit decât dupa 20 si nici asta nu am adoptat. Din păcate nu ne strângem toți in restul anului, asa ca Sarbatorile înseamnă sa fim împreuna.

    • andreea 28 spune:

      Romanii mananca de 2 ori pe an… cel putin asa am observat eu…de craciun si de pasti..asta pt ca in timpul anului erau prea saraci ca sa manance ca lumea…am vazut si romani care iau imprumut ( din pacate) ca sa cumpere miel si toate cele de pasti si apoi un an intreg platesc rate pt el..e total aiurea..dar din pacate asta e realitatea! ( asa cred ca era si curatenia generala- se facea tot de 2 ori pe an,-in rest nimic-cand picai lat de oboseala si mai vroiai sarbatori )

  • Dan spune:

    Sarbatorile traditionale insemnau (poate) ceva pentru generatiile anterioare, dependente de palma lor de pamant. Pe langa componenta religioasa, sacrificarea mieilor are si o componenta utilitara, legata de ciclul de inmultire al ovinelor (sarcina peste iarna, nastere primavara devreme). Ca in orice specie animala, exista un echilibru la nastere intre numarul de masculi si cel de femele; problema este ca din pacate masculii la maturitate (berbecii) sunt extrem de agresivi si greu de gestionat. Sacrificarea asta precoce, pur utilitara, a fost „imbracata” intr-o traditie religioasa pagana preluata ulterior si de crestinism.

    Insa revenind la articolul tau, din el nu reiese o prea mare bucurie nici macar in copilarie. Eu vad doar foarte multa munca, frustrari si intrebari la care raspunsul e doar „ca asa trebuie”. Spiritul sarbatorilor (cat a fost), s-a dus ca urmare a schimbarii vietii noastre de zi cu zi – noi nu mai suntem legati de o palma de pamant ci de un birou in corporatie si de un supermarket; la supermarket e sarbatoare (promotie) practic in fiecare zi.

  • Diana spune:

    Eu nu am fost niciodata o gurmanda, dulapurile puteau ramane ticsite de dulciuri, ca nu ma atingeam de ele, deci amintirile mele de sarbatori nu se leaga de mancare, chiar daca mesele au fost mereu imbelsugate :-). Pentru ca am norocul sa am o mama careia ii place sa gateasca si o face excelent, avem libertatea sa ne umplem ajunurile sarbatorilor cu evenimente frumoase, sa ne alegem sa facem lucrurile care ne fac cu adevarat placere.
    Anul asta, in vinerea mare am ales sa-l invatam pe cel mic sa fie mai generos cu cei in nevoie, sa daruiasca si am fost la o frumoasa actiune prin care se adunau bani pentru un copil bolnavior.Apoi am fost la biserica pana seara, cel mic era incantat de felul in care suna toaca, de inconjuratul bisericii cu lumanarea in mana si de cantecele pe care le auzea (deocamdata atat intelege el). Sambata dimineata cel mic a luat „painica cu vinut”, apoi, intr-o atmosfera de-a dreptul divina (se auzea slujba cantata frumos de un psalt cu o voce divina) am ajutat la impachetarea pastitelor pentru noaptea de inviere. A fost ca un raspuns al nevoi de a face ceva pentru ceilalti, pentru oamenii din jur. Apoi am vopsit ouale si am facut un tort imens de fructe, spre incantarea celui mic care s-a implicat din plin, mai ales in degustare :-). Seara noi am dormit, tati a fost la inviere, iar dimineata am sarbatorit cu pastite si masa frumos asezata, am facut concurs de ciocnit oua. In rest am petrecut cu familia si prietenii, am stat mult la soare, am fost la o manastire, am citit si am simtit atmosfera frumoasa. Cel mic a savurat totul din plin, iar cand l-am intrebat aseara ce i-a placut cel mai mult, spre susprinderea mea mi-a spus ca la manastire, cantecele si painica cu vinut. N-am avut iepuras care sa aduca cadouri si nici nu i-am simtit lipsa. Pastele e o sarbatoare aparte, tine de trairea interioara a fiecaruia felul in care e perceput. Dar merita sa incercam sa trecem dincolo de mercantilizarea ei, de iepurasi, gratare si manele.Sarbatoarea asta e atat de plina de semnificatie, atat de intensa, incat merita sa ne deschidem sufletul spre ea si spre D-zeu. E o sarbatoare care se traieste cu sufletul.
    sarbatori frumoase tuturor!

  • Nicoleta spune:

    „E nevoie de mulți bunici aproape, de o maşină de tocat nucă, de o lingură de lemn mare, de o carte cu tradiții, de încredere în nişte credințe pe care le-am rătăcit de mult, dar care nu-s pierdute poate de tot.”
    E nevoie de Doamne-Doamne.
    Cand eram copil, Pastele insemna imbracat in haine noi si mers dis-de-dimineata cu parintii si bunicii la biserica sa luam Pasti, apoi stat la masa (intr-adevar interminabila, se lasa cu tango-uri puse la pick-up pe care dansam cu bunicii, sau cu un mini-concert al bunicului-muzician). De vreo 13 ani incoace, pentru mine Pastele inseamna Denii; am avut ani in care stateam in camin si pe masa de Pasti aveam 2-3 oua rosii si un pui facut in punga la cuptorul cu microunde, dar simteam ca e Pastele pentru ca mersesem la Denii si apoi la Inviere. Anul asta nu am fost la Denii (mi s-a parut greu si obositor cu 2 copii mici dupa mine) si…. parca nu a fost Pastele 🙁 Am stat la masa, am ciocnit oua, am mancat de toate, dar …. chiar a fost Pastele?!?
    Nu stiu exact ce se intampla la biserica in timpul Deniilor, dar anul asta m-am convins ca poti sa ai 10 mese pline cu bucate care-mai-de-care, fara biserica, fara Denii si fara slujba de Inviere, nu e Pasti. Anul viitor imi voi lua copiii in carrier si in carucior si vom asculta slujbele in curtea bisericii. Macar atat pot sa le ‘transmit’ din ceea ce am primit la randul meu.

    • Diana spune:

      Foarte frumos…cel mai de pret dar pe care-l poti oferi copiiilor tai e sa le sadesti samburele credintei care sa-i insoteasca toata viata, chiar si atunci cand tu nu vei mai fi langa ei.
      Din copilarie tin minte ca nu lipseam la nicio slujba de inviere, mergeam cu bunicii la biserica de la tara… retraiesc si acum emotia pe care o simteam la miezul noptii cand asteptam lumina si apoi, chiar daca slujba era lunga si uneori ne prindea somnul 🙂 drumul spre casa cu lumanarea aprinsa ne aducea, chiar copii fiind, o liniste sufleteasca pe care o retraiesc si in prezent.

  • maria spune:

    E nevoie de Doamne-Doamne, de o regasire a starii sufletesti de atunci si mai putin de nuca macinata si cozonaci, si salata de boeuf, si oua ciocnite, si o anume mancare gatita doar de Pasti – desi acestea din urma toate sunt frumoase si intregesc atmosfera de sarbatoare.
    Am comparat acum in minte doi ani in care am pregatit eu singura, acasa la mine pasca, cozonac, oua rosii, apoi le-am dus la sfintit, la Inviere. A contat mult lucrul asta, desi am gatit in cantitati mici. Dar am simtit bucuria sarbatorii cu adevarat doar in anul in care si sufletul era impacat, linistit, spovedit.
    Stiu ca tu ai scris ca-l simti pe Dumnezeu mai aproape si fara intermediari si ca nu postesti pentru ca si asa esti slabita, iar eu acum ti-am scris doar gandul meu si atat.

  • Ella spune:

    întotdeauna am iubit Paștele.Munceam cu sora mea o săptămână, săptămâna dinainte sa facem curățenie generala și cu toate ca eram frânte, așteptăm cu drag de fiecare data Pastele.Noi nu știam de Iepuraș, dar ne înnoiam, ne cumpărau ai mei haine în fiecare an și îmi plăcea teribilteribil.
    Mergeam în Vinerea Mare sa trecem pe sub masa și Sâmbăta sa luam lumina.Ah, ce îmi plăcea sa alerg pe cavouri în cimitir cu pantofii cei noi pe care ii zgâriam de la prima încăltare.Și miresmele, ele îmi aduc sărbătorile pascale:tămâie, lumânări și flori de primăvară.Le iubesc! asta înseamnă Paste pentru mine.
    Anul asta am înnoit buburuza și am dus o la Doamne Doamne.Am înroșit oua, am făcut drob,friptura, ciorba și un chec și am chemat toată familia.Nici acum nu mi am revenit de oboseala, nici nu contează, pitica mea are nevoie sa trăiască sărbătorile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *