Na, c-am fost și zînă

Acum cîteva zile în parc purtam pe cap coronița cu fluturi a Sofiei, care mi-o pasase mie pentru că pe ea o încurca cînd se băga în tuburi. Eram așa, ca o zînă urbană, cu pantaloni scurți, converși prea galbeni, tricou transpirat și diademă cu fluturi mov, care gravitau în jurul capul meu precum țînțarii în jurul unei prăzi intens vascularizate. Înainte să-mi dau seama ce se întîmplă, am fost înconjurată de fetițe care m-au prins de mîini și au început să mă întrebe cum mă cheamă, ce cîntece știu, din ce poveste sînt. Am încercat să mă eschivez:
– Dar nu, vai, eu nu-s zînă, sînt mama Sofiei, nu știu cîntece, stau la bloc etc.

Fetele, nimic. Dansau în jurul meu și mă căutau de baghetă. Sofia privea revoluția din jurul meu fără să priceapă de ce trag la mine fetițele din parc ca muștele la miere. Ei, dar stai, că eu știu să fiu și zînă, nu doar prințesă, mi-am zis în timp ce mă scobeam de ceva activități distractive pentru puișori!
– Știți jocul cu statuile dansatoare? (eu nu-l știam prea bine, dar m-am gîndit că improvizez)
– Daaaa!
Am început să le cînt Înfloresc grădinile, ele dansau ca apucatele, iar cînd mă opream, pac înghețau. A fost nemaipomenit, problema e că s-a terminat în 2 minute. Au aplaudat la final, eram star!
– Acum vrem altcevaaaa!
Mmmmm… Știu! Alunelu’! Începeau să scoată capul la lumină tot felul de amintiri din copilărie!
Am încins o horă, am făcut pe loc niște rime, au mai trecut 2 minute.

Ăăăăă… Sofia îmi șoptește de la distanță: motanul, mami!

Încep să cînt Un motan cît un pisoi. Daaa, cu asta le-am dat gata! Cîntă și ele și aplaudă, se strîng și niște băieței și doi părinți.
– Sînteți de la teatru?
– Nu, dar mulțumesc. Coronița asta cu fluturi e de vină…
– Poftim?

Le-am mai cîntat melodia din Veronica și aia cu broscuța din Maria Magdalena, apoi a venit Ivan să mă tragă de șireturi și am putut evada din mulțimea de fane. În drum spre casă, Sofia m-a întrebat:
– Eu de ce nu știam, mami, că tu știi atîtea jocuri și cîntecele?
– Pe cuvînt că nici măcar eu nu știam că le știu…

De fapt, poate nici nu le știu. Poate a fost o transmisie radio de la Univers, prin intermediul sirmei subțiri de la fluturași. Ciudat lucru, vă spun, acum tot încerc să-mi aduc aminte toate cele și în afară de alunel, nimic nu-mi mai vine în cap…

Sursa foto preview: zînă, via Shutterstock.com

15 Comments

  • Mira 2 spune:

    🙂 😉 😉
    Ai adus-o frumos din condei …

  • Pai e plin youtube-ul de cintecele copilariei noastre si multe altele. Inteleg ca nu vreti s-o lasati la iPad/laptop/tv, dar se pot audia si fara a fi vazute, poti sa-ti faci tu un playlist cu ce vrei. Eu am gasit chiar si pe Spotify o multime de cintecele in romana.

    • Printesa Urbana spune:

      Ascultam cutiuta muzicala si o multime de cintece pe CD, in engleza, dar nu se omoara. de-aia nici nu am insistat cu ele.

  • Carla spune:

    Mi-ar fi plăcut să te văd,nu cred că m-aş fi putut abține să te acompaniez și să intru în horă.

  • Meg spune:

    Maria Mirabela, nu Magdalena, nu?
    Aia cu „ce bine e ce biiine..ce minunaaaat..”

  • raluca spune:

    Si mie mi-ar fi placut sa te acompaniez. Bebelusa mea roz (6l)se distreaza maxim la „un motan cat un pisoi”…mai ales cand il cantam la oglinda. Si noi in fiecare seara dansam pe bossa nova…mama ce distractie iese (mai ales pentru bietele mele vertebre :)))

  • Mamiţuni spune:

    „acum tot încerc să-mi aduc aminte toate cele și în afară de alunel, nimic nu-mi mai vine în cap…”
    Pune coronița la loc :))

  • Mariana spune:

    Bună! Puteți împărtăși ce alte cântece le cântați copiilor mai ales în română? Ascultăm și noi din colecția cutiuta muzicală. Mulțumesc anticipat!

  • alinab spune:

    Fata mea de 1 an si 10 luni are un repertoriu extrem de bogat de cantecele. Ma roaga mereu sa ii cant ceva nou. Eu seara, dupa ce o culc pe ea, stau pe youtoube si invat cantece pentru a doua zi. Pana acum cantam in duet asa: „Un motan cat un pisoi”, „Melc, melc codobelc”, „Vine melcul suparat” ( la noi ploua mult si sunt multi melci pe strada), „Alunelu'”, „Cucule pasare sura”, „Bate vantul frunzele”, „Vine, vine primavara”, „Podul de piatra”, „In padurea cu alune”, cantecelul din capra cu 3 iezi, ” E ziua ta mamico”, „un elefant se legana”, „Elefantul Cici”, ” 10 degetele”, „degetul mare pleaca la plimbare”, ” ratustele mele”, ” o ratusca sta pe lac”. Avem si cateva coregrafii la cantecele. Trebuie musai sa le facem impreuna. Daca avem si scena si spectatori e si mai bine. Cel mai frumos e in parc pe cate vre-un canal. Noi cantam in romana si nimeni nu ne intelege dar toti se uita la noi admirativ ( asa cred eu cel putin).

    • Anne M spune:

      Super! Am si eu acum lista de cantecele ca am ramas cuplata cu „Bate vantul frunzele”. 🙂

    • Mariana spune:

      Mulțumesc! Tocmai am început să cântăm ” Un elefant se legăna” si are mult succes!

  • Adela spune:

    Ce frumos! 🙂

    Nu-i asa ca astia mici stiu sa aprecieze si sa se bucure de tot ce intalnesc in viata? Sunt uimitori, ar trebui ca si noi sa privim lumea ca si cum am vedea-o de fiecare data, prima data.

    Cred ca am fi (mai) fericiti.

  • Ana spune:

    ???
    De la coronita cu fluturi ti se trage… 🙂
    Mi-am si imaginat scena cu tine in rol principal, iar pe Sofia si Ivan nedumeriti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *