La drum cu mașina plină (P)

Cînd am întrat în zona de birouri, mi-au picat ochii pe Mercedesul ăsta alb și perfect ca un puf de păpădie aterizat absolut întîmplător chiar acolo, în fața ochilor mei. Am completat niște foi, am primit o cheie, am pornit spre parcare. Ne-am oprit repede, chiar în dreptul pufului de păpădie.
– Asta e? am șoptit cu voce tremurată.
– Asta, da, ce, nu vă place?
Dacă nu-mi place? Îmi venea s-o pup pe farurile alea inocente și rotunde, să-i smotocesc retrovizoarele mari, să mă întind pe burtă pe capota voluptoasă. Dar nu se cade, hei, sînt mamă, femeie respectabilă, am venit să iau o mașină în teste. Strîng din buze serioasă, mă urc la volan.

Stai așa, unde-i o pedală? Ale naibii mașini moderne, nimic nu mai e cum știam. Și schimbătorul de viteze, unde-i?
– Pe volan, mă ajută domnul cel amabil.
– Și pedala de ambreiaj?
– Nu-i, că aveți cutie automată.

Opa, stai așa că intrăm pe teren virgin aici. Conduc de 11 ani aproape zilnic, exclusiv mașini cu ambreiaj și schimbător. Am făcut școala pe o Dacie berlină din cele vechi, cu care aduc țăranii la piață sacii cu ardei, trăgeam de schimbătorul ăla de viteze cu ambele mîini, iar ca să ajung la pedale îmi punea instructorul perne la spate. Am făcut școala de șoferi the hard way, cum s-ar zice. Am condus apoi fără probleme tot ce mi-a picat în mînă, desculță, cu tocuri sau apreskiuri, inclusiv o dubiță prin pădure (doar așa, de amuzament). Dar cutie automată, hm, de-asta n-am servit pînă acum. Am demarat cu emoții din parcarea Mercedes. Aveam pe mîini o mașină de 35.000 de euro, absolut impecabilă, pe care trebuia s-o conduc cu o pedală și un schimbător de viteze mai puțin. Mașina mare, inima mea miiică, mică de tot, ascunsă undeva prin spatele splinei. Am pornit. În 10 metri uitasem că am piciorul stîng și că odată, de mult, îl foloseam să ambreiez ceva. Cu mîna dreaptă, de obicei fixată pe schimbător, schimbam lejer programele de radio, în timp ce cu stînga învîrteam relaxată volanul. Voi să nu faceți ca mine, ambele mîini se țin pe volan, da?

Așa, am ajuns acasă și am montat scaunul cu Isofix al Sofiei, după ce l-am cărat și l-am manevrat de era să-mi scuip inima cea mică pe nas. M-am dus s-o iau de la grădi cu puful de păpădie alb, nou, strălucitor și în general, cam perfect, așa.
– Ce e asta, mami? mă întreabă Sofia nedumerită.
– Mașina noastră pentru următoarele trei zile.
– Dar cu cea neagră și urîtă a noastră ce s-a întîmplat?
– Ăăăă, să nu-i spui lui tati ce tocmai mi-ai zis mie despre mașina noastră. E acasă în fața blocului.
– Mami, s-o păstrăm pe asta, e frumoasă ca o rochie de mireasă, îmi place atît de mult mai mult ca cealaltăăă…
– Ehhee, da, sigur, imediat ce o să găsim pe stradă un sac cu niște zeci de mii de euro, primul lucru pe care-l cumpărăm va fi mașina asta, bine?

Înăuntru, piele, miros de nou, butoane perfecte, geamuri mari, loc puțin mai mult ca în mașina noastră deloc urîtă, doar cam bătrînă și tot mai neîncăpătoare pentru familia noastră relativ numeroasă.

Înainte să predau mașina, am rugat-o pe Sofia să-mi facă niște poze cu ea. I-am explicat că-mi doresc mult să ne prindă și pe mine (îmi pusesem niște mărgele din porțelan pictat super faine), și mașina albă și superbă de care cu mare regret urma să mă despart. Ea a executat întocmai.

20150514_132251

20150514_132327

20150514_132338

20150514_132545

Apoi l-am rugat pe Omul să facă o poză. El s-a descurcat ceva mai bine.

20150515_085600_resized

Ne place mult să ieșim din oraș în weekend, deocamdată pentru excursii scurte, încă nu ne ține portbagajul să plecăm pentru perioade mai lungi, dar curînd vine vacanța în Grecia, care sigur ne va oferi niște lecții prețioase despre concediile cu copiii, așa că probabil vom fi mai curajoși apoi (sau dimpotrivă, nu mai ieșim din casă un deceniu, depinde cum ne-o fi norocul).

Deocamdată durează mai mult ambalarea familiei pentru excursie decît excursia în sine, dar chiar și așa, tot ne plac ieșirile. Întîi pregătesc bagajul: scutece, șervețele și aleze pentru Ivan, haine de schimb pentru amîndoi, olița portabilă cu pungi de rezervă pentru Sofia, apă pentru toată lumea (sticle de 0,5, că sînt mai ușor de manevrat), șervețele umede și uscate, dezinfectat pentru mîini, pălării sau baticuri pentru toată lumea, fructe și legume spălate și feliate, în caserole, o altă caserolă cu semințe și nuci, iaurturi și senvișuri dacă ne prinde și prînzul pe drum. Plus telefon, bani, acte, chei, o pelerină de vînt pentru fiecare, sprayul contra insectelor, ceva cărticele și jucării pentru fiecare, manduca pentru Ivan și o păturică de pus pe iarbă. Doar să adun toate astea îmi ia cel puțin o oră. Apoi încep să îmbrac copiii, mai durează și asta o jumătate de oră, trag și pe mine ceva haine de oraș și în sfîrșit îi dau semnal lui tati să se îmbrace și el și ieșim în urlete și chiote, de obcei un copil urlă de plictiseală, celălalt rîde de el. În mașină iar e haos, pentru că eu trebuie să stau pe bancheta din spate, între scaunele lor, altfel Ivan urlă și Sofia se văicărește. Cu mine acolo e numai bine, îi cînt lui Ivan, care adoarme ținîndu-mă de mînă, apoi povestesc cu Sofia, ne uităm pe geam, mai ascultăm muzică la radio, trece timpul repede. Dar da, înghesuiala e mare și trebuie să am mare grijă la siluetă, că un gram dacă mai pun pe fund, nu mai încap în spate între ei.

Și uite-așa batem împrejurimile Capitalei și visăm la excursii mai ample, poate cînd om avea bani de o mașină mai mare, în care să ne încapă și ceva bagaje. Revenind la frumosul Mercedes, doresc să vă invit să vă faceți selfie-uri la drum (scurt sau lung) și să le încărcați în aplicația de facebook a Mercedes-Benz, aici. Pînă pe 2 iunie puteți cîștiga două test-drive-uri de un weekend cu Mercedes-Benz CLASA B, 4 machete Clasa B, unul dintre cele două termosuri, păturici de picnic sau coșuri de picnic branduite Mercedes.

Iată și selfie-urile noastre:

11248952_876567225737030_9107465597372946881_o

2015-05-17 19.58.17_resized

Drum bun și distracție plăcută în excursii!

Pin It

31 Comments

  • Cristian spune:

    Dacă aș fi director de marketing la MBR ți-aș da in teste un GLK, cu ocazia plecării in Grecia.

    Eu cu duba de marfă am pățit-o rău, am fost obligat de magazinul de unde am luat parchet și alte chestii să conduc o enormitate de camionetă prin București, noroc ca era sâmbăta dimineața și am avut inspirația să o iau și pe soție pe post de copilot. Chiar și așa, am scăpat ca prin urechile acului fără să zdrobesc niște bare, faruri, portiere și stopuri. Mă rog, a trecut și încercarea asta.

  • Teodora spune:

    Sofia a fost inspirata ca intotdeauna: frumoasa ca o rochie de mireasa 🙂 Acum mai ramane sa castig la loto si sa ma loveasca norocul

  • Luiza spune:

    Nu e bine sa faci un test drive de asta cand nu ai planificata o achizitie pentru ca iti faci inima rea si nu mai poti dormi nici noaptea dypa asta :)) Grozav pufuletul!

  • Luiza spune:

    Nu e bine sa faci un test drive de asta cand nu ai planificata o achizitie pentru ca iti faci inima rea si nu mai poti dormi nici noaptea dupa asta :)) Grozav pufuletul!

  • AlinaD spune:

    Mai, ce zambet fain are Alesul. Asa da 🙂

  • Madalina spune:

    Ma intreb totusi,cum ai intrat intre scaune??? 🙂

  • Deci mergeti cu doua taxiuri pana la aeroport, intr-unul bagajele, in celalalt voi 😀

    • Cristian spune:

      Și în a treia mașină o orchestră, un taraf, o trupa, ceva deosebit, să le cânte de bucurie că plecă în fine în vacanță. :))

  • Geezer spune:

    Toate bune si frumoase, dar in spate nu se poarta centura?

    • petra spune:

      Nu toate masinile au centura si pe locul din mijloc

    • Printesa Urbana spune:

      Sigur ca trebuie purtata centura si in spate, o port in majoritatea cazurilor, desi este cumplit sa o montez in conditiile in care printre fundul meu si scaunele.lor nu ar putea trece nici cea mai slaba furnica. Dar o port!

  • ioana spune:

    Eu sunt de parere ca locul mamei sau al tatalui este in fata, fie conduce, fie este copilot. Eu stau in fata, sotul conduce, cel mic se joaca sau doarme apoi schimbam (eu conduc, ei dorm). Eu impart snacksuri daca e cazul, dau indicatii despre traseu, mai dau o jucarie care a cazut, mai cant un cantecel, etc, dar nu stau in fata. Si am facut deja peste 10K km in aceasta formula. O chestie misto sunt acele buzunarase cu activitati care se ataseaza pe scaunul din dreapta si unde copilul are o gramada de chestii interesante, din fericire nu am gasit unul compatibil si ptr aygo, doar ptr skoda.

    Altfel, pregatirea ptr un road trip, ca si ptr o calatorie de o luna e cam la fel. Tatal se ocupa de pregatit masina dpdv tehnic apoi de cel mic, sa il tina ocupat cat mama, adica eu pregatesc bagajul copilului si pe al nostru, desi si tatal e perfect capabil dar in general eu am mai mult timp ptr ca mai fac asta si cand tatal e la munca si copilul doarme. Unele lucruri gen scutece si servetele se pot lua si de la destinatie sau pe drum asa ca nu iau mereu foarte multe, la fel si cu mancarea, doar ce trebuie pentru drum. Organizarea e cheia! Si pauzele lungi si dese, mai ales dese.

  • Nusch spune:

    Ha-ha! Vineri am facut bagajele pentru un weekend la Sibiu, cu ei misunand prin curte, prin casa, pe terasa, peste tot, dupa ce dormisem vreo 3 ore. Noroc ca era si bona cu noi. Ma gandeam inciudata ca-mi ia o gramada de timp sa pun boarfele in valiza, sa am grija sa nu uit echipamentul de piscina (unde-or fi ochelarii aia blestemati?), dar nici olita, sa fac senvisuri pentru toate gusturile (musai cu chifle mititele, ca asa e comanda si sa nu uit sa le insemnez cu markerul, care cu ce e), sa fac in asa fel incat sa incapa si biberoane, si pampers pentru drum, dar si pungoiu’ de senvisuri si jucariile alese de fiecare in acelasi rucsac, care sa nu fie prea mare, dar sa nu fie nici ala roz neon, pe care tata zmeilor nu vrea sa-l poarte, ca il face girly! Sa ma decid cu ce pantofi plec (sa nu fie nici prea frumosi, sa regret cand mi-I calca ei in picioare la plimbare si cand imi pun singura caruciorul pe picior, dar nici sa ma urasc pentru cat de ingalata par). Sa am grija sa pun deoparte hanorace si, eventual, naadragi, pentru cand ajungem, ca va fi mai rece decat in masina si decat cand am plecat. Sa nu uit sa bat omu’ la cap sa trimita masina la spalat, sa am grija sa nu las vraistea lumii in casa, c-o sa regret cand ma intorc de pe drum, obosita si morocanoasa. Incarcator de telefon de perete, ca sa nu ne mai batem p-ala din masina. O gramada de notite mentale. Care s-au naruit pe masura ce intalnirea omului s-a prelungit pana n-am mai avut eu chef sa plec de acasa :D.
    Noroc ca valiza a ramas preparata gata, poate plecam vinerea asta :-)).

  • M spune:

    Nu credeam ca o sa ajung sa vad la tine superficialitate in pasiune pentru masini scumpe, recomandare de PET-rui de 0.5l (au fost interzise in SUA pentru poluare), revino te rog cu tenesii pe pamant, arata preocupare pentru mediul inconjurator si pentru ce lasam in urma copiilor nostri. Ai puterea de a influenta oamenii in bine, ce alegi: masini si PET-uri sau natura si mostenirea copiilor nostri?

    • Printesa Urbana spune:

      Nu am nici o pasiune pentru masini scumpe si nici nu-i judec pe cei care au. Doar am condus una si mi-a placut.

    • Cristian spune:

      La 35K nu este o mașină scumpă, în definitiv un sfert din sumă o reprezintă Taxa pe Valoarea Adăugată. A defini ceva drept scump este extrem de subiectiv.

      Iar critica cu PET-ul este inutilă, nu ai alternativă practică la PET. O să imi spui de recipientul din sticlă, însă pentru a fabrica o singură sticlă se consumă o cantitate uriașă de energie, și sunt sigur că o parte din această energie provine din surse clasice, ce poluează.

  • Ionut spune:

    Foarte misto masina si cam atat.

  • dieta keto spune:

    frumoasa experienta. doar ca masinile cu cutie de viteze automate consuma mult, mai ales prin oras. ca sa nu mai vorbesc de cele aglomerate, cum e bucurestiul.

  • magda spune:

    proaspata sustinatoare ardenta a scaunelelor cu spatele la drum, profit de acest articol sa va sugerez la toti si toate utilizarea scaunelor RF (rear facing). drum bun!

  • Ionut spune:

    De parca ar conta ca e 35k … masina are asigurare si este facuta fix pt asta, test drive. Si citisem ca ai depasit faza cu Dacia ca altfel nu-mi dau seama ce asa mare caz faci din faptul ca e automata si nu manuala. Pe drumurile europene/autostrada nu pui pilotul automat si stai cu ambele picioare relaxate? Deci, dificultate dubla, dupa standardele tale.

    Si nu mai zic de rezolutia si calitatea pozelor … de ce par fi facute cu bricheta?

    Iar Mercedes vin cu niste oferte de te doare mintea. Adica o sa castig un test drive? Hahahah, stai sa-mi trag sufletul, hhahahahah!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *