Jocuri de altădată la Muzeul Satului de 1 iunie

Ştiu că oferta de evenimente de 1 iunie în Bucureşti e foarte bogată şi mă bucur să văd tot mai mult interes pentru activități de calitate care implică întreaga famili, şi nu doar de Ziua Copilului (dar în mod special acum). Am şi eu o sugestie de eveniment pentru luni, o fac nu doar pentru că am participat şi eu cu idei la organizarea lui, ci mai ales pentru că ideea mi se pare excelentă, exact ce mă gîndesc şi eu că ar trebui să însemne 1 iunie: sărbătoarea copilăriei din toate timpurile, a copiilor de toate vîrstele, împreună, pe cît posibil pe iarbă, pe cît posibil într-un loc care să ne aducă aminte de cum am crescut şi ne-am jucat noi, ca să vadă şi copiii noştri de unde ne tragem.

Vă aştept pe 1 iunie începînd cu ora 11 la Muzeul Satului din Bucureşti, să ne jucăm Țarā, țară, vrem ostaşi, Elasticul şi Rațele şi vînătorii alături de copiii şi bunicii noştri. Intrarea este liberă dacă veți preciza la intrare parola „Secom”, organizatorul evenimentului.

Cînd eram eu de vîrsta copiilor mei, alergam prin curtea bunicilor, băteam mingea, mă plimba bunicul cu bicicleta. Apoi m-am mutat la oraş, unde stăteam în fața sau spatele blocului împreună cu alți 10-15 copii de vîrste apropiate şi ne alergam fără grijă de dimineață pînă seara (minus orele de şcoală şi teme). Nu erau maşini, cîini vagabonzi, cioburi aruncate pe iarbă, erau doar copii şi veselie mare. Jucam nouă pietre, Hoții şi vardiştii, Țările, era nenorocire cînd ne chemau ai noştri în casă.

Preferatul meu era Elasticul, probabil şi pentru că eram destul de bună. Cui nu-i place să cîştige? Exersam acasă cu elasticul prins de picioarele scaunelor, pfff ce bună eram!

Gata cu lauda de sine. Vă aştept luni la Muzeul Satului, pe pajiștea verde de lângă Biserica Răpciuni, să ne jucăm împreună ca acum 25 de ani, o să fie chiar mai amuzant ca atunci, pentru că acum se joacă şi copiii noştri cu noi! Secom a pregătit ateliere de creație de moriști, avioane și vaporașe din hârtie, concursuri, tombolă, o mică intervenție a domnului Cornel Dumitrescu, sociolog al culturii Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”, care ne va povesti despre jocurile bunicilor noștri, de mult uitate. Evenimentul se va încheia la 13.30. Accesul se face pe la intrarea din şoseaua Kiseleff nr. 30, fostul sediu al Ministerului Culturii. Puteți ajunge și cu autobuzul sau puteți lăsa mașinile în parcarea mare de lîngă fostul pavilion H. Nu uitați că intrarea este liberă cu parola „Secom”. Aici aveți link cu eventul pe Facebook, ne-ar ajuta să dați Join în caz că veniți, să știm măcar cu aproximație cîți ne vom aduna pe iarba Muzeului Satului.

Sursa foto preview: joc cu avioane de hîrtie, via Shutterstock.com

14 Comments

  • Cristian spune:

    Elasticul?!

    Nu te bat, te snopesc la Elasticul, cu ochii inchisi, jucam cu verisoarele unui prieten cind eram mic, undeva la tara, in Baragan. Daca imi aduc bine aminte am ajuns in semifinala, la olimpiada de Elastic.

    Apoi in oras, trageam cu cornete, cu teava de plastic pentru instalatia electrica, tot asa, pe echipe, ma jucam pe strada, cu tovarasii mei. Ce timpuri!

    • Printesa Urbana spune:

      Te provoc! Am si tenisi speciali, fara sireturi!

    • Cristian spune:

      Tu ai foarte multe avantaje, ai o forma fizica de invidiat, ai blog, esti celebra, te-ai antrenat ani in sir in Piatra Neamt, unde aerul este ozonat, ai tenisi speciali si-n plus esti si Printesa Urbana!

      Cu toate astea, provocarea este acceptata.

    • Meli spune:

      Ma bag si eu ! Ar fi fain un turneu de elasticul cu adulti, nu-i asa? Oh cat mi-as dori sa pot veni si eu. Cred ca va fi o zi deosebita, atat pentru cei mici cat si pentru cei mari.

    • Cristina spune:

      Ohhh, da, Elasticul era unul dintre jocurile mele preferate. Saream si eu singura prin casa cand nu aveam cu cine, dar cel mai mult ma jucam in pauze la scoala. Ce-i drept imi placea asa de mult sa alerg si sa sar. Nici nu aveam mereu nevoie de alti copii, desi de cele mai multe ori se umplea strada. Ne mai jucam Frunza, 1,2,3 la perete stai, Ratele si vanatorii si…. multe altele!

  • Georgi spune:

    Ati uitat de sotron, v-ati ascunselea , lapte gros , telefonul fara fir, baba oarba
    Cel putin la telefonul fara fir era asaaa…nebunie .
    Ne jucam noi, copii de 7-8-9 ani asa si stateam cu din astia mai de liceu. Si cand jucam telefonul fara fir, mama ce importanti ne simteam, noi astia mici, cand astia mari (de amuzament) ziceau cate o prostie si trebuia sa o dam mai departe, la ureche.Maama, ne bufnea rasul ,ne inroseam, dar eram mandri ca ne jucam cu „astia mari”.

    In rest ne strangeam in curti, cand era vara in amiaza mare si muream de calduri, stateam la umbrasi jucam remi si carti . Mai apoi aparuse monopoly. Mama ce jucam monopoly pe repeat, cum s-ar spune. Nu ne saturam deloc.
    Apoi mai erau jocurile de badminton si volei.
    Jucam pe strazi. Adica, copiii de pe strada X, in echipe contra celor de pe strada Y. Si puneam la bataie banii de buzunar. Echipa care castiga , lua banii si apoi cumparam inghetate, chipsuri, sucuri pentru toti. Aveam si fileu, il legam de stalpi..nebunie!
    Offf..ce amintiri…

    Aaaaa si sa nu uit cataratul in copaci dupa corcoduse si caise verzi. Mama ce mai mancam cu sare!
    Ba chiar acum vreo 2 zile am vrut asa, de amintire sa mananc o corcodusa verde si..stupoare. Am scuipat-o imediat. Mi se facuse gura punga. Nu stiu cum de mancam cate o poala intreaga in copilarie. Si cu sare!!

  • Simona spune:

    Abia astept poze si povesti de la eveniment,va fi distractie mare!
    Am prins si eu jocurile de Sotron, Elasticul, Fete-filme-sau-baieti, Tara tara vrem ostasi, Ratele si vanatorii (era nasol cand nu prindeam mingea:)) ), Coarda, Imparate-luminate cat e ceasul (era foarte amuzant) si bineinteles, Pititea.
    Ne jucam frumos si nu aveam nevoie de prea multe pentru asta.

  • Mira 2 spune:

    Te invidiez pentru că în oraşul tău nu erau câini vagabonzi şi nici cioburi. În Bucureşti, pe la sfârşitul anilor 80, începutul anilor 90 era mai rău decât acum. Îmi amintesc că prin generală îmi era groază să plec spre şcoală (de câini, nu de altceva) iar la întoarcere, seara, veneau ai mei să mă ia.

  • Andreea 28 spune:

    Si noi jucam mult elasticul si sotron..in fiecare zi aduceam in casa cate o piatra buna de aruncat..mama facea cu nervii cand vedea cate pietre se aduna si nimic nu se arunca…
    Nu mai tin minte toate sariturile cu elasticul…ma puteti ajuta careva cu un link ? ms.

  • Meli spune:

    Pentru cei interesati, asta ar fi ceva super. Nu stiu daca s-a mai postat, aici pe blog.
    http://www.infatablocului.ro/

  • Ioana N. spune:

    O daa…grozave vremuri, pentru noi cei cu o copilarie colorata si fara touch-uri de ecrane . :)) Pe langa suita de jocuri enuntate mai sus, noi aveam o placere imensa de a inventa jocuri si ne placea la nebunie sa ne jucam de-a prinsa pe diverse denumiri (flori, orase, tigari – eram mici si ni se pareau interesante numele, animale, etc.), de-a prinsa pe catzarate. Ne jucam de-a bucataria si baietii devastau gradinitele din jurul blocului sa ne aduca cele mai frumoase flori sa facem salate si torturi. Mai jucam de-a v-ati ascunselea, doar ca ne schimbam hainele sa il pacalim pe cel in cauza sa mai mijeasca inca o data..
    Dar cel mai interesant era cand facea careva curatenie cu demolari si apareau mormane de caramizi si BCA… Aduceam de acasa sfoara si cuie si hartie dintr-aia maro de imapchetat si tot felul de unelte si ne construiam cazemate.
    Frumoase vremuri si active sau..interactive. 🙂

  • Luiza spune:

    Acum ma oftic ca nu stau in Bucuresti 🙂

  • Inchirieri microbuze spune:

    Faina ideea. Am multe chestii de facut maine cu cei mici, dar poate dam o fuga si pana aici. O sa intru pe FB pentru detalii. Bravo pentru initiativa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *